Foaia noastră, 1977 (Anul 27, nr. 1-24)

1977-09-15 / nr. 18

Anul XXVII. Nr. 18 — Joi, 15 septembrie 1977. Prețul: 80 fill. în general şi concret Plantele păioase ca furajere Ca urmare a creşterii nivelului de trai, în ţara noastră structura alimen­taţiei este într-o continuă schimbare. Pe lîngă creşterea permanentă a con­sumului, exigenţele se deplasează spre alimentele mai preţioase, cum sunt pro­teinele şi vitaminele, în anii următori consumul de proteine va creşte cu a­­proximativ 1o la sută, iar creşterea consumului proteinelor de origine ani­mală va fi şi mai rapidă. în conse­cinţă, în anii următori se va ridica şi interesul faţă de alimentele de această origine. Astfel, în viitor va trebui să fim cu şi mai multă băgare de seamă la creşterea animalelor. Rezultatele producţiei creşterii ani­malelor - pe lîngă rasa şi tehnologia de întreţinere - sînt influenţate în mod hotărîtor de felul de nutrire a acesto­ra, de speciile de furaje şi structura nutririi. Fiindcă în patria noastră - ca rezultat al alimentaţiei mai sănătoase - necesitatea cantitativă a alimentaţiei scade, creşte posibilitatea cultivării, pe teren mai întins, a plantelor furajere, dintre care se va intensifica cultivarea porumbului. Mărirea producţiei de plante furajere face posibilă accelera­rea ritmului de dezvoltare şi a creşte­rii animalelor. între alimentele de origine animală cele mai importante vor fi şi pe mai departe carnea de porc, de vită şi cea de păsări, laptele şi ouăle, precum şi preparatele din acestea, în zootehnie, dar mai ales în creş­terea porcilor şi în avicultură s-au ge­neralizat diferite furaje preparate. Din acest motiv hrănirea porcilor şi a pă­sărilor este relativ mai simplă. Trebuie să acordăm o deosebită atenţie ameste­cării abracurilor preparate pentru di­feritele grupuri de animale, în unită­ţile agricole, împreună cu răspîndirea tehnologiilor intensive şi moderne, în aceste două secţii, hrănirea animalelor se face, aproape în întregime, cu a­­brac. Mai variată este nutrirea vitelor. Problema principală a creşterii vi­telor este nutrirea, în domeniul îngră­­şării vitelor sistemul de hrănire are deja un caracter industrial. Acest fapt înseamnă o creştere intensivă în greu­tate şi reducarea timpului de produc­ţie. Tot acest caracter face posibilă mecanizarea procesului de nutrire, ca­re are o mare importanţă din punct de vedere al economiei braţelor de muncă. O problemă mai dificilă constituie nutrirea eficace şi economică a vacilor. Evident, hrănirea vacilor nu se poate face independent de uni­tatea agricolă. Cultivarea plantelor fu­rajere trebuie să avanseze paralel cu creşterea efectivului de vaci, asigurînd continuitatea necesităţilor de hrană a animalelor. La creşterea vitelor baza de hrană trebuie să fie constituită de plantele păioase şi zemoase, de aşa-numitele nutreţuri în masă. Alimentarea unila­terală sau excesivă cu abrac nu este avantajoasă, în primul rînd din punct de vedere fiziologic-digestiv, dar nu este indicată nici din motiv economic. Hrănirea cu abrac, într-o măsură mai mare, este motivată numai la vacile de rasă cu o mare capacitate de produc­ţie, dar şi aici numai după consumarea fiziologic necesară a furajelor în masă, pentru a se satisface exigenţele nutri­tive necesare înaltei producţii de lapte. Furajele în masă trebuie adminis­trate nu pentru că sunt mai ieftine, ci pentru că, din punct de vedere fiziolo­gic, sunt indispensabile. Conţinutul lor de fibră digestibilă, de amidon şi de zahăr are o importanţă majoră pentru animalele rumegătoare, în domeniul cultivării furajelor pă­ioase