Frontul Plugarilor, martie 1948 (Anul 4, nr. 905-930)
1948-03-01 / nr. 905
pact. a MUNCITORII ȘI CULTURA LA SATE Sub trecutele regimuri, care au asuprit păturile muncitoare de la orașe[ și] doia sate, truditorii din fabrici și Uzine și cei de pe ogoare, pe care de veacuri Ü leagă aceleași interese, aceleași năzuință către libertate, dreptate și o viață mai bună, au fost ținuți departe unii de alții. Ciocoii, moșierii și bancherii aveau interesul, ca țăranii și muncitorii să stea și in ce privește politica și in ce privește cele ale minții și sufletului, despărțiți, pentru ca să nu se închege din ei o putere in stare, să le răstoarne socotelile nedrepte. Dar în clipa în care armatele sovietice, gonind pe cotropitorul fascist, au înlesnit democrației dela noi lupta pentru mai bine forțele muncitorești dela orașe, strâns legate de cele de la sate prin munca lor, au ieșit în stradă și au știut să facă așa fel, incât plugărimea săracă să fie ajutată printr’o largă reformă agrară. A fost primul pas al înfrățirii muncitorilor dela orașe cu cei dela sate. Astăzi se știe bina că această înfrățire* înseamnă o putere pe care nimeni și nimic ü nat ar putea s’o mai sfarme. _ 1* Când muncitorii au văzut că plugarii săraci au intrat pe pământurile ce de drept li se cuveneau, s’au gândit că după atâția ani de răsboi și de lipsuri și după miselnicele distrugeri făcute de moșieri, plugarii au nevoie fie de unelte noi fie de repararea celor vechi. Așa au pornit cu inimă frățească să le dărue în măsura în care a fost cu putință: pluguri, grape, sape, la prețuri cât mai ieftine, ori să le repare pe gratis pe cele stricate. Dar în zilele I n cie muncitorii făceau o asemenea faptă gospodărească și frățească, ei se gândeau și la cele ale inimii și minții, de care plugarii au fost lipsiți întotdeauna și făceau șezători în aer liber, fie că veneau însoțiți de echipe de artiști, fie că alegeau dintre ei pe cei aleși, să desfete, prin însușirile și știința lor și pe alții. In felul acesta, legăturile dintre lumea muncitoare dela orașe și de la sate s’au întărit și se întăresc tot mai mult pe zi ce trece. Muncitorii au hotărît să se fabrice tractoare în țară și au izbutit să le fabrice, iar acum fiii de săteni învață să le conducă și mâine munca ogoarelor va fi mai spornică și mai bună. Dar totodată, cele ale subfiefului nu sunt usiale: echipe ale „Uniunii Tineretului Muncitoresc” cutreeră satele] [ și acolo unde există posibilitatea dau_ re*] ] prezentații de teatru cu piese potrivitei > pentru țărani („Furtună în sat”, „Îngeruri din butoi” și altele). J | Iar datorită luptei muncitorilor, iau] ființă tot mai multe biblioteci sătești, iar] pe lângă cooperative se vor deschide câte, o secție de librărie, care să pună la îndemână reviste și cărți potrivite cu viața sa] titlul și sufletul plugarilor noștri. ] Trebue să se știe și să se țină seama că] dacă editurile (casele care tipăresc cărții dau azi o mai mare atenție cărții pentru sate, aceasta se datorește luptei muncitorimii orășești dusă și în direcția cultivăriii masselor. Activitatea desfășurată de editura „Vestea Satelor” în care au apărut până acum atâtea lucruri bune pentru plugări, cărțile pentru săteni ale editurii Confederației Generale a Muncii sau ale editurii „Frontul Plugarilor”, înființarea „A] șezămintelor de Cultură pentru popor” ce vor tipări numai cărți care să meargă la sate, sunt