Fotbal, iulie-decembrie 1969 (Anul 4, nr. 162-188)

1969-07-02 / nr. 162

Meciurile EDIŢIEI A 52-a A DIVIZIEI A SĂ SE DISPUTE S I M B Ă T A! D­ e fapt, revista noastră a mai făcut în câteva rânduri o aluzie la eventualitatea disputării jocurilor din etapele Diviziei A in ziua de simbătă în locul obişnuitei duminici. Acum, după încheierea ■umui alt campionat, ideea s-a cris­talizat mai bine şi de aceea pro­punem federaţiei de specialitate să studieze şi, eventual, să aplice această schimbare de zi, de alt­fel petrecută ocazional, cînd mier­curea erau programate jocuri importante internaţionale.­­De unde am pornit cînd ne-am formulat această propunere ? De la ideea că micşorarea nu­mărului de spectatori la meciurile de fotbal de duminică se dato­rează şi faptului că, spre deosebire dle anii trecuţi, spectacolul fotba­listic are o mare concurenţă in înmulţirea posibilităţilor de dis­tracţie şi in special a gustului tot m­ai lărgit pentru petrecerea sfîr­­şitului de săptămînă in afara ora­şului, pentru acest „weekend“ practicat cu trenul sau cu turis­ta de mereu in creştere. Apoi, am constatat că duminica familiile reţin pe mulţi amatori de fotbal să vină la stadioane, dorinţa de a petrece ziua liberă cu fami­lia fiind justificată şi valabilă atît pentru spectatori, dar şi pentru jucători care, de regulă, nu au ■aici ziua de simbătă liberă. Fireşte că gîndurile noastre nu au ignorat interesele cluburilor de a avea încasări, de presupus mai «nalt in ziua de duminică decit simbătă. Dar, reducerea programu­lui de lucru in ziua de simbătă a întărit­­ideea noastră şi în mod practic, căci, de cind a fost introdus noul orar de lucru, am constatat că meciurile disputate simbătă se bucură de mai mare afluenţă de spectatori decit acelea progra­mate duminică. In funcţie de ora de programare de simbătă, specta­torii se duc chiar direct de la serviciu la stadion şi apoi au în faţa lor o duminică liberă pe care o dedică preocupărilor personale şi familiare. In acest mod s-ar reduce şi din concurenţa televiziunii, căci sîm­­băta amatorii de fotbal ar fi mult mai tentaţi să se ducă la stadion, decit duminica, zi de destindere în care se preferă cu uşurinţă tele­vizorul. Programarea nu ar ex­clude televizarea unui joc mai im­portant, însă televiziunea ar putea alcătui pentru duminica seara un program de selecţiuni din întîl­­nirile de simbătă, care să fie gus­tate de noi toţi duminica. Aşa se procedează in multe ţări unde du­minică seara se văd la televizor foste­­golurile unei etape. PROGRAMARE DIFERITĂ ÎN RETUR! un criteriu important : alternarea jocurilor acasă­ în deplasare, ceea ce nu se întâmplă în nici un campio­nat din străinătate. U.T.A., de pildă, a jucat în toam­nă de două ori la rînd acasă (etapele III—IV), apoi două etape consecutive în deplasare (V—VI) șî apoi din nou acasă (VII—VIII) şi, fireşte, lucrurile s-au repetat, invers, in returul campionatului. Sperăm că federaţia va evita în viitor o asemenea programare care pune, periodic, echipele in condiţii competitive inegale, in dauna lor şi a campionatului însuşi. In legătură cu programarea etapelor (deci şi a me­ciurilor) se mai pune însă o problemă, care afectează normala desfăşurare a campionatului, modul cum unele echipe îşi apără şansele la un moment dat. S-a observat că în ultimele ediţii soarta primului loc şi a retrogradatelor a fost decisă spre sfirşitul întrecerii şi chiar în ultima etapă, în împrejurări care — justi­ficat sau nu, e greu de afirmat — au stirnit uneori suspiciuni. In unele cazuri rezultatele au apărut ca „rod“ al unor înţelegeri de culise — imposibil de de­pistat; în altele, una din echipe — nemaifiind interesată nici in lupta pentru titlu, nici in cea pentru evitarea retrogradării — n-a mai depus interes pentru obţi­nerea unui rezultat favorabil, poziţia sa în clasament nefiind afectată de un eventual eşec, şi în acest fel a facilitat succesul sau meciul egal necesar adver­sarei sale. Şi într-un caz şi în altul sunt lezate regu­laritatea, corectitudinea şi, implicit, valabilitatea re­zultatelor şi exactitatea campionatului. Cum pot fi preîntâmpinate astfel de situaţii, apa­rente