Frontul Plugarilor, martie 1948 (Anul 4, nr. 905-930)

1948-03-01 / nr. 905

pact. a MUNCITORII ȘI CULTURA LA SATE S­ub trecutele regimuri, care au asu­­­prit păturile muncitoare de la orașe[ și] doia sate, truditorii din fabrici și Uzine și cei de pe ogoare, pe care de veacuri Ü leagă aceleași interese, aceleași năzuință către libertate, dreptate și o viață mai bună, au fost ținuți departe unii de alții. Ciocoii, moșierii și bancherii aveau intere­sul, ca țăranii și muncitorii să stea și in ce privește politica și in ce privește cele ale minții și sufletului, despărțiți, pentru ca să nu se închege din ei o putere in stare, să le răstoarne socotelile nedrepte. Dar în clipa în care armatele sovietice,­ gonind pe cotropitorul fascist, au înlesnit democrației dela noi lupta pentru mai bine forțele muncitorești dela orașe, strâns le­gate de cele de la sate prin munca lor, au ieșit în stradă și au știut să facă așa fel, incât plugărimea săracă să fie ajutată printr’o largă reformă agrară. A fost pri­­mul pas al înfrățirii muncitorilor dela orașe cu cei dela sate. Astăzi se știe bina că această înfrățire* înseamnă o putere pe care nimeni și nimic­ ü nat ar putea s’o mai sfarme. _ 1* Când muncitorii au văzut că plugarii­ săraci au intrat pe pământurile ce de drept li se cuveneau, s’au gândit că după atâția ani de răsboi și de lipsuri și după miselni­­cele distrugeri făcute de moșieri, plu­garii au nevoie fie de unelte noi fie de re­pararea celor vechi. Așa au pornit cu inimă­ frățească să le dărue în măsura în care a fost cu putință: pluguri, grape, sape, la­ prețuri cât mai ieftine, ori să le repare pe gratis pe cele stricate. Dar în zilele I n ci­e muncitorii făceau o asemenea faptă gospodărească și fră­țească, ei se gândeau și la cele ale inimii și minții, de care plugarii au fost lipsiți întot­deauna și făceau șezători în aer liber, fie­ că veneau însoțiți de echipe de artiști, fie­­ că alegeau dintre ei pe cei aleși, să desfete, prin însușirile și știința lor și pe alții. In felul acesta, legăturile dintre lumea muncitoare dela orașe și de la sate s’au în­tărit și se întăresc tot mai mult pe zi ce trece. Muncitorii au hotărît să se fabrice tractoare în țară și au izbutit să le fabrice, iar acum fiii de săteni învață să le conducă­­ și mâine munca ogoarelor va fi mai spor­­­nică și mai bună. Dar totodată, cele ale su­b­­fiefului nu sunt usiale: echipe ale „Uniunii­­­ Tineretului Muncitoresc” cutreeră satele] [ și acolo unde există posibilitatea dau_ re*] ] prezentații de teatru cu piese potrivitei > pentru țărani („Furtună în sat”, „Îngeruri din butoi” și altele). J | Iar datorită luptei muncitorilor, iau] ființă tot mai multe biblioteci sătești, iar] pe lângă cooperative se vor deschide câte, o secție de librărie, care să pună la înde­­­mână reviste și cărți potrivite cu viața sa­] titlul și sufletul plugarilor noștri. ] Trebue să se știe și să se țină seama că] dacă editurile (casele care tipăresc cărți­­i dau azi o mai mare atenție cărții pentru­ sate, aceasta se datorește luptei muncito­rimii orășești dusă și în direcția cultivări­ii masselor. Activitatea desfășurată de edi­­­tura „Vestea Satelor” în care au apărut­ până acum atâtea lucruri bune pentru plu­­­gări, cărțile pentru săteni ale editurii Con­­­federației Generale a Muncii sau ale edi­­­turii „Frontul Plugarilor”, înființarea „A­] șezăm­intelor de Cultură pentru popor” ce­ vor tipări numai cărți care să meargă la­ sate, sunt semne și dovezi totodată că sub­­ imboldul muncitorimii de la orașe, viața­ sufletească a satelor se desvoltă tot ma­i multe GEORGE DEMETRU PAN H fa­y&nvixuhA — »I» — Hi­ S­­ăptămăna aceasta, la 28 Februarie s’a închis con­cursul de poezie al ziarului nostru­ Am primit V7 multe stihuri dela plugari, pe unele din ele le-am­ publicat, altele își așteaptă publicarea. Pe toate, bune și rele, a­re să le judece Comisia­­până la 21 Martie, iar în prima săptămână a lunii Apri­lie va fi dat rezultatul. In numărul viilor vom deschide și vom publica toate condițiimile unui con­curs de proză (povestiri, is­­torioare) așa cum am făgăduit. In ce privește stihurile însă, nu înseamnă ca priete­­nii acestei pagini de cultură țărănească să nu ne mai tri­­meată. Vrem ca pagina „pentru inimă și minte” să fie scrisă mai mult de plugari. Așa că așteptăm versuri în «bogate, cu miez, care să cânte cu avânt, munca în noua Republică Populară, nevoia de a lupta mai departe pen­tru mai bine, pentru progres și apărarea păcii democra­­tice, înfrățirea muncitorilor cu țăranii, prietenia cu po­poarele cu adevărat democratice și marile interese co­­mune care ne leagă și care s’au călit în fostul război și se întăresc zi de zi. Așa nădăjduim să încurajăm o literatură a țăranii­lor pentru ei însăși, o litera­tură sănătoasă, înfățișând viața și cele ale sufletului aidoma cum sunt, adică rea­list C­ereul literar ,,8’ora Nouă” a unul gr­up de poeți ?! wxti­­tori din Județul Neamț. ». închinat o broșură de versuri Recubtîte’s Popular* Române. Cei mai mulți dintre poeții de­ a ..Slova Nouă” sunt tineri, por­­­tiri dela brezdă care au schimbat sapa părinților In condei și piriguit In călimară. Meritul lor e încă afls că nu s’au depărtat n­oi de sufletu’ poporului, nici de luptele și nădejdi ®* lui. Iată câteva rânduri în poemul Iul v. Atomul esel: „Vom face zeci de mii de trac «oarei Vom clădi uzine, vom clădi mot­oare. Vom sămăna sămânța holdelor noastră Peste milioane de hectare, Vom perne stavilă întunericului și minei». Luminând drumul nouilor cuce­riri, Vom împlini munca ’vxutra cu Pentru Republica a: f" Și eu pumnii <Sra"»și Ca drobul dt Iratn-tsi Vo*i arab­a skum* HmrtoHa. Ijűm !, jstawk fl» SSSflfiWfc flmwell. ■tolurile și povestirile ce ai s* trimit russim f­e strer­ae pe cât cu putință pe o singur? fața a r­a’ Al piai pe curat * ? kG#W­S £X# ttu se publică au ne mai b­and­*a& t .Frontul Pîngarilor MUNCITORII ȘI PLUGARII de TEODOR PORFIR Ion Cozam, păsto­r râbir spre tot Pe afară bătea vânt primăvă­ratec. Zăpezii se topiseră. Iei colo, prin locuri umbroase pe lăuzi case ori pe sub copaci, mai stârn­’a cătte un petec de omăt, făcut ferfan’ță pe margine. Ca mâine și acesta avea să fie sfă­­șâiat de colții vântului flămând. Ion Își Îndesă mâinile ciotâ­­noase în brumiarele hainei, pe care o strângea ca să nu dee drumul vântului să intre pe de­­desupt Clădirile Iți coborau tot mai mult acoperișurile, lăsându-și In drumul ce ducea spre margini, câte un etaj, ca la urmă să ră­mână numai cele mici, turtite, cu două trei Încăperi. Pe aici se aciuase și el. Se În­surase acum câțiva ani cu sata­­unul cismar. Se împăca bine. Nu era drept ce grăia lumea e­l la oraș toate Mtele sunt așa și pe dincolo. Or fi fost cele bogate. CelelAlte Insă.» Ion redea lumea Înainte altfel. Așa mergea vorba și omul până nu cunoaște lesne cade în greșeală. Viata i-a arătat însă adevărul gol goluț, cum de­­altminteri l-a arătat și