Frontul Plugarilor, februarie 1948 (Anul 4, nr. 880-904)
1948-02-01 / nr. 880
»AG. 2 L Revista „flacăra” a congresul Uniunii de Artiști, Scriitori și Ziariști, care a avut loc toamna trecută la București, s'au luat hotărîri de seamă, pentru așezarea pe temelii noi a culturii românești — literatură, teatru, muzică, pictură — și pentru punerea in slujba poporului a if tuturor manifestărilor de artă și cultură. Oamenii crtei, scriitorii și artiștii, au o muncă grea de îndeplinit în țara nouă care se ridică. Ei vor far tubui să se apropie tot mai mult de oamenii muncii din Republica Populară Română, căreia forțele democratice unite îi asigură un viitor fericit, înainte vreme cultura fusese monopolizată ca și celelalte bunuri, de către o clică de îmbuibați și folosită numai de dânșii. O asemenea cultură la asemenea oameni, X nu putea fi decât o cultură bolnăvicioasă, becisnică, menită mai mult să tulbure mințile și simțurile, să I amețească și să încurce in plasa ei murdară sufletele curate, sufletele dornice de sări noi, limpezi, de la drumuri libere și drepte. Cu această cultură în Statul democratic, s'a terminat. Viața mulțimilor, viața muncitorilor, a țăranilor și ai oamenilor muncii intelectuale, se înfățișează ca ;; un prinos rodnic, tuturor artiștilor și din apropierea ;; de această viață, cu năzuințele, cu înfrângerile, cu bucuriile, vredniciile ori cu greșelile ei, va să se • • ridice pe culmi demne, cultura de el și de mâine. ¤ Astfel cultura nu va mai fi unul din bunurile pe care pusese ghica o pătură de trândavi și de ne-volnici, de ciocoi, moșieri, afaceriști, snecurarți și bancheri, ci un bun menit că bucure păturile largi, păturile muncitoare și să le desfete clipele de răgaz și de odihnă, inălțându-le totodată mintea și eu* Belul. Cultura asta nouă, este o cultură sănătoasă, făurită pentru oameni sănătoși — fie că merge către aceștia sub formă de scris (literatură), fie că merge sub formă de teatru, muzică sau pictură. Pentru o îndrumare temeinică a oamenilor culturii și artei pe acest drum. Uniunea Sindicatelor de Artiști, Scriitori și Ziariști, a făcut să apară In săptămânile din urmă o revistă de tip nou, o revistă care nici ca formă, nici în cele ce le cuprinde, nu seamănă cu revistele culturii putrede, de care poporul a scăpat pentru totdeauna. „Flacăra" — acesta este numele revistei — are X în înfățișare și în cuprinsul ei toată puterea pe care i-o dau sufletele tinere, ce alături de vârstnici, sunt hotărîți să călăuzească artele Republicei Populare ti pe căi de măreție și de valoare. Depun muncă și suflet la ctitoria aceasta Intru * totul înoitoare, poeții, scriitorii, muzicienii și pictorii * de seamă ai patriei. Iar drumul pe care merge „Flacăra", este drumul luptei hotărîte pentru o cultură ♦ în slujba poporului muncitor, o cultură care sa vor« ♦bească graiul celor mulți și să reprezinte vrerea lor •* ** strădania lor pentru reconstrucție, pentru pace ♦ trainică și democratică, pentru înfrângerea poftelor ♦ nesățioase ale imperialismului cțuțător la un nou război. ♦ Iată de ce, modești însoțitori de drum ai „Flăcării" , soldați în slimba acelorași idealuri, îi dorim viață lungă și biruință deplină în țelurile cinstite pe care le urmărește. t GEORGE DEMETRU PAN Concursul pentru cele mai bune stihuri plugărești s’a prelungit până la 26 Februaie La începutul lunii Decembrie 1947, pagina „Pentru inimă și minte“ a ziarului nostru a deschis un concurs doar cu premii bănești în valoare de 8 000 (opt mii) lei, pentru cele mai bune stihuri