sau reale ? Supunem federaţiei o soluţie sugerată de un sistem de programare folosit în campionatul Franţei, care — socotim — constituie un mijloc cu eficienţă de cel puţin 60—70%. Si anume : ORDINEA ETAPELOR DIN RETUR SA NU MAI FIE ACEEAŞI DIN TUR. In Franţa, returul campionatului 1966'69 a început cu jocurile etapei a doua din tur, a continuat — în a doua sa etapă — cu partidele disputate toamna în etapa a III-a şi... s-a încheiat cu prima etapă din tur. în modul acesta, pe lingă faptul că se naşte un interes mai mare în turul campionatului, programarea diferită din retur (în care alternanţa teren propriu — în deplasare este respectată cu stricteţe) poate răsturna intenţii, ante-calcule şi socoteli, făcînd echipele mai prudente în tratarea meciurilor lor,­­fi­xate în altă ordine decit cea din prima parte a cam­pionatului, eventual PRIN TRAGERE LA SORŢI, în orice caz ÎNAINTE DE ÎNCEPEREA RETURULUI şi nu mai devreme. Facem această propunere federaţiei noastre de spe­cialitate cu convingerea că chiar dacă nu-i o soluţie sută la sută eficace, oferă totuşi un mijloc de a feri in bună măsură campionatul de eventuale denaturări. , Petre GATU ACŢIUNI PENTRU ÎNDEPĂRTAREA UNOR ATITUDINI NECORESPUNZĂTOARE DIN PARTEA SPECTATORILOR Sfirşitul acestui sezon sportiv a cu­noscut, din păcate, o serie de mani­festări nesportive din partea unor spectatori care nu înţeleg să renunţe la atitudini de dispreţ şi persiflare faţă de unele echipe, exprimate prin cuvinte jignitoare, adeseori prin refre­nul „aţi mîncat bătaie", mostră a lip­sei de respect faţă de învinşi, a ne­­sportivităţii. Recent, cu prilejul finalei Cupei dis­putată pe stadionul „23 August", am fost martorii unei explozii de simpatie faţă de învingători, care a depăşit cu mult limitele civilizate în care supor­terii îşi felicită favoriţii şi obţin de la ei amintirile unei frumoase victorii, în cazurile în speţă, tricourile fotbaliştilor de la Steaua. Jucătorii au fost pur şi simplu hăituiţi pe teren, tricourile­­ smulse cu brutalitate şi apoi fărîmiţate, un spectacol deplorabil de care spe­răm să fim lipsiţi pe viitor. De-a lungul anilor au fost făcute r mai multe încercări pentru a lămuri­­ pe iubitorii fotbalului de necesitatea de a manifesta în totalitatea lor o atitudine sportivă la întîlnirile interne şi internaţionale. în această direcţie, „Trofeul Petschowski" decernat de zia­rul „Sportul" oraşului Craiova, după notări la fiecare etapă de campionat, a fost ultima iniţiativă lăudabilă în această direcţie. Sîntem de părere că întîlnirile dintre fotbalişti şi spectatori, obişnuite cu cîţiva ani în urmă, constituiau un bun mijloc de contact între sportivii din teren şi spectatorii din tribune. De aceea propunem, ca după vacanţa jucătorilor, să se organizeze cu spriji­nul consiliilor municipale, judeţene şi orăşeneşti de sport, asemenea întîlniri în care sportivii să-şi spună cuvîntul, să răspundă la întrebări, să fie cu­noscuţi mai bine de iubitorii fotbalu­lui, să se stabilească astfel o atmo­sferă de respect reciproc care să dăi­nuie apoi mai mult timp. Organizaţiile de tineret din marile uzine, întreprin­deri şi instituţii ar putea sprijini or­ganizarea unor asemenea reuniuni care, sîntem convinşi, ar constitui un bun mijloc pentru îndepărtarea unor atitudini necorespunzătoare, atît din partea spectatorilor, cît şi a jucători­lor. Am opina de asemenea, ca gustul explicabil, de înţeles, al tinerilor spec­tatori pentru amintiri sportive de la echipele şi jucătorii pe care-i îndră­gesc să fie satisfăcut prin confecţio­narea şi punerea în vînzare a unor ecusoane, fanioane, insigne, tricouri şi chiar treninguri cu emblemele cluburi­lor favorite, în străinătate există o adevărată industrie a acestor suveni­ruri care aduce şi venituri şi astîmpară şi aviditatea colecţionarilor. La noi nu se găsesc de fel în vînzare asemenea obiecte ; este imposibil să cumperi de la un magazin o insignă, un breloc sau un fanion, fie şi din plastic. Cîteva realizări de pînă acum au fost minime, în cantităţi foarte reduse şi la preţuri inaccesibile. Sîntem convinşi că preocuparea pen­tru confecţionarea unor asemenea suve­niruri