Frontul Plugarilor, noiembrie 1948 (Anul 4, nr. 1109-1133)

1948-11-01 / nr. 1109

J wT PAG. 2 VAKZATOK­I OEP­ATRIE | f TV Zv­ ■ítti Ri­ v-i" "S** Ă Frontul Plugarilor PROCESUL GRUPULUI Cu neînchipuită silă și- ură urmărește întreg poporul muncitor procesul bandei de complotiști, sabotori și spioni. Nu există om cinstit, cu simțământ patri­otic, care să nu se cutre­mure în fața fărădelegilor săvârșite de acești ticăloși. Căci nu poate fi crimă mai mare decât trădarea țării tale, trădarea intereselor propriului tău popor. Mărturisirile acestor ne­mernici înaintea judecății poporului, reamintesc cla­sei muncitoare și țărănimii muncitoare anii grei de luptă cu nevoile, mizeria inflației, lipsurile­ de tot fe­­lul. Mărturisirile acuzaților Alexandru Popp, Bujoiu,­­Manu, desvălue un trecut fespin pentru clasa munci­­toare și țărănimea munci­­t­oa­re, când vrăjmașii sân­geroși ai poporului mai a­­veau puterea să pună pie­dici mari luptei pentru îm­bunătățirea traiului celor ce muncesc. Ei întocmiseră un plan de înfometare a țăranilor și muncitorilor, de subjugare a propriului lor popor. Prin mijloacele cele mai mur­dare și ticăloase, voiau să pună genunchiul pe gruma­zul țărănimii muncitoare, s'o silească cu forța să poarte jugul moșierilor și capitaliștilor. De aceea, ca niște tâlhari, au pregătit a­­ănunțit planul ,îndreptări­, du-și întâi atacul asupra marilor uzine Reșița, unde Alexandru Popp era direc­tor general. Această uzină care apro­viziona cu materiale nume­roase fabrici, începu să-și scadă producția, se stricau instalații, ardeau bolțile cuptoarelor, iar mărfurile care ieșeau din uzină erau de calitate proastă. Pe de altă parte, conducătorii u­­zinelor ascundeau mare parte din mărfuri, pe care apoi le vindeau la negru, cu preț de speculă. Așa încercau acești sa­botori criminali să îngreu­neze viața muncitorimii și țărănimii muncitoare, să în­târzie refacerea economică a țării. Strădaniile muncito­rimii de a da țăranilor plu­guri și unelte agricole pen­tru munca pământului, ei căutau să le­ zădărnicească prin sabotaj­ul lor. Ceea ce-i înspăimânta pe moșieri, pre capitaliști și bancheri, era faptul că ve­deau că atât muncitorimea cât și țărănimea muncitoare osârdesc cu însuflețire, unii în uzine, ceilalți pe ogoare, pentru a îmbunătăți traiul poporului. Acest lucru nu-l suferea­ că își dădeau seama că nu vor mai putea fi stăpâni pe toate bogățiile pământului nostru. Și atunci, în ura lor nepotolită, au­ născocit un­­ plan, întâi de înfometare poporului­, ca apoi să deslănțuie o mișcare tero­ristă, alcătuită din câteva grupulețe de lepădături fasciste și legionare. Așadar, cei care sabotau Industria, scumpeau mărfu­­rile pe piață, silind po­porul să-și drămuiască fie­care dumicat, și tot ei erau aceia care umpleau țara cu fel de fel de svonuri vi­clene, ațâțând împotriva regimului democratic, îm­potriva clasei muncitoare și țărănimii muncitoare. In felul acesta nădăjduiau să pregătească terenul pentru acțiunile lor teroriste, pen­tru a da prilej imperialiști­lor să se amestece în tre­burile noastre și să ne sub­juge iar țara. Căci acești mari jefuitori ai țării, Alexandru Popp, Bujoiu, Aușnit, n'aveau nici un simțământ omenesc. Pentru ei nu exista decât banul. Patria lor era banul. Moșierii și capitaliștii nu cunosc altă patrie. De a­ceea, ei au cerut și căpă­tat sprijinul imperialiștilor americani și englezi, cu a­­jutorul cărora voiau să sub­juge țara, să desființeze reforma agrară și celelalte cuceriri democratice ale poporului, pentru a prăda nestingheriți bogățiile țării. Spre a atinge acest scop, nu s'au dat îndărăt dela mijloacele cele mai ne­trebnice: sabotajul criminal, organizarea câtorva grupu­lețe de teroriști, spionajul. Informații însemnate pri­vind armata noastră, marile industrii, etc., au fost cu­lese și înmânate reprezen­tanților oficiali americani și englezi. Pentru a putea exploata în voie bogățiile țării, a-și păstra avuția, burghezo­­moșierii au trădat mereu țara, vânzând-o mai întâi imperialismului german, și nu s'au dat în lături s'o vân­dă imperialismului ameri­can. Trădarea este în sân­gele burgheziei. Dar cine erau acești ne­mernici cari au trădat pen­tru bani interesele țării, pu­­nându-se în slujba imperia­liștilor americani și englezi? Cine erau acești oameni fără nimic sfânt în sufletul lor, vânduți până în mă­duva oaselor banului, la­comi să-și păstreze și să-și crească avuțiile prin tră­dare . Ei erau marii industriași ai țării, marii capitaliști, le­gați de acest pământ doar prin exploatarea nemiloasă a bogățiilor lui. Neputân­­du-se bizui pe sprijinul masselor, ei și-au alăturat în acțiunea lor câteva gru­pulețe de lepădături legi­onare, fiind deopotrivă slu­gile imperialismului ameri­can, tot așa cum fuseseră înainte ai imperialismului german. Luați