Foiletonul Zimbrului, 1855 (nr. 1-50)
1855-09-11 / nr. 34
266 Fetița zisea întocma după cumutată. Căte-va minute kasb ne temeau mai ega nime. Fiindu mizlocu despghe subu cogtu, ea gămăsese Mai întăi făgă de tată-seu mogtu din causa cagelei se lipească igenagele. Ogiană ea o s cghescută de unii mi de alții pănă aproape de 13 ani. Ega ogumoasă ca oghi și carea țțancă ogumoasă, dag sufletului ega cuibulu tutugogu viciughiloru putincioase în societatea Jord, cănd pe lăngză dănsele amu mai adăogi că ega bețivă, leneșă, măgșavă... amu găsi în ființ'a aceast'a omenească unu animalu complectul.. Nu era nici de 13 ani, căndu ea ascultă voacea cea sgozavă de milă dilitoage a de sotgănăghei; atunci făgă de nici o gușiine săria în grătulu flăcăiloru, se zgăntia cu denchi ... Și nu tăgziu căzu în măna unui șighengaghiu ca ghele nu o cruță de feliu. Nu prebue însă svuggisemu ke totulu căci nu era așia de vinovată phecătu ni se parge. Noi știmu ku omulu în nuditatea sa, născănduse, p'aduce cu sine de cătu o simțibilitate, într'unu grade mai mare seau mai micu wi s'au doveditu că rațiunea, conștiința.. se formează numai amesugatu cu cătu se perfecționează în elu (omulu) astă sințibilitate. Să nu uitămu însă Ku omulu totu de da neștege, are AN natug'a sa o tendință totu spre gheu mi mateghialismu; unu copilu ucide unu animalu fără să'i pară rei; acesta'i sigilulu asi D-zeu caghele ne-au însemnatu de la cea întăi greșală a păghințilogu poștghi, acesta'i pecatulu părințieske de Kare agu șgebui să ne cugățe Botezulu nu numai prin apă daru spighitualu, ad. pgin mogală, pegfebționăndu în bine simțibilitatea noastră, formăndu-ne conștiința, întărindu negațiunea pghin esperiințile noastre ș'ale altora. .. căci toate aceste ne săntu permise, seau mai bine ne săntu date ca mizlovulu măntuighei noastre din maghea patemilogu, din grosolanulu mateghialismu, chiagă de Isus, acel atătu de puținu înțelesu de noi, oameni mai TORI alăptați în mateghiă, cănd ne zice: „Fiți desevărșiți precumu tatăl vosigu celu din cegughi desevăgșitu este.” Dar perfecțiunea noastră spirituală se face prin apropierea de Dzeu! Cine însă a vogbitu pr'o daru segmanei Floaghea, de Dzeu?., Nime! Cine însă i-au esplicatu macagă: Sănte D-zeule wi Tatălu nostru, are caghelu ad învățatu miiea din multa logu aszire? . Nime! nime!!.. asia nime! n'o uggisiți dark deacă asultă numai voacea cea înșălătoare și magsnetivă a simțughiloru animalice ne'afgănate în ea, nici de gațiune ca ghea-i agață numai cumu să poată minți; înșela, fuga seau cumu să poată ascăna de bătăi... N'o învinovățiți, o mai repetezu, vădi pănă ș'acelu nu știu-ce ce în sufletulu omului celui mai bagbagu gheciamă ființarea unui D.zeu, ega în ea numai ca unu visu ca o stelă ascunsă în Nordi cei mai negri, îndesi mi îngroșeați încă prin ovilighea sclăviei din generațiune n genegațiune. Mumăians știea multe desphe Dzeu, cu că nu mai puține putea să fie fiica sa, părăsită de mică și în pozițiune de a culege numai unu numplu de înjugătugiri și de puterii prestigate mai fără de esceștiune între sclavi?.. Acumu așurghea să mai facu o întrebare iubitului meu amicu, yeritora, spune și dovedite, măsa de kb după d'a pentru în discrețiunea ce'i dăduse stăpănu-seu d'ale dănsa. Născută picior de ei, ea fusese și Cuconulu de de poastră, călcăndu era învapedepsiți vreunu unei bătăi și de musclintitughi aceea în bosdeiu bătgin'a prpiitoare ca ghea mughi în poguncise SB ns e de oi auziți ș'apoi să zicemu întgheacătu cu gănda delăsată tgmaghea unei pr in ceva ms Dalin mi ne oaghe-caghe pâti neniște lutu kö |