Foaia Românească, 2022 (Anul 72, nr. 1-52)

2022-11-04 / nr. 44

4 NOIEMBRIE CULTURĂ I f . , FOAIA Q Amintirile mele despre înființarea în 1947 a echipei de dansuri din Micherechi în primăvara acestui an, pregătindu-ne de organizarea festivității dedicate centenarului nașterii dansatorului popu­lar Gheorghe Nistor din Micherechi, am solicitat și ajutorul domnului Mihai Bihari de la Jula în identificarea unor fotografii vechi. Atunci am discutat mult despre primele filmări și fo­tografii despre dansurile populare din Micherechi, precum și despre înființarea primei echipe folclorice din satul său natal. Primele mele amintiri sunt din anul 1946, când pregătindu-ne de alegerile din anul următor, frații Nistor, Mihai și Gheorghe, precum și Vasile Papp și Ruse, au fost chemați în mai multe locuri să prezinte dansurile populare din Micherechi.în anul următor, domnul învățător Marius Turcu m-a întrebat, eu fiind atunci se­cretar MADISZ (organizația loca­lă de tineret), dacă nu am putea înființa o echipă de dansuri, în care să fim atât băieți cât și fete. Să ne facem o listă cu toate dan­surile, precum și cu cântecele și poeziile pe care le știm. Atunci i-am zis că am putea face cu si­guranță acest lucru. Inițial a fost vorba despre zece perechi, dar domnul Turcu mi-a zis că ar fi suficiente și cinci perechi, pentru că în acest fel echipa ar putea fi mai ușor de mobilizat. Așa a început totul. Am chemat laolaltă tinerii. Ne-am adunat vreo 30-40, băieți și fete deopotrivă. Ne-am înființat. Conducătorul nostru a devenit Marius Turcu. Muzicanții au fost Teodor Covaci și tatăl lui, loan, sau cum îl numeam noi în sat, lancu bătrânu. Această echipă se vede în imaginea alăturată scrierii mele. Atunci, bace Mihai, de parcă știa că nu va mai apuca toamna, și-a scris amintirile personale în legătură cu înființarea echi­pei folclorice în toamna anului 1947, acum 75 de ani. Mihai Bihari s-a stins din viață pe 14 iulie a.c., la vârsta de 93 de ani. Publicăm mai jos textul pe care ni l-a încredințat cu trei luni înainte de a părăsi această lume pământească, la care a alătu­rat și fotografia primei echipe folclorice din Micherechi. (E.S.) Ne-am apucat să învățăm dansurile, am avut în repertoriu patru cântece românești și trei poezii în limba română. Fiecare a trebuit să avem grijă de costumul pe care l-am îmbrăcat la repre­zentații. La început am dansat la noi în sat, apoi și în satele vecine. Prima reprezentație mai seri­oasă a fost în 1948, la teatrul de vară din Jula, când s-a înființat Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria. Precum am devenit tot mai cunoscuți, așa ne-au spo­rit și invitațiile, ne chemau în tot mai multe locuri să dansăm, îmi amintesc cu drag de un spectacol pe care l-am dat în 30 noiembrie 1949, la Teatrul Madach din Bu­dapesta. Apoi,în 1950,am făcut un turneu de zece zile în loca­lități cu populație românească din Ungaria. Această primă echipă s-a des­­ființat în anul 1951, deoarece mai mulți dintre noi am fost înrolați să facem armata obligatorie. Notat de Mihai Bihari, la 93 de ani, pentru revista „Foaia românească (mai 2022, Jula) Cine suntem noi? în sâmbăta din 22 octombrie, am luat parte la Micherechi, la un program extraordinar, în cadrul căruia s-a sărbătorit dansul popular din acest sat. Am putea evidenția mai multe elemente ale acestui program, care s-au întipărit pentru mult timp în memoria noastră. Dar acestea le vor nota alții, eu aș vrea să scriu mai cu seamă despre sentimentele și întrebările care m-au năpădit în acea zi. Uitându-mă la dansurile interpretate de diferitele generații și la publicul evenimentului aniversar, mi-a venit în minte, iar și iar, o întrebare: Cine suntem, de fapt, noi, micherechenii? Suntem o comunitate mică, care există de sute de ani,într-un colț al Ungariei. Limba română o vorbim într-un mod particular, iar bătrânii noștri încurcă uneori și azi limba maghiară. Suntem o comunitate harnică, unde foarte mulți și-au asigurat existența familiei printr-o muncă grea, manuală, executată cu multă sudoare. Suntem o comunitate, din care a răsărit mai multe generații de intelectuali, care au dăruit mult acestei patrii și populației țării. Suntem femei, bărbați, fete și băieți. Mame, tați, frați, bunici, nea­muri, care înainte vreme ne cunoșteam cu toții între noi și puteam conta oricând unii pe alții. Suntem despărțiți și distanțați unii de ceilalți. Doar prin negura amintirilor ni se pare că ne cunoaștem, că știm cine din care familie se trage. Suntem cu toții apropiați, care ne cunoaștem reciproc tristețile și bucuriile. Suntem muncitori de muncă fizică, muncitori calificați, pedagogi, medici, juriști, ingineri, care în domeniile noastre am dat dovadă de pricepere, care am creat și creăm valori. Suntem actori, artiști, care facem mai frumoasă viața altora, dăruim lucruri minunate publicului. Suntem o comunitate cu tradiții proprii și o cultură specială. Suntem stăpânii dansului din Micherechi, acel dans popular, care este cunoscut nu doar în țară, dar și peste hotare. Suntem oameni de diferite religii sau fără religie, care cunoaștem la fel de bine și pe Dumnezeu și pe Om. Suntem oameni drepți, falși, buni și răi, suntem sinceri,sârguincioși sau mai puțin; suntem cei care construim, care conducem, care căutăm, care ne întoarcem și cei care ne refugiem. Suntem, așa cum suntem. Și așa suntem bine. Putem fi mândri că suntem micheredheni. Pentru că purtăm în noi dragostea și cinstea față de muncă. Purtăm în noi hărnicia, dorința de a face totul pentru familiile noastre. Purtăm în noi onoarea, dragostea și umanismul. Indiferent unde trăim, suntem legați laolaltă pe veci prin rădăcinile noastre comune. Ana Balint

Next