laolaltă, acești ca­pitaliști întruchipează ace­­laș vechi dușman al po­porului, dușman al unui trai mai bun și a unei vieți li­niștite a masselor popu­lare. E acelaș dușman de clasă, viclean și aprig, gata să întrebuințeze felurite mijloace oricât de lașe și nemernice, în ura lui îm­potriva clasei muncitoare și a țărănimii muncitoare. Acest vrăjmaș, pe nu­mele lui, burghezo-moșieri­­mea, n'a isbutit să-și as­cundă urechile în procesul trădătorilor legionaro-anto­­nescieni, cu care a fost în cârdășie. La al doilea mare proces manist, partidele burghe­ziei și moșierimii care apă­rau interesele capitaliștilor și moșierilor, fiind rupte de popor, au devenit cuiburi de teroriști si spioni, la un nou stăpân: imperialismul american. Acum însă, în acest mare proces de trădare, au in­trat în acțiune adevărații stăpâni, cei care lucrau din umbră, slujindu-se de poli­ticieni și partidele istorice burgheze, pe care le plă­teau cu bani grei, câștigați ușor la bursa neagră din exploatarea poporului. Ceea ce-i deosebea era doar suma. Cei dintâi, Ale­xandru Popp, Bujoiu, Auș­nit, râvneau să prade îm­preună cu capitaliștii și bancherii americani, bogă­țiile țării, iar slugile lor, po­liticienii burghezi și rămă­șițele legionare se mulțu­meau doar cu bacșișuri. In toate aceste lucruri arătate aci, nu se ascunde deci altcineva decât duș­manul de clasă, cu atât mai primejdios cu cât știe să se strecoare și să apară în fel și chip, pentru a dă­una intereselor clasei mun­citoare și țărănimii munci­toare. El nu se dă în lături de la nici o mișelie și de a­ceea clasa muncitoare cât și țărănimea muncitoare au datoria să mărească vigi­lența de clasă la orașe și a sate, să fie necruțătoare și să lovească fără milă în slugile celor care vor să le răpească toate drepturile și să-i ducă din nou în ro­bie. Trădătorii de patrie, spi­onii și uneltele imperialiș­tilor americani și englezi, stau astăzi în fața judecății poporului. Osânda lor va trebui să fie tot atât de grea, pe cât sunt crimele săvârșite împotriva intere­selor poporului și ale țării. In z lua a treia a pro­cesului t­rupului complotiști, spioni de el sabotori s'au luat de­pozițiile martorilor, care au adus ara­­mente asupra acțiunii criminale și trădă­toare a acuzaților. Dăm mai jos, decla­rațiile martorilor. Ședința se deschide la orele 8,20 sub președinția d-lui general Pe­­trescu. PREȘEDINTELE: In conformi­tate cu dispozițiunile art. 270 dom­nule grefier, dați citire depozițiuni­­lor pentru ca inculpații să știe ce s-a întâmplat în lipsa lor din sala de ședințe, pentru Alexandru Popp. Grefierul dă citire declarației acu­zatului Alexandru Popp precum și a celorlalți coacuzați. Ședința se suspendă la orele 11 pentru 10 minute. ___ Ședința se redeschide la orele 11,30, fiind introdus martorul Gheor­­ghe Z. Ioan, de profesiune inginer, din București, căruia se ia jură­mântul. PREȘEDINTELE: Domnule mar­tor în ce împrejurare ați cunoscut dv. și când pe acuzatul Pop Ale­xandru ? GHEORGHE Z. IOAN: L-am cunoscut când am fost angajat la Reșița. PREȘEDINTELE: Pe acuzatul Max Auschnit când l-ați cunoscut ? GH. Z. IOAN: L-am cunoscut după 23 August 1944, când s’a înapoiat în țară. PREȘEDINTELE: Cunoașteți re­lațiile cari existau între acuzatul Pop și Auschnit ? GH. Z. IOAN : Pot spune că d. Pop era omul domnului Auschnit. D. Auschnit i-a dat însărcinări la plecarea sa de ordin industrial și de ordin politic, iar d. Pop ținea legătura cu d. Auschnit prin secre­tarul acestuia din București, d. Ro­zin. PREȘEDINTELE. Dv. personal ce funcție aț­ avut la Reșița și As­tra Vagoane ? GH. Z. IOAN: La Reșița, prim director central, iar la Astra Va­goane membru în Consiliul de Ad­ministrație și Comitetul de Direcție, la Astra din 1943 până în Aprilie a. c. PREȘEDINTELE: Dv. cunoașteți bine pe ambii acuzați, am vrea să ne spuneți care erau orientările po­litice și legăturile politice ale lui Pop și Auschnit cu fostele partide istorice, înainte de dizolvarea Par­tidului Național Țărănesc ,și ce sco­puri politice urmăreau Pop și Au­schnit și prin ce mijloace ? GH. I. IOAN: D. Pop era un simpatizant și sprijinitor al fostului partid Național Țărănesc. In această ordine de idei, urmând linia dom­nului Auschnit ale cărui legături cu fostul Partid Național Țărănesc din țara V noastră sunt bine cunos­cute. D-lor aveau prieteni comuni în acest partid și știu că d. Pop avea prieteni pe d-nii Victor Geor­­gescu și Ghilezan. Cunoșteau a­­mândoi o serie întreagă de alți oa­meni. Ei cunoșteau și apreciau pe d. Maniu, fostul șef al partidului și relațiunile cu acești domni au fost menținute atât timp cât partidul era în legalitate, cât și ilegalitate. Știu aceasta dela d. Chivu Gheorghe, care mi-a spus că d. Pop avea în­trevederi cu anumiți membri,, ai fostului P.N.