Fotbal, ianuarie-mai 1974 (Anul 9, nr. 397-414)

1974-01-03 / nr. 397

lUMIUIMUN ETAPELE LUI HASID Australia s-a cali­ficat pentru turneul final al campionatu­lui mondial. Eveni­mentul — care a fost sărbătorit în tri­umf pe continentul australian — a făcut ecou în întreaga lu­me fotbalistică, sus­­citînd comentarii, e­­logii. Unul din eroii acestui eveniment este, desigur- fostul jucător de fotbal al echipelor Spartak Sabatica şi Boran­­Ban­ja-X­tika, actual­mente antrenorul e­­chipei australiene, Zvonko Rasici. Re­vent întors în Iu­goslavia pentru cîteva zile de odih­nă, care urmează oricărui succes de asemenea proporţii, a avut amabilitatea să mă primească în casa părintească fie la Zrenjanin și să răspundă întrebări­lor pentru cititorii revistei „Fotbal“. — Aici, chiar aici, în această cameră, m-am­­ născut și Zren­­janin înseamnă pen­tru mine locul cel mai minunat de pe lume. Primii pași in fotbal i-am făcut în echipa de „pitici" a clubului Proleter. Am avut, apoi, ma­rea cinste ca, la 17 ani, în 19­­4, să fiu selecţionat printre c­ei mai buni juniori ai reprezentativei Iugoslaviei pentru filmeul U.R.F.A. deci Ii F. Germania. A­­tunci, alături «le Soskiti, Popovici, Mihajlovîcî, Vasovici etc. am­ putut atrage atenţia antrenorilor din prima ligă şi să devin jucător la Spartak. Ca­riera în Iugosla­via mi-am incheiat-o la Borat în 1961. Ur­mează călătoria in Australia, decizia să devin profesionist la I.A.S.T Melbour­ne şi, de aici... pînă în clipa de faţă, un drum lung de muncă şi sacrificii şi, acum, acest suc­ces cu fotbaliştii se­lecţionatei Austra­liei .. . Zvonko K­asici po­vesteşte apoi despre succesele cu echipa I.A.S.T. în care mai joacă şi astăzi 5—8 fotbalişti proveniţi din cluburile iugos­lave apoi ne vorbeş­te de colegiul de la Melbourne la care s-a înscris urmînd cursurile de antre­nor­­ de fotbal, în for .ce XA.S.T. de­­♦1«? campioana sta­tului Victoria cuce­rind și „Cupa Aus­traliei“. El, Zvonko Rasici, cel mai bun jucător al echipei în­cepe și în miea de a­­jutor al antreno- Turii. Succesele pe terenul de fotbal, di­ploma luată cu bine la colegiu, coincid cu propunerea sen­zaţională, în 1970, ca să devină antrenorul Australiei. Moment de şovăire, dacă să accepte sau nu. Ac­ceptă şi se mută cu familia la Sydney pentru ca majorita­tea selecţionabililor joacă în acest oraş. ■pregătirile pentru calificări s-au făcut cu mare grijă , s-au organizat turnee, e­­chipa jucînd, pînă la data începerii ca­lificărilor, 1 46 jocuri. INTERVIU IN EXCLUSIVITATE PENTRU REVISTA „FOTBAL" CU ANTRENORUL REPREZENTATIVEI AUSTRALIEI 24 partide s-au în­cheiat cu victoria fotbaliștilor australi­­eni. 12 s-au termi­nat la egalitate iar 10 cu înfrîngeri. Adversarii n-au fost întotdeauna autsar­­deri ci şi echipe de valoare recunoscută precum reprezentati­va Bulgariei (2—2), Santos (2—21, Dina­­mo Moscova (3—3). Selecţionerul Ra­sici ne spune că din clipa calificării Aus­tralia a fost cuprin­să, parcă,*de fotbal­­romanie. Tenisul, îno­tul, rugbyul, au ră­mas în umbra fotba­lului. Au fost şi mo­mente grele înaintea celor trei jocuri dra­matice cu Coreea de­­ Sud. Ratarea califi­cării încă din pri­mul joc la Sydney (0—0), apoi un reu­şit 2—2 dătător de speranţe la Seul şi victoria — califica­rea — la ITong-Kong 1—0. „Ce a urmat suc­cesului de la Hong- Kong încheie, parcă, basmul ce mi se des­făşoară în faţa ochi­lor : zeci de mii de telegrame ne-au­ fost transmise încă