Foaia Românească, 1999 (Anul 2, nr. 1-52)

1999-01-15 / nr. 2

Trist şi îngrijorător De pe la începutul anilor nouăzeci, apoi de cînd s-au înfiinţat autoguvernări româneşti şi de cînd sîntem „pe partea însorită a străzii”, nu se mai vede nimic, nu se mai aude nimic - mai ales nu se mai aude glasul, cuvîntul „poporului”. De pe acum, nu mai avem probleme. Nu se dau răspunsuri la întrebări impor­tante privitoare la şcoală, cultură, biserică, identitate, asimilare, conştiinţă­­ şi nu se mai discută nici despre viitorul nostru îndoielnic. Problemele se discută eventual la nivelul birtului - dacă se discută!? Sau, cu aroganţă supremă, se face observaţia „să trecem cu vederea ” şi să nu auzim „ văicăreala" cîtorva inte­lectuali jigniţi. învăţătura nu are concluzii! Iar problemele sunt măturate sub covor-folosind expresia maghiară, căci doar în Ungaria trăim. Dar se „mătură sub covor” de aproape patruzeci de ani. Şi sistemul continuă, fără să putem scăpa de el. Românii din Ungaria - în afară de biserici şi cîteva şcoli confesionale - nu au ■avut alte instituţii proprii în perioada interbelică. Dar nici în această perioadă, sub presiunea politică a vremurilor nu am pierdut atîta ca în ultimii cincizeci de ani. Pe atunci, românii noştri ştiau cine sînt, vorbeau limba lor maternă, au trăit în credinţa străbună, şi-au păstrat identitatea. Şi-au ridicat biserici, le-au întreţi­nut. Şi ce se întîmplă acum?! Se construiesc castele şi palate cu mobilier „corespunzător, conform zilelor noastre”. Dar nu avem nici un muzeu în care să nu se mai prăpădească valorile noastre materiale. Iar formaţiile noastre culturale funcţionează în nesiguranţa zilei de mîine. De şcoli, să nici nu mai pomenim... Nu trebuie să fii neapărat matematician, ajunge să ştii să calculezi. După ace­ea ştii cîţi bani s-au irosit în ultimii ani. Milioane şi milioane. E trist, chiar îngrijo­rător că românimea din Ungaria nu are nici un folos din toate aceste milioane - din ele profită doar o pătură subţire. în schimb, avem o mînă de oameni care lucrează fără bani sau pentru fărîme, care activează cu devotament în favoarea românimii din Ungaria. Iar cei care s-au îmbulzit şi se mai îmbulzesc şi acum la „oala de smîntînă”, acelora nici că nu le pasă de viitorul nostru. „Comunismu’ n-o muritu’, numai o ţîr’ s-o hodihnitu’”. Şt. Oroian 15 IANUARIE 1999 Subvenţii pentru programe româneşti Ministerul Patrimoniului Cultural Naţional la sfîrşitul anului trecut a publicat un con­curs prin care a dorit să ajute anumite iniţiative şi acţiuni culturale care să contribuie la întărirea spiritului de comunitate şi de apartenenţă. Iniţiativele aprobate urmează să fie realizate sau desfăşurate pînă la 30 aprilie a.c. In cele ce urmează publicăm rezultatele concursului. Autoguvernarea minoritară română din Lökösháza - pentru relaţii cu România 53.000 ft. Asociaţia turistică a românilor din Ungaria - pentru excursie de studii la Braşov 100.000 ft. Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria - pentru festivitatea aniversării a 50 de ani de la înfiinţarea Uniunii Democratice a Românilor din Ungaria 80.000 ft. Şcoala pedagogică superioară din Seghedin, catedra de limba şi literatura română - pentru o sesiune ştiinţifică cu temă paşoptistă 100.000 ft. Asociaţia Culturală din Apateu - pentru program de păstrare a tradiţiilor 40.000 ft. Căminul Cultural din Apateu - pentru concertul de Crăciun 65.000 ft. Căminul Cultural din Apateu - pentru concursul „Cine ce ştie despre România?” 