Frontul Plugarilor, februarie 1948 (Anul 4, nr. 880-904)

1948-02-01 / nr. 880

»AG. 2 L Revista „flacăra” a congresul Uniunii de Artiști, Scriitori și Ziariști, care a avut loc toamna trecută la București, s'au luat hotărîri de seamă, pentru așezarea pe temelii noi a culturii românești — literatură, teatru, muzică, pictură — și pentru punerea in slujba poporului a if tuturor manifestărilor de artă și cultură. Oamenii crtei, scriitorii și artiștii, au o muncă grea­­ de îndeplinit în țara nouă care se ridică. Ei vor far t­u­­bui să se apropie tot mai mult de oamenii muncii din­­ Republica Populară Română, căreia forțele demo­­­­cratice unite îi asigură un viitor fericit, înainte vre­­­­me cultura fusese monopolizată ca și celelalte bu­­­­nuri, de către o clică de îmbuibați și folosită numai­­ de dânșii. O asemenea cultură la asemenea oameni, X nu putea fi decât o cultură bolnăvicioasă, becisnică,­­ menită mai mult să tulbure mințile și simțurile, să I amețească și să încurce in plasa ei murdară sufle­­­­tele curate, sufletele dornice de sări noi, limpezi, de l­a drumuri libere și drepte. Cu această cultură în Statul democratic, s'a ter­­­­­­minat. Viața mulțimilor, viața muncitorilor, a țăranilor și­­­ ai oamenilor muncii intelectuale, se înfățișează ca ;; un prinos rodnic, tuturor artiștilor și din apropierea ;; de această viață, cu năzuințele, cu înfrângerile, cu bucuriile, vredniciile ori cu greșelile ei, va să se • • ridice pe culmi demne, cultura de e­l și de mâine. ¤ Astfel cultura nu va mai fi unul din bunurile pe­­ care pusese ghic­a o pătură de trândavi și de ne-­­­volnici, de ciocoi, moșieri, afaceriști, snecurarți și bancheri, ci un bun menit că bucure păturile largi, păturile muncitoare și să le desfete clipele de răgaz și de odihnă, inălțându-le totodată mintea și eu* Belul. Cultura asta nouă, este o cultură sănătoasă, fău­rită pentru oameni sănătoși — fie că merge către aceștia sub formă de scris (literatură), fie că merge sub formă de teatru, muzică sau pictură. Pentru o îndrumare temeinică a oamenilor culturii și artei pe acest drum. Uniunea Sindicatelor de Artiști, Scriitori și Ziariști, a făcut să apară In săptămânile din urmă o revistă de tip nou, o revistă care nici ca formă, nici în cele ce le cuprinde, nu seamănă cu revistele culturii putrede, de care poporul a scăpat pentru totdeauna. „Flacăra" —­ acesta este numele revistei — are X în înfățișare și în cuprinsul ei toată puterea pe care i-o dau sufletele tinere, ce alături de vârstnici, sunt­­ hotărîți să călăuzească artele Republicei Populare t­i pe căi de măreție și de valoare. Depun muncă și suflet la ctitoria aceasta Intru * totul înoitoare, poeții, scriitorii, muzicienii și pictorii * de seamă ai patriei. Iar drumul pe care merge „Fla­­­­căra", este drumul luptei hotărîte pentru o cultură ♦ în slujba poporului muncitor, o cultură care sa vor« ♦­be­as­că graiul celor mulți și să reprezinte vrerea lor •* ** strădania lor pentru reconstrucție, pentru pace ♦ trainică și democratică, pentru înfrângerea poftelor ♦ nesățioase ale imperialismului cțuțător la un nou război. ♦ Iată de ce, modești însoțitori de drum ai „Flăcării" , soldați în slim­ba acelorași idealuri, îi dorim viață­­ lungă și biruință deplină în țelurile cinstite pe care­­ le urmărește. t GEORGE DEMETRU PAN Concursul pentru cele m­ai bune stihuri plugărești­­ s’a prelungit pân­ă la 26 Februa­­ie La începutul lunii Decembrie 1947, pagina „Pentru inimă și minte“ a ziarului nostru a desc­his un concurs do­ar cu premii bănești în valoare de 8 000 (opt mii) lei, pentru cele mai bune stihuri