scrise la grai popular și privind viața satului și a plugarilor, sub semnul democrației și al prefacerilor sociale in luptă pentru mai bine. Acest concurs trebuia să se închidă la 31 ianuarie 1948 Comisiunea de premiere sa văzut nevoită însă să amâne dată închiderii concursuli, deoarece nu in runesc condițiunile cerute, fii miez scrise in grai impistrițat, când am deschis acest concurs, un bogat conținut sufletesc Acebuie să fie pus la poeziile pe ca nostru, iar graul să fii limpede plin de frumuseți." demp rrdh vmte, brodate pe canavaua cond lată de ce concursul se va toți cei pe care îi îndeamnă vii îndemnați să ne trimită versur Cu acest prilej anunțăm ca ajoritatea stihurilor primite nu noi versuri școlărești sosite de Nu acest lucru l-am cerut noi Știm că viața satelor noastre are st bogat conținut sufletesc, Vrere le așteptăm pentru concursul ca apa de izvor, versul să fie ori măestrite de culori și de cultulor sociale locale și generale, închide la 28 Februarie 1948 și mai simt ir ei puțin har, sunt ale lor. în curând vom deschide și un concurs de proză (povestiri, schițe, istorioare, snoave cu tâlc). CONFERINȚA DESPRE ELASTOEV SICI De curând a avut loc la Bucureși, conferința scriitorului Dan Petrașincu, despre „Dostoievski și epoca noastră", in cadrul ciclului de conferițe privind ..Literatura rusă”. Autorul a prezentat publicului o privire nouă asupra lui Dostoievsky unul de seamă cercetători ai cei mai de sufletului omenesc, din literatura universală. Pe urmele Influenței pe care opera lui Dostoievski a avut-o la apus și în toată literatura modernă, conferențiarul a găsit că această operă a produs în mentalitatea europeană a ultimilor 50 de ani o schimbare, o modificare a felului de a vedea viața și mai ales o revoluționare a felului cum trebuesc puse problemele la artă. Prin aceasta, opera lui Dostoievski dă o lovitură puternică mentalități buirgrdez-idealiste a literaturii occidenale, grăbind măcinarea ei și pregătind noul fel de vedere asupra artei și a vieții, pe care o aduce experiența istorică a socialismului COMEMORAMD 24 ANI DE LA MOARTEA MARELUI LENIN Contemporanul, cea mai de seamă publicație de cultură pe care o avem azi alături de „Flacăra” a închinat de curând unul din numerele sale, aniversării a 1t ani de la moartea marelui Vladimir Ilici Lenin. Au contribuit cu pana lor la acest număr o seamă de intre1-Murali de vază ai culturii progresiste și bun cunoscători ai învățăturii leninste, între cari: Ziua Brânca și Ion Vitner. In restul acestui număr au contibuit cu slova lor vie: Zaharia Stancu, Ion Călugăru, Dan Perașincu, Marin Dima. Poezii sociale de adânc rasunet au iscălii: Marcel Breslașu, V. Crestian, Letiția Papu, Victor Tulbure, Lucian Mircea și Teodor Porfir. 1 OAMENII CARTII SUB STAPANIREA CIOCOIASCA DIN TRECUT In numărul de săptămâna trecută a revistei . Flacăra’ se găsește public» un document care arată odată mai mult de ce protecție și de ce tratament sau bieura a țării, marii oameni de carta in timpul stăpânirii ciocoiești și a regalității. Eminescu, marele poet a trenuit sa fi« înmormântat ca „talerul” — să i se adune adică din pomeni cele cuvenite îngropăciunii. Au dat Titu Maiorescu: 100 de lei; Alexandru Djuvara 60 de lei; Teodor Roseti 60 de lei, — alții câte 40, 20 și 10 lei. S’au strâns cu totul 300 de lei Din suma asta, sa cumpărat o coroană cu 130 lei iar restul de 270 lei abia a ajuns pentru cocoiag„ dric, (păiașcă) popit P ®* meni co’îvă, ciocii și celelalte cuvenite. Statul n’a dat nîm’e n’a pus nici