Fotbal, ianuarie-mai 1974 (Anul 9, nr. 397-414)
1974-01-03 / nr. 397
lUMIUIMUN ETAPELE LUI HASID Australia s-a calificat pentru turneul final al campionatului mondial. Evenimentul — care a fost sărbătorit în triumf pe continentul australian — a făcut ecou în întreaga lume fotbalistică, suscitînd comentarii, elogii. Unul din eroii acestui eveniment este, desigur- fostul jucător de fotbal al echipelor Spartak Sabatica şi BoranBanja-Xtika, actualmente antrenorul echipei australiene, Zvonko Rasici. Revent întors în Iugoslavia pentru cîteva zile de odihnă, care urmează oricărui succes de asemenea proporţii, a avut amabilitatea să mă primească în casa părintească fie la Zrenjanin și să răspundă întrebărilor pentru cititorii revistei „Fotbal“. — Aici, chiar aici, în această cameră, m-am născut și Zrenjanin înseamnă pentru mine locul cel mai minunat de pe lume. Primii pași in fotbal i-am făcut în echipa de „pitici" a clubului Proleter. Am avut, apoi, marea cinste ca, la 17 ani, în 194, să fiu selecţionat printre cei mai buni juniori ai reprezentativei Iugoslaviei pentru filmeul U.R.F.A. deci Ii F. Germania. Atunci, alături «le Soskiti, Popovici, Mihajlovîcî, Vasovici etc. am putut atrage atenţia antrenorilor din prima ligă şi să devin jucător la Spartak. Cariera în Iugoslavia mi-am incheiat-o la Borat în 1961. Urmează călătoria in Australia, decizia să devin profesionist la I.A.S.T Melbourne şi, de aici... pînă în clipa de faţă, un drum lung de muncă şi sacrificii şi, acum, acest succes cu fotbaliştii selecţionatei Australiei .. . Zvonko Kasici povesteşte apoi despre succesele cu echipa I.A.S.T. în care mai joacă şi astăzi 5—8 fotbalişti proveniţi din cluburile iugoslave apoi ne vorbeşte de colegiul de la Melbourne la care s-a înscris urmînd cursurile de antrenor de fotbal, în for .ce XA.S.T. de♦1«? campioana statului Victoria cucerind și „Cupa Australiei“. El, Zvonko Rasici, cel mai bun jucător al echipei începe și în miea de ajutor al antreno- Turii. Succesele pe terenul de fotbal, diploma luată cu bine la colegiu, coincid cu propunerea senzaţională, în 1970, ca să devină antrenorul Australiei. Moment de şovăire, dacă să accepte sau nu. Acceptă şi se mută cu familia la Sydney pentru ca majoritatea selecţionabililor joacă în acest oraş. ■pregătirile pentru calificări s-au făcut cu mare grijă , s-au organizat turnee, echipa jucînd, pînă la data începerii calificărilor, 1 46 jocuri. INTERVIU IN EXCLUSIVITATE PENTRU REVISTA „FOTBAL" CU ANTRENORUL REPREZENTATIVEI AUSTRALIEI 24 partide s-au încheiat cu victoria fotbaliștilor australieni. 12 s-au terminat la egalitate iar 10 cu înfrîngeri. Adversarii n-au fost întotdeauna autsarderi ci şi echipe de valoare recunoscută precum reprezentativa Bulgariei (2—2), Santos (2—21, Dinamo Moscova (3—3). Selecţionerul Rasici ne spune că din clipa calificării Australia a fost cuprinsă, parcă,*de fotbalromanie. Tenisul, înotul, rugbyul, au rămas în umbra fotbalului. Au fost şi momente grele înaintea celor trei jocuri dramatice cu Coreea de Sud. Ratarea calificării încă din primul joc la Sydney (0—0), apoi un reuşit 2—2 dătător de speranţe la Seul şi victoria — calificarea — la ITong-Kong 1—0. „Ce a urmat succesului de la Hong- Kong încheie, parcă, basmul ce mi se desfăşoară în faţa ochilor : zeci de mii de telegrame ne-au fost transmise încă la Hong-Kong. Apoi primirea de