altora. Asfințea soarele. Găleți roșii își vărsau conținutul peste umerii norilor svârliți fără nici o noimă peste tot. Gându­rile lui creșteau Pe lu­tul reavăn a­pelor auzite și ho­­tărite la fabrică. De ce nu s’ar duce? De bună seamă că vine greu, după o săp­tămână ,acordată de lucru, în loc să te bucuri de o zi 6loboda, să trăiești lângă ai tăi ceasuri tih­nite, ca să-ți strângi iarăși puteri proaspete, de muncă, pe săptămâna următoare, să apuci drumul satului. Dar face sa-ți curmi oboseala s’o stăpânești. Și apoi acolo sunt atâtea de­ făcut!.­. In cufle­ul lui Ion au t­­iceput să se deschidă tariști întinrse. Parcă fulgere, spintecau văzdu­hurile luminându-le puternile. Căsuțe mici, împrăștiați în larg, agățate de priponul câtorva pomi, altele de capul lor,­­ fără nici o proptea, loc iși făceau în gândurile lui, loc fără nici b­uc­­uri, în care se pierdea. Laturi pline de haiceanuri ori miriști musteau încă în apele primăve­­re. Așteptau cu nerăbdare­­ să intre plugul să spintece adânc coaja de dealurii s’o răstoarne, ca mai apoi să Întindă măriele să prindă semințele din zbor, boabele rotunde, aducătoare de belșug. Se va duce și dânsul. Sunt suiți acel­ea.­e vor porni spre sate ca niște ape umflate de pri­măvară. Vânjos și stufos ca un stejar, se ridica în sus, iși întindea erăn­ Tîle In lături, copacul rămuros al aducerîor aminte. Iși înfigea ră­­dăcinile adânci și sub puterea lor creștea și Ion In putere. Era de pre> părțile de munte. Greutățile l-au scos din sat și l-au împins să bată la ușa vieții departe. Când s’a rupt din locul de baștină avea 11 ani. Trebuia să spargă lacătul care-i stătea împotrivă, ascunzând dincolo un trai mai ca lumea. Cei de acasă erau oameni necăjiți, mereu in furcă, cu boerul. Știa că are să sft izbească de multe. Dar cre­dea că până la urmă are să răz­bată și dânsul Ajuns acasă, încă din prag îl întâmpină stea nevastă-sa. — Bine că ai venit Te-am aș­teptat atâta S’a îmbolnăvit Io­nică. Arde ca focul ? Dacă n­ n-1 țit dîn «mirt ce să-tî fac? Pe copil trebue să-l grijești ca pe ochii din cap Mal cu «ramă acum, când se despri­­măvârează. Olga se îndruflă. — I­asă nu mai vorbî. Fu am fost lăsată de capul meu și n’am murit. Ce să-l gogolesc atâta? — Nu se cade să ne luăm după ce a fost. Trebuie să facem cum e bine. 111 Ion Dogaru a fost muscat a­­dânc de lupa sălbateci­o­r neca­zurilor. Viața 1-a învățat mult­. Și dacă s’a trântit cu capul de pereți până ce a văzut ce e bine și ce nu. să *a*e și pe Știu să tară acela? lucru? S*a avenplat de patul băiatului Vid n’a anucat «ă se desbrace Puse mîna pe cănoșoru­l ars>­f «vioaia». Firea al an­ia Cărări. mm Mă rapid până la doric». 91 Ion, «Iredelit de ochișorii copilului gonea, alungat parei de halte nevăzute. Tocmai acum trebuia să se întâmple și asta. Gândul începu să coboare până ac­­oi că tar să urc« și le« t&riu­cit, sâ-și tatW dă aripi, gata de a se zvârli in depărtări spre a se apuca de umere până și cu cele mai blestemate lighioane ce ar fi cutezat să ațină drumurile. N’a dormit deloc. S’a svărcolit, pe o parte și pe alta. N­ înțepau ghimpii nevăzuți ai neliniștii. Când a început să se crape de *U capul S' era greu ca un bolovan. Lat era de Încercat, totuși arăta rău la față. Parcă nu era ai. Se ridică Aht pat. Noaptea fl­ense cn schimbul la căpătâiul băiatului. Adică vorba vine. De fapt aproape tot timpul au stat și el și nevastă-sa nedeslipu­l acolo. Vedeau cum mânuțele miei ti ieșeau de sub