sportive ne-ar scuti pe viitor să mai asistăm la scene ca acelea din finala Cupei, cînd tricourile și ecusoa­nele jucătorilor au fost smulse atît de necivilizat. (n. n.) w 162 REVISTA „FOTBAL“ PROPUNE. Apoi, sâmbătă, fotbalul nu ar mai avea concurenţa altor mani­festări sportive de anvergură care distrag pe mulţi amatori de fotbal. Lipsa de sincronizare a recentelor finale ale cam­pionatelor europene de box de la Bucureşti programate dumi­nica la ora 18, simultan cu etapa de fotbal de campionat, a reţinut în faţa televizoarelor pe majoritatea amatorilor de fotbal din Bucureşti şi din ţară. De asemenea, acei a­­matori de fotbal care duminica se duc şi la jocurile de diviziile B şi C nu ar mai fi nevoiţi să piardă toată ziua de duminică în cazul cînd după amiaza se duc şi la în­­tîlnirea de Divizia A. In adoptarea unui asemenea pro­gram sînt şi unele reţineri, aşa cum rezultă din declaraţiile unor an­trenori şi conducători de­­ secţii din oraşe în care spectatorii obiş­nuiţi nu au un program redus în ziua de simbătă, totuşi în majo­ritate sunt opţiunile pentru schim­barea programării jocurilor eta­pelor de fotbal în ziua de simbătă şi de aceea solicităm ca propune­rea noastră să se introducă expe­rimental cu începere de la toamnă. Eventual, s-ar putea ţine seamă de anotimp şi de ora de progra­mare în funcţie de înserare, pentru ca şi în acele cazuri în care pro­gramul de lucru se încheie la ora 15 sau 16 în ziua de sâmbătă, în lunile august, septembrie şi o parte din octombrie, să se facă totuşi acest experiment interesant, care ar folosi şi cluburilor şi echipelor şi spectatorilor. Aurel C. NEAGU Ştefan COIDUM : La noi, la Craiova, se poate juca sim­­băta. Ar veni la fel de mulţi spectatori ca şi duminica. Tiberiu BOXE : La Tg. Mu­reş ar fi riscant. La meciu­rile noastre vin spectatori şi din localităţile Învecinate, care nu s-ar mai putea de­plasa in cazul unor jocuri programate simbătă. Cred însă că s-ar putea face în­cercări, dar numai In perioa­da cind partidele pot Începe mai tirziu. Dacă am avea insă instalaţie de nocturnă, altceva ar fi... Constantin CERNAIANU. Este o veche propunere a mea. La Ploieşti se poate juca, fără risc financiar. In zilele de simbătă. Dimpotrivă, duminica ne pleacă foarte mulţi spectatori. Valea Pra­hovei îi atrage... Şi apoi, cea mai mare asistenţă la un cuplaj bucureştean n-a fost înregistrată într-o simbătă ? Constantin RADULESCU : La Cluj se poate juca sim­­băta , numărul spectatorilor şi încasările n-ar fi afectate. Puiu RAPAPORT : Pentru F. C. Argeş programarea sim­­băta ar crea dificultăţi. Nu văd reuşita ei la Piteşti, fără riscul unei diminuări a asis­tenţei. Valentin STANESCU : îm­brăţişez această idee care mi se pare potrivită in general pentru toate oraşele divizio­nare, dar în special pentru Braşov, unde exodul braşove­nilor în ziua de duminică pe Tâmpa şi in frumoasele îm­prejurimi este arhicunoscut. L­a buna desfăşurare a unui campionat contribuie într-o măsură însemnată şi modul cum este alcătuit şi respectat programul etapelor şi al jocurilor. Succesiunea regulată a acestora, la datele iniţial fixate, cu întreruperi minime ca număr şi durată şi numai în interesul echipei naţionale, asi­gură una din principalele trăsături ale campionatu­lui : REGULARITATEA. Iar alternarea jocurilor acasă­ în deplasare, obligatorie într-o competiţie după sistemul tur-retur, pune echipele în condiţii egale de joc. Din acest dublu punct de vedere, campionatul 1968/69 a dus la constatări diametral opuse, atrăgîn­­du-şi şi laude dar şi critici. De data aceasta, federaţia — spre cinstea ei — a asigurat campionatului o regularitate cvasi-perfectă in comparaţie cu alte ediţii. A reuşit ca în condiţiile unui calendar foarte dens să respecte şi să facă res­pectate toate datele iniţial fixate, nefăcînd decit două derogări la începutul sezonului­­ amînarea — moti­vată — a meciurilor Politehnica—A.S.A. şi F.C. Ar­geş—Dinamo Bucureşti. în schimb, modul defectuos de alcătuire a progra­mului a nemulţumit foarte mult. N-a fost respectat PANORAMIC­O) de EUGEN BARBU S -a încheiat cel mai dinamic campionat din ultimii ani şi părerile sunt unanime, a fost o reuşită.