Foiletonul Zimbrului, 1855 (nr. 1-50)
1855-07-31 / nr. 28
- 18 re siniugu cu gajul lui ar voi fostu de agiunsu i se înlesni încă prin cruda idee ce venise în noaptea aceea cănd Gelsomina mi ceghea nepăghintele ei, că giuna fată încetase de a'l iubi; prin urmare, se mai ega de acum înainte pentru dănsul viața fără de amoriul Gelsominei. Segmanul giune ega departe, cum se vede, de a cugeta că în momentul cănd el avea să moagă pentru păghintele ei, Gelsomina era mughindă din cauza lui. Ea pusese toate silințele pentru ea să vadă pe Marko Brandi, însă aceasta i se ghefuză KSeguzime: giudecătorul SE temeau kans cumva pre un amicu, vizităndu ne mrizoniere, ski dese pre 6 agmă pghin mijlocul că gheia să scape de lucra ghea dreptăței; ei vreau ua exemplu, și Magco Brandi avea onogul de a fi rezervare pentru Ka să megalizeze prin pedeapsa lui pe toată Calabghia ce o scandalizase pghin exemplul seu. Maistrul Adam nu se clintea nici cum de la căpătăiul cghivatului fiicei sale, sermanul părinte, ce nu viețuise nici o dinnoagă decăt pghin tgănsa, păghea Ka are să se stăngă din pgheană cu ochii pi cu ea. Ea era acolo neîncetatu, rom, plănjăndu cănd ea dormea și sughizănd la deșteptagirea ei. La toate doue zile domnul Fga-Egacalone, ce se făcuse amicul casei, aducea ghezultatul ceșșitoghiei lui, înse în zădagu buna Babilona întrebuința toată iscusința științei sale cu lipaghe (de bucătăghie) pentru a șelăti aceste provizii, numai ea gusta din trănsele căte puținu. Căt pentru maistrul Adam, el bea din cănd în cănd ghemășița unui buliionu în caghe Pelsomina își muiese buzele, însă aceasta era toată măncarea lui. Era dagă o minune cum putea el să viețuiască astfel cu nutritu și adăpatu numai ks dughegea lui cea păghintească. Încă nu p ghivește pe Gelsomina, ea nu mai era vopilă, voințele tot aceeași sale fantasce, pătăngia ei cea capghinoasă dispăgusegă; ea ega o blăndă și gemăndă ca și o gazean (”) gănită, wi păghintele ei se îngghijșea mai multu de această rezignație decătu dacă ea ar fi fostu pn despegație. Din timpu în timnurga Bracalone, ce se înțălegea puținu în medicină, ăi pipăia pulsul, apoi întăgnănduse, el plesnea ke înjghistage din limbă, mi clătina încetișogu din capu. Cuviosul omu nu găndea nici la săntele sale icoane, nici la rugtele lui cele binecuvăntate, nici la miraculosul seu tabacu. El păstra toate aceste mijloace pentru a priceveni boalele la oamenii cei sănătoși, dacă nu se ghisea de a versa înginghirea lor asupra bolnavilor; anoi, osebitu de aceasta, cu amicii sei intimi, el avea buna înțălegehe de a nu arăta însuși enghedință pea mare pentru toate aceste ghelicvii atăt de căutate de ceialalți, și pe cahe el le împăștia acestora cu o prodigalitate ce ar fiorescire să lămurească pe acele suflete cghezătoare KOLA însuși puțini le băta în samă. Persoanele ce încungiugau pe Gelsomina voisegă să-i ascundă osănda fatală, însă aceasta fusese publicată pin totu satul KS batege de dobă, astfel in că Gelsomina, auzindu sunetul acestui instrumentu gens ressna de bătu în sdlenitățile mari, ascultase cu atăta Mai multă băgaghe de sam. KS ea însemnase opintelele maistrului Adam de ao distrage de la aceasta. Copila întinse măna ei pgheste gura părintelui seu, și pe giumătate ghidirată pe crivatul ei, ea auzise pănă și acele mai de pe urmă cuvinte ale ceainicului, ce anunțase execuția pe neghitău a doua zi. Atuncea ea ghecăzuse pe vatul ei cu ochii închiși și fără de mișcaghe. (*) Gazelă sa patrupedu ye samănă cu capra sălbatică, de d iuțeală estraordinară și repede în mersu. (N. T4