la Hong-Kong. Apoi primirea de la Syd­ney care a întrecut, după unii comentato­ri, primirea făcută la Rio echipei Braziliei ,lună ce a cucerit campionatul mondi­al. La Canberra, parlamentul şi-a în­trerupt lucrările, prin oraşe şi localităţi oamenii au ieşit pe străzi, jucătorii au devenit eroii micu­ţului continent cu­prins de un entuzi­asm de nedescris. Zvonko Rasici îmi arată paginile unei reviste din Melbour­ne. în coloanele a­­cestui magazin spor­tiv de mare tiraj, ziariştii cer ca, ală­turi de Rod Xaver, Zvonko Rasici să fie declarat sportivul a­­nului 1973-„Dacă ştiţi ce în­seamnă tenisul şi lea­ver pentru australi­eni, puteţi înţelege cit sunt de onorat de această propu­nere“. Rasici a vorbit, apoi, despre planul de pregătiri al lotului pe care îl conduce. Echipa Aus­traliei va efectua un lung turneu în Eu­ropa, cu două luni înaintea turneului final în final. Zvonko Rasici ne-a rugat să trasmitem cititorilor revistei „Fotbal“ şi iubitorilor de fotbal din ţara vecină şi prietenă succese şi satisfacţii în noul an. Dusan BUGARIN Belgrad decembrie 197 Nici nu putea sa fie altul, simbolul echipei tării can­ «»V /* Adrian ALSTON, unul dintre jucătorii care au adus Australia in „clubul celor 16". Nr. 397 A VENIT ORA C 0 M P E T I jfo El MONDIALE IN T E R-C,L U B U R I ? PROPUNERI PENTRU O FORMULĂ DE ÎNTRECERE ÎNTRE CÎŞTIGĂTORII CUPELOR CONTINENTALE Vor deveni jucătorii lui Independiente Buenos Aires (aici după meciul ciştigat cu 1-0 în faţa finalistei C.C.E., Ju­ventus Torino) ultimii învingători ai formulei actuale a ,Cupei Intercontinentale" ? Răspunsul, anul acesta... Tot mai dese sunt in ultimul timp propunerile de can­formar­e a Cupei Intercontinentale intr-o competiţie viabilă, de mare presti­giu şi importanţă. Poate tocmai a­­ceste finale ratate in ultimii ani­mai ales prin refuzul echipei olan­deze Ajax de a lua parte, în 1971 şi în 1973 — au făcut ca pe tapet să apară doar două alternative : a) desfinţarea competiţiei sau eva*i-renunţarea la ea şi b) dez­voltarea „Cupei Intercontinentale", oficializarea de către forul fotba­listic suprem şi universalizarea ei. De-a lungul anu­m­, „Cupa In­tercontinentală“ a urmat un drum adesea greu, plin de piedici. Pen­tru a sistematiza ideile, să amin­tim cititorilor etapele de formare a competiţiei incriminate, in 1955, la iniţiativa ziarului francez­­,'Equipe' (sau, mai exact, după o idee a gazetarului Gabriel Ma­non), ia fiinţă Cupa campionilor europeni, a cărei primă finală se dispută la Paris. Cinci ani mai tîr­­ziu, in urma exemplului european, federaţiile afiliate la Conferinţa sud-americană de fotbal, cu spriji­nul brazilianului Joao flavelange, decid Înfiinţarea Cupei I­iberta­­d­ores, competiţie similară cu cea europeană. Se pare că această Cupă a campionilor Americii de Sud nu a fost creată numai pen­tru a imita exemplul Europei ci, mai ales, pentru a fi stabilite con­tacte oficiale, la nivelul echipelor de club, între cele două continente. Europa a răspuns imediat solicită­rii Confederaţiei sud-americane şi, astfel, in 1960, un meci intre Real Madrid şi Penarol Montevideo a pontat ca primă ediţie a Cupei In­tercontinentale. De atunci, câşti­gătorii acestei, cum s-a mai nu­mit ea „Cupa Europa—America de Sud“ au fost stabiliţi cinci, dintre echipele „bătrînului continent“, cinci de pe cel sud-american, dar com­petiţia a păstrat, de-a lungul ani­lor, caracterul ei semi-oficial. Ni­meni nu putea forţa