semne și dovezi totodată că sub imboldul muncitorimii de la orașe, viața sufletească a satelor se desvoltă tot mai multe GEORGE DEMETRU PAN H fay&nvixuhA — »I» — Hi Săptămăna aceasta, la 28 Februarie s’a închis concursul de poezie al ziarului nostru Am primit V7 multe stihuri dela plugari, pe unele din ele le-am publicat, altele își așteaptă publicarea. Pe toate, bune și rele, are să le judece Comisiapână la 21 Martie, iar în prima săptămână a lunii Aprilie va fi dat rezultatul. In numărul viilor vom deschide și vom publica toate condițiimile unui concurs de proză (povestiri, istorioare) așa cum am făgăduit. In ce privește stihurile însă, nu înseamnă ca prietenii acestei pagini de cultură țărănească să nu ne mai trimeată. Vrem ca pagina „pentru inimă și minte” să fie scrisă mai mult de plugari. Așa că așteptăm versuri în «bogate, cu miez, care să cânte cu avânt, munca în noua Republică Populară, nevoia de a lupta mai departe pentru mai bine, pentru progres și apărarea păcii democratice, înfrățirea muncitorilor cu țăranii, prietenia cu popoarele cu adevărat democratice și marile interese comune care ne leagă și care s’au călit în fostul război și se întăresc zi de zi. Așa nădăjduim să încurajăm o literatură a țăraniilor pentru ei însăși, o literatură sănătoasă, înfățișând viața și cele ale sufletului aidoma cum sunt, adică realist Cereul literar ,,8’ora Nouă” a unul grup de poeți ?! wxtitori din Județul Neamț. ». închinat o broșură de versuri Recubtîte’s Popular* Române. Cei mai mulți dintre poeții de a ..Slova Nouă” sunt tineri, portiri dela brezdă care au schimbat sapa părinților In condei și piriguit In călimară. Meritul lor e încă afls că nu s’au depărtat noi de sufletu’ poporului, nici de luptele și nădejdi ®* lui. Iată câteva rânduri în poemul Iul v. Atomul esel: „Vom face zeci de mii de trac «oarei Vom clădi uzine, vom clădi motoare. Vom sămăna sămânța holdelor noastră Peste milioane de hectare, Vom perne stavilă întunericului și minei». Luminând drumul nouilor cuceriri, Vom împlini munca ’vxutra cu Pentru Republica a: f" Și eu pumnii <Sra"»și Ca drobul dt Iratn-tsi Vo*i araba skum* HmrtoHa. Ijűm !, jstawk fl» SSSflfiWfc flmwell. ■tolurile și povestirile ce ai s* trimit russim fe strerae pe cât cu putință pe o singur? fața a ra’ Al piai pe curat * ? kG#WS £X# ttu se publică au ne mai band*a& t .Frontul Pîngarilor MUNCITORII ȘI PLUGARII de TEODOR PORFIR Ion Cozam, păstor râbir spre tot Pe afară bătea vânt primăvăratec. Zăpezii se topiseră. Iei colo, prin locuri umbroase pe lăuzi case ori pe sub copaci, mai stârn’a cătte un petec de omăt, făcut ferfan’ță pe margine. Ca mâine și acesta avea să fie sfășâiat de colții vântului flămând. Ion Își Îndesă mâinile ciotânoase în brumiarele hainei, pe care o strângea ca să nu dee drumul vântului să intre pe dedesupt Clădirile Iți coborau tot mai mult acoperișurile, lăsându-și In drumul ce ducea spre margini, câte un etaj, ca la urmă să rămână numai cele mici, turtite, cu două trei Încăperi. Pe aici se aciuase și el. Se Însurase acum câțiva ani cu sataunul cismar. Se împăca bine. Nu era drept ce grăia lumea el la oraș toate Mtele sunt așa și pe dincolo. Or fi fost cele bogate. CelelAlte Insă.» Ion redea lumea Înainte altfel. Așa mergea vorba și omul până nu cunoaște lesne cade în greșeală. Viata i-a arătat însă adevărul gol goluț, cum dealtminteri l-a arătat și altora. Asfințea