Frontul Plugarilor, noiembrie 1948 (Anul 4, nr. 1109-1133)
1948-11-01 / nr. 1109
J wT PAG. 2 VAKZATOKI OEPATRIE | f TV Zv ■ítti Ri v-i" "S** Ă Frontul Plugarilor PROCESUL GRUPULUI Cu neînchipuită silă și- ură urmărește întreg poporul muncitor procesul bandei de complotiști, sabotori și spioni. Nu există om cinstit, cu simțământ patriotic, care să nu se cutremure în fața fărădelegilor săvârșite de acești ticăloși. Căci nu poate fi crimă mai mare decât trădarea țării tale, trădarea intereselor propriului tău popor. Mărturisirile acestor nemernici înaintea judecății poporului, reamintesc clasei muncitoare și țărănimii muncitoare anii grei de luptă cu nevoile, mizeria inflației, lipsurile de tot felul. Mărturisirile acuzaților Alexandru Popp, Bujoiu,Manu, desvălue un trecut fespin pentru clasa muncitoare și țărănimea muncitoare, când vrăjmașii sângeroși ai poporului mai aveau puterea să pună piedici mari luptei pentru îmbunătățirea traiului celor ce muncesc. Ei întocmiseră un plan de înfometare a țăranilor și muncitorilor, de subjugare a propriului lor popor. Prin mijloacele cele mai murdare și ticăloase, voiau să pună genunchiul pe grumazul țărănimii muncitoare, s'o silească cu forța să poarte jugul moșierilor și capitaliștilor. De aceea, ca niște tâlhari, au pregătit aănunțit planul ,îndreptări, du-și întâi atacul asupra marilor uzine Reșița, unde Alexandru Popp era director general. Această uzină care aproviziona cu materiale numeroase fabrici, începu să-și scadă producția, se stricau instalații, ardeau bolțile cuptoarelor, iar mărfurile care ieșeau din uzină erau de calitate proastă. Pe de altă parte, conducătorii uzinelor ascundeau mare parte din mărfuri, pe care apoi le vindeau la negru, cu preț de speculă. Așa încercau acești sabotori criminali să îngreuneze viața muncitorimii și țărănimii muncitoare, să întârzie refacerea economică a țării. Strădaniile muncitorimii de a da țăranilor pluguri și unelte agricole pentru munca pământului, ei căutau să le zădărnicească prin sabotajul lor. Ceea ce-i înspăimânta pe moșieri, pre capitaliști și bancheri, era faptul că vedeau că atât muncitorimea cât și țărănimea muncitoare osârdesc cu însuflețire, unii în uzine, ceilalți pe ogoare, pentru a îmbunătăți traiul poporului. Acest lucru nu-l suferea că își dădeau seama că nu vor mai putea fi stăpâni pe toate bogățiile pământului nostru. Și atunci, în ura lor nepotolită, au născocit un plan, întâi de înfometare poporului, ca apoi să deslănțuie o mișcare teroristă, alcătuită din câteva grupulețe de lepădături fasciste și legionare. Așadar, cei care sabotau Industria, scumpeau mărfurile pe piață, silind poporul să-și drămuiască fiecare dumicat, și tot ei erau aceia care umpleau țara cu fel de fel de svonuri viclene, ațâțând împotriva regimului democratic, împotriva clasei muncitoare și țărănimii muncitoare. In felul acesta nădăjduiau să pregătească terenul pentru acțiunile lor teroriste, pentru a da prilej imperialiștilor să se amestece în treburile noastre și să ne subjuge iar țara. Căci acești mari jefuitori ai țării, Alexandru Popp, Bujoiu, Aușnit, n'aveau nici un simțământ omenesc. Pentru ei nu exista decât banul. Patria lor era banul. Moșierii și capitaliștii nu cunosc altă patrie. De aceea, ei au cerut și căpătat sprijinul imperialiștilor americani și englezi, cu ajutorul cărora voiau să subjuge țara, să desființeze reforma agrară și celelalte cuceriri democratice ale poporului, pentru a prăda nestingheriți bogățiile țării. Spre a atinge acest scop, nu s'au dat îndărăt dela mijloacele cele mai netrebnice: sabotajul criminal, organizarea câtorva grupulețe de teroriști, spionajul. Informații însemnate privind armata noastră, marile industrii, etc., au fost culese și înmânate reprezentanților oficiali americani și englezi. Pentru a putea exploata în voie bogățiile țării, a-și păstra avuția, burghezomoșierii au trădat mereu țara, vânzând-o mai întâi imperialismului german, și nu s'au dat în lături s'o vândă imperialismului american. Trădarea este în sângele burgheziei. Dar cine erau acești nemernici cari au trădat pentru bani interesele țării, punându-se în slujba imperialiștilor americani și englezi? Cine erau acești oameni fără nimic sfânt în sufletul lor, vânduți până în măduva oaselor banului, lacomi să-și păstreze și să-și crească avuțiile prin trădare . Ei erau marii industriași ai țării, marii capitaliști, legați de acest pământ doar prin exploatarea nemiloasă a bogățiilor lui. Neputându-se bizui pe sprijinul masselor, ei și-au alăturat în acțiunea lor câteva grupulețe de lepădături legionare, fiind deopotrivă slugile imperialismului american, tot așa cum fuseseră înainte ai imperialismului german. Luați laolaltă, acești