o formaţie de club să participe la această finală anuală, dacă ea nu dorea acest lucru. Este, de altfel, d destul de curios că F.I.F.A. nu a izbutit să ia sub patronajul său o competi­ţie, al cărei cadru­­depăşea atribu­ţiile şi puterile celor două fede­raţii continentale care au creat-o . Trebuie să reamintim că la Con­gresul federaţiei internaţionale din anul 1970, la Mexico, propunerea lui Stanley Rous s-a lovit de opo­ziţia forului european. Mulţi dintre cei mai cunoscuţi specialişti mondiali ai sportului cu balonul rotund motivează caracte­rul adesea foarte dur, plin de in­cidente şi neregularităţi în care s-au desfăşurat marea majoritate a finalelor competiţiei intercontinen­tale in ultimii ani mai ales prin faptul că această competiţie nu are un „stapin“, iar cei care se a­­bat­ continuu şi intenţionat de la regulile jocului nu pot fi chemaţi în faţa nici unui for pentru, a da socoteală. In acest moment al nedumeriri­lor şi speranţelor prea îndepărtate (Joao Ilavelange, este adevărat, şi-a inclus în minuţiosul său „pro­gram electoral“ şi acest punct, a­ îmbunătăţirii sistemului de dispu­tare a Cupei Intercontinentale), iată că din nou prestigiosul coti­dian sportiv „X’Equipe“ intră în acţiune şi prezintă un proiect aproape complet de universalizare a competiţiei dintre continente. Propunerea ziarului francez nu-i aparţine integral, dat fiind că a­­cest proiect, al creării unui turneu contînd pentru Cupa Intercontinen­tală, este oarecum mai vechi. Dar, meritul cel mare al publicaţiei menţionate este că ea pune pe hirtie această propunere, îi aduce unele îmbunătăţiri şi preciză după car«­ cere părerile a nume­­roşi sp­ecialişti şi oficiali ai fot­balului mondial. Formula turneului mondial, 1* (‘»re ar urma să participe, de a­­ieastă dată, nu numai formaţiile câştigătoare ale competiţiilor con­tinentale europene şi sud-america­­ne, ci şi cele învingătoare din Asia, Africa şi zona Americii de Nord, Centrale şi Mării Caraibilor (CON­­CACAF), deci formula acestui tur­men mondial este foarte simplă, după schema oricărui turneu de vară de citeva zile. Cele patru învingătoare continentale ar urma să se intilnească intr-un oraş desem­nat anterior, prin rotație fiind schimbate continentele, de exem­plu : 1974 — la PARIS. 1975 — RIO DE JANEIRO sau BUENOS AIRES. 1976 — AI­GER sau KINSHASA. 1977 — MEXICO. 1978 — LONDRA şi aşa mai departe. Rîndul unui continent ar veni la fiecare 4 ani. Pre­cizînd că oraşul Paris este gata sâ organizeze această mare finală mondială a competiţiei in­­tercluburi, „L’Equipe“ aruncă in focul discuţiilor, care fără nici o îndoială le-a stirnit de-a lungul şi de-a latul lumii, adeziunile deja sosite pe adresa ziarului. Sud-a­­mericanii sunt gata. preşedintele Confederaţiei continentale, peru­anul Salinas, a declarat-o cu tă­rie. Ţările din Africa — după cum susţine­a Tessema, preşedintele C.A.F. , vor aplauda cu amîndouă miinile crearea unei astfel de cupe care ar da posibilitatea încă necu­noscutelor cluburi africane să intre în „marea societate“ a fotbalului mondial. Mai multe ţări europene au scris pe adresa ziarului pari­zian, declarînd că sunt de acord să susţină iniţiativa. Printre ele, federaţiile de specialitate din Ita­lia, Spania, şi Belgia. Preşedintele federaţiei franceze, Ferna iul Sastre, este gata să propună organizarea primei ediţii a­­Cupei mondiale intercluburi". Opinia sa asupra sis­temului de organizare al acestui