Frontul Plugarilor, august 1949 (Anul 5, nr. 1359)

1949-08-31 / nr. 1359

PAG. 2 x>_. Gum este organizată conducerea unui colhoz Un artel agricol în Uniu­nea Sovietică, sau cum se spune îndeobște, un colhoz, nu e condus in felul cum se conduce o fabrică sau o uzi­nă, ai căror directori sunt nu­miți de organele Statului, cum ar fi de pildă ministerele. Un colhoz e cârmuit de înșiși membrii artelului și de o conducere aleasă la­ adunarea generală a colhoznicilor din rândul membrilor artelului. Colhoznicii sunt stăpânii colectivi ai întregului inven­tar din gospodăria lor obșteas­că, cu: vite, mașini, clădiri, etc. precum și a producției tuturor ramurilor gospodăriei obștești. Deaceea colhoz* teii își gospodăresc singuri avu­­­­tul obștesc pe temeiul unui­­ plan bine întocmit, aleg* con­­­­ducerea colhozului, stabilesc­­ anumite reguli de conduită :n . colhoz, împart între ei roade­le muncii colective-Președintele colhozului are un rol însemnat în conduce­rea gospodăriei colective. Activitatea unui președinte de colhoz Un președinte de colhoz, a­­dică președintele conducerii colhozului, e ales de adunarea generală a colhoznicilor. El e dator să conducă cât mai bine lupta colhoznicilor pen­tru sporirea recoltelor, pe te­meiul folosirii agrotehnicei cele mai înaintate, să caute să mărească din an în an su­prafețele însămânțate, să ve­gheze ca inventarul agricol și mașinile să fie folosite cât mai bine, să organizeze și să îngrijească de îmbunătățirea necurmată a fermelor de cre­șterea vitelor. De asemenea, el e dator să conducă lupta membrilor artelului pentru ri­dicarea nivelului de trai al colhoznicilor, pentru ridica­rea nivelului lor profesional și cultural. Președintele colhozului dă seama în fața colhoznicilor de activitatea lui. De priceperea și sârguința lui, atârnă în ma­re măsură desvoltarea gospo­dăriei obștești, de aceea oame­nii sovietici au o zicală : „După cum e președintele, așa e și colhozul”. Conducând gospodăria ob­ștească, un președinte trebue totdeauna să țină seamă de interesele generale ale Statu­lui și ale colhoznicilor. Cei mai buni președinți de colhoz din Uniunea Sovietică, îl cu­nosc bine pe fiecare colhoz­nic din artelul care-i conduce, îi cunoaște atât lipsurile, cât și părțile dure, nevoile sale și nivelul său ideologic. Acea­sta îl ajută să organizeze cât mai bine munca în colhoz. Un bun președinte se sfătuește în fiecare zi cu colhoznicii frun­tași, încurajează orice iniția­tivă folositoare. Pentru colhoznici, preșe­dintele e omul chemat să or­ganizeze punerea în viață a năzuințelor colectivului, în­dreptate spre creșterea bogă­ției și puterii colhozului, spre creșterea bogăției și puterii Statului Sovietic. Roadele mun­cii unui președinte de frunte F. Grinco e președintele colhozului „Molotov“ din ți­nutul Altai. El cunoaște te­meinic agricultura, creșterea vitelor, știe să conducă un tractor și un automobil, se pricepe la fabricarea cărămi­­zilor, a uleiurilor de floarea soarelui și e renumit ca unul din cei mai de frunte specia­liști în creșterea pomilor în condițiunile climaterice ale Siberiei, înainte de Revoluție,­ F. Grinco era un țăran sărac, care nu se deosebea mai cu nimic de ceilalți consăteni ai săi. Numai datorită puterii so­vietice, care i-a dat putință să învețe și să-și desvolte talen­tele care le avea și care erau ascunse, din cauza crâncenei lupte pentru o bucată de pâine care-i fura toate