Fotbal, iulie-decembrie 1969 (Anul 4, nr. 162-188)
1969-07-02 / nr. 162
Meciurile EDIŢIEI A 52-a A DIVIZIEI A SĂ SE DISPUTE S I M B Ă T A! D e fapt, revista noastră a mai făcut în câteva rânduri o aluzie la eventualitatea disputării jocurilor din etapele Diviziei A in ziua de simbătă în locul obişnuitei duminici. Acum, după încheierea ■umui alt campionat, ideea s-a cristalizat mai bine şi de aceea propunem federaţiei de specialitate să studieze şi, eventual, să aplice această schimbare de zi, de altfel petrecută ocazional, cînd miercurea erau programate jocuri importante internaţionale.De unde am pornit cînd ne-am formulat această propunere ? De la ideea că micşorarea numărului de spectatori la meciurile de fotbal de duminică se datorează şi faptului că, spre deosebire dle anii trecuţi, spectacolul fotbalistic are o mare concurenţă in înmulţirea posibilităţilor de distracţie şi in special a gustului tot mai lărgit pentru petrecerea sfîrşitului de săptămînă in afara oraşului, pentru acest „weekend“ practicat cu trenul sau cu turista de mereu in creştere. Apoi, am constatat că duminica familiile reţin pe mulţi amatori de fotbal să vină la stadioane, dorinţa de a petrece ziua liberă cu familia fiind justificată şi valabilă atît pentru spectatori, dar şi pentru jucători care, de regulă, nu au ■aici ziua de simbătă liberă. Fireşte că gîndurile noastre nu au ignorat interesele cluburilor de a avea încasări, de presupus mai «nalt in ziua de duminică decit simbătă. Dar, reducerea programului de lucru in ziua de simbătă a întăritideea noastră şi în mod practic, căci, de cind a fost introdus noul orar de lucru, am constatat că meciurile disputate simbătă se bucură de mai mare afluenţă de spectatori decit acelea programate duminică. In funcţie de ora de programare de simbătă, spectatorii se duc chiar direct de la serviciu la stadion şi apoi au în faţa lor o duminică liberă pe care o dedică preocupărilor personale şi familiare. In acest mod s-ar reduce şi din concurenţa televiziunii, căci sîmbăta amatorii de fotbal ar fi mult mai tentaţi să se ducă la stadion, decit duminica, zi de destindere în care se preferă cu uşurinţă televizorul. Programarea nu ar exclude televizarea unui joc mai important, însă televiziunea ar putea alcătui pentru duminica seara un program de selecţiuni din întîlnirile de simbătă, care să fie gustate de noi toţi duminica. Aşa se procedează in multe ţări unde duminică seara se văd la televizor fostegolurile unei etape. PROGRAMARE DIFERITĂ ÎN RETUR! un criteriu important : alternarea jocurilor acasă în deplasare, ceea ce nu se întâmplă în nici un campionat din străinătate. U.T.A., de pildă, a jucat în toamnă de două ori la rînd acasă (etapele III—IV), apoi două etape consecutive în deplasare (V—VI) șî apoi din nou acasă (VII—VIII) şi, fireşte, lucrurile s-au repetat, invers, in returul campionatului. Sperăm că federaţia va evita în viitor o asemenea programare care pune, periodic, echipele in condiţii competitive inegale, in dauna lor şi a campionatului însuşi. In legătură cu programarea etapelor (deci şi a meciurilor) se mai pune însă o problemă, care afectează normala desfăşurare a campionatului, modul cum unele echipe îşi apără şansele la un moment dat. S-a observat că în ultimele ediţii soarta primului loc şi a retrogradatelor a fost decisă spre sfirşitul întrecerii şi chiar în ultima etapă, în împrejurări care — justificat sau nu, e greu de afirmat — au stirnit uneori suspiciuni. In unele cazuri rezultatele au apărut ca „rod“ al unor înţelegeri de culise — imposibil de depistat; în altele, una din echipe — nemaifiind interesată nici in lupta pentru titlu, nici in cea pentru evitarea retrogradării — n-a mai depus interes pentru obţinerea unui rezultat favorabil, poziţia sa în clasament nefiind afectată de un eventual eşec, şi în acest fel a facilitat succesul sau meciul egal necesar adversarei sale. Şi într-un caz şi în altul sunt lezate regularitatea, corectitudinea şi, implicit, valabilitatea rezultatelor şi exactitatea campionatului. Cum pot fi preîntâmpinate astfel de situaţii, aparente sau