capitaliști întruchipează acelaș vechi dușman al poporului, dușman al unui trai mai bun și a unei vieți liniștite a masselor populare. E acelaș dușman de clasă, viclean și aprig, gata să întrebuințeze felurite mijloace oricât de lașe și nemernice, în ura lui împotriva clasei muncitoare și a țărănimii muncitoare. Acest vrăjmaș, pe numele lui, burghezo-moșierimea, n'a isbutit să-și ascundă urechile în procesul trădătorilor legionaro-antonescieni, cu care a fost în cârdășie. La al doilea mare proces manist, partidele burgheziei și moșierimii care apărau interesele capitaliștilor și moșierilor, fiind rupte de popor, au devenit cuiburi de teroriști si spioni, la un nou stăpân: imperialismul american. Acum însă, în acest mare proces de trădare, au intrat în acțiune adevărații stăpâni, cei care lucrau din umbră, slujindu-se de politicieni și partidele istorice burgheze, pe care le plăteau cu bani grei, câștigați ușor la bursa neagră din exploatarea poporului. Ceea ce-i deosebea era doar suma. Cei dintâi, Alexandru Popp, Bujoiu, Aușnit, râvneau să prade împreună cu capitaliștii și bancherii americani, bogățiile țării, iar slugile lor, politicienii burghezi și rămășițele legionare se mulțumeau doar cu bacșișuri. In toate aceste lucruri arătate aci, nu se ascunde deci altcineva decât dușmanul de clasă, cu atât mai primejdios cu cât știe să se strecoare și să apară în fel și chip, pentru a dăuna intereselor clasei muncitoare și țărănimii muncitoare. El nu se dă în lături de la nici o mișelie și de aceea clasa muncitoare cât și țărănimea muncitoare au datoria să mărească vigilența de clasă la orașe și a sate, să fie necruțătoare și să lovească fără milă în slugile celor care vor să le răpească toate drepturile și să-i ducă din nou în robie. Trădătorii de patrie, spionii și uneltele imperialiștilor americani și englezi, stau astăzi în fața judecății poporului. Osânda lor va trebui să fie tot atât de grea, pe cât sunt crimele săvârșite împotriva intereselor poporului și ale țării. In z lua a treia a procesului trupului complotiști, spioni de el sabotori s'au luat depozițiile martorilor, care au adus aramente asupra acțiunii criminale și trădătoare a acuzaților. Dăm mai jos, declarațiile martorilor. Ședința se deschide la orele 8,20 sub președinția d-lui general Petrescu. PREȘEDINTELE: In conformitate cu dispozițiunile art. 270 domnule grefier, dați citire depozițiunilor pentru ca inculpații să știe ce s-a întâmplat în lipsa lor din sala de ședințe, pentru Alexandru Popp. Grefierul dă citire declarației acuzatului Alexandru Popp precum și a celorlalți coacuzați. Ședința se suspendă la orele 11 pentru 10 minute. ___ Ședința se redeschide la orele 11,30, fiind introdus martorul Gheorghe Z. Ioan, de profesiune inginer, din București, căruia se ia jurământul. PREȘEDINTELE: Domnule martor în ce împrejurare ați cunoscut dv. și când pe acuzatul Pop Alexandru ? GHEORGHE Z. IOAN: L-am cunoscut când am fost angajat la Reșița. PREȘEDINTELE: Pe acuzatul Max Auschnit când l-ați cunoscut ? GH. Z. IOAN: L-am cunoscut după 23 August 1944, când s’a înapoiat în țară. PREȘEDINTELE: Cunoașteți relațiile cari existau între acuzatul Pop și Auschnit ? GH. Z. IOAN : Pot spune că d. Pop era omul domnului Auschnit. D. Auschnit i-a dat însărcinări la plecarea sa de ordin industrial și de ordin politic, iar d. Pop ținea legătura cu d. Auschnit prin secretarul acestuia din București, d. Rozin. PREȘEDINTELE. Dv. personal ce funcție aț avut la Reșița și Astra Vagoane ? GH. Z. IOAN: La Reșița, prim director central, iar la Astra Vagoane membru în Consiliul de Administrație și Comitetul de Direcție, la Astra din 1943 până în Aprilie a. c. PREȘEDINTELE: Dv. cunoașteți bine pe ambii acuzați, am vrea să ne spuneți care erau orientările politice și legăturile politice ale lui Pop și Auschnit cu fostele partide istorice, înainte de dizolvarea Partidului Național Țărănesc ,și ce scopuri politice urmăreau Pop și Auschnit și prin ce mijloace ? GH. I. IOAN: D. Pop era un simpatizant și sprijinitor al fostului partid Național Țărănesc. In această ordine de idei, urmând linia domnului Auschnit ale cărui legături cu fostul Partid Național Țărănesc din țara V noastră sunt bine cunoscute. D-lor aveau prieteni comuni în acest partid și știu că d. Pop avea prieteni pe d-nii Victor Georgescu și Ghilezan. Cunoșteau amândoi o serie întreagă de alți oameni. Ei cunoșteau și apreciau pe d. Maniu, fostul șef al partidului și relațiunile cu acești domni au fost menținute atât timp cât partidul era în legalitate, cât și ilegalitate. Știu aceasta dela d. Chivu Gheorghe, care mi-a spus că d. Pop avea întrevederi cu anumiți membri,, ai fostului P.N.