scrise la grai popular și privind viața satului și a plu­garilor, sub semnul democrației și al prefacerilor sociale in luptă pentru mai bine. Acest concurs trebuia să se închidă la 31 ianuarie 1948 Co­misiunea de premiere s­a văzut nevoită însă să amâne dată în­chiderii concursuli, deoarece nu in­ runesc condițiunile cerute, fii miez scrise in grai impi­strițat, când am deschis acest concurs, un bogat conținut sufletesc Ace­buie să fie pus la poeziile pe ca nostru, iar gr­a­ul să fii limpede plin de frumuseți." de­­mp rrdh vmte, brodate pe canavaua cond lată de ce concursul se va toți cei pe care îi îndeamnă vii îndemnați să ne trimită versur Cu acest prilej anunțăm ca ajoritatea stihurilor primite nu noi versuri școlărești sosite de Nu acest lucru l-am cerut noi Știm că viața satelor noastre are st bogat conținut sufletesc, Vre­re le așteptăm pentru concursul ca apa de izvor, versul să fie ori măestrite de culori și de cu­ltu­l­­or sociale locale și generale, închide la 28 Februarie 1948 și ma­­i simt ir ei puțin har, sunt a­le lor. în curând vom deschide și un concurs de proză (povestiri, schițe, istorioare, snoave cu tâlc). CONFERINȚA DESPRE ELASTOEV­ SICI De curând a avut loc la Bucu­reș­i, conferința scriitorului Dan Petrașincu, despre „Dostoievski și epoca noastră", in cadrul ci­clului de confer­ițe privind ..Li­teratura rusă”. Autorul a prezentat publicului o privire nouă asupra lui Dos­toievsky unul d­e seamă cercetători ai cei mai de sufletului omenesc, din literatura univer­sală. Pe urmele Influenței pe care opera lui Dostoievski a a­­vut-o la apus și în toată litera­tura modernă, conferențiarul a găsit că această operă a produs în mentalitatea europeană a ul­timilor 50 de ani o schimbare, o modificare a felului de a vedea viața și mai ales o revoluționare­­ a felului cum trebuesc puse pro­blemele la artă. Prin aceasta, o­­pera lui Dostoievski dă o lovi­tură puternică mentalități buir­­grdez-ideal­iste a literaturii occi­­den­ale, grăbind măcinarea ei și­­ pregătind noul fel de vedere a­­su­pra artei și a vieții, pe care o aduce experiența istorică a so­cialism­ului COMEMORAMD 24 ANI DE LA MOARTEA MA­RELUI LENIN Contemporanul, cea mai de seamă publicație de cultură pe care o avem azi alături de „Fla­căra” a închinat de curând unul din numerele sale, aniversării a 1t ani de la moartea marelui Vladimir Ilici Lenin. Au contri­buit cu pana lor la acest număr o seamă de in­tre1-Murali de vază ai culturii progresiste și bun cunoscători ai învățăturii leni­­n­ste, între cari: Ziua Brânca și Ion Vitner. In restul acestui număr au con­tibuit cu slova lor vie: Za­­haria Stancu, Ion Călugăru, Dan Pe­rașincu, Marin Dima. Poezii sociale de adânc rasu­­net au iscălii: M­arcel Breslașu, V. Crestian, Letiția Papu, Victor Tulbure, Lucian Mircea și Teo­dor Porfir. 1 OAMENII CARTII SUB STAPANIREA CIOCO­IASCA DIN TRECUT In numărul de săptămâna tre­cută a revistei . Flacăra’ se gă­sește public»­ un document care arată odată mai m­ult de ce pro­tecție și de ce tratament sau b­ieura a­ țării, marii oameni de carta in timpul stăpânirii ciocoiești și a regalității. Eminescu, marele poet a tre­nuit sa fi« înmormântat ca „ta­lerul” — să i se adune adică din pomeni cele cuvenite îngropă­ciunii. Au dat Titu Maiorescu: 100 de lei; Alexandru Djuvara 60 de lei; Teodor Rose­ti 60 de lei, — alții câte 40, 20 și 10 lei. S’au strâns cu totul 300 de lei Din suma asta, sa cumpărat o coroană cu 130 lei iar restul de 270 lei abia a ajuns pentru coc­­oiag„ dric, (păiașcă) popit P ®* meni co’îvă, ciocii și celelalte cuvenite. Statul n’a dat nîm’e