Fotbal, 1966 (Anul 1, nr. 1-31)

1966-06-01 / nr. 1

FOTBAl} Pag­a 1-» ESTE SATISFĂCĂTOR RANDAMENTUL ECHIPEI DE TINERET? §)1 Răspunde in acest număr antrenorul Bazil Marian. Așteptăm opiniile altor specialiști, ale iubitorilor fotbalului Importarea echipelor reprezentative semnifică treapta valorică pe care se situează fotbalul unei țări în constelația mondială a celui mai popular sport. Selecția, pregătirea și alcătuirea echipelor naționale este o operațiune complexă și dificilă, dar cadrul multilateral ce­­ i se asigură pretutindeni se dovedește excelent. Revista „Fotbal" își propune să concentreze atenția specialiștilor și iubito­rilor jocului cu balonul rotund asupra eficacității, măsurilor și metodelor aplicate în pregătirea echipelor noastre reprezentative, începem cu echipa de tineret... Mijloc de confruntare eficace între jucătorii de perspectivă, echipele de tineret sunt una dintre formele ce sporesc experiența fotbaliștilor într-un climat ce maturizează rapid, făcîndu-i capabili să aspire la unul din cele 11 fotolii ale echipei naționale A. Ele constituie uneori și punctul de plecare al viitoarelor echipe olimpice, completate bineînțeles cu jucători trecuți de granița celor 23 de ani. Brazii Marian, ajutat de profesorul Angelo Niculescu, conduce de peste trei ani, pe apele liniștite ale întîlnirilor internaționale amicale, garnitura de tineret a țării noastre, devenită echipă olimpică din anul 1965. Marian a răspuns cu amabilitate solicitării noastre.­ ­ Scurt bilanț — Lucrez ca antrenor federal pentru echipa de tineret din ianuarie 1963. Atunci porneam la drum cu echipa cîștigătoare a turneului U.E.F.A. (ediția 1962) și cu alți câțîva jucători de perspectivă, depistați prin echipele din țară.­­— Ce ti zice de patină statistică?... — In acest interval, am verificat și uti­lizat circa 60 de jucători. Pentru unii dintre aceștia, lotul de tineret a însemnat doar un scurt popas In cursa spre lotul „A“. — Te referi probabil la Suciu, Dumitru Po­­pescu, Sorin Avram, Balmâgeanu, Dan Coe, Dumitriu, Radu Nunb­eiller, lancu etc. — ...Și In loc de etcetera, la Mocanu, Doi­rin și Constantinescu, jucători cu o foarte rapidă și convingătoare ascensiune. Alții, stagnînd sau regresînd, s-au eli­minat treptat. Adamache, Andrei, Duca, Surdan, Lupescu, Pal, Băcelescu, Georges­­cu (Progresul), Szabó, Voinea, Pavlovici, Goran, sunt nume echivalente cindva cu o promisiune. Și atît, Ascensiunea lui­reșu și Gane a fost stopată de repetate și grave accidentări.­­Plafonarea — poveste veche, „Hidra“ care inghite anual pe multi dintre cei hărăziți pen­tru fotbal, la puțin timp după ce talentul lor se înveșmintase in straiele certitudinii. „Vina“ se pasează... cursiv de la jucători la antrenorii de club sau de lot și de la aceș­tia la conducătorii de secții, dar nu se oprește nicăieri, alunecă și e trecută in cele din urmă pe adresa hazardului. Adevărul este că toți factorii amintiți poartă procente de răspundere pentru eșuarea celor ce și-au pierdut perspectiva­. — Spre lotul de tineret s-au îndreptat me­­reu solicitanți cu autentică valoare. — Intr-adevăr, recolta ultimilor 2 ani a fost marcată de apariția și consolidarea lui Grăjdeanu, Pescaru, Codreanu, Gabo­­raș, Deleanu, Boc, Sătmăreanu, Dobrin, Cu­­perman, Naghi, Frățilă. Pe drum bun... ■— Se știe că jucătorii tineri asimilează mai repede și mai corect principiile unui nou sistem de joc, decit jucătorii mai vîrstnici, modelați de cerințele sistemului precedent. Unele dintre acestea, imprimate pînă la auto­matizare, jenează noile achiziții și In ciuda e­­fortului voluntar, răbufnesc cu incăpătinare in comportarea din teren. In sensul acesta se so­cotesc un antrenor ce activează pe coordonate foarte favorabile. Lucrezi cu un material uman de bună valoare tehnică, aflat la li­sta maxi­mei receptivități pentru chestiunile tactice. — Ai dreptate. Jucătorii tineri se adap­tează mai bine structurii unui nou sistem, pe cînd majoritatea celor vîrstnici intuiesc numai aspectele lui exterioare. Mărturie stau cred, trăsăturile de fotbal modern, vizibile la multe dintre partidele susținute de echipa noastră. Ca jucător, am fost a­­deptul unui fotbal impregnat cu elemente de spectacol. Deviza noastră era să cîștigăm atacînd. Sistemul denumit ,beton“ ridică antijocul la rang de principiu, schimono­sește fotbalul, răpindu-i frumusețea și di­­minuindu-i puterea de seducție asupra pu­blicului. Din echipa de tineret am încercat să fa­cem un