Ț. în timpul nopții în diferite case particulare din oraș, d. Chivu Gheorghe fiind acela care înlesnea aducerea d-lui Pop acolo unde aveau loc întrevederile. In afără de aceasta, acest partid a fost finanțat în mod cu totul special, iar în afară de fostul Partid Național Țărănesc, d-nii Pop și Auschnit aveau legături cu partidul Socialist — gruparea d-lui Titel Petrescu. D. Pop avea strânse legături cu șeful acestei grupări politice din Banat. D. Gherman și d. Mustețiu care a ajuns șeful sindicatului după 23 August 1944. Cu partidul liberal simpatii directe nu avea, avea însă relații strânse cu oamenii din partid. Dela liberali, d. Pop avea prieteni pe d. Tătăranu, Iordan, Romniceanu și alții. „ , PREȘEDINTELE: V’am întrebat ce scopuri politice urmăreau Pop și Auschnit și prin ce mijloace căutau să ajungă la acest scop ? GH. Z. IOAN: Scopul politic final era răsturnarea actualului regim, iar mijloacele întrebuințate erau două: 1, finanțarea acțiunilor subversive și apoi sabotajul economic. PREȘEDINTELE: Despre organizarea unor reuniuni la Marea Finanța în cursul anului 1945, ce știți? GH. Z. IOAN. Prima masa a fost dată pentru d. Shea, care a venit însoțit de un alt reprezentant al misiunii americane, Mateescu și la care a luat parte și d. Max Auschnit din partea industriașilor români, precum și Pop, Manciu, Margineanu și subsemnatul. A doua masă a fost o masă la care a fost d. Shea. Discuțiile au avut un caracter general informativ, la prima masă, de luare de contact asupra problemelor internaționale care erau la ordinea zilei. La a doua masă și a 4-a s-a discutat chestiuni generale, de politică internațională. Masa 3-a a prezentat un interes mai mare din punct de vedere al politicii internaționale. La această masă au luat parte din partea misiunii americane din: MacDonald și Melbourne, iar din partea industriașilor, Auschnit, Pop, Mărgineanu, Manciu, *u și Mitică Rădulescu. La aceste reuniuni lucrurile au stat astfel: D. Auschnit a deschis seria discuțiilor făcând o expunere asupra situației economice dela noi și asupra posibilităților de import din țara noastră, așa cum se vedea domnia sa în acel moment După d. Auschnit a luat cuvântul d. Melbourne. D. Melbourne critica guvernul și critica pe comuniști, spunând că n’au ce căuta la p01. Tot atunci a cerut ca marea industrie să finanțeze partidele din opoziție și a mai arătat că un falt mijloc pentru atingerea scopului va fi. Sabotarea industriei și a refacerii țării. După această expunere a luat cuvântul d. Auschnit care a confirmat în totul expunerea lui Melbourne. In ceiace privește subvenționarea partidelor și-a luat un angajament formal. PREȘEDINTELE: Ceilalți și-au luat vreun angajament ,au Auschnit și-a luat în numele tuturor ? GH. Z. IOAN: Era de înțeles că Auschnit vorbea în numele tuturor, ceilalți n’au spus nimic, dar prin tăcerea lor au confirmat. PREȘEDINTELE: S’au luat măsuri ? GH. Z. IOAN: Ulterior s’au luat măsuri și s’a trecut la înfăptuire. PREȘEDINTELE: Prin cine și cum au subvenționat Pop și Au schnit partidele istorice ? ____ GH. Z. IOAN: Partidele Istorice au fost subvenționate în modul următor: P.N.Ț. a fost subvenționat cu totul special, prin Ghilezan și Pădureanu. PREȘEDINTELE: Ce sume s’au dat P.N.Ț., P.N.L. și partidului lui Titel Petrescu ? GH. Z. IOAN: Precis nu știu. Știu că se dădeau sume mai importante P.N.Ț. Suma totală o cunosc. Insă parțial nu pot spune. Liberalilor li se dădea prin Romniceanu, iar lui Titel prin Minovici, Furnică și alții. PREȘEDINTELE: Am auzit aici de fonduri negre. Știți cum s’au realizat? cum s’au constituit? cum s’au alimentat la Reșița? GH. Z. IOAN: La Reșița fondul negru s’a constituit în 1945. La început a fost un fond cu care se subvenționa P.N.Ț. Acesta se realiza prin cote libere. Primele încasări de bani în 1945 au fost puse la dispoziția lui Auschnit, care finanța partidele istorice. Primele s’au realizat la naftalină, 80.000.000, la laminate s’au realizat 200 de milioane care au fost date lui Auschnit. PREȘEDINTELE: Alte cote se ridicau? GH. z. ION: Aceste fonduri se obțineau din vânzarea la cota liberă a laminantelor, a minereului, a lemnului de stejar uscat și o altă sumă care a fost realizată prin specula la bursa neagră prin cumpărarea de medalii, sumă care s-a ridicat la 800 de milioane. Acești bani au stat la dispoziția d-lui dir. general D-a a luat 5 miliarde, 6 miliarde au fost date lui Radovan, 3 miliarde lui Dimitriu, 3 miliarde au rămas asupra mea. Banii de la d. Pop au mers la subvenționarea partidelor istorice. PREȘEDINTELE: Cunoașteți cum a executat acuzatul Pop sabotajul la Reșița? cazuri concrete? Gaz. ION: La Reșița au apărut o serie întreagă de sabotaje care împiedicau bunul mers al exploatării și făceau ca producția ai nu