n’a pus nici măcar o floare pe mormân­tul celui mai de seamă nuri­tor Intelectual. Marii proprietari, marii ciocoi, n’au mișcat un de­get nici cât a fost în viață poe­tul care a scris „împărat și pro­letar”, nici la moartea lui. Dar exista de când lumea, o răsplată. Și timpurile prezente plătesc clocotiil pentru toate păcatele ei negre. O CARTE CU POVEȘTI ADUNATE DIN LITE­RATURILE LUMII Litera­ura noastră pentru co­piii s’a îmbogăț­t cu o nouă și valoroasă lucrare. Este vorba de „Năpârstoc”, volum în care poe­tul C­ierone Teodorescu a trans­cris Intr’o frum­oasa­lim­ă ro­mânească povești adunate din toate literaturile lumii In cartea d-lui Cicerone Teo­dorescu, Andersen stă alături de Frații Grimpi- Perrault sau To­­peliu3, tălmăciți in aceiaș formă Îngrijită. Basmele alese nu se mul­țu­mesc să plimbe pe cetitor prin tri o lume plină de farmec și încântare, din citirea lor se des­prinde și o însemnătate morală pántru micul lector. Volumul care a apărat în r’a primi tipăritură tn editura Ca­sei Ș­coalelor, ne revine astăzi într-o formă îmbogățită. Desenele d-rei Florica Cordes­­cu, aduc o mentalitate nouă in priceperea sufletului copilului, ele integrându-se într-un un­ vers corespunzător Închipuirii lui LUCRURI FRUMOASE ȘI FOLOSITOARE „Vestea Satelor”, săptămânal al plugarimii muncitoare, apărut Dum­nică 25 Ianuarie a. c., are in paginile sale multe torturi frumoase și folositoare pentru cititorii săi In pagina „Intre plug și slovă”, cunoscutul poves­ttor pentru plu­­gărime, Gh. Talaz, semnează o frumoasă povestire din vi­ața satului asuprit de coroană. „Pagina Cooperației”, aduce sfaturi și noutăți cooperatiste. Deasemeni găsim știri asupra vieții politice de peste hotare- AȘTEPTAM COLABO­RAREA CONDEIERI­LOR PLUGARI Prietenii noi­ri plugari, care au mai colaborat la pagin­i de culură a ziarului nostru, sunt rugați stăruitor să reia legă­turile cu noi, în dorința de a arăta tuturor, ce comori de a­­dâncă Înțelepciune și de nespusă frumusețe cuprinde satul româ­nesc, cât și faptul că plugănmea de azi a înțeles mersul vremii și ia parte trup și suflet la bucuriile prefacerilor sociale, pe care le trăim cu toții vrem să dăm ti­parului mărturiile care au darul scrisului plugarilor , ,, , Tj Frontul Plugarilor I­n casa lui Zaharie este mare fierbere- Ileana, nevastă-sau nu-și găse­ște loc- A venit și Ani­ța, sora lui Zaharie, în trec­epre spre harabuliștea ce o are prin împrejurimi. — îmi dau băiatul la școală, orice ar fi, zise Zaharie, scoțând mâna de sub cureai’a­ i lată­­— Da ce ? Dacă are să rămână acasă, n’o să am cu ce-l hrăni ? — Nu-i tocm­a așa- Vezi tu, Vasile a lui Lixandru ca mâine ese inginer. A lui Boiștie a intrat de vreo cinci ani și este fala școlii și cinstea satului­ Nu-ți mai spun de cei­lalți. Și cum, adică numai eu să rămân în urmă ? N’am să-l pot purta ? De bună seamă, or fi și ele mari greutăți. Dar mâi­­nele mă mai slujesc- Și slavă Domnului- nu sur­t bețiv și mei pe alte căi lăturalnice nu merg- Zaharie este un om, nu din rândul celor pe care mai ieri eram obișnuiți să-i socotim fruntașii sa­tului. Nu are pământ mult și nici din cel mai bun- Lângă casă bucățica îi e cam băhnoasă- Cela­lalt este departe pe niște costișe sălbatice. Nu-i a­­junge pentru a-și acoperi greutățile- Grăunțele se gătesc după o lună două de iarnă- Mai lucrează prin pădure, mer pe la unul, altul și de rău de bine o scoate la capăt cu obraz curat. — L-ai dus numai la examen și cât a trebuit să plătești ?! Noi n'avem căruță in ogradă- ca de câte ori îi nevoie, să pui calul In ham și du-te. Și apoi cu ce o să-l îmbraci? ■— Om rupe