măcar o floare pe mormântul celui mai de seamă nuritor Intelectual. Marii proprietari, marii ciocoi, n’au mișcat un deget nici cât a fost în viață poetul care a scris „împărat și proletar”, nici la moartea lui. Dar exista de când lumea, o răsplată. Și timpurile prezente plătesc clocotiil pentru toate păcatele ei negre. O CARTE CU POVEȘTI ADUNATE DIN LITERATURILE LUMII Literaura noastră pentru copiii s’a îmbogățt cu o nouă și valoroasă lucrare. Este vorba de „Năpârstoc”, volum în care poetul Cierone Teodorescu a transcris Intr’o frumoasalimă românească povești adunate din toate literaturile lumii In cartea d-lui Cicerone Teodorescu, Andersen stă alături de Frații Grimpi- Perrault sau Topeliu3, tălmăciți in aceiaș formă Îngrijită. Basmele alese nu se mulțumesc să plimbe pe cetitor prin tri o lume plină de farmec și încântare, din citirea lor se desprinde și o însemnătate morală pántru micul lector. Volumul care a apărat în r’a primi tipăritură tn editura Casei Școalelor, ne revine astăzi într-o formă îmbogățită. Desenele d-rei Florica Cordescu, aduc o mentalitate nouă in priceperea sufletului copilului, ele integrându-se într-un un vers corespunzător Închipuirii lui LUCRURI FRUMOASE ȘI FOLOSITOARE „Vestea Satelor”, săptămânal al plugarimii muncitoare, apărut Dumnică 25 Ianuarie a. c., are in paginile sale multe torturi frumoase și folositoare pentru cititorii săi In pagina „Intre plug și slovă”, cunoscutul povesttor pentru plugărime, Gh. Talaz, semnează o frumoasă povestire din viața satului asuprit de coroană. „Pagina Cooperației”, aduce sfaturi și noutăți cooperatiste. Deasemeni găsim știri asupra vieții politice de peste hotare- AȘTEPTAM COLABORAREA CONDEIERILOR PLUGARI Prietenii noiri plugari, care au mai colaborat la pagini de culură a ziarului nostru, sunt rugați stăruitor să reia legăturile cu noi, în dorința de a arăta tuturor, ce comori de adâncă Înțelepciune și de nespusă frumusețe cuprinde satul românesc, cât și faptul că plugănmea de azi a înțeles mersul vremii și ia parte trup și suflet la bucuriile prefacerilor sociale, pe care le trăim cu toții vrem să dăm tiparului mărturiile care au darul scrisului plugarilor , ,, , Tj Frontul Plugarilor In casa lui Zaharie este mare fierbere- Ileana, nevastă-sau nu-și găsește loc- A venit și Anița, sora lui Zaharie, în trecepre spre harabuliștea ce o are prin împrejurimi. — îmi dau băiatul la școală, orice ar fi, zise Zaharie, scoțând mâna de sub cureai’a i lată— Da ce ? Dacă are să rămână acasă, n’o să am cu ce-l hrăni ? — Nu-i tocma așa- Vezi tu, Vasile a lui Lixandru ca mâine ese inginer. A lui Boiștie a intrat de vreo cinci ani și este fala școlii și cinstea satului Nu-ți mai spun de ceilalți. Și cum, adică numai eu să rămân în urmă ? N’am să-l pot purta ? De bună seamă, or fi și ele mari greutăți. Dar mâinele mă mai slujesc- Și slavă Domnului- nu surt bețiv și mei pe alte căi lăturalnice nu merg- Zaharie este un om, nu din rândul celor pe care mai ieri eram obișnuiți să-i socotim fruntașii satului. Nu are pământ mult și nici din cel mai bun- Lângă casă bucățica îi e cam băhnoasă- Celalalt este departe pe niște costișe sălbatice. Nu-i ajunge pentru a-și acoperi greutățile- Grăunțele se gătesc după o lună două de iarnă- Mai lucrează prin pădure, mer pe la unul, altul și de rău de bine o scoate la capăt cu obraz curat. — L-ai dus numai la examen și cât a trebuit să plătești ?! Noi n'avem căruță in ogradă- ca de câte ori îi nevoie, să pui calul In ham și du-te. Și apoi cu ce o să-l îmbraci? ■— Om rupe de