Ț. în timpul nopții în diferite case particulare din oraș, d. Chivu Gheorghe fiind acela care în­lesnea aducerea d-lui Pop acolo unde aveau loc întrevederile. In a­­fără de aceasta, acest partid a fost finanțat în mod cu totul special, iar în afară de fostul Partid Na­țional Țărănesc, d-nii Pop și Aus­chnit aveau legături cu partidul So­cialist — gruparea d-lui Titel Pe­­trescu. D. Pop avea strânse legături cu șeful acestei grupări­ politice din Banat. D. Gherman și d. Mustețiu care a ajuns șeful sindicatului după 23 August 1944. Cu partidul liberal simpatii directe nu avea, avea însă relații strânse cu oamenii din par­tid. Dela liberali, d. Pop avea prie­teni pe d. Tătăranu, Iordan, Rom­­niceanu și alții. „ , PREȘEDINTELE: V’am întrebat ce scopuri politice urmăreau Pop și Auschnit și prin ce mijloace cău­tau să ajungă la acest scop ? GH. Z. IOAN: Scopul politic fi­nal era răsturnarea actualului re­gim, iar mijloacele întrebuințate e­­rau­ două: 1, finanțarea acțiunilor subversive și apoi sabotajul eco­nomic. PREȘEDINTELE: Despre organi­zarea unor reuniuni la Marea Fi­nanța în cursul anului 1945, ce știți? GH. Z. IOAN. Prima masa a fost dată pentru d. Shea, care a ve­nit însoțit de un alt reprezentant al misiunii americane, Mateescu și la care a luat parte și d. Max Aus­chnit din partea industriașilor ro­mâni, precum și Pop, Manciu, Mar­­gineanu și subsemnatul. A doua masă a fost o masă la care a fost d. Shea. Discuțiile au avut un ca­racter general informativ, la prima masă, de luare de contact asupra problemelor internaționale care erau la ordinea zilei. La a doua masă și a 4-a s-a discutat chestiuni generale, de politică internațională. Masa 3-a a prezentat un interes mai mare din punct de vedere al politicii interna­ționale. La această masă au luat parte din partea misiunii americane d­in­: Mac­Donald și Melbourne, iar din partea industriașilor, Ausch­nit, Pop, Mărgineanu, Manciu, *u și Mitică Rădulescu. La aceste reuniuni lucrurile au stat astfel: D. Auschnit a deschis seria discuțiilor făcând o expunere asupra situației economice dela noi și asupra posibilităților de import din țara noastră, așa cum se vedea domnia sa în acel moment După d. Auschnit a luat cuvântul d. Mel­bourne. D. Melbourne critica gu­vernul și critica pe comuniști, spu­nând că n’au ce căuta la p01. Tot atunci a cerut ca marea industrie să finanțeze partidele din opoziție și a mai arătat că un falt mijloc pentru atingerea scopului va fi. Sa­botarea industriei și a refacerii țării. După această expunere a luat cu­vântul d. Auschnit care a confir­mat în totul expunerea lui Melbour­ne. In ceiace privește subvenționa­rea partidelor și-a luat un angaja­ment formal. PREȘEDINTELE: Ceilalți și-au luat vreun angajament ,au Ausch­nit și-a luat în numele tuturor ? GH. Z. IOAN: Era de înțeles că Auschnit vorbea în numele tuturor, ceilalți n’au spus nimic, dar prin tăcerea lor au confirmat. PREȘEDINTELE: S’au luat mă­suri ? GH. Z. IOAN: Ulterior s’au luat măsuri și s’a trecut la înfăptuire. PREȘEDINTELE: Prin cine și cum au subvenționat Pop și Au s­chnit partidele istorice ? ____ GH. Z. IOAN: Partidele Istorice au fost subvenționate în modul ur­mător: P.N.Ț. a fost subvenționat cu totul special, prin Ghilezan și Pădureanu. PREȘEDINTELE: Ce sume s’au dat P.N.Ț., P.N.L. și partidului lui Titel Petrescu ? GH. Z. IOAN: Precis nu știu. Știu că se dădeau sume mai im­portante P.N.Ț. Suma totală o cu­nosc. Insă parțial nu pot spune. Li­beralilor li se dădea prin Romni­­ceanu, iar lui Titel prin Minovici, Furnică și alții. PREȘEDINTELE: Am auzit aici de fonduri negre. Știți cum s’au realizat? cum­ s’au constituit? cum s’au alimentat la Reșița? GH. Z. IOAN: La Reșița fondul negru s’a constituit în 1945. La în­ceput a fost un fond cu care se subvenționa P.N.Ț. Acesta se rea­liza prin cote libere. Primele înca­sări de bani în 1945 au­­ fost puse la dispoziția lui Auschnit, care fi­nanța partidele istorice. Primele s’au realizat la naftalină, 80.000.000, la laminate s’au realizat 200 de mili­oane care au fost date lui Auschnit. PREȘEDINTELE: Alte cote se ridicau? GH. z. ION: Aceste fonduri se obțineau din vânzarea la cota liberă a laminantelor, a mi­nereului, a lemnului de ste­jar uscat și o altă sumă care a fost realizată prin specula la bur­sa neagră prin cumpărarea de me­dalii, sumă care s-a ridicat la 800 de milioane. Acești bani au stat la dispoziția d-lui dir. general D-­a a luat 5 miliarde, 6 miliarde au fost date lui Radovan, 3 miliarde lui Dimitriu, 3 miliarde au rămas asupra mea. Banii de la d. Pop au mers la subvenționarea partidelor istorice. PREȘEDINTELE: Cunoașteți cum a executat acuzatul Pop sabotajul la Reșița? cazuri concrete? Ga­­z. ION: La Reșița au apă­rut o serie întreagă de sabotaje care împiedicau bunul mers al ex­ploatării și