mecanism elastic, cu tendință vă­dit ofensiva care să acționeze or­­anizat și colectiv. Am jucat la țară ln cadrul așe­zării 4—2—­4, iar la deplasare, la va­rianta 4—3—3. Echipa știe să alunece lin de la o așezare la alta la timpul aceluiași joc. Liniile echipei au format deseori un bloc bine articulat. Am folosit apărarea combinată, pressingul, am încercat să con­struim de la portar și să realizăm o bună circulație de balon prin susținerea jucă­torului aflat în posesia mingii. Intercalarea și participarea mijlocașilor și fundașilor laterali la acțiunile de finalizare, au con­ferit caracter ofensiv jocurilor disputate pe teren propriu. In deplasare, la jocul deschis al echipelor gazdă, am răspuns prin aplicarea variantei 4—3—3 care spo­rește siguranța apărării și creează posibili­tăți rapide de atac și contraatac (situații exploatate frecvent de Frățilă, jucător cu fină orientare tactică, cu un remarcabil simț al porții, căruia în ultima vreme i s-a adăugat și piteșteanul Naghi). Și totuși . Din vara anului 1965, echipa de tineret a devenit nucleul viitoarei echipa olimpice. S-au adăugat o serie de alți jucători mai vârst­­nici, care n-au participat la preliminariile cam­pionatului mondial. De atunci încolo, capaci­tatea echipei de a smulge un rezultat favo­rabil, acasă sau in deplasare, in fata unui ad­versar de același rang, devine principalul cri­teriu de apreciere al activității de selecție și de pregătire. Privit ca atare, jocul echipei pare grevat de o serie de neconcordanțe față de căile probate ca plighii sigure pentru răs­turnarea apărărilor aglomerate. — De aceea mă și preocupă intens defi­ciențele prezente în comportarea echipei noastre. Jocul colectiv nu se realizează con­tinuu. Acțiunile frînate, execuțiile efectuate cu Intimere, conducerea prelungită a balo­nului, fentele inutile sunt modalități care prejudiciază jocul colectiv (proprii mai ales lui Matei, Pescaru, Jamaisehi și, la ulti­mul meci, lui Varga). Construcția jocului suferă și ea uneori datorită precipitării, lipsei de calm și clarviziunii. Acestea duc la ie­șirea dezorganizată din apărare prin mingi trimise fără adresă sau prin folosirea pa­selor înalte în circumstanțe nefavor­itile. In locul luptei, jucătorii nu aplică măsu­rile și manevrele de combatere a apărărilor aglomerate. Ritmul de joc rămîne in con­tinuare nesatisfacător. Am fost uneori Inființî pentru lipsă de organizare corectă la apărare ia faze fixe, cum s-a intîmplat în Italia (1—2 cu echipa țării gazdă). Datorită marcajului defectuos aplicat la executarea unei lovituri libere, am pierdut o partidă perfect echilibrată. După cum se observă, suma unor rea­lizări incontestabile, vizibile in comportarea echipei, este sensibil concurată — din pă­cate — de suma deficiențelor. Explicația poate fi găsită in fluctuațiile de jucători (inevitabile sau subiective), precum și in randamentul scăzut al orelor de antrenament de la cluburi și de la lot. Contribuții care se lasă așteptate . Se vorbește de multă vreme la noi des­pre lipsa unor jucători de valoare internațională pe anumite posturi: atacanți centrali, fundași laterali și extreme stingă, atît de necesari lotu­lui reprezentativ. Printre jucătorii tineri, se gă­sesc „interpreți“ bine dotați pentru aceste ro­luri ? — Prea puțini, din păcate. Și la aceasta contribuie și tendința unor jucători, ca bun gabarit și o tehnică șlefuită, de a­­ reprofila din atacanți la apărători. — Cauza acestui fenomen?... — In linia de atac e mai greu să jocii marcaj sever, șocuri, lovituri, condiții de inferioritate numerică, mare risipă de efort pentru demarcări și pentru mărirea razei de acțiune. Postura de apărători este evi­dent mai avantajoasă. Trebuie să formăm chiar de la juniori, prin selecție și pre­gătire minuțioasă, jucători atleți cu o teh­­­nică de joc impecabilă, cu o psihologie spe­­cifică, pentru soluționarea cu precădere a posturilor vitregite. Pe itinerarul bucuriilor și necazurilor Echipa de tineret a jucat în acești trei ani în numeroase țări din Europa și a trecut de câteva ori pe continentul african. In total, ea a susținut 19 meciuri, a cistigat 11, a termi­nat 4 la egalitate și a pierdut 4. Cum apre­­ciați aceste evoluții ? — Cele mai bune jocuri ale echipei noastre, rezultate de prestigiu totodată, au fost : 1963 — cu Etiopia la deplasare 4—2, cu Anglia la București 1—0; 1964 — cu Suedia la Niîrfelping 3­—1, cu Ungaria la București 2—1 ; 1965 — cu U.R.S.S. la Tbilisi 4—3, cu Turcia la Istanbul 5—1 ; 1966 — cu Austria la Eisenstadt 1—0. Cele mai înalte performanțe le socotesc victo­riile asupra echipei U.R.S.S. la Tbilisi și Angliei la București. Reversul: 1963 — la Arad cu R. P. Polonă 0—3, la Iași cu Turcia 1—2; 1964 — cu Anglia la Coventry 0—5 ; 1966 — cu Austria la Timișoara 6—1. Scorul Înfrângerii din Anglia este exagerat după opinia mea, dar nu voi uita niciodată jocul magistral al echipei engleze. Explicație sau... — L-am văzut jocul cu echipa Austriei de la Timișoara. Spune-mi- te rog — Ce să-ți spun ? A fost unul din a­­cele jocuri ce dau iluzia r­oleșitoare că sunt ușor de cîștigat. Băieții au făcut o pri­mă repriză excelentă, dar, ocaziile­­ de gol le-au risipit în contul celor presupuse că vor veni. Dar, două greșeli ale apărătorilor, fructificate de oaspeți, au pulverizat cal­mul și luciditatea echipei noastre, iată la ce duce lipsa de concentrare a jucătorilor în fazele de gol (Desigur, fiecare ocazie ratată e un mo­ment psihologic, un fel de atu moral, trecut din tabăra proprie fn tabăra adversarului. Am socotit însă mereu ca fiind comodă și ră­masă la suprafața faptelor, explicația — cu largă circulație — a lipsei de concentrare în momentul finalizării. Este un punct de vedere hrănit din aparențe ce ne îndepărtează de dru­­mul: cauză — efect — remediere­. Ce aveți de gînd ? — Se apropie jocurile preliminare pentru turneul olimpic. Ce veti întreprinde in viitor pentru fortificarea echipei ? — Lotul pentru compartimentul apărării ne inspiri deplină siguranță. Pentru linia de atac, vom căuta noi elemente care să întrunească în măsură sporită, vigoarea necesară străpungerii apărărilor aglome­rate, cu acea tehnică mai fină, care nu se dereglează la execuțiile efectuate in mare viteză. Ne gîndim la măsuri mai eficace pentru scăderea procentului de ocazii ra­tate. Ne gîndim la necesitatea perfecțio­nării pregătirii fizice. Ne gîndim, de a­­semenea, că trebuie să reactualizăm în an­trenamentul echipelor noastre de club trasul la poartă din noii și din plonjon cu ca­pul.­ezultatele și comportarea echipei de tineret trebuie raportate la cîțiva parametri : lungimea perioadei, condițiile de pregătire excelentă, mate­reI rialul uman solid înzestrat, precum și calendarul internațional care a­u permis întîlniri cu adversari valoroși și, implicit, reda­rea și investirea jucătorilor cu galoanele experienței. Cu toate acestea, rezultatele apar contradictorii. Jocul reprezentativei «Je tineret conține laolaltă elemente tactice apreciate, separate între ele de acțiuni demodate, lente sau individualiste. Ideea tactică reprezintă teoretic și practic fragmente unanim acceptate, dar fără sudură între ele. Avînd din toate cite puțin, alături de numeroase aproximații, jocul echipei nu se dovedește ancorat în cadrul bine definit al manierei constructive ofensive sau ale celei bazate pe acțiuni de contraatac. Cu toată promovarea unor jucători, considerăm că s-au­­ rulat fără sufi­cientă justificare un număr prea mare de sportivi, peste 60. Selecția unor fotbaliști a căror presupusă perspectivă timpul a contrazis-o, precum și menținerea altora, în pofida posturii lor de rezerve în echipele de club, sugerează aplicarea unor criterii nesigure și lipsite de promptitudine. Graficul rezultatelor și comportării are un aspect zigzagat, nu s-a apro­piat de cota denumită stil propriu, nu permite evidențierea unui progres dobîndit, păstrat și transmis de la un an la altul. Această ultimă observație impune între­­bări rămase fără răspuns despre randamentul fiecărui antrenament sau meci. Cu alte cuvinte, ce a dobîndit, păstrat și valorificat echipa din fiecare etapă de activitate ? „ Prin articolul de față, deschidem o dezbatere. Invităm să rostească opinii în jurul activității de pregătire și comportării echipelor reprezentative pe toți specialiștii și iubitorii fotbalului. Prin intervenții care să întrunească atributele competentei, cu sobrietate și discernămint imparțial, rugăm pe cititorii noștri să exprime puncte de vedere încălzite la flacăra pasiunii, solidare întotdeauna cu dorința și necesitatea de afirmare internațională a fotbalului nostru. Convorbire realizată de Romulus SALABAN Cinci jucători tineri care aspiră la un loc în echipa reprezentativă (Moca­nu, Dobrin, Constantinescu, Cuperman și Sătmăreanu) fac partea actualmente din lot. Primii doi, Mocanu și Dobrin, vor­ îmbrăca astă-seară, pentru prima oară, tricoul echipei *A“ intr-un joc interțări.

Next