la gură, om mai răbda- Trebuie să scoatem și din casa noastră om luminat. Iți pare greu acum. Ca asta până te dai- Mai târziu ți-o părea bine. Ileana se mai moaie. Și ea ar vrea sa aibă un școlar- Și in inima ei s’a aprins focul dorinței de a-și învăța odrasla. Mai cu seamă că învățătorul găsea numai cuvinte de laudă când vorbea de silința ce o arăta la carte-Dar așa era ea^Acum când a venit vremea să-l trimită la școală, <Când a făcut și hârtiile trebuitoare și când Ionicăi a dat și examenul, trebua să se pândească mai adânc. Decât să-l țină un an doi ca să-l aducă neisprăvit, mai bine deloc. — Da tu ce zici, Ani ? —• De, ce să zic? Voi știți cum vă ttau puterile- Eu mă gândeam să-l iau la mine în avere, cum cum v’am si spus-o Ști ti că n’am conit și de mult am pus ochii pe Tonică- Voi mai aveți un băiat și o fată- Dar la urma urniri cum va voia. E drept, pândea Zaharie, că o gospodărie ca cea a Anitei nu se face a sa unor- Noroc de cine o să drip acolo- Ri ami Anita este o famoie dețipat-A bărbii-l ci nu este dirtr e oamenii ca~° S în cură toată ziua numai CU TVv^Tri T1 civfto* Vrea însă și nu țipă ?ă meargă la sf oață. Tsi aduce aminte «1a* rom câna cân d ?a întrebat : „Tiară dacă te dau n’pir* nă faci de maine? Ai să înveți ?“ la care ?mi«ă ar•imune rom înciudat : „Dă-mâ și ai să Multă bej grife era în jobemn* gură ta de băiat. Și câtă dorință de a întrece în toate pe ceilalți copii de seama lui. Când se întâmpla ca cineva să i-o ia înainte, nu era chip să schimbe o vorbă cu dânsul- Tăcea și se mistuia singur. Nu se cade să-î las a casă- E prea puțintel la trup- Cum are să poată duce coasa și s’o poarte prin miriștea tare sau în locurile de pe lângă păraie, care scot în fiecare primăvară mlăzi de iază și aluni, prin care coasa când trece bârșuește și scapă așa de greu. Nu Ionică era făcut să scormonească alte pământuri. Ochii lui vioi, de veveriță, erau anume făcuți ca să se strecoare prin încâlceala slovelor, să desprindă de-aolo înțelesuri noul. 1 — II dăm, cel mai atâta vorbă. Ne-am prins în horă ? Trebuie să jucăm până la sfârșit-Aniței îi părea rău. Tare V ar fi vrut pe Ionică. II știa de mic- II lua la ea când se intampla ca Ileana să se repadă pe ici, pe caro Livada îi era bună. Popușoiul creștea înalt cât un stat de om și mai bine- Avea și pomăt mare lângă casă. — Am să vă ajut și eu cu ce-oi putea- Ochii Aniței dădură intr’o subțire pânză de apă- Trebuia și ea să deie o mână de ajutor. Tăcură apoi un timp cu toții- Gânduri felurite, începeau să se furișeze, să-și facă loc larg sub frunte- să-i cefuiască să-i țină așa închiși, fiecare cu lumea sa-Pe cuptor o mâță torcea de parcă nu era nimic. Apoi se ridică, se lăsă pe picioarele de dinapoi mai mult și cu o lăbuță prinse să se spele- In întreaga înfățișare a ei era atâta liniște- Câteva bucăți de lemne, puse mai de mult un foc- Își întindeau flăcările care se făceau din ce în ce mai mici, mai slabe — Eu mă duc- Vă las cu bine-Și Anița ieși Se opri după ce trecu pragul Parcă ar fi vrut să mai spună ceva- Dar neștiind ce anume» o luă iar din loc. Nu văzu când deschise poarta. Pe afară păpușoiul copt se legăna sub mângâierea domoală a vântului. Ileana și Zaharia s’au smuls din ghiarele lungi și ascuțite ale grijilor, pe care îe vedeau apropiipndu-se, fără număr, gata să-i înăbușe. Poimâine vor duce băiatul la școală *♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦- fiQ Teoűop PozSix ..