făceau ca producția ai nu crească. Sabotajele pe care le cunosc eu nu erau Întâmplătoare, unele erau periodice, altele mai rare dar continue. Nu se luau mă­suri pentru prevenirea lor, pentru prevenirea repetărilor, sau măsuri pentru combaterea lor, erau lăsați oameni slabi, nepregătiți la unele sectoare. Cunosc sabotaje în felul urmă­tor: La centralele electrice de la Anina, care puteau să dea înainte câte 7000 Kw., în ultimul timp a­­jungeau numai la 3000. Tot la A­­nina una din turbine avea paletele distruse. Am prezentat d-lui chestiunea și mi-a spus că Pop nu poate aduce din străinătate pentru­­că « prea scump, și că se vor face în uzinele noastre. Paletele nu s’au executat în anul trecut. Tot la Anina a ars un generator care n’a fost Înlocuit. Mai impor­tant în sectorul energiei electrice a fost faptul că la Reșița se sim­țea nevoia unei nouț centrale, ale cărei dimensiuni erau stabilite încă din timpul războiului și totuș n’a fost făcută. te. Nu s’au procurat din timp d­er­Aceasta era foarte păgubitor pentru producția noastră. Nu aveam cu ce să facem față pentru­ că nu aveam rezerve. PREȘEDINTELE: In legătură cu aceste sabotaje, există la dosar o serie de fotografii, furnale arun­cate In aer. Cum s’au produs aces­te accidente știți dvs.? MARTORUL GH. IOAN. Da. Din cauza proectilelor sosite la Re­șița, nedescărcate din sectoarele respective. Consider că au fost acte de neglijență în transport, de sabotaj la Reșița, unde nu s’au luat măsuri suficiente ca să evite aceste accidente. Prin oamenii cari se întrebuințau și prin propunerile care le făceam ca acești oameni să fie îndepărtați, fără ca totuși a­­ceasta să se întâmple, am consta­tat că acestea sunt sabotaje și care d. Pop le admitea în intere­sul conduitei sale politice. PREȘEDINTELE: In legătură cu acțiunea subversivă, cu cine avea legături POPP? MARTORUL GH. IOAN: Știu că d. Popp a cunoscut pe d-nii BERRY, SHEA, MAC­DONALD, LEVERICH, de la americani și YOUNG și ROBINSON de la en­glezi. Legăturile le-a avut direct și în ultima vreme le ținea prin d. prof. MARGINEANU și le ținea pe linie informativă pentru mișcarea Infor­mativă. ce PREȘEDINTELE. Cunoașteți dvs. lucrări informative a făcut POPP. MARTORUL GH. IOAN. Cu­nosc numai trei lucrări: despre Reșița, problemele agricole din Ro­mânia și problemele petrolului, lucrare întocmită de d. profesor ANDONIE, pe care l-au predat Misiunii Americane. Este introdus MARTORUL PĂ­DURE­ANU ION TIBERIU: 40 ani, avocat, domiciliat în București, care depune jurământul. PREȘEDINTELE: II cunoașteți pe acuzatul MARGINEANU? MART. PADUREANU: Da. PREȘEDINTELE: De când și în ce împrejurări? Dar pe POPP l-ați cunoscut? MART. PADUREANU: Cam prin 1943 l-am cunoscut pe d. POPP. Mi-a fost prezentat de d. prof. MARGINEANU. PREȘEDINTELE. Fiindcă cu­noașteți pe POPP și pe MARGI­NEANU ați putea să ne spuneți ce relații aveau ei cu condamnatul MANIU? MART. PACUREANU. In anul 1944 d. prof. MARGINEANU mi-a cerut să caut să i-1 prezint lui MANIU și după această cerere i-am aranjat o întrevedere cu d. MANIU. După câteva zile după a­­ceastă întrevedere Intre d. MA­NIU și d. MARGINEANU, POP a avut și­ dânsul o întrevede­d­­re, cu d. MANIU. PREȘEDINTELE: Cunoașteți ce s’a discutat cu această ocazie? MART. PACUREANU, d. MA­NIU a expus un plan pentru răs­turna­re­a regimului democrat și dânsul a arătat că trebue dusă a­­ceastă acțiune cu toată hotărârea. Le-a arătat că trebue coordonată această acțiune și că în primul rând trebue finanțată în mod de­osebit. Și că asupra acestei acțiuni de sabotare a întregei economii și a guvernului a convenit și cu misi­unea americană. PREȘEDINTELE: Ce alt plan mai concepea? MART. PACUREANU: S’au ce­rut în mod special formarea de fonduri masive pentru susținerea acestei acțiuni de sabotare a gu­vernului. Le-a cerut să organizeze un serviciu de informații precise, ca să poată­ avea la dispoziție în orice moment date din domeniul economic, politic, social. Pe urmă să caute să organizeze o acțiune de sabotaj a producției, a tuturor acțiunilor economice date de gu­vern pe de o parte, și măsurilor luate de Confederația Generală a Muncii. D. MANIU a spus că asu­pra acestui plan a convenit cu d. BURTON BERRY și că dânșii sunt de perfect acord și că a convenit și cu ceilalți conducători ai acțiu­nii de opoziție, cu d. TITEL PE­TRESCU și BRATIANU. PREȘEDINTELE: Pe ce se bazau acuzații în activitatea lor sub­versivă? MARTORUL PADUREANU: Se ba­zau în țară pe grupurile subversive pe care le-a făcut din rămășițele ve­chilor partide și a altor organiza­ții teroriste, iar în străinătate se bazau în special pe acțiunea pe care o conducea grupul de acolo în frunte cu MAX AUSCHNITT. Mai era pe urmă grupul lui VIȘO­­IANU ȘI BUZEȘTI. Legătura cu aceste grupuri se făcea prin Misi­unea Americană. PREȘEDINTELE: Cu cine avea POPP legături? MART­ PADUREANU: A avut la Început cu BURTON BERRY, în prima fază, pe urmă cu MEL­BOURNE, SHEA. In partea a doua a avut cu actualul consilier de Le­gație, LEVERICH și cred că cu­noștea și pe ministrul actual, SCHONFELD. PREȘEDINTELE: Puteți să ne spuneți ce rol avea AUSCHNITT in relațiile acuzatului POPP? MART. PACUREANU. D. AU­SCHNITT era conducătorul princi­pal in aceste relații și toate con­vorbirile avute cu d. MANIU s’au raportat și lui. Cu membrii Lega­ției Americane, avea relații directe de AUSCHNITT. PREȘEDINTELE: Ce rol a jucat MAX AUSCHNITT în această ches­­tiune? MART. PADUREANU: XI avea un rol conducător. PREȘEDINTELE: Cunoașteți ce acțiuni subversive, s’au întreprins pentru realizarea planului de sub­minare a regimului? FART. PADUREANU: S’a coordo­­nat toată acțiunea aceasta Intr’o singură mână. Pe de altă parte s'a căutat să se ajungă în mod prac­tic la o acțiune de sabotare a pro­ducției. PREȘEDINTELE: Știți cum erau organizat« a oaste grupuri subver­sive? MART. PACUREANU: Aceste grupuri erau organizate în sistem piramidal, cu un conducător cen­tral și cu legături de la om la om. Sistemul acesta era de tip legio­nar. PREȘEDINTELE: Erau Inarmați? Cum erau Înarmați și cum procu­rau armamentul aceste organizații? MART. PACUREANU: Aveau arme albe, pe de o parte, și a­­­eau armament de foc. PREȘEDINTELE: De unde își procurau el armamentul? MART­ PACUREANU: O parte din armamentul acesta se procura pe cale individuală: de exemplu, veneau la grupul Partidului Națio­nal Țărănesc diferiți subofițeri de­blocați, cu pistoale, pe cari le vin­deau pe prețuri derizorii. Dar a mai rămas un stoc de după 23 August 1944, de la rebeliunea legio­nară și era pe urmă un stoc pe care l-a dat RADESCU Tineretului Liberal, în timpul guvernării sale. PREȘEDINTELE: Cunoașteți dvs. ce grupuri teroriste a avut POPPA MART. PACUREANU: Era grupul lui PAUL TOMESCU. PREȘEDINTELE: Altei« a mai avut? MART. PADUREANU: Un grup mic care era in munți cu VICTOR NOVAC. PREȘEDINTELE: S’au dat ceva fonduri? S’au trimis ceva sume de bani acestor grupuri? MART. PADUREANU: Da, s’au dat. PREȘEDINTELE: Ce sarcini aveau aceste grupuri? MART. PADUREANU: Grupurile a­­cestea aveau sarcini să se organizeze pentru a fi la dispoziție la momen­tul oportun. PREȘEDINTELE: Adică, la care moment oportun? Când trebuia să treacă la acțiune? MART. PACUREANU: La mo­mentul pe care îl vor determina americanii. PREȘEDINTELE: Și după dispo­ziția cui, unde se primeau aceste dispoziții? MART. PADUREANU: Se pri­meau dispoziții de la Legația ame­ricană prin LEVERICH-Ing. POPP. PREȘEDINTELE: Cunoașteți ci­ne a transmis această sarcină? MART. PADUREANU: Au fost transmise deja Legațiile anglo-a­­mericane. PREȘEDINTELE: Spune­ți de modul cum trebuiau să se înarme­ze, de unde puteau procura ar­­1a­­ment. Cum mai trebuia complec­tat, pe altă cale, acest armament, care nu ar fi fost suficient în ca­zul unor intervenții de care spu­neaț­? MART. PACUREANU: Trebuia procurat de la americani, prin pa­­rașutare. PREȘEDINTELE: Dela cine știți aceasta ? Mart PADUREANU: Știu a­­ceasta dela dt. prof. MARGI­NEANU. PREȘEDINTELE: Ce instruc­­turi se primeau în legătură cu executarea planului ? Mart. PĂDUREANU: A fost o convorbire între d-nii: Inginer POPP, prof. MĂRGINEANU, LEVERICH și MELBOURNE înainte de a pleca din țară, în care s-a spus — după arestarea lui MANIU — că trebue intensi­­fictă și mai mult acțiunea de răsturnare și el. MELBOURNE a susținut ideia că trebue intensi­ficată și mai multe acțiunea de mâna unui singur om, spunând că de aici încolo legătura cu Washington se va ține prin LE­VERICH, urmând ca d. SCHON­FELD să aducă noui instrucțiuni când va veni, în legătură cu modul cum trebue dusă acțiunea. Conducător al acestei acțiuni, atât americanii cât și englezii, au fost de acord să fie d. ing. POPP. Asupra acestui lucru au căzut de acord și ceilalți care fă­ceau parte din acțiune, ca d. TITEL PETRESCU, grupul libe­ral și diferitele grupuri național țărăniste. PREȘEDINTELE: Care erau de la național țărăniști ? Martorul PĂDUREANU : Era de exemplu: gruparea lui VA­SILE MUNTE­ANU dela Brașov, era grupul HAGEA DOBRES­­CU, care trebuia să ia contact. Apoi erau liberalii, care aveau pe COSTEL TATARANU și grupul TITEL PETRESCU. PREȘEDINTELE: După aresta­rea și procesul lui MANIU, cine a coordonat toate aceste acțiuni? PĂDUREANU : D. inginer POPP recomandat de MEL­BOURNE. PREȘEDINTELE: După pleca­rea lui MAX AUSCHNITT din țară, s’a mai păstrat legătura cu el și prin cine ? Mart. PĂDUREANU: D. Ing. POPP a păstrat tot timpul le­gătura cu el, fie prin curierii misiunii americane, fie prin cu­rierii misiunii franceze. PREȘEDINTELE: Cunoașteți prin cine s’a dus acea corespon­dență ? Mart. PĂDUREANU: Persoane anume nu