la Sydney care a întrecut, după unii comentatori, primirea făcută la Rio echipei Braziliei ,lună ce a cucerit campionatul mondial. La Canberra, parlamentul şi-a întrerupt lucrările, prin oraşe şi localităţi oamenii au ieşit pe străzi, jucătorii au devenit eroii micuţului continent cuprins de un entuziasm de nedescris. Zvonko Rasici îmi arată paginile unei reviste din Melbourne. în coloanele acestui magazin sportiv de mare tiraj, ziariştii cer ca, alături de Rod Xaver, Zvonko Rasici să fie declarat sportivul anului 1973-„Dacă ştiţi ce înseamnă tenisul şi leaver pentru australieni, puteţi înţelege cit sunt de onorat de această propunere“. Rasici a vorbit, apoi, despre planul de pregătiri al lotului pe care îl conduce. Echipa Australiei va efectua un lung turneu în Europa, cu două luni înaintea turneului final în final. Zvonko Rasici ne-a rugat să trasmitem cititorilor revistei „Fotbal“ şi iubitorilor de fotbal din ţara vecină şi prietenă succese şi satisfacţii în noul an. Dusan BUGARIN Belgrad decembrie 197 Nici nu putea sa fie altul, simbolul echipei tării can «»V /* Adrian ALSTON, unul dintre jucătorii care au adus Australia in „clubul celor 16". Nr. 397 A VENIT ORA C 0 M P E T I jfo El MONDIALE IN T E R-C,L U B U R I ? PROPUNERI PENTRU O FORMULĂ DE ÎNTRECERE ÎNTRE CÎŞTIGĂTORII CUPELOR CONTINENTALE Vor deveni jucătorii lui Independiente Buenos Aires (aici după meciul ciştigat cu 1-0 în faţa finalistei C.C.E., Juventus Torino) ultimii învingători ai formulei actuale a ,Cupei Intercontinentale" ? Răspunsul, anul acesta... Tot mai dese sunt in ultimul timp propunerile de canformare a Cupei Intercontinentale intr-o competiţie viabilă, de mare prestigiu şi importanţă. Poate tocmai aceste finale ratate in ultimii animai ales prin refuzul echipei olandeze Ajax de a lua parte, în 1971 şi în 1973 — au făcut ca pe tapet să apară doar două alternative : a) desfinţarea competiţiei sau eva*i-renunţarea la ea şi b) dezvoltarea „Cupei Intercontinentale", oficializarea de către forul fotbalistic suprem şi universalizarea ei. De-a lungul anum, „Cupa Intercontinentală“ a urmat un drum adesea greu, plin de piedici. Pentru a sistematiza ideile, să amintim cititorilor etapele de formare a competiţiei incriminate, in 1955, la iniţiativa ziarului francez,'Equipe' (sau, mai exact, după o idee a gazetarului Gabriel Manon), ia fiinţă Cupa campionilor europeni, a cărei primă finală se dispută la Paris. Cinci ani mai tîrziu, in urma exemplului european, federaţiile afiliate la Conferinţa sud-americană de fotbal, cu sprijinul brazilianului Joao flavelange, decid Înfiinţarea Cupei Iibertadores, competiţie similară cu cea europeană. Se pare că această Cupă a campionilor Americii de Sud nu a fost creată numai pentru a imita exemplul Europei ci, mai ales, pentru a fi stabilite contacte oficiale, la nivelul echipelor de club, între cele două continente. Europa a răspuns imediat solicitării Confederaţiei sud-americane şi, astfel, in 1960, un meci intre Real Madrid şi Penarol Montevideo a pontat ca primă ediţie a Cupei Intercontinentale. De atunci, câştigătorii acestei, cum s-a mai numit ea „Cupa Europa—America de Sud“ au fost stabiliţi cinci, dintre echipele „bătrînului continent“, cinci de pe cel sud-american, dar competiţia a păstrat, de-a lungul anilor, caracterul ei semi-oficial. Nimeni nu putea forţa o formaţie de club să