soarele. Găleți roșii își vărsau conținutul peste umerii norilor svârliți fără nici o noimă peste tot. Gândurile lui creșteau Pe lutul reavăn apelor auzite și hotărite la fabrică. De ce nu s’ar duce? De bună seamă că vine greu, după o săptămână ,acordată de lucru, în loc să te bucuri de o zi 6loboda, să trăiești lângă ai tăi ceasuri tihnite, ca să-ți strângi iarăși puteri proaspete, de muncă, pe săptămâna următoare, să apuci drumul satului. Dar face sa-ți curmi oboseala s’o stăpânești. Și apoi acolo sunt atâtea de făcut!.. In cufleul lui Ion au ticeput să se deschidă tariști întinrse. Parcă fulgere, spintecau văzduhurile luminându-le puternile. Căsuțe mici, împrăștiați în larg, agățate de priponul câtorva pomi, altele de capul lor, fără nici o proptea, loc iși făceau în gândurile lui, loc fără nici bucuri, în care se pierdea. Laturi pline de haiceanuri ori miriști musteau încă în apele primăvere. Așteptau cu nerăbdare să intre plugul să spintece adânc coaja de dealurii s’o răstoarne, ca mai apoi să Întindă măriele să prindă semințele din zbor, boabele rotunde, aducătoare de belșug. Se va duce și dânsul. Sunt suiți acelea.e vor porni spre sate ca niște ape umflate de primăvară. Vânjos și stufos ca un stejar, se ridica în sus, iși întindea erăn Tîle In lături, copacul rămuros al aducerîor aminte. Iși înfigea rădăcinile adânci și sub puterea lor creștea și Ion In putere. Era de pre> părțile de munte. Greutățile l-au scos din sat și l-au împins să bată la ușa vieții departe. Când s’a rupt din locul de baștină avea 11 ani. Trebuia să spargă lacătul care-i stătea împotrivă, ascunzând dincolo un trai mai ca lumea. Cei de acasă erau oameni necăjiți, mereu in furcă, cu boerul. Știa că are să sft izbească de multe. Dar credea că până la urmă are să răzbată și dânsul Ajuns acasă, încă din prag îl întâmpină stea nevastă-sa. — Bine că ai venit Te-am așteptat atâta S’a îmbolnăvit Ionică. Arde ca focul ? Dacă n n-1 țit dîn «mirt ce să-tî fac? Pe copil trebue să-l grijești ca pe ochii din cap Mal cu «ramă acum, când se desprimăvârează. Olga se îndruflă. — Iasă nu mai vorbî. Fu am fost lăsată de capul meu și n’am murit. Ce să-l gogolesc atâta? — Nu se cade să ne luăm după ce a fost. Trebuie să facem cum e bine. 111 Ion Dogaru a fost muscat adânc de lupa sălbatecior necazurilor. Viața 1-a învățat mult. Și dacă s’a trântit cu capul de pereți până ce a văzut ce e bine și ce nu. să *a*e și pe Știu să tară acela? lucru? S*a avenplat de patul băiatului Vid n’a anucat «ă se desbrace Puse mîna pe cănoșorul ars>f «vioaia». Firea al ania Cărări. mm Mă rapid până la doric». 91 Ion, «Iredelit de ochișorii copilului gonea, alungat parei de halte nevăzute. Tocmai acum trebuia să se întâmple și asta. Gândul începu să coboare până acoi că tar să urc« și le« t&riucit, sâ-și tatW dă aripi, gata de a se zvârli in depărtări spre a se apuca de umere până și cu cele mai blestemate lighioane ce ar fi cutezat să ațină drumurile. N’a dormit deloc. S’a svărcolit, pe o parte și pe alta. N înțepau ghimpii nevăzuți ai neliniștii. Când a început să se crape de *U capul S' era greu ca un bolovan. Lat era de Încercat, totuși arăta rău la față. Parcă nu era ai. Se ridică Aht pat. Noaptea flense cn schimbul la căpătâiul băiatului. Adică vorba vine. De fapt aproape tot timpul au stat și el și nevastă-sa nedeslipul acolo. Vedeau cum mânuțele miei ti ieșeau de sub așternut. Păreau