reale ? Supunem federaţiei o soluţie sugerată de un sistem de programare folosit în campionatul Franţei, care — socotim — constituie un mijloc cu eficienţă de cel puţin 60—70%. Si anume : ORDINEA ETAPELOR DIN RETUR SA NU MAI FIE ACEEAŞI DIN TUR. In Franţa, returul campionatului 1966'69 a început cu jocurile etapei a doua din tur, a continuat — în a doua sa etapă — cu partidele disputate toamna în etapa a III-a şi... s-a încheiat cu prima etapă din tur. în modul acesta, pe lingă faptul că se naşte un interes mai mare în turul campionatului, programarea diferită din retur (în care alternanţa teren propriu — în deplasare este respectată cu stricteţe) poate răsturna intenţii, ante-calcule şi socoteli, făcînd echipele mai prudente în tratarea meciurilor lor,fixate în altă ordine decit cea din prima parte a campionatului, eventual PRIN TRAGERE LA SORŢI, în orice caz ÎNAINTE DE ÎNCEPEREA RETURULUI şi nu mai devreme. Facem această propunere federaţiei noastre de specialitate cu convingerea că chiar dacă nu-i o soluţie sută la sută eficace, oferă totuşi un mijloc de a feri in bună măsură campionatul de eventuale denaturări. , Petre GATU ACŢIUNI PENTRU ÎNDEPĂRTAREA UNOR ATITUDINI NECORESPUNZĂTOARE DIN PARTEA SPECTATORILOR Sfirşitul acestui sezon sportiv a cunoscut, din păcate, o serie de manifestări nesportive din partea unor spectatori care nu înţeleg să renunţe la atitudini de dispreţ şi persiflare faţă de unele echipe, exprimate prin cuvinte jignitoare, adeseori prin refrenul „aţi mîncat bătaie", mostră a lipsei de respect faţă de învinşi, a nesportivităţii. Recent, cu prilejul finalei Cupei disputată pe stadionul „23 August", am fost martorii unei explozii de simpatie faţă de învingători, care a depăşit cu mult limitele civilizate în care suporterii îşi felicită favoriţii şi obţin de la ei amintirile unei frumoase victorii, în cazurile în speţă, tricourile fotbaliştilor de la Steaua. Jucătorii au fost pur şi simplu hăituiţi pe teren, tricourile smulse cu brutalitate şi apoi fărîmiţate, un spectacol deplorabil de care sperăm să fim lipsiţi pe viitor. De-a lungul anilor au fost făcute r mai multe încercări pentru a lămuri pe iubitorii fotbalului de necesitatea de a manifesta în totalitatea lor o atitudine sportivă la întîlnirile interne şi internaţionale. în această direcţie, „Trofeul Petschowski" decernat de ziarul „Sportul" oraşului Craiova, după notări la fiecare etapă de campionat, a fost ultima iniţiativă lăudabilă în această direcţie. Sîntem de părere că întîlnirile dintre fotbalişti şi spectatori, obişnuite cu cîţiva ani în urmă, constituiau un bun mijloc de contact între sportivii din teren şi spectatorii din tribune. De aceea propunem, ca după vacanţa jucătorilor, să se organizeze cu sprijinul consiliilor municipale, judeţene şi orăşeneşti de sport, asemenea întîlniri în care sportivii să-şi spună cuvîntul, să răspundă la întrebări, să fie cunoscuţi mai bine de iubitorii fotbalului, să se stabilească astfel o atmosferă de respect reciproc care să dăinuie apoi mai mult timp. Organizaţiile de tineret din marile uzine, întreprinderi şi instituţii ar putea sprijini organizarea unor asemenea reuniuni care, sîntem convinşi, ar constitui un bun mijloc pentru îndepărtarea unor atitudini necorespunzătoare, atît din partea spectatorilor, cît şi a jucătorilor. Am opina de asemenea, ca gustul explicabil, de înţeles, al tinerilor spectatori pentru amintiri sportive de la echipele şi jucătorii pe care-i îndrăgesc să fie satisfăcut prin confecţionarea şi punerea în vînzare a unor ecusoane, fanioane, insigne, tricouri şi chiar treninguri cu emblemele cluburilor favorite, în străinătate există o adevărată industrie a acestor suveniruri care aduce şi venituri şi astîmpară şi aviditatea colecţionarilor. La noi nu se găsesc de fel în vînzare asemenea obiecte ; este imposibil să cumperi de la un magazin o insignă, un breloc sau un fanion, fie şi din plastic. Cîteva realizări de pînă acum au fost minime, în cantităţi foarte reduse şi la preţuri inaccesibile. Sîntem convinşi că preocuparea pentru confecţionarea unor asemenea suveniruri