[ÉMlteíf Crestat-au zarea și pământul, In flăcăii fără moarte drepturile de fier. ] Și nu evrei să nu cunoască legământul Intregei țări, pornit ca trăsnet până'n cei Feciori de plug, uzine, cărturari, Luptară, împotriva ciocoiului balaur, Să'nalțe vijelios pe-a libertății culmi, Stindardul: „că ogoru-i, al celui ce i-i faur. Zadarnic spumegă de furie ciocoliii, ‘ ! T Și cată să mai muște cu capul retezat; Otrava-i n'o mai suge nici noroiul Și dinții-i știrbi, știu toți că-s boabe de păsat. De unde v'ați suit, cu pumnii fier, grumajii stânci, Nu-i vânt, nici vai să vă cîintească-o iată. Căci răsăriți din lan cu rădăcini adânci. Cei ce vă ating, sar înapoi ca miralul de botă. Plugarii mei, nădejdi ai bunei pâinî, Voi sunteți viața, sânteia, la toate răsăritul I— Și latre cât ar vrea ai mișeliel câini, Căci voi veți fi deapuinl și pâinea și cuțitul ! o. Mtssm * »ah»»>♦»♦♦+-»+♦ »♦++♦♦♦♦ » m♦ »♦ o 8 I M mik REPUBLICA; POPULARI RCKANA; S'a rupt lanțul de rugină, S’a rupt lanțul ferecat, Advi Republica Română Strălucind a triumfat. Peste holde peste lanuri Peste dealuri și ponoare Se înalță către soare Republica Populară. România fericită Peste veacuri va trăi Și din muncă și din cânte. Oameni noi vor răsări. Republica să'nflorească Peste veacuri care cresc. Pe belșug să aibă parte* Toți ce patria-și iubesc. OCTAVIA N TURUC comuna IXă magia. juA Arad pmgan Frunzuliță de cicoare Frați plugari de pe ogoare, Cn nădejdi ce râd în soare Și dorințe de'ndreptare. Pe o nouă temelie Clădim scumpa Românie Republica Populară A adus lumină*n țară Si-a dat brațelor avânt Să rodească toisul sfânt. Visul scump de libertate De muncă și de dreptate. Si deschide «are nouă Timpede ca dalba rouă Si deschide muncii zare de lumină multă, mare, înălțând pe temelie de belong și armonie Republica Românească Pe vecie să trăiască ! GR. S. BREAZU eom. c-na Vodă, jud Ialomița J [ »WWQ—o—c—awo—————— 1i 1 < 11) (1 11 11 CĂRȚI BUHED LEONID LEONOV : „CUCERIREA VELIKOȘUMSKULUI” (Editura de Stat) „POEZII PLUGAREȘTI” (Editura „Frontul Pîngerilor”), Continuându-și acivitatea c>6nică și folositoare. Editura de Stat a tipărit in „colecția de buzonar” cartea marelui scriitor rus Leonid Lonov, întitulată „Căderea Velikoșumskul ui”. Leonid Leonov este anul din cel ce audus temsenle cultării sovietice. El a pucrut să publice in anul 1922, și cărțile sale au obținut laude și au fost tipărite în mii de exemplare. După „Roșcovanul” și „Sfârșitul unui om mic”, uraiează primul său roman „Bursucii” și, în 1938, „Hoțul”. De aici înalte opera sa literară se îmbogățește an cu an. Rând pe rând apar: Moartea lui Jugarevsk”, „Loty”, „Kutorovski” și piesele de teatru ..lupul”, „Grădinile din Pazovbiarsk” și altele, între care „Drumul către ocean”, roman care a fost tradus in mai mult limbi și a cunoscut numai în America douăzeci de ediții și piesa sa „Invazia”, scrisă în cursul războiului de apărare a patri, rroali pe toate scene de teatru ale Uniuni, Soviedee și pe mai multe sone din străinăate, în re care și la teatrul Național din București, „Cucerirea Velîkoșemskului” este istorisirea luptei unei mari unități sovitice de tancuri. Eoismul tanchiștor este descris cu o rară putere de redare a realității și omor.11 sunt vii de parcă trăiesc, surprins fiind fiecare cu ce are mai deosebit sufletul său. Dar Leonov nu se mulțumește să ne înfățișeze pe eroii brigăzii de tancuri și așa cum sunt el la prima vedere și cum ni-i arată fapte e lor, ci el merge în adânc, scormonind in conștiința, In inima și in sufletul lor și redând in slove mărturii de ținut In seamă despre ceia ce este omul sovietic și puterea lui de