­ Cu toate că nu­mărul echipelor a crescut cu două şi ca programul a fost foarte încărcat (socotind şi activitatea in­ternaţională­, semne de prea mare obo­seală la jucători nu s-au observat, deşi scheletul Dinamo a terminat vizibil marcat ultimele etape. Concluziile ce se pot trage pot fi pripite, dar este inevitabil să vor­bim despre cîteva lucruri ce ni s-au impus pe parcursul acestui an interesant. Nu știu dacă poate fi vorba despre un salt calitativ al fotbalului nostru, dar despre un progres de concepţie, da. Apoi mai poate fi semnalată ivirea unei noi generaţii de jucători, proaspeţi în toate sensurile, cu o altă mentalitate, fără ta­­tarea iniţială, fără steaua neagră a ratării pe frunte. Este vorba, pur şi simplu, de ivirea unor personalităţi fotbalistice de prima mărime, personalităţi ce ar avea loc oricînd în concernul european şi mon­dial al jocului cu mingea rotundă. Dacă în Dumitrache, un om foarte avizat, ve­dea un Tostap, asta este o realitate. Dacă Dobrin face furori în Turcia, lucru nu mi se pare neverosimil, de vreme ce ve­teranul NunweiVer­ill e aproape de titlul de cel mai bun jucător care a evoluat în ţara vecină pe parcursul ultimelor 300 de zile. Sîntem siguri că Datcu, Constan­tin şi Jenei care vor lua probabil şi ei drumul Orientului vor arăta că şcoala românească de fotbal are talente de pri­mă mărime. Ei sunt departe de a fi nişte persoane consumate şi se va dovedi, nu numai în cazul lor, că atunci cînd vor fi siliţi să se respecte mai mult, şi asta din motive contractuale, valoarea le va spori imediat şi considerabil, pentru că viciul fundamental al condiţiei la club în ţara noastră este acela al lipsei de angaja­ment, al lipsei de obligaţie. Cînd marele piteştean de 22 de ani va intra între paragrafele unor legi pe care abia le bănuia, va şti cît a greşit în România de­­dîndu-se viciului dulce al ingurgitării de zeamă de prună. Cînd se va vindeca de iluzia că numai alcoolul te poate face fericit şi va simţi cît de talentat este în realitate, abia atunci va căpăta stimă faţă de cei ce s-au purtat sever cu el, pentru că înzestrarea obligă ! După mine, unul, cu toate că pentru fotbalul nostru ar fi o pierdere, lui Dobrin ar trebui să i se dea drumul să joace peste hotare pentru ca să­­se descopere... Vorbeam despre o concepţie nouă şi ea a fost evidentă mai întîi în meciurile naţionalei noastre unde rezultatele au fost bune, dăcă nu excelente anul acesta. Apariţia unei mentalităţi deloc defetiste nu este întîmplâtoare şi mi se pare strîns legată de naşterea acelei noi generaţii despre care vorbeam la început. Jucători ca Dinu, Dumitru, Boc, Dan, Ghiţă (care nu este chiar un boboc, dar prin mentalitate aparţine acestei generaţii), Lucescu (de ase­menea, trecut de prima tinereţe), Domide, Broşovschi, Beldeanui, Ionescu sunt înainte de toate, oameni care se iau în serios, a­­vînd respect faţă de persoana lor şi de talentul fie i-a ajutat să se afirme. Aceşti jucători au imprimat, la cluburi şi la naţională, un stil lejer, lipsit de dis­perare şi sentimentalism, nu ceva blazat şi zeflemist, cît o încredere în forţele pro­prii, fără de care nimeni nu putea să ţină Anglia în şah pe Wembley şi să bată El­veţia la Lausanne. E mult, dar ce s-a cîşti­­gat, trebuie păstrat. Mi se pare că prima operaţie pe care Federaţia de specialitate trebuie s-o susţină este aceea de întărire a autorităţii antrenorului. Fără o muncă severă de zi cu zi, ceea ce astăzi ni se pare minunat, mîine va fi o amintire. Ju­cători şi susţinători trebuie să înţeleagă că numai munca în cadrul cluburilor va duce pe toate planurile la succese. Aici, orice eforturi nu trebuie să pară prea mari. Cariera de fotbalist cere la ora de faţă o mare putere de sacrificiu, de refuz al unor plăceri obişnuite. Cine nu înţelege asta, îşi pierde vremea degeaba. Data viitoare , analiza spectrală a cla­samentului, a stilurilor echipelor şi a ceea ce a fost şi ar mai trebui făcut. P. S. Citesc în „Scînteia" că la Cluj trei jucători ai Universităţii s-au făcut vinovaţi de huliganism. Ce crede Cîrjan despre fra­ ternizarea cu jucătorul la bodegă ? Pag. 3

Next