de l­a gură, om mai răbda- Trebuie să scoatem și din casa noastră om luminat. Iți pare greu acum. Ca asta până te dai- Mai târziu ți-o părea bine. Ileana se mai moaie. Și ea ar vrea sa aibă un școlar- Și in inima ei s’a aprins focul dorinței de a-și învăța odrasla. Mai cu seamă că învățătorul găsea numai cuvinte de laudă când vorbea de si­lința ce o arăta la carte-Dar așa era ea­^Acum când a venit vremea să-l trimită la școală, <Când a făcut și hârtiile trebui­toare și când Ionicăi a dat și examenul, trebua să se pândească mai adânc. Decât să-l țină un an doi ca să-l aducă neisprăvit, mai bine deloc. — Da tu ce zici, Ani ? —• De, ce să zic? Voi știți cum vă t­tau puterile- Eu mă gândeam să-l iau la mine în avere, cu­m cum v’am­ si spus-o Ști ti că n’am conit și de mult am pus ochii pe Tonică- Voi mai aveți un băiat și o fată- Dar la urma ur­niri cum va voia. E drept, pândea Zaha­rie, că o gospodărie ca cea a Anitei nu se face a­ sa unor- Noroc de cine o să drip acolo- Ri ami A­­nita este o famoie de­­ți­pat-A bărbii­-l ci nu este dirtr e oamenii ca~°­ S în cură toată ziua numai CU TVv^Tri­­ T1 civfto* Vrea însă și nu­ țipă ?ă meargă la sf oa­­ță. Tsi aduce aminte «1­a* rom câna cân d ?­a între­bat : „Tiară dacă te dau n’pi­r* n­ă faci de m­aine? Ai să înveți ?“ la care ?m­i«ă a­r•­imune rom în­ciudat : „Dă-mâ și ai să Multă bej­ grife era în jobemn* gur­­ă­ ta de băiat. Și câtă dorință de a în­trece în toate pe ceilalți copii de seama lui. Când se întâmpla ca cineva să i-o ia înainte, nu era chip să schimbe o vorbă cu dânsul- Tăcea și se mis­tuia singur. Nu se cade să-î las a­ casă- E prea puțintel la trup- Cum are să poată duce coasa și s’o poarte prin miriștea tare sau în locurile de pe lângă pă­­raie, care scot în fiecare primăvară mlăzi de iază și aluni, prin care coasa când trece bârșuește și scapă așa de greu. Nu­ Ionică era făcut să scormonească alte pămân­turi. Ochii lui vioi, de veveriță, erau anume fă­­cuți ca să se strecoare prin încâlceala slovelor, să desprindă de-a­­olo în­țelesuri noul. 1 — II dăm, cel mai atâta vorbă. Ne-am prins în horă ? Trebuie s­ă jucăm până la sfârșit-Aniței îi părea rău. Tare V ar fi vru­t pe Io­nică. II știa de mic- II lua la ea când se intampla ca Ileana să se repadă pe ici, pe caro Livada îi era bună. Popușoiul creștea înalt cât un stat de om și mai bine- Avea și pomăt mare lângă casă. — Am să vă ajut și eu cu ce-oi putea- Ochii Aniței dădură in­tr’o subțire pânză de apă- Trebuia și ea să deie o mână de ajutor. Tăcură apoi un timp cu toții- Gânduri felurite, începeau să se furișeze, să-și facă loc larg sub frunte- să-i ce­fuiască­ să-i țină așa închiși, fiecare cu lumea sa-Pe cuptor o mâță tor­cea de parcă nu era ni­mic. Apoi se ridică, se lăsă pe picioarele de di­napoi mai mult și cu o lăbuță prinse să se spele- In întreaga înfățișare a ei era atâta liniște- Câteva bucăți de lem­ne, puse mai de mult un foc- Își întindeau flăcă­rile care se făceau din ce în ce mai mici, mai slabe — Eu mă duc- Vă las cu bine-Și Anița i­eși Se opri după ce trecu pragul Parcă ar fi vrut să mai spună ceva- Dar neștiind ce anume» o luă iar din loc. Nu văzu când des­chise poarta. Pe afară păpușoiul copt se legăna sub mângâierea dom­oală a vântului. Ileana și Zaharia s’au smuls din ghiarele lungi și ascuțite ale grijilor, pe care îe vedeau apropiipn­du-se, fără număr, gata să-i înăbușe. Poimâine vor duce bă­iatul la școală­ *♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦- fiQ Teoűop PozSix ..