Fotbal, ianuarie-iunie 1973 (Anul 8, nr. 345-370)

1973-01-04 / nr. 345

BILANŢ FRUCTUOS, SARCINI MĂREŢE! ! C­ a,c­u inimile pline de satisfacţia succeselor pe toate­­ fronturile construcţiei socialiste, dar şi cu sen­­timentul de înaltă responsabilitate pentru sarci­nile şi obiectivele care ne stau în faţă, am păşit in­tr-un nou an ! Tradiţionala sărbătoare a Revelionului a purtat de data aceasta o semnificaţie aparte. Ea a urmat jubileului unui sfert de secol al Republicii, moment de mare însemnă­tate în istoria poporului nostru, purtînd pecetea de epo­că şi greutatea pietrei de hotar. Am luat cunoştinţă de conţinutul amplei cuvîntări a tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU rostită la Şedinţa jubiliară a Marii Adunări Naţionale consacrată celei de a XXV-a aniversări a proclamării Republicii, document de o deosebită valoare teoretică şi­ practică, profundă analiză ştiinţifică a etapei istorice, de adinei transfor­mări revoluţionare, pe care a străbătut-o­­în acest pă­­­.tor de veac patria noastră, a obiectivelor actuale şi de perspectivă aflate în faţa întregului popor, a căilor luminoase, mereu ascendente, deschise României. Urmărind expunerea secretarului nostru general, am revăzut cu ochii minţii drumul glorios străbătut de po­porul român, sub conducerea partidului, pentru făuri­rea unei vieţi libere, demne şi mereu mai îmbelşugate, pentru a ocupa un loc de cinste, respectat şi admirat, în marea familie a naţiunilor lumii, trecind uriaşa importanţă a actului politic înfăp­tuit la 30 Decembrie 1947, tovarășul NICOLAE GR­AUȘESCU arăta : u Aiiiiswim . ■» «»x* i nr ■ c;­­a* «aîi»tâ»iiîi:kr Sărbătorim in această zi munca şi victoriile unei generaţii eroice, care a înfăptuit intr-un sfert de veac cu­ altădată în sute de ani, zidind pe pămîntul Româ­niei luminosul edificiu al socialismului, lăsind viitori­mii o operă nepieritoare­­“. Anul 1972, de la care ne-am luat rămas bun în noap­tea Revelionului, rămnîne unul dintre cei mai fructuoşi şi mai fertili din întreaga istorie modernă a patriei noastre. El va fi totdeauna legat de Conferinţa Naţio­nală a partidului, care a elaborat hotărîri de cea mai mare însemnătate pentru accelerarea dezvoltării econo­­mico-sociale a întregii ţări, de adoptarea unei serii de legi menite să perfecţioneze în continuare relaţiile de producţie şi organizarea societăţii noastre socialiste, du Plenara din noiembrie, de angajamentul bărbătesc şi dăruirea fierbinte cu care întreaga naţiune a purces la realizarea măreţelor obiective ale Congresului al X-lea, răspunzînd cu elan şi hotărîre vibrantei chemări a par­tidului „CINCINAI­UL — ÎN PATRU ANI ŞI JU­MĂTATE !“ A început un nou an ! înainte ca orologiul să-i anunţe sosirea, am avut pentru citeva minute, în fiecare casă de pe acest pămînt, un oaspete drag — pe conducăto­rul nostru mult stimat şi iubit, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU. I-am ascultat tradiţionala cuvîntare ros­tită la posturile de radio şi televiziune cu prilejul Anului Nou. „Apreciind abnegaţia şi entuziasmul oamenilor muncii în obţinerea tuturor realizărilor pe calea edificării so­cialismului — a arătat în mesajul său şeful statului nos­tru — doresc să adresez in această clipă solemnă cele mai calde felicitări eroicilor făuritori ai vieţii noastre noi — clasei­­muncitoare, ţărănimii, intelectualităţii, tu­turor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalit­ale­ întregului nostru popor liber şi stăpin pe soarta sa". În cuvinte calde, emoţionante, secretarul general al partidului a trecut în revistă izbînzile pe care le-am re­purtat, dar a insistat asupra sarcinilor de mare însem­nătate în 1973, an de o importanţă hotărîtoare pentru înfăptuirea înainte de termen a cincinalului, pentru pro­gresul şi prosperitatea patriei socialiste. „înaintea ultimelor bătăi de orologiu din acest an, a spus în încheiere tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, doresc să vă adresez din tot sufletul, dragi cetăţeni ai României socialiste — muncitori, ţărani, intelectuali, bărbaţi şi femei, tineri şi virstnici, români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi — cele­ mai calde urări de sănătate şi viaţă lungă, un an nou fericit, satisfacţii şi bucurii depline, realizarea tuturor dorinţelor şi aspi­raţiilor de mai bine !