așternut. Păreau niște frunzișoare de păpușoi, pă­lite preia tare de soare. Trebuiau sa I le acopre mereu. Și ochișorii ardeau. Sudorile, râușorre scli­pind se vărsau pe gât iar de pe gât se tâeau pe piept sau scăpau pe spatele copilului — floare plăpândă peste care sufla vănt de arșiță veștejind plămânii. — Eu aș zîce să nu te duci. Să lași acasă totul baltă și să umbli aiurea? — Ei lasă. Toată noaptea mai bătut la cap. Eu am lăsat vorbă și chiar dacă n’ar fi cuvântul, pot să mă dau in lături când este nevoe si de mine? — Asa ai fost tot timpul De­­aceea al azi totul ce-ți tebuel — Ion nu la un nume de rău cuvintele nevesti-și­ multe necazuri, o știe. I-a adus Dar și plugarii, din mijlocul cărora a purces, așteaptă sprijin­ui ,vorbă bună. — Ce să fac dacă așa­ sa­u? — Trebue să te gândești și la tine.­­­­— Raț lasă. Și Ion rugător, a făcut să* So­ție să tacă. Ea urma urmei ce putea să facă mai mult decât doctorul? Și apoi, rămânea doar nevastă-sa acasă. II venea, ce-i drept, greu să lase copilul Era doar mladă din trupul lui — Dai dute și-mi pregătește ceva. Am să stau până vii. Și fă mai repede. T­ebue s’o iau din foc. Olga teși Picioarele obosite se tărâiau greu. Pe Ion Începu să-l răzbată o duioșie nețărmurită față de această femeie, care o fi având și unele apucături nu toc­mai pe placul său, dar rare sta stâlp cred Ii des în casă­­. Și când socoti că erau și dintre a­­ceia care scorneau fel de fel de lucruri pe seama vremurilor noul ,i începeau să-și înfigă tot mai adânc rădăcinile. Ion se duse să Îmbuce orga. Copilașul adorm­se Ingăima prin somn fel de fel de cuvinte. Api­că din re l-a așternut Olga pe fund, Nu i-a ticnit în*să mân­carea. Viața este grea... Vom schim­ba-o. Pe unde au fost ghimpi și pălămidă au început să răsară grâu. Unde vătăjelul și boerul își întindeau harapnicul plin de sânge, pe spinări încovoiate, azi brăzdează slobod plugurile. Pe unde creștea buruiana hoției ne­gustorești și cămătărești, azi în­colțește și crește sănătos vredni­cia cinstei. Ce sunt necazurile noastre față de fericirea oare are să vină și pentru care mnncri și luptăm? Ion In timp ne mușca, se ulta la bucata de n&vne. Mâine va fi mai multă și se va scoate mai ușor din brațele pământului în­tocmai cum mai ușor brațele sale și a tuturor celor care muncesc vor scoate din piept de fabrică lucruri folositoare mai multe, să ajungă la toți Pentru toate acestea trebuia să mai lase ale sale in urmă. Afară, razele năvăliră poate tot. Era o dimineață senină. Trecu pe la copil Olga tocmai îl îmbla cu niște ceai — să nu te urniți de lângă­­ fi­ul Înainte da a trece pragul casei mai adăugă: — Nu-mi lua un nume de răul Oameni voioși se vedeau pe străzi Alți mai tăcuți Fiecare cu lumea Iui de gânduri. In fo­care Insă, alerga ca o apă năval­nică, scăpată de pe vârf de mun­te In jos, marea voință de luptă. Doar vremuri noul­ se lăsaseră cu greu smulsa Și vremurile a­­cest­ea îmbujorau obrajii celor mulți și trudnicr. Ion 11 privea: In fiecare se găsea pe el, fremă­­tănd de nădejdi, semănând un pământ proaspăt credințele, luân­­du-se la bătaie cruntă cu greu­tățile. Păcat că I s’a Îmbolnăvit băiatul Ar fi putut sorbi mai tare aerul acesta primar ăratec. S’ar fi putut hârjoni cu clipele care scânteia. In brațele unui •oare ce se aruncase, cu aripi desfăcut larg, de pe treptele în­flăcărate ale zorilor. Pășta grăbii N’ar fi vrut deloc să întârzie. Ii era dor de pămân­tul care mustea. Înecat in jilă­­veaia