crească. Sabotajele pe care le cunosc eu nu erau Întâmplătoare, unele erau periodice, altele mai rare dar continue. Nu se luau măsuri pentru prevenirea lor, pentru prevenirea repetărilor, sau măsuri pentru combaterea lor, erau lăsați oameni slabi, nepregătiți la unele sectoare. Cunosc sabotaje în felul următor: La centralele electrice de la Anina, care puteau să dea înainte câte 7000 Kw., în ultimul timp ajungeau numai la 3000. Tot la Anina una din turbine avea paletele distruse. Am prezentat d-lui chestiunea și mi-a spus că Pop nu poate aduce din străinătate pentrucă « prea scump, și că se vor face în uzinele noastre. Paletele nu s’au executat în anul trecut. Tot la Anina a ars un generator care n’a fost Înlocuit. Mai important în sectorul energiei electrice a fost faptul că la Reșița se simțea nevoia unei nouț centrale, ale cărei dimensiuni erau stabilite încă din timpul războiului și totuș n’a fost făcută. te. Nu s’au procurat din timp derAceasta era foarte păgubitor pentru producția noastră. Nu aveam cu ce să facem față pentru că nu aveam rezerve. PREȘEDINTELE: In legătură cu aceste sabotaje, există la dosar o serie de fotografii, furnale aruncate In aer. Cum s’au produs aceste accidente știți dvs.? MARTORUL GH. IOAN. Da. Din cauza proectilelor sosite la Reșița, nedescărcate din sectoarele respective. Consider că au fost acte de neglijență în transport, de sabotaj la Reșița, unde nu s’au luat măsuri suficiente ca să evite aceste accidente. Prin oamenii cari se întrebuințau și prin propunerile care le făceam ca acești oameni să fie îndepărtați, fără ca totuși aceasta să se întâmple, am constatat că acestea sunt sabotaje și care d. Pop le admitea în interesul conduitei sale politice. PREȘEDINTELE: In legătură cu acțiunea subversivă, cu cine avea legături POPP? MARTORUL GH. IOAN: Știu că d. Popp a cunoscut pe d-nii BERRY, SHEA, MACDONALD, LEVERICH, de la americani și YOUNG și ROBINSON de la englezi. Legăturile le-a avut direct și în ultima vreme le ținea prin d. prof. MARGINEANU și le ținea pe linie informativă pentru mișcarea Informativă. ce PREȘEDINTELE. Cunoașteți dvs. lucrări informative a făcut POPP. MARTORUL GH. IOAN. Cunosc numai trei lucrări: despre Reșița, problemele agricole din România și problemele petrolului, lucrare întocmită de d. profesor ANDONIE, pe care l-au predat Misiunii Americane. Este introdus MARTORUL PĂDUREANU ION TIBERIU: 40 ani, avocat, domiciliat în București, care depune jurământul. PREȘEDINTELE: II cunoașteți pe acuzatul MARGINEANU? MART. PADUREANU: Da. PREȘEDINTELE: De când și în ce împrejurări? Dar pe POPP l-ați cunoscut? MART. PADUREANU: Cam prin 1943 l-am cunoscut pe d. POPP. Mi-a fost prezentat de d. prof. MARGINEANU. PREȘEDINTELE. Fiindcă cunoașteți pe POPP și pe MARGINEANU ați putea să ne spuneți ce relații aveau ei cu condamnatul MANIU? MART. PACUREANU. In anul 1944 d. prof. MARGINEANU mi-a cerut să caut să i-1 prezint lui MANIU și după această cerere i-am aranjat o întrevedere cu d. MANIU. După câteva zile după această întrevedere Intre d. MANIU și d. MARGINEANU, POP a avut și dânsul o întrevededre, cu d. MANIU. PREȘEDINTELE: Cunoașteți ce s’a discutat cu această ocazie? MART. PACUREANU, d. MANIU a expus un plan pentru răsturnarea regimului democrat și dânsul a arătat că trebue dusă această acțiune cu toată hotărârea. Le-a arătat că trebue coordonată această acțiune și că în primul rând trebue finanțată în mod deosebit. Și că asupra acestei acțiuni de sabotare a întregei economii și a guvernului a convenit și cu misiunea americană. PREȘEDINTELE: Ce alt plan mai concepea? MART. PACUREANU: S’au cerut în mod special formarea de fonduri masive pentru susținerea acestei acțiuni de sabotare a guvernului. Le-a cerut să organizeze un serviciu de informații precise, ca să poată avea la dispoziție în orice moment date din domeniul economic, politic, social. Pe urmă să caute să organizeze o acțiune de sabotaj a producției, a tuturor acțiunilor economice date de guvern pe de o parte, și măsurilor luate de Confederația Generală a Muncii. D. MANIU a spus că asupra acestui plan a convenit cu d. BURTON BERRY și că dânșii sunt de perfect acord și că a convenit și cu ceilalți conducători ai acțiunii de opoziție, cu d. TITEL PETRESCU și BRATIANU. PREȘEDINTELE: Pe ce se bazau acuzații în activitatea lor subversivă? MARTORUL PADUREANU: Se bazau în țară pe grupurile subversive pe care le-a făcut din rămășițele vechilor partide și a altor organizații teroriste, iar în străinătate se bazau în special pe acțiunea pe care o conducea grupul de acolo în frunte cu MAX AUSCHNITT. Mai era pe urmă grupul lui VIȘOIANU ȘI BUZEȘTI. Legătura cu aceste grupuri se făcea prin Misiunea Americană. PREȘEDINTELE: Cu cine