~ -UlCARNETU Llh SCRISTORUMIlI* EUGEN BARDO­ igur că nişte urări ar fi mai nimerite, acum, la început de an, dar nu-mi place genul con­venţional şi nu ţin niciodată seama de calen­dar. Aşadar cîteva sugestii .. In faţa fotbalului nostru stau sarcini destul de dificile. Pesimiştii, ca mine, nu cred că ne vom­ califica pentru finala din 74 din motive binecunos­cute. Optimiştii, dimpotrivă, se şi văd intre echipele ce vor supravieţui durei întreceri din anul care vine. Vom vedea cine are dreptate. Deocamdată, realitatea ne arată că ar trebui să ne gindim ceva mai departe de viitoarele 3­5 de zile. Şi dacă ne gindim dincolo de aceste cifre trebuie să ne gindim la echipele de miine, adică la juniori şi la pi­tici. Din cite ştiu, s-a făcut mult centru fotbal in ultimii ani (terenuri de antrenament, saune, stadioane) şi se va mai face, dar baza rămin liceele. Sunt ele dotate in aşa fel incit să ajute la dezvoltarea fotbalului ? E drept, avem şcoli destinate in mod special acestui sport, numai că, deşi ele funcţionează de ciţiva ani, eu nu am­ prea auzit ca să ne fi furnizat citeva nume răsunătoare. Le mai aştept, nu am ce să fac. Care ar fi secretul unui fotbal de mască pe care noi il dorim de multă vreme ? In lumea sătească e mai dificil de descoperit talente, la drept vorbind nici nu prea mai avem sate. De fapt principala lipse in aceste jocuri sunt terenurile şi instructorii. Nu am nimic cu oină, care e sportul nostru naţional, dar să răminem numai h­­oină mi se pare cel puţin absurd. Nu s-ar putea ca prin­ muncă voluntară, prin organizarea unor schimburi de muncă cu elevii, să creăm acele baze numeroase care ne tre­buie pe lingă şcoli ? Cind spun asta, mă gindesc de pildă la iniţiativa ziarului „Scinteia tineretului”, care a iscat o mişcare de masă în favoarea tenisului. În acest ziar au apărut şi continuă să apară fotografii de terenuri create prin muncă voluntară. Nu ar putea fotbalul să facă la fel recurgînd la nişte premii care nu ar costa cine ştie ce şi la apelul scris al unor vedete de mare calibru din fotbalul nostru, cum s-a procedat in cazul citat folosindu-se reputaţia lui Ţiriac şi a lui Năstase ? Nu ar vrea adică Dinu, Dumitru, Dumitrache, Dobrin să facă ceva in sensul acesta? Eu cred că da... Ar mai exista o idee mai veche, ca fiecare uzină să fie obligată, nu aș zice rugată, ca in incinta ei să fie creat cite un stadion, evident nu de talia unui 23 August, să zi­cem, dar măcar de ordinul celor din „orășenesc" ? Pe lingă faptul că muncitorii ar avea un loc de destindere, ele, aceste stadioane, ridicate prin muncă voluntară ar con­stitui încet, încet scena pe care s-ar lansa fotbalişti noi, necunoscuţi incă. . In ce priveşte problema instructajului eu cred că aici s-ar putea întreprinde ceva mai mult decit acum. lată, echipele noastre fac săptămînal mai multe antrenamente. Nu ar fi cazul, ca joia, să zicem, la mijlocul pregătirii antrena­mentul să conste intr-un meci amical cu echipe din lo­calităţi apropiate ? Asta ar face mult bine fotbalului pen­tru că ar stirni interesul în masele de spectatori care nu au prilejul să vină in oraşele mari, rezummdu-se numai la privitul la televizor care e şi el bun la ceva, dar care învaţă pe cei leneşi să nu mai lase fotoliul. . Cu prilejul partidelor propuse poate că s-ar descoperi jucători noi, care ar putea fi lansaţi de către echipele mari, dacă nu cumva regulamentele de transfer le-ar îm­piedica . In sfirşit, poate antrenorii secunzi de la echipele mari ar putea fi trimişi mai des în raiduri de depistare prin locuri necunoscute întru descoperirea celor pe care ano­nimatul ii mănincă. Şi ca glumă, poate descoperim un hipnotizator, un fa­chir, ceva care să facă în aşa fel incit jucătorii buni, pe care mereu îi avem şi mereu ii pierdem, să nu mai intre in cîrciumi şi să ducă o viaţă nesportivă. Un psiholog mare care prin forţa lui de convingere