[ÉMlteíf Crestat-au zarea și pământul, In flăcăii fără moarte drepturile de fier. ] Și nu e­vrei să nu cunoască legământul Intregei țări, pornit ca trăsnet până'n cei Feciori de plug, uzine, cărturari, Luptară, împotriva ciocoiului balaur, Să'nalțe vijelios pe-a libertății culmi, Stindardul: „că ogoru-i, al celui ce i-i faur. Zadarnic spumegă de furie ciocoliii, ‘ ! T Și cată să mai muște cu capul retezat; Otrava-i n'o mai suge nici noroiul Și dinții-i știrbi, știu toți că-s boabe de păsat. De unde v'ați suit, cu pumnii fier, grumajii stânci, Nu-i vânt, nici vai să vă cîintească-o iată. Căci răsăriți din lan cu rădăcini adânci. Cei ce vă­ ating, sar înapoi ca miralul de botă. Plugarii mei, nădejdi ai bunei pâinî,­­ Voi sunteți viața, s­ânteia, la toate răsăritul I— Și latre cât ar vrea ai m­ișeliel câini, Căci voi veți fi deapuinl și pâinea și cuțitul ! o. Mtssm * »ah»»>♦»♦♦+-»+♦ »♦++♦♦♦♦ » m♦ »♦ o 8 I M mik REPUBLICA; POPULARI RCKANA; S'a rupt lanțul de rugină, S’a rupt lanțul f­erecat, Advi Republica Română Strălucind a triumfat. Peste holde peste lanuri Peste dealuri și ponoare Se înalță către soare Republica Populară. România fericită Peste veacuri va trăi Și din muncă și din cânte. Oameni noi vor răsări. Republica să'nflorească Peste veacuri care cresc. Pe belșug să aibă parte* Toți ce patria-și iubesc. OCTAVIA N TURUC comuna IXă­ magia. juA Arad pmgan Frunzuliță de cicoare Frați plugari de pe ogoare, Cn nădejdi ce râd în soare Și dorințe de'ndreptare. Pe o nouă temelie Clădim scumpa Românie Republica Populară A adus lumină*n țară Si-a dat brațelor avânt Să rodească toisul sfânt. Visul scump de libertate De muncă și de dreptate. Si deschide «are nouă Timpede ca dalba rouă Si deschide muncii zare de lumină multă, mare, înălțând pe temelie de belong și armonie Republica Românească Pe vecie să trăiască ! GR. S. BREAZU eom­. c-na Vodă, jud Ialomița J [ »WWQ—o—c—awo—————— ­ 1­i 1 < 1­1) (1 11 11 CĂRȚI BUHE­D LEONID LEONOV : „CUCERIREA VELIKO­­ȘUMSKULUI” (Editura de Stat) „POEZII PLU­­GAREȘTI” (Editura „Frontul Pînger­ilor”), Continuând­u-și acivitatea c>6­nică și folositoare. Editura de S­tat a tipărit in „colecția de buzonar” cartea marelui scriitor rus Leonid L­onov, întitulată „Căderea Veli­­koșumskul ui”. Leonid Leonov este anul din cel ce au­dus temse­n­le cultării sovie­tice. El a puc­rut să publice in anul 1922, și cărțile sale au obți­nut laude și au fost tipărite­­ în mii de exemplare. După „Roșcova­nul” și „Sfârșitul unui om mic”, uraiează primul său roman „Bur­sucii” și, în 1938, „Hoțul”. De aici înal­te opera sa literară se îmbo­gățește an cu an. Rând pe rând apar: Moartea lui Jugarevsk”, „Loty”, „Kuto­­rovski” și piesele de teatru ..lu­pul”, „Grădinile din Pazovb­iar­sk” și altele, între care „Drumul către ocean”, roman care a fost tradus in mai mult limbi și a cunosc­ut numai în America douăzeci de e­diții și piesa sa „Invazia”, scrisă în cursul războiului de apă­rare a patri­­, rroali pe toate scene­­ de teatru ale Uniuni, Soviedee și pe mai multe so­ne din străin­ă­ate, în re care și la teatrul Național din București, „Cucerirea Velîkoșemskului” este istorisirea luptei unei mari unități sovi­tice de tancuri. E­oismul tan­­chișt­or este descris cu o rară pu­tere de redare a realității și o­m­or.11 sunt vii de parcă trăiesc, surprins fiind fiecare cu ce are mai deo­sebit sufletul său. Dar Leonov nu se mulțumește să ne înfățișeze pe eroii brigăzii de tancuri și așa cum sunt el la prima vedere și cum ni-i arată fapte e lor, ci el merge în adânc, scormonind in conștiința, In inima și in sufletul lor și redând in slove mărturii de ținut In seamă despre ceia ce este omul sovietic și puterea lui de sa­crificiu. Un