cunosc, dar știu că s’a trimis­­ corespondență și lui EDGAR AUSCHNITT la Paris, în timp ce fratele lui era în A­­merica. PREȘEDINTELE : Anumite persoane angajate la Reșița pen­tru sabotaj cunoașteți? Mart. PĂDUREANU: In cazul Reșița erau DRAGOESCU și MUSTEȚLU la Astra Vagoane, ȘERBANESCU. Cu ajutorul lor se căuta să se facă totul în sen­sul dorit de conducere. PREȘEDINTELE: Cunoașteți că s’a constituit un comitet de coordonare al grupurilor subver­­sive ? Da, dar când s’a consti­tuit și după instrucțiunile cui? Par­torul PĂDUREANU. Știu că s’a constituit acest comitet, după indicațiile lui SEVERICH, care după arestarea lui MANIU — împreună cu MELBOURNE — socotea că este cazul să se facă această coordonare. El a fost condus de ing. POPP, profesor MĂRGINEANU, VASILE MUN­­TEANU, col. PETRESCU, COS­­TEL TATARANU, TITEL PE­TRESCU și diverși conducători ai Reșiței. PREȘEDINTELE: Ce sarcină avea acest comitet ? Mart. PĂDUREANU: Avea sar­cina să conducă toate acțiunile acestor grupuri subversive și la momentul oportun să propună constituirea unui guvern. PREȘEDINTELE: Dar până la guvern, atâta avea de făcut? Mart. PĂDUREANU: Avea să informeze pe anglo-americani a­­supra întregei activități. PREȘEDINTELE : Comitetul subversiv a făcut vreo legătură cu comitetul din afară ? Mart. PĂDUREANU: Se făceau legături prin misiunile ameri­cană și franceză, cu Parisul pe de o parte, pe de altă parte se făcea prin diverși curieri. Nu știu toți curierii ing. POPP, dar știu că făcea aceste legături. PREȘEDINTELE: Va să zică și prin mijloace de corespondență ? Mart PĂDUREANU: Da, prin curieri diplomatici, prin cores­pondență normală și cifrată. PREȘEDINTELE. Din punct de vedere al obținerii fondurilor, pentru finanțarea acțiunilor te­roriste, știți cui s’a adresat acest comitet ? Mart. PĂDUREANU: După stabilizare casa neagră, adică fondul propriu zis, care se or­ganizase în interior, nu mai pu­tea fi alimentat, deci era o si­tuație plăcară și atunci s’a ho­­tărît să se facă o intervenție pe lângă americani pentru obține­rea unor fonduri pentru susți­nerea acestei acțiuni. S’a făcut o scrisoare-memoriu către d. MEL­BOURNE la Washington, una că­tre d. BURTON BERRY la A­­tena și una s’a transmis Misiunii de act prin d. ministru SCHÖN­FELD, urmând ca aceste fon­duri să fie garantate de viitorul guvern și să fie socotite ca un împrumut de stat recuperabil în momentul când se va schimba conducerea. Acuzatul PETRAȘCU. Dacă d. Pădureanu s’a considerat vre­odată legionar sau nu? Mart. PĂDUREANU: Am fost simpatizant oarecum. Este introdus martorul Camil Ioan, de 41 ani, din București, fost Director Comercial la Re­șița . I se ia jurământul. PREȘEDINTELE: L’ați cunos­cut pe acuzatul Popp și în ce împrejurări ? Martorul CAMIL IOAN: L-am cunoscut cu ocazia venirii ca di­rector general la Reșița, pe la începutul anului 1941—1942. PREȘEDINTELE : Cunoașteți llgăturile lui Popp cu alte per­­soane ? Martorul CAMIL IOAN: Ve­deam deseori venind la societate pe colonelul Young. Ii spun așa pentru că așa am aflat că îl chiamă, de la secretara Directo­rului general Popp. Stăteau de vorbă una sau chiar două ore. El venea deseori. PREȘEDINTELE: Cunoașteți ceva în legătură cu activitatea subversivă a lui Popp ? Martorul CAMIL IOAN: Mi-am făcut convingerea că acționa pentru răsturnarea guvernului. PREȘEDINTELE: Știți cum s’a alimentat și administrat fondul negru la Reșița ? Martorul CAMIL IOAN: De existența fondului negru la Re­șița am luat cunoștință în Mar­tie 1947, când am fost însărcinat în urma dispoziției primită de la Auschnitt să plasez pe piață o cantitate de circa 20 vagoane de fier laminat din cota liberă Ul­terior, s'au mai plasat șase va­goane în Octombrie la firma Sf. Gheorghe, 100 de vagoane și 50 de vagoane la firma Guldenberg, separat 12 vagoane la frații Ni­­culescu 7 vagoane la firma Rival, 2 vagoane de naftol, un trans­port de cherestea. Cred că sumele totale la care au ajuns aceste vânzări au fost cam 15—20.000.000.000 pe durata Martie-Iunie sau Iulie 1947. Pentru o parte din acestea am fost însărcinat eu să caut cum­părători și sumele realizate le-am vărsat directorului Ioan, care dădea socoteala de tot. Celelalte materiale nu știu la ce prețuri s’au vândut. PREȘEDINTELE: Alte fonduri din alte afaceri s’au mai făcut? Martorul CAMIL IOAN: Mai cunosc un fond care era admi­nistrat de directorul Dimitriu și existența acestui fond a fost cu mult înainte de Februarie-Mar­­tie. PROCURORUL: Știți dv. ceva despre sabotarea anumitor mă­suri luate în vederea îmbună­tățirii tr­aiului muncitorilor ? Martorul CAMIL IOAN in le­gătură cu economatul. Fie că se aduceau alimente și­ nu se dis­tribuiau la timp, fie că la sfâr­­șitu­l lunii se reținea salariul dinx­­tr’odată. Este introdus martorul­ TO­MESCU ȘTEFAN, de 43 ani, fost funcționar