să le arate că cel pu­ţin pină la 30 de ani trebuie să te sacrifici pe altarul fot­balului care nu poate fi întreţinut cu ţuică şi cu Băbească, cu restaurante şi amice la ore tîrzii, la Salonul spaniol ca să nu zic mai multe, Dumitrache şi Dinule ! Nr. 345 Propunere pentru un „OBIECTIV SUPREM 1973" în fotbalul nostru. In aceste zile de început de an, cînd echipele divizionare A se pre­gătesc să-şi reia activitatea în ve­derea noului sezon competiţional (care, după cum se ştie, va fi ofici­al inaugurat la 11 martie, prin eta­pa a XVI-a a Diviziei A), în Capi­tală se desfăşoară o importantă ac­ţiune a federaţiei, legată de pregă­tirea noului an fotbalistic : lucrările cursului central de perfecţionare a antrenorilor. Acest curs este înscris în ideea de a constitui o etapă din programul general obligatoriu privind activita­tea de confirmare pe grupe de înca­drare a antrenorilor, în sensul re­glementărilor adoptate nu de mult de F.R.F., dar dacă aceasta este, sub un anumit aspect, o ches­tiune organizatorică, administrati­vă, cursul trebuie privit, totodată — am zice chiar IN PRINCIPAL — ca o acţiune care urmăreşte, in fond, îmbunătăţirea pregătirii profesiona­le, de specialitate a tehnicienilor noştri cei mai reprezentativi, înca­draţi în grupele A şi B, în r raport cu cerinţele dezvoltării fotbalului de performanţă. Aşa cum s-a arătat în presă, cursul ce se desfăşoară actualmente­­ în Bucureşti, urmăreşte în primul rînd „ridicarea pe o treaptă superioară a muncii de instruire şi a rezulta­telor concrete ale acesteia, în toate sferele de manifestare ale fotbalu­lui de performanţă din ţara noas­tră“, obiectiv pe care-l expunea an­trenorul federal Ion Voica într-un recent interviu acordat ziarului „Sportul“. Conţinutul programului (referate privind organizarea şi sti­lul de muncă al secţiilor de fotbal, concepţia de joc în fotbalul nostru, particularităţile acţiunii de educa­ţie în rîndul jucătorilor, periodiza­rea antrenamentelor şi obţinerea formei sportive în raport cu calen­darul competiţional, igiena efortu­lui, metode şi mijloace pentru dez­voltarea calităţilor fizice de bază, metodica perfecţionării tehnicii şi tacticii), ca şi faptul că la catedră se vor prezenta o serie de antrenori şi tehnicieni de mare reputaţie in fotbalul românesc, ne fac să con­chidem că ne aflăm in faţa uneia din cele mai serioase acţiuni de acest fel şi — deci —­ să sperăm că şi rezultatele ei practice vor fi in consecinţă. De ce începem articolul de faţă (care-şi propune să prezinte obiec­tivele de bază ale fotbalului nostru în anul în care am pășit doar de trei zile­ cu referirile la acest curs ? Pentru că, într-un fel, întîlnirea din aceste zile a tehnicienilor din fotbal ni se pare simbolică : ea poa­te să semnifice că 1973 va fi anul unei temeinice munci de instruire, al unei cotituri în acest domeniu, în sensul înţelegerii ideii că — înainte de alte aspecte, importante şi ele — ceea ce determină in primul rind creşterea nivelului unui sport este calitatea muncii depuse la toate eşaloanele sale. Evident însă, cali­tatea acestei munci n-o imprimă în primul rind savantismul unor co­municări ştiinţifice, ridicatul nivel teoretic al unor referate sau planuri MICĂ DE INSTRUIRES! EDUCAŢIE * 3 LA COTELE CEL­ MAI IMIIM metodice ci —­ mai ales — trans­punerea practică, in teren, in orele de antrenament, a cunoştinţelor le­gate de pretenţiile fotbalului mo­dern, felul cum antrenorul înţelege să lucreze cu jucătorul iar acesta să răspundă cerinţelor antrenorului. Ajungem, prin urmare, la o­­idee, nu de puţine ori exprimată, aceea că oricît de bine ar fi înarmat un antrenor cu cunoştinţe teoretice, acestea nu vor putea fi realmente valorificate, nu vor avea rod, dacă tehnicianul respectiv nu va fi, in acelaşi timp, exigent şi perseverent, dacă nu va da dovadă de insistenţă şi intransigenţă, de fermitate. După cum, toate cuceririle metodicii mo­derne a antrenamentului sportiv, toată bogăţia de informaţii în legă­tură cu felul cum se lucrează la ma­rile cluburi din lume, vor fi inefici­ente dacă jucătorii, elementul in ulti­ma