sportive ne-ar scuti pe viitor să mai asistăm la scene ca acelea din finala Cupei, cînd tricourile și ecusoanele jucătorilor au fost smulse atît de necivilizat. (n. n.) w 162 REVISTA „FOTBAL“ PROPUNE. Apoi, sâmbătă, fotbalul nu ar mai avea concurenţa altor manifestări sportive de anvergură care distrag pe mulţi amatori de fotbal. Lipsa de sincronizare a recentelor finale ale campionatelor europene de box de la Bucureşti programate duminica la ora 18, simultan cu etapa de fotbal de campionat, a reţinut în faţa televizoarelor pe majoritatea amatorilor de fotbal din Bucureşti şi din ţară. De asemenea, acei amatori de fotbal care duminica se duc şi la jocurile de diviziile B şi C nu ar mai fi nevoiţi să piardă toată ziua de duminică în cazul cînd după amiaza se duc şi la întîlnirea de Divizia A. In adoptarea unui asemenea program sînt şi unele reţineri, aşa cum rezultă din declaraţiile unor antrenori şi conducători de secţii din oraşe în care spectatorii obişnuiţi nu au un program redus în ziua de simbătă, totuşi în majoritate sunt opţiunile pentru schimbarea programării jocurilor etapelor de fotbal în ziua de simbătă şi de aceea solicităm ca propunerea noastră să se introducă experimental cu începere de la toamnă. Eventual, s-ar putea ţine seamă de anotimp şi de ora de programare în funcţie de înserare, pentru ca şi în acele cazuri în care programul de lucru se încheie la ora 15 sau 16 în ziua de sâmbătă, în lunile august, septembrie şi o parte din octombrie, să se facă totuşi acest experiment interesant, care ar folosi şi cluburilor şi echipelor şi spectatorilor. Aurel C. NEAGU Ştefan COIDUM : La noi, la Craiova, se poate juca simbăta. Ar veni la fel de mulţi spectatori ca şi duminica. Tiberiu BOXE : La Tg. Mureş ar fi riscant. La meciurile noastre vin spectatori şi din localităţile Învecinate, care nu s-ar mai putea deplasa in cazul unor jocuri programate simbătă. Cred însă că s-ar putea face încercări, dar numai In perioada cind partidele pot Începe mai tirziu. Dacă am avea insă instalaţie de nocturnă, altceva ar fi... Constantin CERNAIANU. Este o veche propunere a mea. La Ploieşti se poate juca, fără risc financiar. In zilele de simbătă. Dimpotrivă, duminica ne pleacă foarte mulţi spectatori. Valea Prahovei îi atrage... Şi apoi, cea mai mare asistenţă la un cuplaj bucureştean n-a fost înregistrată într-o simbătă ? Constantin RADULESCU : La Cluj se poate juca simbăta , numărul spectatorilor şi încasările n-ar fi afectate. Puiu RAPAPORT : Pentru F. C. Argeş programarea simbăta ar crea dificultăţi. Nu văd reuşita ei la Piteşti, fără riscul unei diminuări a asistenţei. Valentin STANESCU : îmbrăţişez această idee care mi se pare potrivită in general pentru toate oraşele divizionare, dar în special pentru Braşov, unde exodul braşovenilor în ziua de duminică pe Tâmpa şi in frumoasele împrejurimi este arhicunoscut. La buna desfăşurare a unui campionat contribuie într-o măsură însemnată şi modul cum este alcătuit şi respectat programul etapelor şi al jocurilor. Succesiunea regulată a acestora, la datele iniţial fixate, cu întreruperi minime ca număr şi durată şi numai în interesul echipei naţionale, asigură una din principalele trăsături ale campionatului : REGULARITATEA. Iar alternarea jocurilor acasă în deplasare, obligatorie într-o competiţie după sistemul tur-retur, pune echipele în condiţii egale de joc. Din acest dublu punct de vedere, campionatul 1968/69 a dus la constatări diametral opuse, atrăgîndu-şi şi laude dar şi critici. De data aceasta, federaţia — spre cinstea ei — a asigurat campionatului o regularitate cvasi-perfectă in comparaţie cu alte ediţii. A reuşit ca în condiţiile unui calendar foarte dens să respecte şi să facă respectate toate datele iniţial fixate, nefăcînd decit două derogări la începutul sezonului amînarea — motivată — a meciurilor Politehnica—A.S.A. şi F.C. Argeş—Dinamo Bucureşti. în schimb, modul defectuos de alcătuire a programului a nemulţumit foarte mult. N-a fost respectat PANORAMICO) de EUGEN BARBU S -a încheiat cel mai dinamic campionat din ultimii ani şi părerile sunt unanime, a