niște frunzișoare de păpușoi, pălite preia tare de soare. Trebuiau sa I le acopre mereu. Și ochișorii ardeau. Sudorile, râușorre sclipind se vărsau pe gât iar de pe gât se tâeau pe piept sau scăpau pe spatele copilului — floare plăpândă peste care sufla vănt de arșiță veștejind plămânii. — Eu aș zîce să nu te duci. Să lași acasă totul baltă și să umbli aiurea? — Ei lasă. Toată noaptea mai bătut la cap. Eu am lăsat vorbă și chiar dacă n’ar fi cuvântul, pot să mă dau in lături când este nevoe si de mine? — Asa ai fost tot timpul Deaceea al azi totul ce-ți tebuel — Ion nu la un nume de rău cuvintele nevesti-și multe necazuri, o știe. I-a adus Dar și plugarii, din mijlocul cărora a purces, așteaptă sprijinui ,vorbă bună. — Ce să fac dacă așa sau? — Trebue să te gândești și la tine.— Raț lasă. Și Ion rugător, a făcut să* Soție să tacă. Ea urma urmei ce putea să facă mai mult decât doctorul? Și apoi, rămânea doar nevastă-sa acasă. II venea, ce-i drept, greu să lase copilul Era doar mladă din trupul lui — Dai dute și-mi pregătește ceva. Am să stau până vii. Și fă mai repede. Tebue s’o iau din foc. Olga teși Picioarele obosite se tărâiau greu. Pe Ion Începu să-l răzbată o duioșie nețărmurită față de această femeie, care o fi având și unele apucături nu tocmai pe placul său, dar rare sta stâlp cred Ii des în casă. Și când socoti că erau și dintre aceia care scorneau fel de fel de lucruri pe seama vremurilor noul ,i începeau să-și înfigă tot mai adânc rădăcinile. Ion se duse să Îmbuce orga. Copilașul adormse Ingăima prin somn fel de fel de cuvinte. Apică din re l-a așternut Olga pe fund, Nu i-a ticnit în*să mâncarea. Viața este grea... Vom schimba-o. Pe unde au fost ghimpi și pălămidă au început să răsară grâu. Unde vătăjelul și boerul își întindeau harapnicul plin de sânge, pe spinări încovoiate, azi brăzdează slobod plugurile. Pe unde creștea buruiana hoției negustorești și cămătărești, azi încolțește și crește sănătos vrednicia cinstei. Ce sunt necazurile noastre față de fericirea oare are să vină și pentru care mnncri și luptăm? Ion In timp ne mușca, se ulta la bucata de n&vne. Mâine va fi mai multă și se va scoate mai ușor din brațele pământului întocmai cum mai ușor brațele sale și a tuturor celor care muncesc vor scoate din piept de fabrică lucruri folositoare mai multe, să ajungă la toți Pentru toate acestea trebuia să mai lase ale sale in urmă. Afară, razele năvăliră poate tot. Era o dimineață senină. Trecu pe la copil Olga tocmai îl îmbla cu niște ceai — să nu te urniți de lângă fiul Înainte da a trece pragul casei mai adăugă: — Nu-mi lua un nume de răul Oameni voioși se vedeau pe străzi Alți mai tăcuți Fiecare cu lumea Iui de gânduri. In focare Insă, alerga ca o apă năvalnică, scăpată de pe vârf de munte In jos, marea voință de luptă. Doar vremuri noul se lăsaseră cu greu smulsa Și vremurile acestea îmbujorau obrajii celor mulți și trudnicr. Ion 11 privea: In fiecare se găsea pe el, fremătănd de nădejdi, semănând un pământ proaspăt credințele, luându-se la bătaie cruntă cu greutățile. Păcat că I s’a Îmbolnăvit băiatul Ar fi putut sorbi mai tare aerul acesta primar ăratec. S’ar fi putut hârjoni cu clipele care scânteia. In brațele unui •oare ce se aruncase, cu aripi desfăcut larg, de pe treptele înflăcărate ale zorilor. Pășta grăbii N’ar fi vrut deloc să întârzie. Ii era dor de pământul care mustea. Înecat in jilăveaia