75.000 ft. Autoguvernarea minoritară română din sect. X al Capitalei - cenaclu literar, întîlnire cu poetul Aug. Buzura 57.000 ft. Corul românesc „Pro musica” din Giula - pentru relaţii cu coruri româneşti din diasporă 150.000 ft. Adunarea Baptistă din Micherechi - pentru conferinţa internaţională de tineret 50.000 ft. Autoguvernarea minoritară română din Otlaca-Pustă - pentru excursie de studii în România 62.000 ft. Căminul Cultural din Săcal - pentru „Săptămînă românească” 62.000 ft. Societatea Culturală a Românilor din Budapest - pentru un concurs cultural şi de desen, simpozion pe tema revoluţiei paşoptiste 60.000 ft. Comunitatea românilor din Pocei - pentru o expoziţie de icoane pe sticlă 70.000 ft. Asociaţia românilor din Otlaca-Pustă - pentru o excursie la Şiria 60.000 ft. Centul Cultural din Bătania - pentru o serbare de iarnă 50.000 ft. Asociaţia românilor din Chitighaz - pentru festivalul coral de primăvară 100.000 ft. Căminul Cultural din Apateu - pentru întîlnirea transfrontalieră de tineret 80.000 ft. Editura NOI din Giula - pentru un supliment de Ziua Presei 50.000 ft. Autoguvernarea minoritară română din Bedeu - pentru întîlnirea grădiniţelor de naţionalităţi din Bihor 50.000 ft. Şcoala generală din Bedeu - pentru colecţionarea şi expunerea unor obiecte etnografice 50.000 ft. Căminul Cultural din Apateu - pentru întîlnirea echipelor şcolare de păstrare a tradițiilor 60.000 ft. c?Am citit în­ A doua Românie Unirea şi o altfel de unire • Ce face Guvernul României pentru românii din jur • Dina Cocea donează 323 de cărţi • Computere, albume, muzică etc. Ce face România, pentru cei „împrăştiaţi” în patru vînturi, pentru cei trecuţi forţat sub stăpîniri străine? A venit vremea să-i ajutăm noi să-şi păstreze identitatea naţio­nală prin limbă, tradiţii şi credinţă, pentru a nu-şi uita rădăcinile şi a se simţi din ce în ce mai aproape de trupul patriei. Ce face Guvernul în acest sens? Aceasta-i întrebarea. Fără a avea pretenţia unui bilanţ, mă voi referi doar la cîteva acţiuni iniţiate, în ultimul timp, de către Departamentul Informaţiilor Publice, prin intermediul structurilor specia­lizate în susţinerea colectivităţilor româneşti de peste hotare şi crearea unei mai bune imagini a României în lume, în plină iarnă fiind, cu ninsori de basm, localităţile maramureşene din Transcarpatia au primit, ca daruri de Crăciun, cărţi, aparatură electronică şi hîrtie în valoare de peste 170 milioane lei. Cărţile româneşti - cu litere latine! - au ajuns în cele mai îndepărtate sate de munte, în biblioteci şcolare unde nu existau decît scrieri cu caractere chiririce. Asociaţia Social-Culturală „George Enescu” a primit un calculator cu imprimantă, un copiator, o maşină de scris, un reportofon, hîrtie , xerox şi fax; redacţia în limba româ­nă a televiziunii din Ujgorod s-a îmbogăţit cu două reportofoane Panasonic şi o maşi­nă de scris Olivetti. Toate de ultimul tip. „Nici nu vă puteţi da seama, spunea un român de dincolo de Tisa, ce înseamnă pentru noi o maşină de scris cu caractere latine sau, şi mai şi, un computer”. Ultimul transport de carte românească în Republica Moldova, adică Basarabia, s-a făcut cu trei camioane cu remorci şi un microbuz, completînd fondul bibliografic din 40 de localităţi, în şcoli, cămine culturale, facultăţi, redacţii. Valoarea acestei donaţii se ridică la peste 1,5 miliarde lei, din care 500 milioane lei „guvernamentali” (205 titluri) şi o sponsorizare a Editurii Tehnice (110 titluri - peste un miliard lei). De subliniat faptul că Marea Doamnă a scenei româneşti, Dina Cocea, a contribuit la acest dar al lui Moş Crăciun cu 323 de volume de literatură română şi traduceri din literatura universală! Cu sprijinul ambasadei noastre la Chişinău, numeroase cărţi au ajuns, pentru prima oară, în localităţi din Transnistria şi „Găgăuzia”! Aceste deplasări de sfîrşit de an (în paranteză fie spus, am însoţit delegaţia de cineaşti la „Săptămîna filmului românesc” din Chişinău, cu care ocazie mi-am dat sea­ma cîte nevoie au românii de dincolo de Prut