avea POPP legături? MART PADUREANU: A avut la Început cu BURTON BERRY, în prima fază, pe urmă cu MELBOURNE, SHEA. In partea a doua a avut cu actualul consilier de Legație, LEVERICH și cred că cunoștea și pe ministrul actual, SCHONFELD. PREȘEDINTELE: Puteți să ne spuneți ce rol avea AUSCHNITT in relațiile acuzatului POPP? MART. PACUREANU. D. AUSCHNITT era conducătorul principal in aceste relații și toate convorbirile avute cu d. MANIU s’au raportat și lui. Cu membrii Legației Americane, avea relații directe de AUSCHNITT. PREȘEDINTELE: Ce rol a jucat MAX AUSCHNITT în această chestiune? MART. PADUREANU: XI avea un rol conducător. PREȘEDINTELE: Cunoașteți ce acțiuni subversive, s’au întreprins pentru realizarea planului de subminare a regimului? FART. PADUREANU: S’a coordonat toată acțiunea aceasta Intr’o singură mână. Pe de altă parte s'a căutat să se ajungă în mod practic la o acțiune de sabotare a producției. PREȘEDINTELE: Știți cum erau organizat« a oaste grupuri subversive? MART. PACUREANU: Aceste grupuri erau organizate în sistem piramidal, cu un conducător central și cu legături de la om la om. Sistemul acesta era de tip legionar. PREȘEDINTELE: Erau Inarmați? Cum erau Înarmați și cum procurau armamentul aceste organizații? MART. PACUREANU: Aveau arme albe, pe de o parte, și aeau armament de foc. PREȘEDINTELE: De unde își procurau el armamentul? MART PACUREANU: O parte din armamentul acesta se procura pe cale individuală: de exemplu, veneau la grupul Partidului Național Țărănesc diferiți subofițeri deblocați, cu pistoale, pe cari le vindeau pe prețuri derizorii. Dar a mai rămas un stoc de după 23 August 1944, de la rebeliunea legionară și era pe urmă un stoc pe care l-a dat RADESCU Tineretului Liberal, în timpul guvernării sale. PREȘEDINTELE: Cunoașteți dvs. ce grupuri teroriste a avut POPPA MART. PACUREANU: Era grupul lui PAUL TOMESCU. PREȘEDINTELE: Altei« a mai avut? MART. PADUREANU: Un grup mic care era in munți cu VICTOR NOVAC. PREȘEDINTELE: S’au dat ceva fonduri? S’au trimis ceva sume de bani acestor grupuri? MART. PADUREANU: Da, s’au dat. PREȘEDINTELE: Ce sarcini aveau aceste grupuri? MART. PADUREANU: Grupurile acestea aveau sarcini să se organizeze pentru a fi la dispoziție la momentul oportun. PREȘEDINTELE: Adică, la care moment oportun? Când trebuia să treacă la acțiune? MART. PACUREANU: La momentul pe care îl vor determina americanii. PREȘEDINTELE: Și după dispoziția cui, unde se primeau aceste dispoziții? MART. PADUREANU: Se primeau dispoziții de la Legația americană prin LEVERICH-Ing. POPP. PREȘEDINTELE: Cunoașteți cine a transmis această sarcină? MART. PADUREANU: Au fost transmise deja Legațiile anglo-americane. PREȘEDINTELE: Spuneți de modul cum trebuiau să se înarmeze, de unde puteau procura ar1ament. Cum mai trebuia complectat, pe altă cale, acest armament, care nu ar fi fost suficient în cazul unor intervenții de care spuneaț? MART. PACUREANU: Trebuia procurat de la americani, prin parașutare. PREȘEDINTELE: Dela cine știți aceasta ? Mart PADUREANU: Știu aceasta dela dt. prof. MARGINEANU. PREȘEDINTELE: Ce instructuri se primeau în legătură cu executarea planului ? Mart. PĂDUREANU: A fost o convorbire între d-nii: Inginer POPP, prof. MĂRGINEANU, LEVERICH și MELBOURNE înainte de a pleca din țară, în care s-a spus — după arestarea lui MANIU — că trebue intensifictă și mai mult acțiunea de răsturnare și el. MELBOURNE a susținut ideia că trebue intensificată și mai multe acțiunea de mâna unui singur om, spunând că de aici încolo legătura cu Washington se va ține prin LEVERICH, urmând ca d. SCHONFELD să aducă noui instrucțiuni când va veni, în legătură cu modul cum trebue dusă acțiunea. Conducător al acestei acțiuni, atât americanii cât și englezii, au fost de acord să fie d. ing. POPP. Asupra acestui lucru au căzut de acord și ceilalți care făceau parte din acțiune, ca d. TITEL PETRESCU, grupul liberal și diferitele grupuri național țărăniste. PREȘEDINTELE: Care erau de la național țărăniști ? Martorul PĂDUREANU : Era de exemplu: gruparea lui VASILE MUNTEANU dela Brașov, era grupul HAGEA DOBRESCU, care trebuia să ia contact. Apoi erau liberalii, care aveau pe COSTEL TATARANU și grupul TITEL PETRESCU. PREȘEDINTELE: După arestarea și procesul lui MANIU, cine a coordonat toate aceste acțiuni? PĂDUREANU : D. inginer POPP recomandat de MELBOURNE. PREȘEDINTELE: După plecarea lui MAX AUSCHNITT din țară, s’a mai păstrat legătura cu el și prin cine ? Mart. PĂDUREANU: D. Ing. POPP a păstrat tot timpul legătura cu el, fie prin curierii misiunii americane, fie prin curierii misiunii franceze. PREȘEDINTELE: Cunoașteți prin cine s’a dus acea corespondență ? Mart. PĂDUREANU: Persoane anume nu cunosc, dar știu că s’a