primăverii. Când era copil de câte ori nu ieșea cu sapa pe og­or și făcea răzoarde, după ce se grăpan *5­ mânaturile. Și apoi când se fă­cuse mai man, ținuse strâns ln mâini coarnele plugului. Cum se răsturnau brazdele părâ­nd? Par­că erau niște vietăți stârnite din mu. Ii plăcea să iasă pe ogor. Să pășească odată cu cocostârcii s îlvăgioara lor. Casa părintească nu era dintre cele chipeșe, cu gard și cu cum­pănă arătoasă la fântână. Mal­că nu se vedea. O apăsase văzduhul, o turtise, făcând-o aproape una cu pământul. Și nici toate găte­lile și acareturile nu-și făcuseră, sub acoperișul ei Îmbătrânit, cuib. Când unii huzureau, alții, cei mulți, trebuiau să se tunece în sărăcie. Erau însă oameni cinstiți părinți lui Ion. Și buni. Dela el a supt vlaga cinstei. A­­cum părinții lui zac In lumea drepților Multe s’au schimbat de atunci. In curtea fabricei erau adunați o parte din prietenii lui de muncă. O mașină deschisă aștep­ta gata s’o Croiască din Joc. Ion intră în vorbă. Vroia să-și mai strângă gândurile. Să nu se ducă un sat posomorit. Ale­sui se cădeau lăsate în urmă. Ei, cei dela satt care dau pâine rumenă, care in toropeala soarelui lucrea­ză ogoarele, trebuiau pe bună dreptate să fie ajutați Acolo iata, să da ui Întreaga călduri a inimii, pe care greutătl­e n’au fost în stare să l-o strâmteze și să-l înd­părteze de sat. Dela Manale Sârbu află, că împreună cu dânșii te vor duce și tinerii muncitori, care vor facă serbare. — Da bine s’au gândit ai noș­tri Trebuie să se ducem fraților noștri și din cele Învățate de noi. Păcat numai că nu putem sta mai mult. Am face Ispravă bună. — Cât am putea. Tot e ceva. Și apoi vom mai merge. Au să vină și alții. — Și vin? te gândești ce ar fi putut să fi satele noastre. Dar lăcomia și nepăsarea, jaful și În­tunericul s’au întrecut In a pustii acolo p s­ă mai ieri. — Ce să faci? Le trebuiau ce­lor de sus stră­nătuturile și bel­șugul Dar vital să te întreb dacă a| luat ceva cărți. Tocmitul plu­gurilor și celorlalte trebuitoare muncii e mult, dar nu e total. — Da, am niște gazete la mine Ceilalți muncitori vorbeau îm­părțiți în grupulețe. Unii despre unele, alții despre altele, dar toate se învârt­eau împrejurul a­­celorași gânduri, de a veni cu ce vor putea și cât mai repede la sprijnul sătenilor. Ziua ce arăta a fi frumoasă. Nu mai bătea vântul. Câte o gâză zbura pe afară Celor câțiva Ulechi din curtea fabricii le-au plesnit mugurii. Din teacă-le frunzulițe ca un plisc de pasăre se desfăceau, ciugulind din soare. Coborau apele dorinței pe grile nevăzute în Inima lor. Se urcară în mașină. Părea că aceasta își umflase pântecele de plină ce era. Muncitorii suiți în ea, semănau cu rol de albine care zumzăte. Cântece năvăleau din zeci de piepturi. Puterea lor, înecă zgomotul motorului. Dealuri și văi se șterg. Zborul mașinei se svârle și smulge tot alte și alte priveliști. Ici se a­­runcă peste o apă care grăbește, cu hățurile lăsate în voie Câteva case pe un dâmbușor se ridică în vărful picioarelor și le fac semne m mâna. O căldură ușoară și moale ca lâna se revarsă peste Intind-Sil. Zborul marinei scormonește ”n culcuș vântul, care-și scoate degetele și o bate pe ebraic, ase­­meni unor crăngi de răch­tă, lă­sate până aproape de pământ. Dar uite și satul in care ma­șina își va strânge aripile pentru popas. Mai Întâi se arata o toloacă, oploșită de vremi lângă pădure, încă nu se văd vite pe ea. Col­­tișorii dnaripi lentei nu pot fi ra­­tezați