de prezenţele culturale ale Ţării cu care se uniseră în 1918) au fost precedate de alte acţiuni de sprijinire a comunităţilor româ­neşti din Ucraina, Ungaria şi sudul Dunării. Desigur, bugetul nostru de austeritate a impus anumite restricţii şi limitări, dar pe cît posibil DIP şi-a făcut datoria. Au fost reluate contactele cu asociaţiile aromânilor din Albania, ale vlahilor şi aromânilor din Macedonia şi Grecia, ale timocenilor din Bulgaria şi Serbia, cărora li s-au pus la dispo­ziţie dicţionare, cărţi, maşini de scris, hîrtie tipografică, reportofoane, faxuri etc. Toto­dată, s-au stabilit criteriile pentru obţinerea de burse liceale şi studenţeşti, precum şi subvenţii pentru participarea tinerilor români din aceste teritorii etnoistorice la tabere, colocvii şi întruniri de vară din România. Fără a intra în amănunte, trebuie remarcată insistenţa cu care reprezentanţii acestor comunităţi doresc să fie mai substanţial aju­taţi, să se intensifice eforturile pentru renaşterea românismului în Balcani. Unirea în spirit şi simţire nu ţine de graniţe şi moment. Reprezentanţii DIP au bătut cîteva din cărările Europei şi Americii pentru a le aminti românilor de acolo (şi nu numai lor) de valorile perene ale spaţiului carpato-danubiano-pontic. Cărţi, albume şi pliante („Istoria ilustrată a României”, Albumul „Maramureş”, „Ghid rutier”, Albumul „Icoane româneşti”, „Din cartea Neamului”, „1918 - Marea Unire” etc.), CD-uri („ROM”, „Dumitru Fărcaş”, „George Enescu”, „Dansuri populare”, „Madrigal”, „Gheorghe Zam­fir” etc.), insigne, hărţi, brelocuri şi alte suveniruri cu însemnele ţării au luat drumul românilor de pretutindeni.­­Nu în cantităţile dorite şi nici măcar în toate colectivităţile. Pe de altă parte însă unele dintre acestea, mai bogate (!), precum cele din SUA, Canada, Israel, Franţa, Germania şi Australia, se „autoguvernează” şi publică (în lim­ba română sau în limbile ţărilor de adopţie) informaţii, articole, reportaje despre Româ­nia. Un singur exemplu: cotidianul de mare tiraj „The Jerusalem Post”, din Tel Aviv, a publicat un supliment special dedicat Zilei Naţionale a României, într-un tiraj de 50.000 de exemplare pentru a le folosi în relaţiile cu instituţiile guvernamentale, universităţi, biblioteci, cercurile oamenilor de afaceri, Camera de Comerţ, oficiile de,turism ş.a. Pe de altă parte însă, săptămînalul românilor din Ungaria, „FOAIA ROMÂNEASCĂ” nr. 47 (5701 Gyula, Petőfi tér 2, Pf. 95, tel. (66)463-152, 361 -789, fax (66)463-152) pre­zintă unele aspecte îngrijorătoare ale situației minorității române, ca urmare a rezulta­telor alegerilor pentru autoguvernările minoritare, din 18 octombrie 1998.... Valentin Hossu-Longin (România Liberă, 19 decembrie 1998) 3______________3______________1______________1_______ • Preşedintele României, Emil Constantinescu a semnat în ultimele zile ale anu­lui trecut legea privind ratificarea convenţiei româno-maghiare de naturalizare a diplo­melor. Conform acestui document, de acum înainte cele două state vor recunoaşte reci­proc diplomele, titlurile ştiinţifice şi doctoratele acreditate de instituţiile de învăţămînt din România şi Ungaria. Convenţia a fost semnată de competenţii celor două ţări încă la 6 iunie 1997. ★ * * • în ultimii ani forurile competente din Ungaria şi România au depus bazele unui larg sistem comercial de frontieră. Ca atare s-au creat noi legături directe, s-au înfiinţat mai multe companii şi firme mixte. La începutul anului 1999, Camera de industrie şi comerţ din Ungaria a înfiinţat o nouă secţie ungaro-română cu sediul la Békéscsaba, în viitor filiala Camerei de la Békéscsaba ar dori să creeze un climat potrivit circula­ției fluxului de informații, pentru o valorificare cât mai eficientă a posibilităților de cola­borare.

Next