Fotbal, iulie-decembrie 1973 (Anul 8, nr. 371-396)

1973-07-04 / nr. 371

PENTRU PACE ŞI COLABORARE ÎN LUME­ ctualitatea politică a săptămînii trecute a fost domi­nată de vizita oficială pe care preşedintele Consi­liului de Stat al României, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Hlena Ceauşescu, a făcut-o în Republica Federală Germania. Ia invitaţia preşedintelui Gustav W. Heinemaann şi a doamnei Heine­mann. Timp de cinci zile, opinia publică din ţara noastră a urmărit cu viu interes şi deplina satisfacţie —prin inter­mediul presei, radioului şi televiziunii —momentele cele mai semnificative ale acestui eveniment important, atît pe avanul relaţiilor bilaterale dintre cele două ţări, cit şi acela al vieţii politice europene­­şi internaţionale. Primirea plină de atenţie şi ospitalitate făcută înalţilor oaspeţi români, onorurile ce le-au fost rezervate, con­vorbirile purtate cu conducătorii statului vest-gemian şi cu oficialităţile unor landuri, vizitele în mari unităţi eco­nomice din Köln, Oberhausen, Hanovra, Wolfsburg, Ham­burg şi Bremen, întâlnirile cu oamenii muncii şi reprezen­tanţi ai cercurilor economice. — toate acestea au relevat bunele relaţii existente intre România şi Republica Fede­rală Germania, au agiindit pregnant simpatia de care se bucură in aceasta ţară patria noastră, progresele ei in cele mai diferite domenii de activitate, personalitatea preşedintelui Nicol­ae Ceauşescu. A i» €*ia*r . 9S AI* tfet Ă J*i SkXl» ii Vizita a constituit, un moment de vîrf în evoluţia as­cendenta, pe multiple planuri, a relaţiilor dintre cele doua tari. în acest sens s a subliniat însemnătatea deo­sebită pe care a avut -o stabilirea, încă din 1967, a ra­porturilor diplomatice dintre Republica Socialistă Româ­nia şi Republica Federală Germania, act care corespun­dea pe deplin unor cerinţe majore ale vieţii internaţiona­le şi care — aşa cum s-a vădit ulterior — a jucat un rol important în determinarea noului curs al politicii europene, spre destindere, normalizarea relaţiilor dintre toate statele continentului, îmbunătăţirea climatului po­litic general in această parte a lumii. DECLARAŢIA. SOLEMNA COMUNA, semnată de pre­şedintele Nicol­ae Ceauşescu şi cancelarul Willy Brat­­dt, a sintetizat caracterul pozitiv, deosebit de rodnic, al acestei vizite avind o semnificaţie deosebită prin faptul că proclamă atât voinţa comuna de a adinei şi extinde relaţiile dintre cele două ţări, cit şi hotărîrea lor de a dezvolta relaţii de prietenie şi cooperare cu toate statele, de a acţiona în scopul consolidării păcii şi securităţii in lume. Declaraţia solemnă consacră hotărîrea celor două state de a-­şi fundamentă relaţiile reciproce, precum şi relaţiile cu celelalte ţări. p principiile egalităţii in drep­turi, respectului independenţei, al suveranităţii, neames­tecului in treburile interne, avantajului reciproc, invio­labilităţii frontierelor, dreptului şi datoriei statelor de a conlucra pentru favorizarea progresului popoarelor — adică acele principii fundamentale care constituie cheia de boltă a unor relaţii capabile să asigure dezvoltarea liberă a fiecărei naţiuni. Intre România şi R.F. Germania au fost stabilite, in acest sprit, o serie de acorduri in domeniile economic, tehnic, cultural şi altele. Prin întreaga sa desfăşurare, prin rezultatele obţinute, vizita tovarăşului Nicolae Ceauşescu în R.V. Germania marchează un moment de maximă însemnătate în evo­luţia relaţiilor dintre cele două ţări, aduce o importantă contribuţie la statornicirea unui climat de pace şi colaborare la Europa, intre popoarele lnmnii. In acest context, Comitetul Executiv al CC. al P.C.R., reunit in şedinţă luni 2 iulie, o dat — în­­lotirirea adoptată cu privire la activitatea internaţională a parti­dului şi statului — o înaltă apreciere activităţii desfăşu­rate de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a aprobat in unanimitate rezultatele ei. SUBLINIERI IMPLICAŢIILE BLAZĂRIIE­ ste cert că la această oră am oferit Europei fot­balistice o finală unică, de Cupă, cu o echipă de categoria B şi cu