cu dinț’l Încă. Dar iată că leac in fată și un umăr al satului, cu câteva zeci de case. Uite și drumul ce șer­­puiește ușor, pe lângă un dâm­­buleț și vadul caselor, strânse In botele printre pomete. Ion ișl pironește ochii intri a­­colo. Nu aude nimic. In privirile lui strălucesc holdele, care au să se mncovoale pe ogoare. Întocmai cam din piept de fabrică au să iasă atâtea minimste lucruri. Ei s’au luat ?a intrecere­ care pe care. Se miră și Ton cum de s’a putut face atât Țăranii vor face la fel Cât de repede a trecut timpul până au ajuns aici. Tot așa de repede va trece și cel care des­parte încă­ ziua de azi, cu oare­­cari greutăți încă. de cea de mâine ce-l așteaptă nerăbdă­toare. An dat peste un țăran la in­trare. In sat. — Da în cotro fraților? Nu vă opriți și pe la noi? — Dacă ni-1 lua cu binele? — Am­i că da mult vă aștep­tăm. Să ne mai aduceți câte ceva din ale voastre ea și noi să vă dăm la rându-ne. *— Hal sul și dumneata cu rol Și mașina pornește ln goană spre Inima satului «4.Vten Mieeeen ’ ? f' f•» 4* SOSIT­A ZIUA MARE Noi avem, un tată, frate —­­ avem, aceiași mamă,­­ Și luptăm pentru dreptate Fără frică, fără teamă. Mii de ani ne-au stors Hainii Orbi și răi, mulstind in fiere Ne-au luat pâinea, pământul, Și ne-au dat numai durere. Iar un loc de libertate Și mâncare la copii, Ne-au dat filoanțele, măi frate.... Ne-au trimis Cn pușcării. Dar sosit-a ziua mare, Drapa zi a libertății. Am scăpat de subjugare. Să ne luminăm cu toții. Alungată e departe Apăsarea cea amară. Ne-o scăpa de tot necazul Democrația Populară. 1OAN MANECUTA plugar Jud. Constanța Povestea minereului de fier Scos din scorbura subpământeană De-utn minier cu brațe de oțel; m*au dus Și'ntr’un cuptor cu flacără măiastră Harnicii muncitori m*au pus. Vorbe m?dte se aud pe-afară Muncitorii aprige sfaturi țiu Unde anume să mă împartă Tot mai de folos să fiu. Unul strigă­ rt gura mare Ca să mă prefacă’ n oale Alții ti strigă să tacă Fiindcă plug trebue să mă fac» Și m’au fost scos din cuptoare In jarul făr’ tie ’n dur­are Să mă facă plug și sape Ca s’ajung p’armă la sate. Frumos și trainic lucrat In mâni de plugari m’au­­ dat La timp câmpurile să le are Să fie belșugul mare. Brazde lungi, pline și mândra In pământ de țară dat. Am tras cu plăven­ii badii Pe­ ogorul cel rotat. La o poștă -n depărtare De-ogorul cu sârg lucrat Mort de ciudă-i moșierul Când îl vede ’nsămânțat. de ALEXANDRU CHILEAN muncitor din Șomcuța-Mare CĂRȚI BUNE DE CITIT CHARLES DE COS­TER „LEGENDA LUE OLENSPIEGEL” (Edi­tura de Stat) Sunt cărți de care se lea­gă uneori istoria unor țări sau faima lor, alte cărți ca­re sunt comori adevărate pentru cultura popoarelor ce le-au dat și bunuri ale omenirii întregi. Amintim dintre acestea pe „Don Qui­chotte de la Mancha“ al scriitorului spaniol Miguel Cervantes, pe „Pantagruel” a lui Rabelais, „Divina Co­medie” a lui Dante, „Eugen Oneghin” a lui Pușkin „Su­flete moarte” de Gogol, „Așa s’a călit oțelul” a lui Patrovschi. Alături de toate acestea se înscrie și „Legenda lui Ulenspiegel”, cartea tipări­tă de scurtă vreme de Edi­tura de Stat în tălmăcirea cărturarului Joachim Botez. Teatrul Ulenspiegel, cu­noscut de altfel de bună parte din popor sub numele de Till Buhoglindă, e un fel de Păcală a Belgienilor. Dar spre deosebire de poznașul nostru, Buhoglindă împle­tește hazul cu mușcătura a­­mară cu lupta chiar, pentru mai bine, pentru poporul său, pentru libertate. Națiu­nea flămândă, căreia îi a­­parține Ulenspegel, a fost multă vreme subjugată iar burghezia hrăpăroasă, du­când casă bună cu subjugă­­torii, împila și m­ai mult poporul. 