gândurile și tot timpul, el e acum unul din oamenii cei mai pricepuți în producția sătească și depu­tat în Sovietul Suprem al U.R­ S.S. Colhozul „Molotov“, a că­rui președinte e F. Grinco,­n­e uliță largi, drepte, dealun­­gul cărora se află case ară­toase de piatră. In mijlocul satului e o frumoasă clădire cu 2 etaje, în care se află școala secundară. Colhozul are o moară per­fecționată, două magazine în­zestrate cu tot felul de măr­furi, o stațiune electrică pro­prie și una de radiotransmisi­­une. La marginea satului se află, în clădiri de cărămidă, grajdurile și staulele pentru vitele obștești. Producția gos­podăriei crește pe an ce trece. Odată cu ea crește și bună­starea colhoznicilor. Ogoare­le colhozului sunt udate prin­­tr-un sistem de irigație. In locul unde se află acum colhozul „Molotov“, era o în­tindere de pământ nerodnic. Sătenii din partea locului tră­iau în sărăcie și întuneric. Datorită în mare măsură conducerii pricepute a lui F. Grinco, țăranii sovietici au ri­dicat aici o gospodărie colec­tivă din cele mai înaintate, care dă Statului multe produ­se agricole și asigură colhoz­nicilor un trai fericit, lipsit de grija pâinei de mâine. In activitatea lui, F. Grin­co se reazimă pe colhoznicii fruntași, ține seama de sfatu­rile agronomului și a altor specialiști. In Uniunea Sovietică, un președinte de colhoz primește plata pentru munca lui, după mărimea suprafețelor de pă­mânt însămânțate și după su­ma la care se ridică venitul obștesc. In afară de aceasta, el mai obține zile de muncă în plus după vechimea lui în funcția de președinte, după fe­lul cum a îndeplinit planul de producție artelul agricol con­dus de el, după nivelul de des­­voltare a fermelor de crește­rea vitelor. Statul sovietic îngrijește de ridicarea nivelului profesional, ideologic și cultural a cadre­lor colhoznice și în special a președinților de colhoz. In ur­ma hotărîrii plenarei din Fe­bruarie a Comitetului Cen­tral al Partidului Comunist (bolșevic) în mai multe ținu­­turi­­ din Uniunea Sovietică, au fost organizate, în contul Sta­tului, școli de un an și de doi ani, în care membrii artelului care fac parte din cadrele col­hoznice ca președinți, brigadi­eri, conducătorii fermelor, sunt învățați teoretic și prac­tic să gospodărească cât mai bine avutul obștesc și să ob­țină rezultate din cele mai bune în toate ramurile de pro­ducție a gospodăriei sătești. Un bun președinte de col­hoz se bucură de stimă și în­credere în rândurile oameni­lor sovietici. De aceea, mulți președinți de colhoz au fost a­­leși deputați în Sovietul Su­prem al Uniunii Sovietice, în Sovietele Supreme ale Repu­blicilor Unionale, precum și membri ai Sovietului privitor la treburile colhoznice. ȘCOLILE MEDII TEHNICE ALE MINISTERULUI AGRICULTURII Școlile tehnice ale Ministe­rului Agriculturii formează cadre medii de tehnicieni, ne­cesari în diferitele ramuri ale agriculturii. Școlile medii tehnice ale Mi­nisterului Agriculturii sunt repartizate astfel: Școli tehnice agricole la: Roman, Tg. Mureș (secția ro­mână), Tg. Mureș (Secția ma­ghiară), Pomârla-Dorohoi, Lu­goj-Severin, R. Sărat, Voicești- Vâlcea, Alexandria-Teleorman, Sibiu, Salonta-Bihor (secția rom­ână), Salonta-Bihor (secția maghiară), Dumbrăveni -Tr. Mică, Strihareț-Olt, Călărași­­-Ialomița, Mizil, Orăștie-Hune­­doara, Sânnicolaul Mare, Tg. Secuiesc-Trei Scaune (maghia­ră), Basarab-Constanța. Școli tehnice horticole la: Cetate-Dolj, Curtea de Argeș, Gioagiu - Hunedoara, Turda, Dragomirești-Ilfov (fete), Bis­trița, Odorhei (maghiară). Școli tehnice viticole la: O­­dobești-Putna, Valea Călugă­rească - Prahova, Drăgășani- Vâlcea, Huși, Miniș-Arad. Școli tehnice de mecanică agricolă la: Drăgănești-Vlașca, Câmpeni-Turda, Bârlad, Cara­cal, Oradea (secția română) O­­radea (secția maghiară), Ba­cău, Câmpulung-Muscel, Si­biu, Călărași, Botoșani, Vân­­juleț-Mehedinți, Băilești-Dolj. Școli tehnice de îmbunătă­țiri funciare la: Timișoara, Brăila. Școli tehnice piscicole la: Tulcea, Nucet-Dâmbovița. Școli tehnice zootehnice la : Careii-Mari-Sălaj (secție româ­nă), Careii-Mari Sălaj (secție maghiară), Ceacova-Timiș To­­rontal, Miercurea Ciuc (ma­ghiară), Rădăuți, Turda, Gă­­ești-Dâmbovița. Școli tehnice veterinare la: Sibiu, Timișoara, Brăila, Cra­iova, Iași, Mediaș-Tr. Mare, Galați, București str. Justiției nr. 55. Școli tehnice pentru protec­ția plantelor, la: Blaj-Tr. Mi­că, Buzău. Școli tehnice cadastrale: București str. Luterană nr. 14. 1. ȘCOLILE PROFESIONA­LE au durata de trei ani — 2 ani studii la școală și un an practică la unitățile silvice în producție, după care se dă examenul de diplomă pentru brigadieri. In timpul practicei elevii sunt retribuiți. Se primesc elevi cu 4 clase primare în vârstă de 14-16 ani. 11. ȘCOLILE TECHNICE MEDII SILVICE au o durată de 4 ani. Absolvenții acestor școli vor fi conducători de șan­tiere silvice — cadre medii sil­­vice. Ei vor putea urma Insti­tutul de S­lvicultură după care vor eși ingineri silvici pentru teren, sau, dacă vor face și doctoratul, vor lucra ca oameni de știință în sectorul tehnic forestier, sau în învă­țământul silvic. Pentru a intra în școala me­die tehnică silvică se cer 7 clase primare, sau Gimnaziul Unic, sau orice școală echiva­lentă cu aceasta. Vârsta 14- 16 ani. Școlile silvice sunt situate în diferite regiuni forestiere și ele au un caracter emina­mente practic. Condițiile de admitere Se pot înscrie la examenul de admitere absolv­enți a 7 cla­se elementare sau 7 clase su­­praprimare, absolvenții a 3-4 clase gimnaziale sau alte școli echivalente. Limita de vârstă este 16 ani. Dispensa de vârstă se acordă de către Secțiile de învăță­mânt de pe lângă Comitetele Provizorii. Actele necesare: extras de naștere, act de cetățenie, cer­tificat de școlarizate, dovada situației materiale (eliberată de percepția unde își au domi­ciliul părinții). Școlile tehnice M.A. sunt mixte. Durata studiilor este de 4 ani.Absolvenții școlilor tehnice M.A. se pot încadra în câmpul muncii sau pot urma un in­stitut tehnic de specialitate. Examenul de admitere din sesiunea de toamnă se va ține la 6, 7 și 8 Septembrie la se­diul fiecărei școli unde se fac și înscrierile. Înainte de examenul scris și oral, se va face vizita me­­dicală a tuturor candidaților. Elevii, fii de muncitori, ță­rani săraci și mici funcționari, primesc în timpul anului, burse. Toate școlile tehnice medii ale M.A. au internate. Examenul de admitere, în a­­nul I, la școlile tehnice M.A., constă din probă scrisă la: limba română, limba maternă­­științele naturii, proba orală la: limba româ­nă, limba maternă, istorie, Constituția R.P.R., matematici, științele naturii, fizico-chi­­mice. La școala medie tehnică ca­dastrală la oral în loc de știin­țele naturii se dă o probă practică de desen. La școlile tehnice de meca­nică agricolă, de îmbunătățiri funciare și cadastrală