primăverii. Când era copil de câte ori nu ieșea cu sapa pe ogor și făcea răzoarde, după ce se grăpan *5 mânaturile. Și apoi când se făcuse mai man, ținuse strâns ln mâini coarnele plugului. Cum se răsturnau brazdele părând? Parcă erau niște vietăți stârnite din mu. Ii plăcea să iasă pe ogor. Să pășească odată cu cocostârcii s îlvăgioara lor. Casa părintească nu era dintre cele chipeșe, cu gard și cu cumpănă arătoasă la fântână. Malcă nu se vedea. O apăsase văzduhul, o turtise, făcând-o aproape una cu pământul. Și nici toate gătelile și acareturile nu-și făcuseră, sub acoperișul ei Îmbătrânit, cuib. Când unii huzureau, alții, cei mulți, trebuiau să se tunece în sărăcie. Erau însă oameni cinstiți părinți lui Ion. Și buni. Dela el a supt vlaga cinstei. Acum părinții lui zac In lumea drepților Multe s’au schimbat de atunci. In curtea fabricei erau adunați o parte din prietenii lui de muncă. O mașină deschisă aștepta gata s’o Croiască din Joc. Ion intră în vorbă. Vroia să-și mai strângă gândurile. Să nu se ducă un sat posomorit. Alesui se cădeau lăsate în urmă. Ei, cei dela satt care dau pâine rumenă, care in toropeala soarelui lucrează ogoarele, trebuiau pe bună dreptate să fie ajutați Acolo iata, să da ui Întreaga călduri a inimii, pe care greutătle n’au fost în stare să l-o strâmteze și să-l îndpărteze de sat. Dela Manale Sârbu află, că împreună cu dânșii te vor duce și tinerii muncitori, care vor facă serbare. — Da bine s’au gândit ai noștri Trebuie să se ducem fraților noștri și din cele Învățate de noi. Păcat numai că nu putem sta mai mult. Am face Ispravă bună. — Cât am putea. Tot e ceva. Și apoi vom mai merge. Au să vină și alții. — Și vin? te gândești ce ar fi putut să fi satele noastre. Dar lăcomia și nepăsarea, jaful și Întunericul s’au întrecut In a pustii acolo p să mai ieri. — Ce să faci? Le trebuiau celor de sus strănătuturile și belșugul Dar vital să te întreb dacă a| luat ceva cărți. Tocmitul plugurilor și celorlalte trebuitoare muncii e mult, dar nu e total. — Da, am niște gazete la mine Ceilalți muncitori vorbeau împărțiți în grupulețe. Unii despre unele, alții despre altele, dar toate se învârteau împrejurul acelorași gânduri, de a veni cu ce vor putea și cât mai repede la sprijnul sătenilor. Ziua ce arăta a fi frumoasă. Nu mai bătea vântul. Câte o gâză zbura pe afară Celor câțiva Ulechi din curtea fabricii le-au plesnit mugurii. Din teacă-le frunzulițe ca un plisc de pasăre se desfăceau, ciugulind din soare. Coborau apele dorinței pe grile nevăzute în Inima lor. Se urcară în mașină. Părea că aceasta își umflase pântecele de plină ce era. Muncitorii suiți în ea, semănau cu rol de albine care zumzăte. Cântece năvăleau din zeci de piepturi. Puterea lor, înecă zgomotul motorului. Dealuri și văi se șterg. Zborul mașinei se svârle și smulge tot alte și alte priveliști. Ici se aruncă peste o apă care grăbește, cu hățurile lăsate în voie Câteva case pe un dâmbușor se ridică în vărful picioarelor și le fac semne m mâna. O căldură ușoară și moale ca lâna se revarsă peste Intind-Sil. Zborul marinei scormonește ”n culcuș vântul, care-și scoate degetele și o bate pe ebraic, asemeni unor crăngi de răchtă, lăsate până aproape de pământ. Dar uite și satul in care mașina își va strânge aripile pentru popas. Mai Întâi se arata o toloacă, oploșită de vremi lângă pădure, încă nu se văd vite pe ea. Coltișorii dnaripi lentei nu pot fi