4 Dar Ulenspiegel nu este un erou oarecare, poate că el nici nu a existat în reali­tate. El nu e decât unul din miile de chipuri de țărani ai Flandrei, veseli din fire, puși pe șagă, ducându-și a­­marul cu zâmbetul speran­ței pe buze și punând bețe în roate dintr’o dreaptă răz­bunare fie subjugătorilor, fie celor ce-i exploatau ne­­mailea, marii moșieri, marii negustori nobilii și *sp­r­­­eherii­ Ulenspiegel a fost plămă­dit mai mult de închipuirea scriitorului Charles de Co­ Kin și scrierii lui i l*W duhul cum se spune — și poznașul lui erou a devenit nemuritor în lumea întrea­gă. Marele scriitor Romain Rolland, în introducerea ca­re­ însoțește cartea, are ne­mărginite laude și pentru scrierea lui și pentru popo­rul în mijlocul căruia se pe­trec cele descrise. „Charles de Coster, cân­tărețul național al Flandrei, este de asemenea și cântăre­țul nostru, — este glasul epic al Libertății”. Și mai departe: „Este harapnicul răzbu­nător, spiritul care pălește cu paloșul, este cavalcada năvalnică a libertății, o bă­tălie fără îndurare, în care sângele gâlgâie și ura este un venin. Este cântecul nes­târnării și al răfuelii unui popor apăsat, așa afirmă scăpăiatul descântec a lui Ulenspiegel față cu Duhuri­le Primăverii“. Citirea cărții lui de Co­ster lasă în inimă și minte multe învățături frumoase, sănătoase și poate fi o des­fătare de zile mari Poșta redacției j­ UITA HAHALAMBIF (Valea N­andrei, jud. Mușcel). Din păcate v’ați depărtat în versul dumneavoastră de graiul popular. Până și noi orășenii dela gazeta aceasta, scrim și căutăm să scrim cât mai pe Înțelesul plugarilor. Căutați să nu mai folosiți cuvinte ca : sucombat, evalu­are, triumfat, flotante, aperi­tive, osanale, fire comunica­tivă. „Deasemeni, poeziile cu la­ude nemăsurate, sforăitoare, nu merg.” In ce priv­ește dorința de a fi corespondent, am supus cererea secției respective a ziarului. LUUCEAN Ioan (Gelu­ Timiș Torontal). Ați luat lucrurile prea mn ușor, prea pe deasupra. Ar fi fost de dorit să gândiți și să simțiți mai mult, mai adânc și mai bine asupra unor lu­cruri de seamă, cum sunt : primăvara din suflete și t­â­năra noastră Republică Populară. Mai Încercați și ci­tiți cât mai multă poezie, — așa o să căpătați deprinderea cu versul­ ROȘII AUREL ! te rugăm să­­ s­acrii din ce comună ești. ODOBESCU - MANJ4 (Apordul Ae. Sus, jud. Sibiu). Păcătuiți m și prietenul Leucean, printr’un limbaj greșit Întrebuințat. Cascadă, ufrkmk m­inti muM*, care să se potrivească intrio poezie pe care s’o citească plugarii. Poate că refăcută va merge. CIORDEA AUREL­­ (Ponor-Alba). „Horia la împărat” este prea lungă iar felul cum a­­răți d-ta lucrurile pe alocuri nu se mai potrivește cu mer­sul vremurilor noastre. Aș­teptăm altceva și scris mai curat BELCIUG­AN ION (Țepeș Vodă). S’a oprit una din poeziile d-tale în care scrii despre Republică și se va publica dimpreună cu ale altor plu­gari, intr’o broșură in care toate poeziile vor evita aceiaș faptă măreață. Ar fi le dorit însă, să mai primim vreuna dela d-voastră tot despre Re­publică vreuna despre infrftr­uirea plugarilor cu muncito­rii, despre, prietenia, au, ii JL SL . Dar nu lungi. Dacă au ftom publicat o seamă de bucăți , din pricina că ne-am lovit is asta, sunt lungi Șerifi mai străns și veți vedea că vti bucurați de MOfl­eL t -■

Next