fost o reuşită. Cu toate că numărul echipelor a crescut cu două şi ca programul a fost foarte încărcat (socotind şi activitatea internaţională, semne de prea mare oboseală la jucători nu s-au observat, deşi scheletul Dinamo a terminat vizibil marcat ultimele etape. Concluziile ce se pot trage pot fi pripite, dar este inevitabil să vorbim despre cîteva lucruri ce ni s-au impus pe parcursul acestui an interesant. Nu știu dacă poate fi vorba despre un salt calitativ al fotbalului nostru, dar despre un progres de concepţie, da. Apoi mai poate fi semnalată ivirea unei noi generaţii de jucători, proaspeţi în toate sensurile, cu o altă mentalitate, fără tatarea iniţială, fără steaua neagră a ratării pe frunte. Este vorba, pur şi simplu, de ivirea unor personalităţi fotbalistice de prima mărime, personalităţi ce ar avea loc oricînd în concernul european şi mondial al jocului cu mingea rotundă. Dacă în Dumitrache, un om foarte avizat, vedea un Tostap, asta este o realitate. Dacă Dobrin face furori în Turcia, lucru nu mi se pare neverosimil, de vreme ce veteranul NunweiVerill e aproape de titlul de cel mai bun jucător care a evoluat în ţara vecină pe parcursul ultimelor 300 de zile. Sîntem siguri că Datcu, Constantin şi Jenei care vor lua probabil şi ei drumul Orientului vor arăta că şcoala românească de fotbal are talente de primă mărime. Ei sunt departe de a fi nişte persoane consumate şi se va dovedi, nu numai în cazul lor, că atunci cînd vor fi siliţi să se respecte mai mult, şi asta din motive contractuale, valoarea le va spori imediat şi considerabil, pentru că viciul fundamental al condiţiei la club în ţara noastră este acela al lipsei de angajament, al lipsei de obligaţie. Cînd marele piteştean de 22 de ani va intra între paragrafele unor legi pe care abia le bănuia, va şti cît a greşit în România dedîndu-se viciului dulce al ingurgitării de zeamă de prună. Cînd se va vindeca de iluzia că numai alcoolul te poate face fericit şi va simţi cît de talentat este în realitate, abia atunci va căpăta stimă faţă de cei ce s-au purtat sever cu el, pentru că înzestrarea obligă ! După mine, unul, cu toate că pentru fotbalul nostru ar fi o pierdere, lui Dobrin ar trebui să i se dea drumul să joace peste hotare pentru ca săse descopere... Vorbeam despre o concepţie nouă şi ea a fost evidentă mai întîi în meciurile naţionalei noastre unde rezultatele au fost bune, dăcă nu excelente anul acesta. Apariţia unei mentalităţi deloc defetiste nu este întîmplâtoare şi mi se pare strîns legată de naşterea acelei noi generaţii despre care vorbeam la început. Jucători ca Dinu, Dumitru, Boc, Dan, Ghiţă (care nu este chiar un boboc, dar prin mentalitate aparţine acestei generaţii), Lucescu (de asemenea, trecut de prima tinereţe), Domide, Broşovschi, Beldeanui, Ionescu sunt înainte de toate, oameni care se iau în serios, avînd respect faţă de persoana lor şi de talentul fie i-a ajutat să se afirme. Aceşti jucători au imprimat, la cluburi şi la naţională, un stil lejer, lipsit de disperare şi sentimentalism, nu ceva blazat şi zeflemist, cît o încredere în forţele proprii, fără de care nimeni nu putea să ţină Anglia în şah pe Wembley şi să bată Elveţia la Lausanne. E mult, dar ce s-a cîştigat, trebuie păstrat. Mi se pare că prima operaţie pe care Federaţia de specialitate trebuie s-o susţină este aceea de întărire a autorităţii antrenorului. Fără o muncă severă de zi cu zi, ceea ce astăzi ni se pare minunat, mîine va fi o amintire. Jucători şi susţinători trebuie să înţeleagă că numai munca în cadrul cluburilor va duce pe toate planurile la succese. Aici, orice eforturi nu trebuie să pară prea mari. Cariera de fotbalist cere la ora de faţă o mare putere de sacrificiu, de refuz al unor plăceri obişnuite. Cine nu înţelege asta, îşi pierde vremea degeaba. Data viitoare , analiza spectrală a clasamentului, a stilurilor echipelor şi a ceea ce a fost şi ar mai trebui făcut. P. S. Citesc în „Scînteia" că la Cluj trei jucători ai Universităţii s-au făcut vinovaţi de huliganism. Ce crede Cîrjan despre fra ternizarea cu jucătorul la bodegă ? Pag. 3