Foaia Noastră, 1989 (Anul 39, nr. 1-52)

1989-03-10 / nr. 10

VINERI 10 MARTIE 1989 ________________________________________________________ Petőfi Sándor O team­ă m-a in­fio­ra­t... (Egy gondolat bánt engemet...) O teamă m-a înfiorat, Să mor culcat pe perne-n pat, Şi ofilit cum orice floare, De-un vierme tainic roasă, moare, Să mă topesc ca o făclie Uitat-aprinsă în chilie, O, Doamne sfinte, te-aş ruga, Să nu mă laşi să mor aşa! Să fiu copac de fulger despicat Sau de furtună zmuls şi răsturnat, Să fiu o stîncă de pe munte, care Cu vuiet mare-i detunată-n vale ... Cînd vor porni la luptă toate Popoarele încătuşate, Cu flamuri roşii, feţe-nflăcărate, Pe flamuri avînd scrisă Această sfîntă, unică deviză „A lumii libertate” Şi trîmbiţînd aceasta, vor străbate Din Răsărit pină la Soare-apune Şi tirania-n luptă vor răpune, Acolo vreau să cad In luptă fulgerat! Să-mi curgă din inimă sîngele, iară Cuvintele spuse-n extaz să îmi piară In vuet de-oţele şi eu să apun In chiot de trîmbiţi şi tunet de tun. Şi cai sforăind Şi spre biruinţă gonind înainte —­ Mă lase-n ţărînă zdrobit în copite. In ziua solemnă de îngropăciune Şi oasele frînte din praf mi le-adune In groapa cea mare comună, în care Cu flamuri cernite şi imnuri de jale Aşează eroii din lupta cea mare A libertăţii universale. Traducere de Avram P. Todor Virginia Carionopol Patria Ce-i patria azi, pentru mine-n lume? Nu doar un semn, pe hartă-ntr-un hotar, •Nu numai o lumină ori un nume Sau doar un scut furtunilor de-afar. Eu-i tot ce simt mereu şi mă-nconjoară; Pămîntul sfînt din care-n viaţă sui, Cu care lupt, pe care-ai mei îl ară, Amestecîndu-şi dorul cu al lui. E Doina, Mioriţa, e cuvîntul, E grunguitul frunzelor în mai Şi miile de rădăcini, frâmîntul, Care preface visurile-n grai... Ea-i tot ce e iubire şi avere, E Făt-Frumosul care-mi face vad, Este izvorul care-mi dă putere Şi ce mă ţine-n luptă să nu cad. E gindul tot, e cîmpul plin de şoapte, Strămoşii ce pentru-mpliniri s-au frînt, Şi peste care luna trece-n noapte Cu rochia tîrînd-o pe pămînt. Ea e tăria care-o simt în mine Şi braţele ce din obraji vorbesc, E pasul vremii care e şi vine Şi ce m-ajută să trăiesc. M­­ERIdiane cultuRALE J/^3*IiaivN3 ominaVTg Alain Delon colecţionar Mulţi spun că Delon ha­bar nu are de artă, afirma­ţie pe care celebrul actor nu o contrazice în totalitate. „E adevărat, nu prea ştiu mare lucru. Nu asta e im­portant, îmi place sau nu-mi place!” Prima piesă a­ colec­ţiei a fost o acuarelă de Al­brecht Dürer. Studiu de sca­rabeu, visul multor colecţio­nari. Asta se întîmpla în 1965. De atunci colecţia a sporit cu lucrări de Dela­croix, Utrillo, Pissaro, Corot, Boudin, cu celebra pînză Cuplu unit în moarte de Gé­­ricatult, cu desene de Dürer. Rembrandt, J.F. Millet, sculp­turi de Carpeaux, Barey şi, mai ales ,Rembrandt, Bugatti — colecția lui Alain Delon cu lucrările acestui artist fiind mai bogată decît cea a muzeului D’Orsay. Premieră absolută La Moscova a fost prezen­tată în premieră absolută opera Maddalena de Serghei Prokofiev. Pînă acum necu­noscută, lucrarea aceasta de tinereţe a compozitorului a fost pusă în scenă de un nou ansamblu de teatru muzical experimental. S-a anunţat că în 1991, cînd se vor împlini o sută de ani de la naşterea lui Prokofiev, va avea loc un festival muzical internaţional consacrat creaţiei sale. Expoziţie O originală expoziţie, găz­duită de Muzeul Oranjeriei din Tuileris, prezintă pină în luna martie vizitatorilor din Paris Les baigneuses de Picasso. Sînt expuse antecen­­dente clasice ale tabloului, studii pregătitoare, cît şi lucrări ale pictorilor contem­porani. Cuvinte și expresii celebre — OILE LUI PANURGE, după expresia franceză Ies moulons de Panurge, au in­trat în mai toate limbile din episodul foarte cunoscut al romanului lui Rabelais, Pan­­tagruel. In capitolul VI din cartea a patra a acestui ro­man, Panurge, unul dintre personajele principale, mî­­nios pe oierul Dindenault, jură să se răzbune, cumpără de la el o oaie şi o zvîrle în mare. De îndată, celelalte oi se precipită în valuri şi se îneacă toate. Uneori ne referim la „oile lui Panurge” în general, pen­tru a ironiza spiritul de imi­taţie, dar de obicei ilustrăm un anumit caz, cum proce­dează Sainte Beuve: „Criticii din zilele noastre sînt mai mult sau mai puţin ca oile lui Panurge”. Deci, o expre­sie pentru moda imitaţiei fără discernămînt. (Horaţiu, în E­­pistole (c. I, ep. 19, v. 19) ii asemuia tot cu o turmă ser­vilă: O, imitatores, pecus servum!). Cunoscutul balet „Mandarinul miraculos”, pe muzica lui Béla Bartók, a fost pus în Scenă într-o coregrafie nouă, con­cepută de László Seregi. In curînd, corpul de balet al Operei Maghiare va întreprinde un turneu în Anglia tocmai cu acest „Mandarin”, în imagine, moment dramatic din noul balet. Expoziţie la Galeria de Artă Recent s-a deschis în sala din strada Dorottya a Galeriei de Artă expoziţia pictorului canadian Alex Colville. Colec­ţia cuprinde atît picturi, cît şi grafici şi gravuri ale cunos­cutului artist plastic din îndepărtata Canada, în imagine: Katalin Néray, directoarea Galeriei, deschi­­zând expoziţia: „Mandarinul miraculos” „Bravul soldat Sveik” La Teatrul „Hevesi Sándor” din Zalaegerszeg a avut loc recent premiera cu adaptarea scenică a cunoscutului roman satiric „Aventurile bravului soldat Sveik” de Jaroslav Hasek, în realizarea scenică a lui E.F. Burian, în imagine: scenă din spectacolul teatrului din Zalaeger­szeg.

Next