la Serviciul Secret, domiciliat în București strada Hagi Ghiță nr. 43. I se ia ju­rământul. . PREȘEDINTELE: Ați dat o serie de declarațiuni la cercetări, le recunoașteți ? Martorul TOMESCU: Da, le recunosc pe toate. PREȘEDINTELE: Puteți spune Tribunalului în ce împrejurări ați cunoscut pe acuzatul Popp și ce ați discutat ? Martorul TOMESCU: L-am cunoscut în luna Ianuarie 1945, când am fost prezentat de ami­ralul­ Măcelariu, de față fiind in­dustriașul Max Auschnitt, avo­catul Dimitrie Rădulescu, Horia Măcelariu și Ing. Alex. Po­pp, întâlnirea a avut loc în casa lui Popp din str. Popa Petre. Pe a­­cuzatul Horia Măcelariu îl cu­noșteam de câteva luni, prin faptul că ginerele său era la serviciul nostru și pe acea vre­me se căutau niște acte de stat, iar eu făceam parte dintre acei care le căutam. Horia Măcelariu știa de la ginerele său despre căutarea acestor acte și mi-a spus că un personaj se interesa de această chestiune. M’a dus și m’a prezentat. Ing. Alex. Popp și Max Auschnitt a întrebat în ce condiții se caută actele și ce importanță prezentau aceste acte. PREȘEDINTELE. D. Popp v’a vizitat la spital când erați sub stare de arest ? Ce ați discutat cu această ocazie ? Martorul TOMESCU: Mi-a spus că s’a interesat asupra si­tuației mele din proces și din câte a aflat nu vede posibilita­tea de a putea să scap și că voi fi judecat și poate condamnat, astfel că situația mea este foarte grea. El mi-a spus că interesul este să fiu liber și deci să caut când voi găsi prilejul să fug, pen­tru că este nevoie de mine, dându-mi și sum de un mi­lion lei. PREȘEDINTELE: I-ați ascul­tat sfatul și ați evadat? Martorul TOMESCU. Da, la 29 iunie 1946, în ziua când am fost condamnat de Tribunalul Poporului. PREȘEDINTELE: După evadare ați luat contact cu Popp ? Martorul TOMESCU: Da, am fugit din spital și m’am adăpos­tit în primele zile în­tr’o casă din Calea Victoriei, aproape de bi­serica Albă și conform înțele­gerii avute cu Ing. Popp, ca imediat ce voi­eși să-l înștiin­țez, i-am scris o scrisoare. A­­ceastă scrisoare am încredințat-o gazdei mele, d-na Ana Eremia, care a dus-o personal și a pre­dat-o Inginerului Popp. Drept rezultat am primit vizita în casa unde mă aflam a unui domn Lambru Dumitru, membru în Ti­neretul Partidului Național Ță­rănesc, care mi-a adus un plic din partea d-lui Al. Popp, în care se afla un bilet mic și în care scria: Alecu”. Așa stabili­sem înțelegerea și încă un mi­lion de lei. Tot când am fost vizitat de către acuzatul Al. Popp, îmi dăduse și numărul său secret de telefon: 2.28.61 și mi-a comunicat că legătura o voi face cu acel telefon. După 2-3 zile de la primirea plicului, m’am întâlnit cu acuzatul Popp în Cișmigiu. El mi-a spus să caut să iau con­tact cu persoane care eventual le-ași putea recruta pentru scopul pentru care fusesem an­gajat încă dinainte, întâmplarea a făcut ca înainte cu câteva zile să fac o primă recrutare. In casa unde mă ascundeam fusesem vi­zitat de colonelul Olimp Urba, care făcea parte din consiliul de ad-ție al soc. Alacid. M’a cu­noscut și mi-a vorbit că face parte dintr’un grup de ofițeri superiori cari sunt în jurul ge­neralului Carlaonț Dumitru, fost comandant al Diviziei din Cer­năuți. La a doua întâlnire a ve­nit și chestiunea locuinței. Mi s-a spus că nu prezintă siguranță nici pentru persoana d-sale și va stabili o legătură cu un perso­nagiu, urmând ca acel persona­giu să ne găsească și locuințele de care aveam nevoie. PREȘEDINTELE: Cine éra personagiul ? Martorul TOMESCU. In ulti­ma înțelegere iu inginerul Popp mi-a spus că a doua zi seara la ora 8, în fața Catedralei Sf. Io­­sef voi întâlni noua mea legă­tură. In adevăr, a doua seară a venit un tânăr care mi s’a pre­zentat Costică, nume conspirativ. Mai târziu am aflat că este Con­stantin Ionașcu, membru în P. N. Ț. Curând mi-a găsit o primă locuință la o domnișoară Erța din str. Niculcea, unde am locuit o lună de zile. Pentru că nici lo­cuința aceasta nu prezenta si­guranță, a găsit o altă locuință la d-na general Săulescu, str. Clucerului nr. 21, unde am lo­­cuit până la Aprilie 1948. PREȘEDINTELE: Ce sume v’a dat? Martorul TOMESCU. Primele sume prin Ionașcu. Ele variau pe lună între 20-30 milioane de lei, cari erau și pentru mine și pen­tru oamenii din grupul Curta. PREȘEDINTELE : Trebuia să fie urmat acest grup ? Martorul TOMESCU: Această problemă s-a pus mai târziu în Februarie-Martie 1946-7, când a­­fară de grupul Curta era grupul Lee) un maior de la aviație, ciare avea un grup de ofițeri, cari puteau să pună la dispoziție pis­toale, pistoale mitralieră. Am arătat Ing. Popp posibilitățile pe care le avem noi cu grupele noastre și atunci mi-a spus că deocamdată nu este nevoie de armament, întrucât la momentul oportun vom avea suficient ar­mament pentru toate grupele, de la