ratezați cu dinț’l Încă. Dar iată că leac in fată și un umăr al satului, cu câteva zeci de case. Uite și drumul ce șerpuiește ușor, pe lângă un dâmbuleț și vadul caselor, strânse In botele printre pomete. Ion ișl pironește ochii intri acolo. Nu aude nimic. In privirile lui strălucesc holdele, care au să se mncovoale pe ogoare. Întocmai cam din piept de fabrică au să iasă atâtea minimste lucruri. Ei s’au luat ?a intrecere care pe care. Se miră și Ton cum de s’a putut face atât Țăranii vor face la fel Cât de repede a trecut timpul până au ajuns aici. Tot așa de repede va trece și cel care desparte încă ziua de azi, cu oarecari greutăți încă. de cea de mâine ce-l așteaptă nerăbdătoare. An dat peste un țăran la intrare. In sat. — Da în cotro fraților? Nu vă opriți și pe la noi? — Dacă ni-1 lua cu binele? — Ami că da mult vă așteptăm. Să ne mai aduceți câte ceva din ale voastre ea și noi să vă dăm la rându-ne. *— Hal sul și dumneata cu rol Și mașina pornește ln goană spre Inima satului «4.Vten Mieeeen ’ ? f' f•» 4* SOSITA ZIUA MARE Noi avem, un tată, frate — avem, aceiași mamă, Și luptăm pentru dreptate Fără frică, fără teamă. Mii de ani ne-au stors Hainii Orbi și răi, mulstind in fiere Ne-au luat pâinea, pământul, Și ne-au dat numai durere. Iar un loc de libertate Și mâncare la copii, Ne-au dat filoanțele, măi frate.... Ne-au trimis Cn pușcării. Dar sosit-a ziua mare, Drapa zi a libertății. Am scăpat de subjugare. Să ne luminăm cu toții. Alungată e departe Apăsarea cea amară. Ne-o scăpa de tot necazul Democrația Populară. 1OAN MANECUTA plugar Jud. Constanța Povestea minereului de fier Scos din scorbura subpământeană De-utn minier cu brațe de oțel; m*au dus Și'ntr’un cuptor cu flacără măiastră Harnicii muncitori m*au pus. Vorbe m?dte se aud pe-afară Muncitorii aprige sfaturi țiu Unde anume să mă împartă Tot mai de folos să fiu. Unul strigă rt gura mare Ca să mă prefacă’ n oale Alții ti strigă să tacă Fiindcă plug trebue să mă fac» Și m’au fost scos din cuptoare In jarul făr’ tie ’n durare Să mă facă plug și sape Ca s’ajung p’armă la sate. Frumos și trainic lucrat In mâni de plugari m’au dat La timp câmpurile să le are Să fie belșugul mare. Brazde lungi, pline și mândra In pământ de țară dat. Am tras cu plăvenii badii Pe ogorul cel rotat. La o poștă -n depărtare De-ogorul cu sârg lucrat Mort de ciudă-i moșierul Când îl vede ’nsămânțat. de ALEXANDRU CHILEAN muncitor din Șomcuța-Mare CĂRȚI BUNE DE CITIT CHARLES DE COSTER „LEGENDA LUE OLENSPIEGEL” (Editura de Stat) Sunt cărți de care se leagă uneori istoria unor țări sau faima lor, alte cărți care sunt comori adevărate pentru cultura popoarelor ce le-au dat și bunuri ale omenirii întregi. Amintim dintre acestea pe „Don Quichotte de la Mancha“ al scriitorului spaniol Miguel Cervantes, pe „Pantagruel” a lui Rabelais, „Divina Comedie” a lui Dante, „Eugen Oneghin” a lui Pușkin „Suflete moarte” de Gogol, „Așa s’a călit oțelul” a lui Patrovschi. Alături de toate acestea se înscrie și „Legenda lui Ulenspiegel”, cartea tipărită de scurtă vreme de Editura de Stat în tălmăcirea cărturarului Joachim Botez. Teatrul Ulenspiegel, cunoscut de altfel de bună parte din popor sub numele de Till Buhoglindă, e un fel de Păcală a Belgienilor. Dar spre deosebire de poznașul nostru, Buhoglindă împletește hazul cu mușcătura amară cu lupta chiar, pentru mai bine, pentru poporul său, pentru libertate. Națiunea flămândă, căreia îi aparține Ulenspegel, a fost multă vreme subjugată iar burghezia hrăpăroasă, ducând casă bună cu subjugătorii, împila și mai mult poporul. 