avem mari posibilităţi. Este cu­noscut faptul că, pe cînd la cultivarea cerealelor obţinem doar 8-12 g de pro­teină, la plantele furajere păioase pu­tem realiza 16-20 g la hectar. Ţine­rea în evidenţă a acestui fapt este o sarcină continuă a competenţilor. în cooperativa agricolă de produc­ţie „Munkácsy” din Giula furajarea vacilor este rezolvată pe baza princi­piilor de mai sus, prin cultivarea de fu­raje ieftine, dar cu o valoare biologică mare. Crescătoria de vaci lăptoase a gospodăriei este o fermă model, cu o structură de întreţinere liberă, compu­să din unităţi cu cîte 50 de locuri ini­ţial. într-o unitate toate muncile sunt făcute de un singur muncitor. Baza a­­limentării este asigurată de pajiştea din jurul fermei. Ca urmare a cultivă­rii intensive, un hectar asigură hrana a unei vaci pe întregul an. Pajiştea es­te compusă din 5-6 specii de iarbă şi plante papilionacee, care este tot atunci irigată şi administrată cu 350-400 kg de substanţă efectivă, deci îngrăşămin­te chimice. La Giula, cum e şi firesc într-o gos­podărie modernă, se folosesc cu succes de cele două perioade de hrănire. Ba­za aşa-numitei nutriri de vară este păşunatul, care se asigură în por­ţiuni. Cîte o porţiune asigură necesită­ţile animalelor pe o durată de aproxi­mativ cinci zile. Vacile pasc după plac. Conform măsurărilor făcute, o vacă consumă zilnic o cantitate de 53-66 kg de nutreţ verde, dar în afară de pă­­şunat se mai administează zilnic 4-5 kg de fîn pe cap de vită. Păşunea din jurul fermei asigură şi necesarul de nutreţ în masă pentru perioada de iar­nă, pentru că şeptelul de vaci nu con­sumă întreaga producţie de iarbă, ast­fel terenul nepăşunat se coseşte. Din iarba cosită se prepară siloză şi fîn. însilozarea se face în siloz acoperit. Tot aici, deasupra silozei, este depo­zitat şi fînul în baloturi. Hrănirea se întîmplă direct din depozitul de silo­ză, iar din siloză vacile pot consuma după plac. Atît în perioada de vară, cît şi în cea de iarnă hrănirea cu abrac se fa­ce în timpul mulsului, în postul de muls. în acest fel fiecare vacă primeşte zilnic 7-7,5 kg de abrac. Nutrirea vacilor cu abrac în cazul cooperativei „Munkácsy” este justifi­cată, în primul rînd pentru că este vorba de vaci cu un potenţial mare de producţie. Şeptelul lor este compus din vaci de rasă Holstein-Fries, de cîmpie canadiană şi olandeză. Crescătoria de vaci cu lapte a cooperativei a realizat pînă acum rezultate foarte bune, în anul trecut, de exemplu, media de pro­ducţie a fost de 4 900 litri pe cap. Bazîndu-se pe experienţele favora­bile, conducerea cooperativei a hotărît să dezvolte şi mai mult crescătoria de vaci. Completarea fermei este deja în curs, în anul acesta cooperativa a cum­părat încă 50 de tuncane de rasă Hol­stein-Fries. Rezultatele bune ale gospodarilor de la „Munkácsy” au fost hotărîtoare - după datele statistice din prima jumă­tate a anului curent­­ şi în ceea ce pri­veşte producţia medie de lapte a ora­şului Giula, dintre cele zece unităţi administrative din judeţul Bichiş aici a fost cea mai ridicată, acest succes da­­torindu-se în primul rînd tocmai grijii şi atenţiei acordate alimentării într-un sistem cît mai modern, cît mai eficace. Ioan Cefan Uscat­oria furajerelor păioase a unităţii agricole „Munkácsy” In prima zi de şcoală La şcoala cu limba de predare română din Chitighaz elevii de clasa intii au primit simbolicul creion şi caiet din partea conducerii şcolii (Fotoreportaj în pag. a 3-a) Aprecierea socială a cadrelor didactice De cînd a apărut hotărîrea C.C. al P.M.S.U. din anul 1972, cu pri­vire la politica