anglo-americani. Planul a fost schițat prin luna Martie și evo­lua după cum evoluau și eve­nimentele. Din discuțiile pe care le-am avut cu Popp aproape la fiecare întâlnire mi s’a afirmat categoric concursul direct, întru­cât d-sa are legături cu minis­trul Americii, cu care avea legă­turi directe și dese. PREȘEDINTELE: Planul de organizare l-ați dat în scris lui Popp ? Martorul TOMESCU: Planul acesta a mers mai departe la Americani și Englezi. PREȘEDINTELE : Prin ce mij­­loace urma să se facă legătura intre grupe ? TOMESCU zis PAUL: Acțiunea era prevăzută pentru începutul lunei lunie 1948, eventualitatea Intaia și in event­ualitatea a doua după cum era situația politică in acel moment. Și în eventualitatea întâia și eventualitatea a doua, urma ca șefii mei de grupuri, in urma directivelor pe care mi le-ar fi dat să iau contact direct cu grupul din regiunea respectivă de la acuzatul Popp. PREȘEDINTELE : Alte mijloace mai aveau­ ? TOMESCU ■ Prin mijloace mo­­derne, problema aceasta s’a pus In anul 1946 adică un post de radio emisiune. Tocmai știam,­­ tot din recrutare personală, pe ci­neva și m’am dus în comuna Șui­ei, jud. Argeș și acolo la un om de încredere pe care îl recrutasem, am găsit un loc care era bun pentru instalarea unui post de radio-emisiune. Intraga instalație a fost adusă în piese detașate de un atașat de la legația Americană și era să­ l­nstalam in luna Martie sau Aprilie 1948. PREȘEDINTELE : Cunoașteți dacă acuzatul Popp a furnizat Ceva informații ? MARTORUL TOMESCU : In­formații in ceea ce privește acțiu­nea mea, informații in ce pri­vește situația trupelor care se a­­flau spre exemplu la Constanța, am dat două rapoarte unul în Aprilie 1947 și unul in Decembrie 1947 — Ianuarie 1948 D. PROCUROR STANCIU: Dacă martorul a furnizat lui Popp un număr de oameni pen­tru interesele sale sub nume false ? MARTORUL TOMESCU: In luna Noembrie i-am trimes doi oameni: primul anume Constan­tin, cu acte false de Petre Gheor­ghe, al doilea Ion Vlad, sub nu­mele de Oană Nicolae. Aceștia au făcut legătura cu Caransebeș. Iar al treilea, personal, dar tot cons­pirativ Locot. Colonel Mironescu sub numele de Dăscălescu Vasile. MARTORUL DUMITRU­? VA­­SILE. 46 ani, funcționar, domici­liat în str. Belgrad 12. Depune jurământul PREȘEDINTELE : Dvs. ați dat declarații la cercetări , le recu­noașteți ? MARTORUL DUMITRIU VA­SILE : Da. PREȘEDINTELE: De când sun­teți la Reșița și ce funcțiuni ați ocupat? DUMITRIU VASILE : La Reși­ța am fost an­­ulat în anul 1925 și am fost directorul financiar și al contabilității. PREȘEDINTELE: Cunoașteți Dvs cum a evoluat productia de oțel în ultimii cinci ani și cine era conducătorul acestei producții in acest interval de timp ? DUMITRIU VASILE: Produc­ția de oțel la Reșița în 1943 a fost de 234.000 tone, în anul 1944 fost de 178 000 tone, în anul 1945 a a fost de 85.000 tone, în 1946 a fost de 113.000 tone și anul in anul 1947 a fost de 129.000 tone. Conducătorul efectiv al acestei producții a fost d. Director Gene­­ral Popp ca director general,J?" trucat d-sa făcea P^lin^fiile.’ d-sa conducea și controla rezulta­tele. PREȘEDINTELE : Ce măsuri a luat acixzatul Popp pentru apro­vizionarea cu materiale în vede­rea producției pe anul 1945-1946, care era de 250 000 tone ? DUMITRIU VASILE : Planul de producție a fost de 250.000 tone, așa rezultă din raportul făcut de d. Popp, unde arată că s’a realizat numai 33 la sută din plan adică o treime și că este satisfăcut de această producție și în acest raport. Programarea ca să poată fi realizată, trebuie să fie aprovi­zionată din timp Reșița cu mate­rialele necesare și cu combustibi­­lul necesar. Ori nu se vede în arhivă și in rezoluțiile Comitetului de Direcție nici o dispoziție pen­tru aceste aprovizionări, ca să se poată îndeplini programul preli­­minar. PREȘEDINTELE: Se con­sta­tă o diferență între anii 1945 și 1946, cărei cauze se datorește ? DUMITRIU VASILE . Autori­tățile începuseră să controleze mai atent producția și trebuia fă­cut ceva ca să se mărească Pro­ducția. __. _ . PREȘEDINTELE: Din punct de vedere financiar, exista vreun fel de impediment? DUMITRIU VASILE: Organele guvernamentale dădeau tot spri­jinul din punct de vedere finan­ciar, acordând toate creditele ce­rute pentru aprovizionarea cu materiale, pentru importuri, pen­tru producție în general. PREȘEDINTELE: Puteți să ne spuneți, cari au fost beneficiile U.D.R. în anii 1945, 1946 și 1947 și con a fost atitudinea acuzatului Popp față de doleanțele muncito­rilor și funcționarilor in gene­ pr. DUMITRIU VASILE. In 1945, beneficiile, socotite la cifra vânză­rilor, fără impozite, au fost de 13,50%­.. In 1946, pe acelaș­i an, de 89% și în 1947, socotit până la 14 August 1947, se poate spune (Continuare in pag. 4-a) DE COMPLOTIȘTI, SPIONI SI SABOTORI i

Next