instanţă decisiv, nu vor înţelege cum se cuvine imperativele de pre­gătire ale „fotbalului total“ şi dacă nu vor acţiona în consecinţă. Par­ticiparea conştientă, din deplină convingere, a jucătorului la solici­tările de azi ale fotbalului de per­formanţă este deci şi ea o condiţie primordială pentru realizarea dezi­deratului ca fotbalul românesc să poată face faţă cu succes asprei concurenţe internaţionale de azi din soccerul de nivel reprezentativ. Cu aceste rînduri, deci, intrăm în 1973. Nu vom vorbi azi despre aspecte legate de organizarea internă în fot­balul nostru, de chestiuni adminis­trative de tot felul, de probleme de efective sau de selecţie etc. Nu le ignorăm, desigur, dar ni se pare că toate acestea nu trebuie supraeva­luate, absolutizate, că nu trebuie să ne ascundem în spatele lor­­pentru a eluda nişte obligaţii de fond, adi­că pe cele care privesc însăşi mun­ca ce se depune în fotbal. Desigur, această îngemănare, această între­pătrundere decisivă despre care aminteam, dintre un înalt nivel de pregătire, de responsabilitate şi de exigenţă a antrenorilor şi o totală adeziune a jucătorilor la cerinţele instruirii moderne, cu legătura con­diţională dintre volumul şi intensi­tatea lucrului la antrenament şi ceea ce se cheamă „antrenamentul invizibil“, îmbracă şi un pronunţat caracter educaţional, pe care-l sub­liniem şi pe care îl considerăm, de asemenea, determinant pentru reu­şita acestei ample acţiuni in care se angajează, în care TREBUIE­­SA SE ANGAJEZE, fotbalul nostru îrn 1973. In modul concret, anul in care am intrat ne pune din nou în faţă obiectivul calificării echipei naţio­nale la turneul final al C.­M Star­tul slab din toamnă d in această cursă face mai grea atingerea sco­pului, după cum tocmai reuşitele din preliminariile C. M precedent ca şi din grupa Campionatului euro­pean ar putea da proporţii neplă­­cute unui eventual eşec in această tentativă. Anul 1973 nu ne intim­­pină deci surizător şi plin de pro­misiuni, mai ales că — după cum s-a mai arătat în diverse ocazii — nici nivelul turului campionatului intern nu ne-a procurat prea multe satisfacţii, nici participarea echipe­lor de club în cupele europene n-a fost o reeditare a bunei performan­ţe din ediţia precedentă. Toate acestea le spunem însă nu pentru a da contur mai gros unor nerealizări, ci pentru a sublinia încă o dată părerea noastră că performanţele superioare vin in primul rind d­in­­tr-o bună muncă de instruire la scara întregului fotbal naţional că lacunele în acest tîmp de activitate se reflectă la nivelul reprezentării In arena internaţională De aceea, ne luăm promisiunea de a abandona azi o cale bătătorită — şi plictisitoare, poate, din cauza unei monotonii de decor — aceea de a trata obiectivele unui an, enumerînd pur şi simplu, de­klara­­tiv, idei ca : obţinerea calificării pentru München, calificarea junio­rilor pentru turneul final U.E.K. V, atingerea de către cit mai mu­lt echipe a sferturilor de Finală ale cupelor europene, etc. etc. Şi vom înclina spre ideea că dacă fotbalul românesc îşi propune un „obiectiv numărul 1“ pentru 197­7, aceasta să fie unul de fond. '­• esenţă: RIDICAREA MUNCII DE INSTRUIRE ŞI DE EDUCAŢIE 1 EXIGENŢEI Şl SPIRITULUI DE RĂSPUNDERE DIN FOTBAI.' I. NOSTRU LA COTELE CE’ K \1 \l ÎNALTE. Iar dacă această primă CONDI­ŢIE OBIECTIVA a progresului fot­balului va fi îndeplinită, nu ne vor ocoli nici succesele competiţionale. Prin urmare, în fotbal, 1973, un an al muncii şi al seriozităţii­­ Radu URZICEANU I A ÎNCEPUT CURSUL DE PERFECŢIONARE PROFESIONALĂ A ANTRENORILOR De ieri dimineaţă au început, în­­ aa­la clubului Dinamo din Bucu­reşti, lucrările cursului de perfec-­­ ţionare profesională a antrenori- l­­or din grupele A şi K de clasi- j­­icăre (mai puţin cei ai centrelor de copii şi juniori). In prima par-­­ te a şedinţei inaugurale, Colegiul central al antrenorilor a prezen-­­ tat o analiză a turului campiona­tul tu divizionar A. B şi de tine­ret. analiză urmată de discuţii Dupa-amiaza au fost prezentate trei referate .1 lai­rârîle continuă aci ţi se in- • rh­eie mîine. Pag. 3

Next