instruirii, atenţia societăţii se îndreaptă din ce în ce mai frecvent spre unele „proble­me”, ca şcoala, educaţia-instruirea, sistemul învăţămîntului, reforma diferitelor programe, regulamente şcolare, documente ale învăţămîn­tului în pregătire, care vor fi in­troduse la sfrşitul anilor şaptezeci. Societatea noastră înţelege tot mai bine că acumularea cunoştin­ţelor noi este un proces care nu se termină odată cu absolvirea u­­nei sau altei şcoli, unui sau altui grad de învăţămînt. Şcoala nu mai poate fi considerată drept unicul focar, unicul institut care ar putea „rezolva” singură educarea şi ins­truirea tineretului nostru. Şcoala nu se poate angaja la „transmite­rea” tuturor cunoştinţelor „meni­te” a fi cunoscute de către gene­raţiile noi. Pe lîngă o selectare ra­ţională în cadrul programelor, în­­văţămîntul trebuie să pregătească tineretul pentru studiul permanent, nefiind cunoştinţe „încheiate”. Pentru educarea şi instruirea cît mai bună a tineretului nostru e ne­voie de majorarea continuă a par­tenerilor şcolii, hotărîţi să partici­pe cu responsabilitate la această muncă. Educarea şi instruirea tineretu­lui nostru este de interes social,, şi prin urmare e şi o sarcină a întregii societăţi. Conform politicii juste a partidului nostru, societatea noas­tră înţelege din ce în ce mai bine acest lucru, educarea şi instruirea devenind o cauză comună. Tot astfel împrejurările de via­ţă şi de muncă cadrelor didactice constituie probleme vii ale vieţii noastre sociale. Datorită unui şir de măsuri şi rezoluţii, schimbările ultimilor ani - în această privinţă - sunt foarte importante. E natu­ral, deci, că aprecierea şi stima ca­drelor didactice - la orice grad al învăţămîntului - din partea socie­tăţii creşte mereu. Fără îndoială, majorarea gene­rală a salariilor cadrelor didactice şi ale angajaţilor din învăţămînt are menirea să îmbunătăţească împre­jurările de viaţă ale acestora şi - luînd în considerare sumele puse la dispoziţie şi îndrumările referitoa­re la folosirea acestora - poate fi considerată pe drept o problemă importantă de politică a nivelului de trai în societatea noastră socia­listă. Această majorare constituie totodată şi o nouă dovadă a apre­cierii şi a recunoaşterii sociale. Propriu-zis nu e vorba numai de o majorare a salariilor, ci de rezol­varea mai multor probleme care s-au ivit pe parcurs, şi care au fost sesizate mereu de către cadrele di­dactice. Astfel, reducerea număru­lui orelor obligatorii la învăţători, asigurarea unui supliment pentru diriginţi, în cadrul căruia este cu­prinsă onorarea prin alocaţii a tu­turor sarcinilor şi obligaţiilor care depăşesc îndatoririle de bază ale pedagogului. E important de remarcat că, în mod obligatoriu, marea majoritate a sumelor puse la dispoziţie au fost folosite în scopul majorării sa­lariilor de bază. Sunt doi compo­nenţi importanţi în cadrul sumelor primite de pedagogi şi angajaţi: o parte obligatorie şi una atribuită în urma unei diferenţieri, în funcţie de munca calitativă depusă. Efec­tul acestor măsuri nu poate fi în­că sesizat pe deplin, dar încă de la bun început se pot aduna foarte multe impresii, păreri, aprecieri, etc. ale cadrelor didactice şi ale angajaţilor. începătorii - în mod sigur - îşi vor efectua mai uşor anii de ,,uce­nicie” decît înaintaşii lor. Pedago­gii vor fi şi ei recunoscători, desi­gur, începînd noul an şcolar într-o atmosferă plăcută, în care simt din nou că societatea le recunoaşte, le apreciază munca lor obositoare, vor fi şi mai hotărîţi de a face tot po­sibilul pentru obţinerea unor rezul­tate cît mai frumoase. I. Budai

Next