turneu a apărut de curînd in­­I­’Equipe“ . „Semifinalele ar putea fi organizate in două oraşe dife­rite, Paris şi Marsilia de exemplu. Finala ar fi jucată, două sau trei zile mai tirziu, la Paris. Aş pro­pune, ca perioadă «re organizare, luna octombrie a anului 1974". Singurul lucru care ar mai pu­tea fi adăugat este ca, desigur, cele patru partide (inclusiv, deci, meciul pentru locurile 3—4, din deschiderea finalei) ar putea fi te­levizate in direct intr-un număr record de țări de pe glob. Rentabi­­litate noii create Cupe Intercon­tinentale pare astfel mai presus de orice îndoială. A venit deci «w» competiţiei mondiale ? Probabil că da, dar pentru oficializarea sa, pentru naşterea a«x­stui turneu in­tercluburi mondial, mai trebuie să aşteptăm probabil ptnă In lun» iunie a acestui an. Atunci, după cum bine se ştie, va fi ales noul preşedinte al F.I.F.A. Poate că­ transformarea Cupei intercontinen­tale va fi prima acţiune a noului preşedinte. Dumitru GRAUR Midiuim - CADIIN­ După spectatorii dlin Gelsenkirchen care au avut ocazia să urmărească un meci cu lotul neobişnuit pentru oraşul lor, acea par­tidă de baraj dintre echipele Suediei şi Austriei, iată că şi parizienii sunt... cadori­­siţi cu o întilnire care promite foarte mult. Ca o dată ce se va stabili, pe stadionul „Parc des Princes”. Se vor afla faţă in faţă selecţionatele Iugoslaviei şi Spa­niei, un alt meci de baraj solicitat de grupele europene ale calificărilor. Poate că vremea va fi mai îngăduitoare cu acest joc decit a fost cu cel de la Gelsenkirchen, poa­te c că şi locuitorii Parisului vor fi mai inte­resaţi cu meciul acesta suplimentar, de o mare importanţă pentru fiecare dintre com­­petitore. Frumoasa luptă care s-a­flat în grupa pre­liminară intre cele două selecţionate are un meritat epilog în acest joc de baraj, decis de secunda 60 a minutului 90 din agitata întilnire de la Atena, in care fotbaliştii iu­goslavi au fost aşa de aproape de o victorie clară şi, totuşi, aşa de departe, după aceea, de posibilitatea de a-şi mai măsura odată forţele cu selecţionata condusă dle Kubavn ! Egalităţile de la I­as Palmas şi Zagreb — în care, ciudată similitudine de situaţii, ju­cătorii iugoslavi au fost superiori pe teren spaniolilor şi adversarii lor pe terenul iu­goslavilor — impuneau, parcă, acest supli­ment in condiţii absolut neutre, de vreme ce ciocnirile d­irecte nu departajaseră. Interesant apare faptul că F.I.F.A. a ac­ceptat desfăşurarea jocului de baraj după data tragerii la sorţi a grupelor turneului final al C. M. 197­1 care va avea loc, aşa cum se ştie, la Frankfurt pe Main. Sîmbă­­tă seară, pe unul dintre bileţelele ce vor fi scoase din urnă, vor figura două nume. Iugoslavia şi Spania, ceea ce obligă de pe acum comitetul de organizare, plus comisia de resort F.I.F.A., să claseze în aceeaşi gru­pă de valoare şi reprezentativa iugoslavă şi pe cea spaniolă. Un adevăr, acesta, do­vedit d­e cele două partide de pină acum, şi — după toate probabilităţile­­ şi de par­tida nr. 3 din capitala franceză. Pentru ziua meciului sunt anunţate grupuri masive de suporteri ale­ celor două forma­ţii pe elegantul stadion parizian. Pregătirile în cele două tabere s-au declanşat chiar p­in seara victoriei iugoslave de pe stadionul Karaiskakis din Atena. Si Cinci și Kubalil se străduiesc să găsească formula cea mai inspirată. Orice eroare va fi fatală, intrucit meciul nr. 4 nu există... Elflmie IONESCU Pag­o

Next