4 Dar Ulenspiegel nu este un erou oarecare, poate că el nici nu a existat în realitate. El nu e decât unul din miile de chipuri de țărani ai Flandrei, veseli din fire, puși pe șagă, ducându-și amarul cu zâmbetul speranței pe buze și punând bețe în roate dintr’o dreaptă răzbunare fie subjugătorilor, fie celor ce-i exploatau nemailea, marii moșieri, marii negustori nobilii și *spreherii Ulenspiegel a fost plămădit mai mult de închipuirea scriitorului Charles de Co Kin și scrierii lui i l*W duhul cum se spune — și poznașul lui erou a devenit nemuritor în lumea întreagă. Marele scriitor Romain Rolland, în introducerea care însoțește cartea, are nemărginite laude și pentru scrierea lui și pentru poporul în mijlocul căruia se petrec cele descrise. „Charles de Coster, cântărețul național al Flandrei, este de asemenea și cântărețul nostru, — este glasul epic al Libertății”. Și mai departe: „Este harapnicul răzbunător, spiritul care pălește cu paloșul, este cavalcada năvalnică a libertății, o bătălie fără îndurare, în care sângele gâlgâie și ura este un venin. Este cântecul nestârnării și al răfuelii unui popor apăsat, așa afirmă scăpăiatul descântec a lui Ulenspiegel față cu Duhurile Primăverii“. Citirea cărții lui de Coster lasă în inimă și minte multe învățături frumoase, sănătoase și poate fi o desfătare de zile mari Poșta redacției j UITA HAHALAMBIF (Valea Nandrei, jud. Mușcel). Din păcate v’ați depărtat în versul dumneavoastră de graiul popular. Până și noi orășenii dela gazeta aceasta, scrim și căutăm să scrim cât mai pe Înțelesul plugarilor. Căutați să nu mai folosiți cuvinte ca : sucombat, evaluare, triumfat, flotante, aperitive, osanale, fire comunicativă. „Deasemeni, poeziile cu laude nemăsurate, sforăitoare, nu merg.” In ce privește dorința de a fi corespondent, am supus cererea secției respective a ziarului. LUUCEAN Ioan (Gelu Timiș Torontal). Ați luat lucrurile prea mn ușor, prea pe deasupra. Ar fi fost de dorit să gândiți și să simțiți mai mult, mai adânc și mai bine asupra unor lucruri de seamă, cum sunt : primăvara din suflete și tânăra noastră Republică Populară. Mai Încercați și citiți cât mai multă poezie, — așa o să căpătați deprinderea cu versul ROȘII AUREL ! te rugăm să sacrii din ce comună ești. ODOBESCU - MANJ4 (Apordul Ae. Sus, jud. Sibiu). Păcătuiți m și prietenul Leucean, printr’un limbaj greșit Întrebuințat. Cascadă, ufrkmk minti muM*, care să se potrivească intrio poezie pe care s’o citească plugarii. Poate că refăcută va merge. CIORDEA AUREL (Ponor-Alba). „Horia la împărat” este prea lungă iar felul cum arăți d-ta lucrurile pe alocuri nu se mai potrivește cu mersul vremurilor noastre. Așteptăm altceva și scris mai curat BELCIUGAN ION (Țepeș Vodă). S’a oprit una din poeziile d-tale în care scrii despre Republică și se va publica dimpreună cu ale altor plugari, intr’o broșură in care toate poeziile vor evita aceiaș faptă măreață. Ar fi le dorit însă, să mai primim vreuna dela d-voastră tot despre Republică vreuna despre infrftruirea plugarilor cu muncitorii, despre, prietenia, au, ii JL SL . Dar nu lungi. Dacă au ftom publicat o seamă de bucăți , din pricina că ne-am lovit is asta, sunt lungi Șerifi mai străns și veți vedea că vti bucurați de MOfleL t -■