participe la această finală anuală, dacă ea nu dorea acest lucru. Este, de altfel, d destul de curios că F.I.F.A. nu a izbutit să ia sub patronajul său o competiţie, al cărei cadrudepăşea atribuţiile şi puterile celor două federaţii continentale care au creat-o . Trebuie să reamintim că la Congresul federaţiei internaţionale din anul 1970, la Mexico, propunerea lui Stanley Rous s-a lovit de opoziţia forului european. Mulţi dintre cei mai cunoscuţi specialişti mondiali ai sportului cu balonul rotund motivează caracterul adesea foarte dur, plin de incidente şi neregularităţi în care s-au desfăşurat marea majoritate a finalelor competiţiei intercontinentale in ultimii ani mai ales prin faptul că această competiţie nu are un „stapin“, iar cei care se abat continuu şi intenţionat de la regulile jocului nu pot fi chemaţi în faţa nici unui for pentru, a da socoteală. In acest moment al nedumeririlor şi speranţelor prea îndepărtate (Joao Ilavelange, este adevărat, şi-a inclus în minuţiosul său „program electoral“ şi acest punct, a îmbunătăţirii sistemului de disputare a Cupei Intercontinentale), iată că din nou prestigiosul cotidian sportiv „X’Equipe“ intră în acţiune şi prezintă un proiect aproape complet de universalizare a competiţiei dintre continente. Propunerea ziarului francez nu-i aparţine integral, dat fiind că acest proiect, al creării unui turneu contînd pentru Cupa Intercontinentală, este oarecum mai vechi. Dar, meritul cel mare al publicaţiei menţionate este că ea pune pe hirtie această propunere, îi aduce unele îmbunătăţiri şi preciză după car« cere părerile a numeroşi specialişti şi oficiali ai fotbalului mondial. Formula turneului mondial, 1* (‘»re ar urma să participe, de aieastă dată, nu numai formaţiile câştigătoare ale competiţiilor continentale europene şi sud-americane, ci şi cele învingătoare din Asia, Africa şi zona Americii de Nord, Centrale şi Mării Caraibilor (CONCACAF), deci formula acestui turmen mondial este foarte simplă, după schema oricărui turneu de vară de citeva zile. Cele patru învingătoare continentale ar urma să se intilnească intr-un oraş desemnat anterior, prin rotație fiind schimbate continentele, de exemplu : 1974 — la PARIS. 1975 — RIO DE JANEIRO sau BUENOS AIRES. 1976 — AIGER sau KINSHASA. 1977 — MEXICO. 1978 — LONDRA şi aşa mai departe. Rîndul unui continent ar veni la fiecare 4 ani. Precizînd că oraşul Paris este gata sâ organizeze această mare finală mondială a competiţiei intercluburi, „L’Equipe“ aruncă in focul discuţiilor, care fără nici o îndoială le-a stirnit de-a lungul şi de-a latul lumii, adeziunile deja sosite pe adresa ziarului. Sud-americanii sunt gata. preşedintele Confederaţiei continentale, peruanul Salinas, a declarat-o cu tărie. Ţările din Africa — după cum susţinea Tessema, preşedintele C.A.F. , vor aplauda cu amîndouă miinile crearea unei astfel de cupe care ar da posibilitatea încă necunoscutelor cluburi africane să intre în „marea societate“ a fotbalului mondial. Mai multe ţări europene au scris pe adresa ziarului parizian, declarînd că sunt de acord să susţină iniţiativa. Printre ele, federaţiile de specialitate din Italia, Spania, şi Belgia. Preşedintele federaţiei franceze, Ferna iul Sastre, este gata să propună organizarea primei ediţii aCupei mondiale intercluburi". Opinia sa asupra sistemului de organizare al acestui turneu a apărut