Foiletonul Zimbrului, 1855 (nr. 1-50)
1855-05-08 / nr. 16
ION SS l f — FOILETONUL ZIMVRULUI. Iașii, Duminică 8 Mailo. GEORGE ȘINCAI. Vieața și scrierile lui Șincai și Cartea faptelor neamului gomănescu era de mult un nume și un lucru confundate ca într'același obiectu de scumpă așteptare în toate părțile unde tgăescu gomănii nostghi. Un june scghiitog gomăn, ce era menit în ilele poaste a fi în Moldova începătoriul studiilor seghioase în istoghia parghiei, (”) vorbind despre Hgronica cea încă nedată la lumină a lui Șincai, au zis că „în căt timpu această nu va fi publicată, Ro p ghețioasă se tgieghe o istoghie”; acum cănd hramultor NEAMLPI mănii nu vor avea MKA romănilor și A MAI sci este dată la lumină, puteam zice oaghe că avem o istoghie? mstem zice că totul este făcut? Eu unul socotescu tocmai din contra, și zic că de acu 'nainte numai o istoghie a Romănilor ne lipsește. Cunoscu foarte bine nănilor ("”), dată la lumină mai tot odată KLECTOPIA ROMANILOR - POMPONIKA romănilor; știu setea cea mare ce ega de o istoghie romănească; și cu toate aceste nu văd că se simțește acum mai mult între noi conștiința faptelor străbune, ca ghea este cea dintăi godighe a istoghiei. Sau că inima noastră este atăt de cupghinsă de pghițele vieței de față și a veacului ce Ne găpește AN viitor, încăt nu mai are voie a șpghiimi în cine lucgugi de mult zghecute și adormite în sinul timpurilor; sau că cughiositatea de a învăța și a ști din cele jghevute pghecele de față nu este încă ațițată, între noi, prin nici una de acele soghiegi privilegiate ale geniului care străbatu (**) de D. A. Tp. Laurianu. (*) D. Cogălniceanu. deodată în adăncul inimei unui popagog cum fie adevărul, un lucru este de toți simțit acum. O istoghie gomănească foarte este doghită și ne lipsește încă! Mazeghialughile sânt scoase și puse tutugog în cămănă, hroniciele molcovin, hronicarii țervi romănești din Magazinul pentru Dacia, XPONIKA romănilor, Documentele din orificiu, iată ne stau dinainte și n'așteaptă decăt a fi însuflețite pin puteghea geniului pentru a da învățătughi de veață din luctughi nenerivoare! Nu de mult un boieg mare, de ce trage de viță dintr'una din cele mai peri familii moldovene, și caghe se află astăzi într'una din cele mai de ogunte poieri ale țeghei, zicea mai dăunăzi că „în căteva zile învățase arăta istoghie a Patriei căt n'au învățat cu douezeci de ani mai în urmă.” Boiegul nostru avea mare chemare: sânt zile în vieața neamughilor cănd oghin istorie ce godescu faptele vistoghiului! Dacă însuși acei caghii trăiescu în volruga jghebilor zilelor de astăzi își ațintescu așa mintea la cele de mult zghecute, ye vom face oaghe noi caghii trăim numai în viitor? O istoghie gomănească, în zilele de acum, ar fi un semn mai mult că Romănii, caghii ce fălescu Ks dgreptul a oi viță neneritoare dintr'o vechie zganchină ce au lăsat dinte însa pii monumente pn toată lumea, - CANT întru adevăr chiemația ce naște iagăși la vieață; o acemine istoghie, ce ne ar face poate să găsuflăm acum mai în tari în îngustimea împregiugăghilog în cache ne este dar a ne mișca, ar fi mai mult ăncă și decăt un sempu de vieață, ar fi o parte de vieață chiar. On videam dar ce găsim n Șmncai pentru o istoghie gomănească așa precum simțim că este doghită și așteptată de mulți. Poate, căutănd 855.