trimis corespondență și lui EDGAR AUSCHNITT la Paris, în timp ce fratele lui era în America. PREȘEDINTELE : Anumite persoane angajate la Reșița pentru sabotaj cunoașteți? Mart. PĂDUREANU: In cazul Reșița erau DRAGOESCU și MUSTEȚLU la Astra Vagoane, ȘERBANESCU. Cu ajutorul lor se căuta să se facă totul în sensul dorit de conducere. PREȘEDINTELE: Cunoașteți că s’a constituit un comitet de coordonare al grupurilor subversive ? Da, dar când s’a constituit și după instrucțiunile cui? Partorul PĂDUREANU. Știu că s’a constituit acest comitet, după indicațiile lui SEVERICH, care după arestarea lui MANIU — împreună cu MELBOURNE — socotea că este cazul să se facă această coordonare. El a fost condus de ing. POPP, profesor MĂRGINEANU, VASILE MUNTEANU, col. PETRESCU, COSTEL TATARANU, TITEL PETRESCU și diverși conducători ai Reșiței. PREȘEDINTELE: Ce sarcină avea acest comitet ? Mart. PĂDUREANU: Avea sarcina să conducă toate acțiunile acestor grupuri subversive și la momentul oportun să propună constituirea unui guvern. PREȘEDINTELE: Dar până la guvern, atâta avea de făcut? Mart. PĂDUREANU: Avea să informeze pe anglo-americani asupra întregei activități. PREȘEDINTELE : Comitetul subversiv a făcut vreo legătură cu comitetul din afară ? Mart. PĂDUREANU: Se făceau legături prin misiunile americană și franceză, cu Parisul pe de o parte, pe de altă parte se făcea prin diverși curieri. Nu știu toți curierii ing. POPP, dar știu că făcea aceste legături. PREȘEDINTELE: Va să zică și prin mijloace de corespondență ? Mart PĂDUREANU: Da, prin curieri diplomatici, prin corespondență normală și cifrată. PREȘEDINTELE. Din punct de vedere al obținerii fondurilor, pentru finanțarea acțiunilor teroriste, știți cui s’a adresat acest comitet ? Mart. PĂDUREANU: După stabilizare casa neagră, adică fondul propriu zis, care se organizase în interior, nu mai putea fi alimentat, deci era o situație plăcară și atunci s’a hotărît să se facă o intervenție pe lângă americani pentru obținerea unor fonduri pentru susținerea acestei acțiuni. S’a făcut o scrisoare-memoriu către d. MELBOURNE la Washington, una către d. BURTON BERRY la Atena și una s’a transmis Misiunii de act prin d. ministru SCHÖNFELD, urmând ca aceste fonduri să fie garantate de viitorul guvern și să fie socotite ca un împrumut de stat recuperabil în momentul când se va schimba conducerea. Acuzatul PETRAȘCU. Dacă d. Pădureanu s’a considerat vreodată legionar sau nu? Mart. PĂDUREANU: Am fost simpatizant oarecum. Este introdus martorul Camil Ioan, de 41 ani, din București, fost Director Comercial la Reșița . I se ia jurământul. PREȘEDINTELE: L’ați cunoscut pe acuzatul Popp și în ce împrejurări ? Martorul CAMIL IOAN: L-am cunoscut cu ocazia venirii ca director general la Reșița, pe la începutul anului 1941—1942. PREȘEDINTELE : Cunoașteți llgăturile lui Popp cu alte persoane ? Martorul CAMIL IOAN: Vedeam deseori venind la societate pe colonelul Young. Ii spun așa pentru că așa am aflat că îl chiamă, de la secretara Directorului general Popp. Stăteau de vorbă una sau chiar două ore. El venea deseori. PREȘEDINTELE: Cunoașteți ceva în legătură cu activitatea subversivă a lui Popp ? Martorul CAMIL IOAN: Mi-am făcut convingerea că acționa pentru răsturnarea guvernului. PREȘEDINTELE: Știți cum s’a alimentat și administrat fondul negru la Reșița ? Martorul CAMIL IOAN: De existența fondului negru la Reșița am luat cunoștință în Martie 1947, când am fost însărcinat în urma dispoziției primită de la Auschnitt să plasez pe piață o cantitate de circa 20 vagoane de fier laminat din cota liberă Ulterior, s'au mai plasat șase vagoane în Octombrie la firma Sf. Gheorghe, 100 de vagoane și 50 de vagoane la firma Guldenberg, separat 12 vagoane la frații Niculescu 7 vagoane la firma Rival, 2 vagoane de naftol, un transport de cherestea. Cred că sumele totale la care au ajuns aceste vânzări au fost cam 15—20.000.000.000 pe durata Martie-Iunie sau Iulie 1947. Pentru o parte din acestea am fost însărcinat eu să caut cumpărători și sumele realizate le-am vărsat directorului Ioan, care dădea socoteala de tot. Celelalte materiale nu știu la ce prețuri s’au vândut. PREȘEDINTELE: Alte fonduri din alte afaceri s’au mai făcut? Martorul CAMIL IOAN: Mai cunosc un fond care era administrat de directorul Dimitriu și existența acestui fond a fost cu mult înainte de Februarie-Martie. PROCURORUL: Știți dv. ceva despre sabotarea anumitor măsuri luate în vederea îmbunătățirii traiului muncitorilor ? Martorul CAMIL IOAN in legătură cu economatul. Fie că se aduceau alimente și nu se distribuiau la timp, fie că la sfârșitul lunii se reținea salariul dinxtr’odată. Este introdus martorul TOMESCU ȘTEFAN, de 43 ani, fost funcționar la Serviciul