de curînd inI’Equipe“ . „Semifinalele ar putea fi organizate in două oraşe diferite, Paris şi Marsilia de exemplu. Finala ar fi jucată, două sau trei zile mai tirziu, la Paris. Aş propune, ca perioadă «re organizare, luna octombrie a anului 1974". Singurul lucru care ar mai putea fi adăugat este ca, desigur, cele patru partide (inclusiv, deci, meciul pentru locurile 3—4, din deschiderea finalei) ar putea fi televizate in direct intr-un număr record de țări de pe glob. Rentabilitate noii create Cupe Intercontinentale pare astfel mai presus de orice îndoială. A venit deci «w» competiţiei mondiale ? Probabil că da, dar pentru oficializarea sa, pentru naşterea a«xstui turneu intercluburi mondial, mai trebuie să aşteptăm probabil ptnă In lun» iunie a acestui an. Atunci, după cum bine se ştie, va fi ales noul preşedinte al F.I.F.A. Poate că transformarea Cupei intercontinentale va fi prima acţiune a noului preşedinte. Dumitru GRAUR Midiuim - CADIIN După spectatorii dlin Gelsenkirchen care au avut ocazia să urmărească un meci cu lotul neobişnuit pentru oraşul lor, acea partidă de baraj dintre echipele Suediei şi Austriei, iată că şi parizienii sunt... cadorisiţi cu o întilnire care promite foarte mult. Ca o dată ce se va stabili, pe stadionul „Parc des Princes”. Se vor afla faţă in faţă selecţionatele Iugoslaviei şi Spaniei, un alt meci de baraj solicitat de grupele europene ale calificărilor. Poate că vremea va fi mai îngăduitoare cu acest joc decit a fost cu cel de la Gelsenkirchen, poate c că şi locuitorii Parisului vor fi mai interesaţi cu meciul acesta suplimentar, de o mare importanţă pentru fiecare dintre competitore. Frumoasa luptă care s-aflat în grupa preliminară intre cele două selecţionate are un meritat epilog în acest joc de baraj, decis de secunda 60 a minutului 90 din agitata întilnire de la Atena, in care fotbaliştii iugoslavi au fost aşa de aproape de o victorie clară şi, totuşi, aşa de departe, după aceea, de posibilitatea de a-şi mai măsura odată forţele cu selecţionata condusă dle Kubavn ! Egalităţile de la Ias Palmas şi Zagreb — în care, ciudată similitudine de situaţii, jucătorii iugoslavi au fost superiori pe teren spaniolilor şi adversarii lor pe terenul iugoslavilor — impuneau, parcă, acest supliment in condiţii absolut neutre, de vreme ce ciocnirile directe nu departajaseră. Interesant apare faptul că F.I.F.A. a acceptat desfăşurarea jocului de baraj după data tragerii la sorţi a grupelor turneului final al C. M. 1971 care va avea loc, aşa cum se ştie, la Frankfurt pe Main. Sîmbătă seară, pe unul dintre bileţelele ce vor fi scoase din urnă, vor figura două nume. Iugoslavia şi Spania, ceea ce obligă de pe acum comitetul de organizare, plus comisia de resort F.I.F.A., să claseze în aceeaşi grupă de valoare şi reprezentativa iugoslavă şi pe cea spaniolă. Un adevăr, acesta, dovedit de cele două partide de pină acum, şi — după toate probabilităţile şi de partida nr. 3 din capitala franceză. Pentru ziua meciului sunt anunţate grupuri masive de suporteri ale celor două formaţii pe elegantul stadion parizian. Pregătirile în cele două tabere s-au declanşat chiar pin seara victoriei iugoslave de pe stadionul Karaiskakis din Atena. Si Cinci și Kubalil se străduiesc să găsească formula cea mai inspirată. Orice eroare va fi fatală, intrucit meciul nr. 4 nu există... Elflmie IONESCU Pago