alta de C, cu o rejucare, cu 210 minute de spectacol inedit care ne-a atras atenţia în primul rînd asupra faptului că in eşa­loanele secundare ale Diviziei există energii ne­exploatate, la jucători şi echipe. Componenţa finalei care părea la un moment dat a fi un dezastru* pentru fotbalul nostru a devenit, prin remarca­bila evoluţie a celor două echipe, un subiect de meditaţie şi, probabil, de acţiune pentru cluburile divizionare A şi F. R. Fotbal. Prin ambiţia şi dorinţa legitimă de afirmare, atît Chimia Rm. Vilcea cit şi Constructorul Galaţi (in special in prima ediţie a finalei) au arătat că numai fotbalul exprimat cu pasiune este fotbalul care se impune, că a juca fotbal cu suflet înseamnă a elimina blazările şi a obţine acea auto­­depăşire care stîrneşte admiraţia tuturor. De fapt, aceasta a fost esenţa acelei seri de neuitat, duminică 2 iulie, pe stadionul „23 August", cind am văzut jucători abandonaţi de Divizia A, acţionînd ca atunci cind se aflau în loturile reprezentative, sau tineri necunoscuţi zburdind aşa cum ne-ar place să-i vedem pe fruntaşii divizionari din cele mai reputate echipe româneşti. Nivelul de joc al primei finale dintre Chimia şi Con­structorul a fost, incontestabil un nivel divizionar A din campionatul care s-a încheiat şi, din această cauză, mulţi dintre cei ce iubesc fotbalul vor fi mult timp nedumeriţi dacă Divizia A este in scădere sau dacă diviziile B şi C au progresat in măsura în care să ajungă Divizia A ? Probabil că răspunsul cel mai potrivit ar fi acela că, din cauza blazării multor fotbalişti divizionari A, dorinţa de afirmare manifestată de echipele mai mici, în mod special in Cupa României, pe care echipele mari de obicei o des­consideră, se produce un contrast defavorabil echipelor divizionare A şi favorabil unor echipe divizionare B, care au eliminat, spre lauda lor, întregul eşalon de frunte al fotbalului nostru. Blazarea multor jucători şi echipe de Divizia A a fost puternic evidenţiată de faza finală a Cupei României, de către fotbalişti modeşti, dintre care unii n-au ştiut pină la ultimele etape ale Cupei decit să locuiască in cămine şi internate, să călătorească în clasa a doua, cu trenul, să joace pe terenuri incomode, nu „în vedeta" pe sta­dionul 23 August, în timp ce plictiseala altora s-ar putea explica şi prin condiţiile excelente de care dispun, „char­tere" de avion pe linii aeriene interne sau externe, hote­luri clasa intii sau chiar lux etc. lată de ce este foarte bine că federaţia n-a mai repetat hotărîrea bizară de acum cîţiva ani, de a nu înscrie în Cupa cupelor o echipă de B, Arieşul Turda (1960—1961), cîştigătoare a Cupei Româ­niei, de a o înlocui cu o echipă din „A", iar acum Chimia Rimnicu Vilcea se va duce la Londra, Paris sau Roma. Aproape sigur că nu va primi mai mult de cinci goluri, ca unele divizionare A (!!), dar îi va fi răsplătită arzatoa­­rea dorinţă de a fi cîştigat Cupa României. Cel mai important de realizat rămine insă eliminarea bla­zării. Cum să fie înlăturată ? Una din soluţiile cele mai eficace ar fi o infuzie de tineri talentaţi, dornici de afir­mare, ca de pildă acest Vochin de la Constructorul Galaţi sau Gojgaru de la Rm. Vilcea CARE AR AVEA LOC IN ORICE LINIE DE ATAC A ECHIPELOR DIVIZIONARE A­­Regulamentul de transferări barează insă promovările, in loc să le faciliteze, iată de ce o acţiune a federaţiei, e drept îndrăzneaţă dar extrem de utilă. TRANSFERĂRI LIBE­RE. LA CERERE, DE JOS IN SUS, PENTRU O PERIOADA SCURTA IN ACEASTA VARA, cu unele limite dacă va fi cazul, AR FI ABSOLUT­­ NECESARA, mai cu seamă in noile condiţii, lărgirea sistemului competiţional, creşterea număru­lui de echipe la toate cele trei eşaloane divizionare. Lupta împotriva blazării, a rutinizării, nu se poate face decit cu elemente noi, talentate, care pină in prezent au fost considerate ca minime şi nesatisfăcătoare, şi aproape sigur că nu-i aşa, de indată ce Cupa *73, a dovedit-o, dar dacă nimeni nu le va scoate la vedere, ele vor rămine ca şi înainte. Aurel NEAGU­ E : 000330 Nr. 371 PREGÂTÎRÎLÎ ÎN VEDEREA SECOUL 11 DE TOAMNĂ SE II INTENSIFICA • CÎTEVA SUGESTII PENTRU CA NOUL SISTEM I COMPETITIONAL SĂ IA UN START BUN I­ n aceste zile, la Federaţia română de fotbal se lucrează intens pentru pregătirea vi­itorului­­sezon. Şi nu se poate spu­ne că nu sunt multe de făcut, din moment ce — după cum se ştie — din această toamnă se trece la un nou sistem competiţional, a cărui structură a fost dată publicităţii săptămâna trecută. Aşa cum s-a arătat, mărirea nu­mărului de echipe participante în Divizia A la 18, in Divizia B la 91 şi In Divizia C la 192 a pornit de la considerente ca : prelungirea duratei sezonului competiţional prin mărirea numărului de jocuri pe care o echipă le susţine intr-un an, o mai bună repartizare geogra­fică a echipelor de nivel divizionar, stimularea fotbalului de perfor­manţă , unele judeţe mai slab reprezentate sub acest aspect etc. Prima acţiune, firească, pe care trebuie s-o rezolve F.R.F. în aceste zile este acela a alcătuirii noilor serii ale diviziilor B și C. Opera­ţiunea nu este, desigur, simplă, deoarece este vorba pe de o parte de necesitatea unei alcătuiri valo­rice echilibrate (problema se pune mai ales pentru cele 3 serii di B iar pe de alta de unele limitări geografice, pentru evitarea depla­sărilor lungi, obositoare şi, în a­­celaşi timp, costisitoare. Lucrarea este pe cale de a fi perfectată şi — cel mai tirziu la începutul sâp­­tămînii viitoare — va fi dată pu­blicităţii. In orice caz, este neplă­cut că pentru cunoaşterea celei de-a doua promovate în A (Poli­tehnica Iaşi sau Metalul Bucureşti?!) va trebui să aşteptăm pină la 8 iulie, această intîrziere repercutin­­du­-se şi asupra alcătuirii progra­mului de desfăşurare a celor 3 di­vizii naţionale. Această operaţiune (deloc simplă, deoarece în progra­marea meciurilor, mai ales la Di­vizia A, se ţine seama de o în­treagă serie de condiţii­ poate în­târzia în mod nepotrivit. Un pro­gram ar trebui publicat cu cel pu­ţin o lună de zile înainte de star­tul în competiţie, pentru ca echi­pele să-şi facă planificările cuve­nite. Din păcate, tehnicienii fede­raţiei — specializaţi în domeniul alcătuirii programelor — nu le vor putea definitiva deci, în jurul da­tei de 15 iulie. Şi aceasta, penntru că unul este programul cu 4 echipe bucureştene, altul cu 5, în cazul când ar promova Metalul. In plus, jocu­rile de Divizia A trebuie coordona­te cu cele din Divizia B, pentru e­­vitarea suprapunerilor, mai ales în oraşele de provincie. De asemenea, se ştie ca de regulă noile promo­vate încep competiţia cu un joc pe teren propriu. Nu intrăm în toate aceste detalii, sperăm insă că luni, după ce vom avea şi ulti­mul răspuns la problemele acestui atît de agitat final de sezon, fede­raţia va accelera lucrările în acest domeniu, pentru ca echipele să poată intra cit mai repede în po­sesia programului lor de jocuri î­n afara noutăţilor pe care le aduce în ceea ce priveşte nu­mărul de echipe în cele 3 eşaloane ale sistemului divizionar, recentul comunicat al F.R.F. lasă să se întrevadă o certă preocupare pentru întinerirea efectivelor de jucători divizionari. Această orien­tare a federaţiei este, fără îndoială pozitivă şi ţinem să subliniem din capul locului acest lucru. In de­finitiv, la nivel de performanţă este normal să fie încurajate şi sprijinite material elementele de perspectivă, cu posibilităţi de creş­tere, care pot da ceva, în viitorul apropiat, fotbalului românesc. în acest spirit, limitările de virstă in­troduse la echipele divizionare A de tineret, ca şi la cele de divizi­ile B şi C apar ca binevenite. După publicarea normelor de virstă, au fost insă tehnicieni, an­trenori care au apreciat că aceste interdicţii sunt prea severe. După cum se ştie, echipele de tineret la Divizia A sunt acum obligate să prezinte pe foaia de arbitraj 10 jucători sub 20 de ani, dintre care minimum 3 juniori in teren. Or, această impunere — menită să sti­muleze promovarea tinerilor — ris­că să ducă la o depărtare de sco­pul competiţiei care îşi propune, între altele, să asigure o activitate duminicală şi jucătorilor de rezerv­ă ai primei echipe, care