minunat fragment din lupta Armatei Roșii împotriva fascismu­­lui cotropitor și, în acelaș timp, o reală și dreaptă arătare a Perfec­țiunii la care a ajuns tehnica in­dustrială sovietică. Un roman care -l citește cu interes mereu cres­­când, " Odată cu apariția unei noi ediții din car­ta de „Poez­ii plu­­gărești”’ eri­teză de „Frontul Plu­garilor”, se cuvine să ne oprim câteva clipa asupra sces­ei im­portante și atrăgătoare culegeri de versuri populare, culegere de care se simțea lipsă în lumea satelor noastre. Cartea se deschide cu cântece din popor, cântece care redau obida și revolta țărănimii noas­tre ținută până ori sub bucu și batjocorită de o mână de ciocoi trândavi. Bună cântecul de pe atunci: „Frunza cade, jalea crește, Ciocoiul berchetuește — La norod nici că gândește Cât de amărât tră­ște...K Dar tot el ne­­ trăită că revolta cjocnea în piepturi și că cei o­­biduiți știau birse că are să vină ziua răsplatei: ,Eu chitesc, darda pocnește, Ciocoiul se svârcoaște Și de zile se sfârșește. Las să moară ca un câine, Că i-am zis ades: stăpâne. Nu-ți tot bate joc de mine. Cu cuvânt, cu jurământ. Iți ceream mereu pământ! Tu n’ai vrut cu voie bună, Frunza crește, durda sună”. In cea de a doua parte a cărții nu sunt in fați.»te p­rezi,le cărtură­­rești despre lupta poporului. S­­­nt prez­ați cu slova lor, între alții : Mihai Bentuc, Magda Isanou, G. Coșbuc, Dumitru Co­­bea, Valeriu Câmp;anu, Al. Vlahuță, Alexandru Șahighian și alții. Partea a treia este formată din câteva st huri tălmăcite din dife­­­rite limbi, în­ălț­ând tot lupta ță­­rănimii. Aici întâ­lnai numele poe­­țior: Al. Petőh, Vic Maiakovski, Hurt Tuho­ski, Iosef Datre>mr, Iosif M­elusz, Pablo Neruda, Percy Bisshe Sheley. O asemenea bogată culegere de stihuri de iatoare privind via a plugarimii muncitoare, n’ar trebui să lipsească din casa nic unui plu­gar. O­­ct. JI. L. ROPOT ! Am fi publicat nuvela dvs-, „Brigadirul Florea”, din do­rința ce o avem de a încuraja literatura scrisă de plugari sau de fiii de plugari dar dvs-, prea uzați de multe cuvinte cu totul neliterare și străine de limba satului nostru- Apoi cum vreți să vă înțeleagă frații noștri, plugarii? Trimiteți proză scri­să în grai popular — cel mult două pagini bătute la mașină — și se va publica, dacă va fi vorbi ,bine înțeles de năzuin­țele pluglrimii și de vi­eța ei de ori și de azi. GR. I. BREAZU ! Mai trimiteți. Dar mai strâns, un grai mai popular și căutând să puneți cât mai multe fru­­mu­seți, imagini și cât mai mult miez în stihurile dvs. ION BAL­ACE­SCU ! Se vor publica. Mai trimiteți versuri populare cufere din partea locului ori scrise de dvs. SITARU M. EUGEN .• Iacă nedestul de închegat, încă prea școlăresc- Trebue să mai citiți poezie socială și să mai stricați ceva hârtie, fă­când exerciții personale. Pe urmă vom mai sta de vorbă. Trebue să recunoș­­teți, prie­tene elev, că în „P­ugăsimea” aveți versuri ce cam par des­prinse din cartea de cdt’re din­­tr’a patra (și dv. sunteți dintr’a III de gimnaziu): ,Să citească plugărimea ! Ziarul „Frontul Plugar” ! Și să nu mai aibă teamă de chiamburul cel barbar”. Totuși e lăudabilă străduin­ța dvs., de a face poezii și vă așteptăm și la viitor, cu sfa­turi și îndrumări și poate cu publicarea. BELCIUG AN­ION .• V In general scriu­ stihuri prea lungi. Poezia trebue să fie strânsă și cuprinzătoare. D-ta, prietene Belciugan, ne trime­tea­ înainte vreme bucăți de proză (povestiri istorioare) des­tul de reușite și de închegate. Vă rugăm să ne mai trimiteți și de aci înainte, dar să nu fie mai lungi de trei coase de hâr­tie. .—. îl y" I« cr

Next