Secret, domiciliat în București strada Hagi Ghiță nr. 43. I se ia jurământul. . PREȘEDINTELE: Ați dat o serie de declarațiuni la cercetări, le recunoașteți ? Martorul TOMESCU: Da, le recunosc pe toate. PREȘEDINTELE: Puteți spune Tribunalului în ce împrejurări ați cunoscut pe acuzatul Popp și ce ați discutat ? Martorul TOMESCU: L-am cunoscut în luna Ianuarie 1945, când am fost prezentat de amiralul Măcelariu, de față fiind industriașul Max Auschnitt, avocatul Dimitrie Rădulescu, Horia Măcelariu și Ing. Alex. Popp, întâlnirea a avut loc în casa lui Popp din str. Popa Petre. Pe acuzatul Horia Măcelariu îl cunoșteam de câteva luni, prin faptul că ginerele său era la serviciul nostru și pe acea vreme se căutau niște acte de stat, iar eu făceam parte dintre acei care le căutam. Horia Măcelariu știa de la ginerele său despre căutarea acestor acte și mi-a spus că un personaj se interesa de această chestiune. M’a dus și m’a prezentat. Ing. Alex. Popp și Max Auschnitt a întrebat în ce condiții se caută actele și ce importanță prezentau aceste acte. PREȘEDINTELE. D. Popp v’a vizitat la spital când erați sub stare de arest ? Ce ați discutat cu această ocazie ? Martorul TOMESCU: Mi-a spus că s’a interesat asupra situației mele din proces și din câte a aflat nu vede posibilitatea de a putea să scap și că voi fi judecat și poate condamnat, astfel că situația mea este foarte grea. El mi-a spus că interesul este să fiu liber și deci să caut când voi găsi prilejul să fug, pentru că este nevoie de mine, dându-mi și sum de un milion lei. PREȘEDINTELE: I-ați ascultat sfatul și ați evadat? Martorul TOMESCU. Da, la 29 iunie 1946, în ziua când am fost condamnat de Tribunalul Poporului. PREȘEDINTELE: După evadare ați luat contact cu Popp ? Martorul TOMESCU: Da, am fugit din spital și m’am adăpostit în primele zile într’o casă din Calea Victoriei, aproape de biserica Albă și conform înțelegerii avute cu Ing. Popp, ca imediat ce voieși să-l înștiințez, i-am scris o scrisoare. Această scrisoare am încredințat-o gazdei mele, d-na Ana Eremia, care a dus-o personal și a predat-o Inginerului Popp. Drept rezultat am primit vizita în casa unde mă aflam a unui domn Lambru Dumitru, membru în Tineretul Partidului Național Țărănesc, care mi-a adus un plic din partea d-lui Al. Popp, în care se afla un bilet mic și în care scria: Alecu”. Așa stabilisem înțelegerea și încă un milion de lei. Tot când am fost vizitat de către acuzatul Al. Popp, îmi dăduse și numărul său secret de telefon: 2.28.61 și mi-a comunicat că legătura o voi face cu acel telefon. După 2-3 zile de la primirea plicului, m’am întâlnit cu acuzatul Popp în Cișmigiu. El mi-a spus să caut să iau contact cu persoane care eventual le-ași putea recruta pentru scopul pentru care fusesem angajat încă dinainte, întâmplarea a făcut ca înainte cu câteva zile să fac o primă recrutare. In casa unde mă ascundeam fusesem vizitat de colonelul Olimp Urba, care făcea parte din consiliul de ad-ție al soc. Alacid. M’a cunoscut și mi-a vorbit că face parte dintr’un grup de ofițeri superiori cari sunt în jurul generalului Carlaonț Dumitru, fost comandant al Diviziei din Cernăuți. La a doua întâlnire a venit și chestiunea locuinței. Mi s-a spus că nu prezintă siguranță nici pentru persoana d-sale și va stabili o legătură cu un personagiu, urmând ca acel personagiu să ne găsească și locuințele de care aveam nevoie. PREȘEDINTELE: Cine éra personagiul ? Martorul TOMESCU. In ultima înțelegere iu inginerul Popp mi-a spus că a doua zi seara la ora 8, în fața Catedralei Sf. Iosef voi întâlni noua mea legătură. In adevăr, a doua seară a venit un tânăr care mi s’a prezentat Costică, nume conspirativ. Mai târziu am aflat că este Constantin Ionașcu, membru în P. N. Ț. Curând mi-a găsit o primă locuință la o domnișoară Erța din str. Niculcea, unde am locuit o lună de zile. Pentru că nici locuința aceasta nu prezenta siguranță, a găsit o altă locuință la d-na general Săulescu, str. Clucerului nr. 21, unde am locuit până la Aprilie 1948. PREȘEDINTELE: Ce sume v’a dat? Martorul TOMESCU. Primele sume prin Ionașcu. Ele variau pe lună între 20-30 milioane de lei, cari erau și pentru mine și pentru oamenii din grupul Curta. PREȘEDINTELE : Trebuia să fie urmat acest grup ? Martorul TOMESCU: Această problemă s-a pus mai târziu în Februarie-Martie 1946-7, când afară de grupul Curta era grupul Lee) un maior de la aviație, ciare avea un grup de ofițeri, cari puteau să pună la dispoziție pistoale, pistoale mitralieră. Am arătat Ing. Popp posibilitățile pe care le avem noi cu grupele noastre și atunci mi-a spus că deocamdată nu este nevoie de armament, întrucât la momentul oportun vom avea suficient armament pentru toate grupele, de