nu pot fi folosiţi. Mulţi jucători divizionari A, de 21—22 ani, deci tineri, vor ra mărie astfel în afara activităţii duminicale, poate săptâmîni sau luni în şir. I­a Divizia B se pretinde, prin noua reglementare, înscrierea pe foaia de arbitraj a maximum 5 ju­cători peste 26 de ani iar la Divi­zia C cel mult 4 peste această virstă. N-am făcut cercetări prea ample în acest sens, dar primele noastre sondaje ne-au condus la părerea că numeroase echipe se vor con­frunta luna viitoare, cu probleme deosebit de grele de efectiv, fiind nevoite să renunţe la numeroşi ju­cători. Pentru a folosi un exemplu actual, înseşi echipele Chimia Rm. Vilcea şi Constructorul Galaţi, a­­tît de apreciate pentru evoluţiile lor din Cupa României în acest sezon, s-ar găsi în situaţia de a nu putea juca în campionat cu „unsprezecele“ din recenta finală a Cupei, pentru că gălăţenii au, de pildă, opt jucători în tot care au trecut de 26 de ani. F­ără a contesta justeţea prin­cipiului care a generat aceste limitări de vârstă credem to­tuşi că F.R.F. ar trebui să-i aducă încă de pe acum unele corectări, fie in sensul măririi numărului de jucători admişi peste virstă de 26 de ani (de exemplu, 7 la B şi 6 la C), fie în sensul ridicării virstei­­carem, la 27 de ani, cu menţinerea numărului de jucători admişi, prin noua reglementare, să depăşească limita. Şi cind facem această propunere, pornim tocmai de la un element care a fost mult discutat in săptă­mânile precedente, acela al fondu­lui de jucători existent şi pe care trebuie să se bazeze lărgirea siste­mului competiţional, mărirea numă­rului de echipe la toate eşaloanele. Or, după cum se vede, numărul echipelor de diviziile A, B. și O a crescut cu 48, ceea ce înseamnă aproximativ 1 «6f» de jucători in plus, dar limitările de virstă nu fac decit să înlăture „de plano" din activitate un mare contingent de jucători divizionari H și C, in virstă de 26—27 de ani. O revizuire, deci, a acestor Eteri­­tăn ni se pare utilă pentru bir­a desfăşurare a competiţiei care în­cepe peste 5—6 săptămâni. Redu­cerile de barem de vârstă ar pu­tea fi aplicate tranzitoriu, adică numai pentru anul competiţional 1973—74, avind în vedere că majo­ritatea echipelor n-au avut un pre­aviz în acut sens, măsura le-a gă­sit nepregătite şi va fi foarte greu ca ele să-şi restructureze, în zilele următoare, loturile pentru noul campionat, corespunzător noilor ce­rinţe. O asemenea măsură ar avea, credem, efecte pozitive pentru multe echipe, proaspete divizionare B sau C, ajutindu-le să demareze în noul sistem competiţional fără tarele unor dificultăţi de efectiv. Iar din anul următor, măsurile pre­conizate de F.R.F. ar putea fi ma­terializate fără ..rabatul*’ aplicat, re­petăm, tranzitoriu pentru acest prim an de instituire a noii formule di­vizionare. C­­­reşterea numărului de me­­j­­ciuri, impune, aşa cum s-a mai scris, o serioasă preocu­pare pentru numărul (şi calitatea !) arbitrilor. In privinţa conducătorilor de jocuri există o prevedere conform căreia, la împlinirea vîrstei de 50 de ani, ei trebuie să părăsească arena. Or, date fiind nevoile mari de cadre de conducători de jocuri, apărute prin introducerea noului sistem competiţional, sugerăm Co­legiului de arbitri că — în cazul in care constată dificultăţi în acope­rirea corespunzătoare calitativ a nevoilor impuse de creştere a nu­mărului de jocuri — să mărească limita de vârstă sau să facă nişte derogări de la caz la caz, pentru ca o serie de arbitri buni, care pot contribui la buna desfăşurare a campionatelor, să nu fie îndepăr­taţi de terenurile de fotbal. Ar fi păcat ca arbitri competenţi, în bună formă fizică, să nu-şi mai poată aduce contribuţia lor preţioasă, pentru c­ă au 50 de ani şi citeva luni, iar în schimb jocurile să su­fere... Ni se­ pare că studierea acestor propuneri n-ar fi timp pierdut pen­tru organele federaţiei ci, dimpo­trivă, un efort demn de apreciere, pentru că el ar porni de la do­rinţa ca noile reglementări ale sis­temului competiţional să ia star­tul fără diverse handicapuri. Radu URZICEANU I Pag. 3

Next