sacrificiu. Un minunat fragment din lupta Armatei Roșii împotriva fascismului cotropitor și, în acelaș timp, o reală și dreaptă arătare a Perfecțiunii la care a ajuns tehnica industrială sovietică. Un roman care -l citește cu interes mereu crescând, " Odată cu apariția unei noi ediții din carta de „Poezii plugărești”’ eriteză de „Frontul Plugarilor”, se cuvine să ne oprim câteva clipa asupra scesei importante și atrăgătoare culegeri de versuri populare, culegere de care se simțea lipsă în lumea satelor noastre. Cartea se deschide cu cântece din popor, cântece care redau obida și revolta țărănimii noastre ținută până ori sub bucu și batjocorită de o mână de ciocoi trândavi. Bună cântecul de pe atunci: „Frunza cade, jalea crește, Ciocoiul berchetuește — La norod nici că gândește Cât de amărât trăște...K Dar tot el ne trăită că revolta cjocnea în piepturi și că cei obiduiți știau birse că are să vină ziua răsplatei: ,Eu chitesc, darda pocnește, Ciocoiul se svârcoaște Și de zile se sfârșește. Las să moară ca un câine, Că i-am zis ades: stăpâne. Nu-ți tot bate joc de mine. Cu cuvânt, cu jurământ. Iți ceream mereu pământ! Tu n’ai vrut cu voie bună, Frunza crește, durda sună”. In cea de a doua parte a cărții nu sunt in fați.»te prezi,le cărturărești despre lupta poporului. Snt prezați cu slova lor, între alții : Mihai Bentuc, Magda Isanou, G. Coșbuc, Dumitru Cobea, Valeriu Câmp;anu, Al. Vlahuță, Alexandru Șahighian și alții. Partea a treia este formată din câteva st huri tălmăcite din diferite limbi, înălțând tot lupta țărănimii. Aici întâlnai numele poețior: Al. Petőh, Vic Maiakovski, Hurt Tuhoski, Iosef Datre>mr, Iosif Melusz, Pablo Neruda, Percy Bisshe Sheley. O asemenea bogată culegere de stihuri de iatoare privind via a plugarimii muncitoare, n’ar trebui să lipsească din casa nic unui plugar. Oct. JI. L. ROPOT ! Am fi publicat nuvela dvs-, „Brigadirul Florea”, din dorința ce o avem de a încuraja literatura scrisă de plugari sau de fiii de plugari dar dvs-, prea uzați de multe cuvinte cu totul neliterare și străine de limba satului nostru- Apoi cum vreți să vă înțeleagă frații noștri, plugarii? Trimiteți proză scrisă în grai popular — cel mult două pagini bătute la mașină — și se va publica, dacă va fi vorbi ,bine înțeles de năzuințele pluglrimii și de vieța ei de ori și de azi. GR. I. BREAZU ! Mai trimiteți. Dar mai strâns, un grai mai popular și căutând să puneți cât mai multe frumuseți, imagini și cât mai mult miez în stihurile dvs. ION BALACESCU ! Se vor publica. Mai trimiteți versuri populare cufere din partea locului ori scrise de dvs. SITARU M. EUGEN .• Iacă nedestul de închegat, încă prea școlăresc- Trebue să mai citiți poezie socială și să mai stricați ceva hârtie, făcând exerciții personale. Pe urmă vom mai sta de vorbă. Trebue să recunoșteți, prietene elev, că în „Pugăsimea” aveți versuri ce cam par desprinse din cartea de cdt’re dintr’a patra (și dv. sunteți dintr’a III de gimnaziu): ,Să citească plugărimea ! Ziarul „Frontul Plugar” ! Și să nu mai aibă teamă de chiamburul cel barbar”. Totuși e lăudabilă străduința dvs., de a face poezii și vă așteptăm și la viitor, cu sfaturi și îndrumări și poate cu publicarea. BELCIUG ANION .• V In general scriu stihuri prea lungi. Poezia trebue să fie strânsă și cuprinzătoare. D-ta, prietene Belciugan, ne trimetea înainte vreme bucăți de proză (povestiri istorioare) destul de reușite și de închegate. Vă rugăm să ne mai trimiteți și de aci înainte, dar să nu fie mai lungi de trei coase de hârtie. .—. îl y" I« cr