la anglo-americani. Planul a fost schițat prin luna Martie și evolua după cum evoluau și evenimentele. Din discuțiile pe care le-am avut cu Popp aproape la fiecare întâlnire mi s’a afirmat categoric concursul direct, întrucât d-sa are legături cu ministrul Americii, cu care avea legături directe și dese. PREȘEDINTELE: Planul de organizare l-ați dat în scris lui Popp ? Martorul TOMESCU: Planul acesta a mers mai departe la Americani și Englezi. PREȘEDINTELE : Prin ce mijloace urma să se facă legătura intre grupe ? TOMESCU zis PAUL: Acțiunea era prevăzută pentru începutul lunei lunie 1948, eventualitatea Intaia și in eventualitatea a doua după cum era situația politică in acel moment. Și în eventualitatea întâia și eventualitatea a doua, urma ca șefii mei de grupuri, in urma directivelor pe care mi le-ar fi dat să iau contact direct cu grupul din regiunea respectivă de la acuzatul Popp. PREȘEDINTELE : Alte mijloace mai aveau ? TOMESCU ■ Prin mijloace moderne, problema aceasta s’a pus In anul 1946 adică un post de radio emisiune. Tocmai știam, tot din recrutare personală, pe cineva și m’am dus în comuna Șuiei, jud. Argeș și acolo la un om de încredere pe care îl recrutasem, am găsit un loc care era bun pentru instalarea unui post de radio-emisiune. Intraga instalație a fost adusă în piese detașate de un atașat de la legația Americană și era să lnstalam in luna Martie sau Aprilie 1948. PREȘEDINTELE : Cunoașteți dacă acuzatul Popp a furnizat Ceva informații ? MARTORUL TOMESCU : Informații in ceea ce privește acțiunea mea, informații in ce privește situația trupelor care se aflau spre exemplu la Constanța, am dat două rapoarte unul în Aprilie 1947 și unul in Decembrie 1947 — Ianuarie 1948 D. PROCUROR STANCIU: Dacă martorul a furnizat lui Popp un număr de oameni pentru interesele sale sub nume false ? MARTORUL TOMESCU: In luna Noembrie i-am trimes doi oameni: primul anume Constantin, cu acte false de Petre Gheorghe, al doilea Ion Vlad, sub numele de Oană Nicolae. Aceștia au făcut legătura cu Caransebeș. Iar al treilea, personal, dar tot conspirativ Locot. Colonel Mironescu sub numele de Dăscălescu Vasile. MARTORUL DUMITRU? VASILE. 46 ani, funcționar, domiciliat în str. Belgrad 12. Depune jurământul PREȘEDINTELE : Dvs. ați dat declarații la cercetări , le recunoașteți ? MARTORUL DUMITRIU VASILE : Da. PREȘEDINTELE: De când sunteți la Reșița și ce funcțiuni ați ocupat? DUMITRIU VASILE : La Reșița am fost anulat în anul 1925 și am fost directorul financiar și al contabilității. PREȘEDINTELE: Cunoașteți Dvs cum a evoluat productia de oțel în ultimii cinci ani și cine era conducătorul acestei producții in acest interval de timp ? DUMITRIU VASILE: Producția de oțel la Reșița în 1943 a fost de 234.000 tone, în anul 1944 fost de 178 000 tone, în anul 1945 a a fost de 85.000 tone, în 1946 a fost de 113.000 tone și anul in anul 1947 a fost de 129.000 tone. Conducătorul efectiv al acestei producții a fost d. Director General Popp ca director general,J?" trucat d-sa făcea P^lin^fiile.’ d-sa conducea și controla rezultatele. PREȘEDINTELE : Ce măsuri a luat acixzatul Popp pentru aprovizionarea cu materiale în vederea producției pe anul 1945-1946, care era de 250 000 tone ? DUMITRIU VASILE : Planul de producție a fost de 250.000 tone, așa rezultă din raportul făcut de d. Popp, unde arată că s’a realizat numai 33 la sută din plan adică o treime și că este satisfăcut de această producție și în acest raport. Programarea ca să poată fi realizată, trebuie să fie aprovizionată din timp Reșița cu materialele necesare și cu combustibilul necesar. Ori nu se vede în arhivă și in rezoluțiile Comitetului de Direcție nici o dispoziție pentru aceste aprovizionări, ca să se poată îndeplini programul preliminar. PREȘEDINTELE: Se constată o diferență între anii 1945 și 1946, cărei cauze se datorește ? DUMITRIU VASILE . Autoritățile începuseră să controleze mai atent producția și trebuia făcut ceva ca să se mărească Producția. __. _ . PREȘEDINTELE: Din punct de vedere financiar, exista vreun fel de impediment? DUMITRIU VASILE: Organele guvernamentale dădeau tot sprijinul din punct de vedere financiar, acordând toate creditele cerute pentru aprovizionarea cu materiale, pentru importuri, pentru producție în general. PREȘEDINTELE: Puteți să ne spuneți, cari au fost beneficiile U.D.R. în anii 1945, 1946 și 1947 și con a fost atitudinea acuzatului Popp față de doleanțele muncitorilor și funcționarilor in gene pr. DUMITRIU VASILE. In 1945, beneficiile, socotite la cifra vânzărilor, fără impozite, au fost de 13,50%.. In 1946, pe același an, de 89% și în 1947, socotit până la 14 August 1947, se poate spune (Continuare in pag. 4-a) DE COMPLOTIȘTI, SPIONI SI SABOTORI i