se dă în scris o pro­bă la matematici în­ loc de științele­­ naturii. ȘCOLILE MINISTE­RULUI SI­LVI­CULTU­RI­I CARE FUNCȚIO­NEAZĂ IN VIITORUL AN ȘCOLAR în cadrul Ministerului Sil­viculturii funcționează trei ca­tegorii de școli: profesionale, medii tehnice și institute ITM INTERNE Dii dimineață a sosit în­­ Gara de Nord un grup de 21 de muncitori, fruntași în producție, din Republica Ce­hoslovaca, care urmează să-și petreacă concediul de odih­nă la noi în țară. La sosire ei au fost pri­miți de d-nii: C. Lepăda­­tu, membru în Biroul Comi­tetului Executiv al C.G.M., Zaharia Tănase, membru în Comitetul Executiv al C.G.M., Serghei Levcenco și I. Să­­veanu din partea Secției In­ternaționale a C.G.M., pre­cum și de activiști ai C.G.M. și Uniunilor Sindicale. „Este o mare bucurie pen­tru noi — a declarat d. Tekilo Jaroslav — că a­­vem cinstea să fim primii muncitori din sindicatele ce­hoslovace care vizitează țara Brs.“. După câteva ore de la so­sirea la Capitală, oaspeții au pierit spre Mamaia, unde își vor petrece concediul de o­­dihnâ. Frontul Plugarilor. Numărul tinerilor țărani muncitori sportivi a crescut în ultima vreme, însuflețind cu elanul lor terenurile con­struite în mii de ore volun­tare. In Cupa Tineretului Muncitor, s-a văzut că nu­meroși tineri țărani munci­tori au reușit să câștige im­portante probe în campiona­tele județene. Hotărîrea Biroului Poli­tic al Comitetului Central al P. M. N­. din 26 iunie a. c., Ki s­e arată că : „Uniunea Ti­neretului Muncitor va trebui să dea o atenție specială creșterii de cadre necesare conducerii cercuri­or sporti­ve dela sate“ s’a transformat în mărețe realizări, — la Iași, Bacău, Cluj și Bucu­rești, organizându-se școli speciale de instructori spor­tivi, care au fost absolvite de peste 290 de tineri țărani muncitori. La Iași au absolvit cursu­rile, 47 de tineri țărani mun­citori, din cele 11 județe ale Moldovei. In timpul cursu­rilor, tinerii săteni au învă­țat în afară de pingumi și șahul. La Cluj, a funcționat o școală de cadre în limba ma­ghiară, la care au urmat 53 de tineri țărani muncitori, în două serii. In sfârșit, la București, la Căminul de Ucenici Filimon Sârbu­ a funcționat timp de 20 zile școala de instructori sportivi, la care au luat par­te 40 de tineri săteni din ju­dețele: Ilfov, Argeș, Teleor­man și Ialomița. Acum, întorși în satele lor, nouii instructori spor­tivi vor depune printre to­varășii lor, tineri țărani muncitori, toate strădaniile pentru a organiza temeinic cercuri sportive sătești. In Turul Ciclist al Polo­niei, în care au mai rămas 68 de concurenți, din cei 95 plecați din Varșovia, în cea de a 6-a etapă alergată în­tre Bydgoszes și Poznan, pe distanța de 160 km., a ieșit învingător Spalazzi (Italia) urmat la 25 de secunde de Lemay (Franța), Marin Ni­­culescu și Sandru (R P.R.). În clasamentul pe națiuni, conduce Re­publica Populară Ro­mână, cu 17­ ore, 32 minute și IV secunde. »•­m­ată de Dimsmarca, Franța, Anglia, Polonia, Cehoslovacia, Finlanda și Elveția. 5 în clasamentrul mili­­ardual general, danse­­nieni conduce românul Marin Niculiescu, ur­mat d­e Locale­se (Ita­lia) și de Șandru (R.P.R.). In fața a 15.000 de specta­tor Duminică au luat sfârșit campionatele naționale de at­letism. C.S.C. Armata și Clu­bul Sportiv Universitar Bucu­rești au ieșit campioni națio­nali pe echipe. În cadrul întâlnirii de na­­tație Polonia-R.P.R., reprezen­tanții noștri au stabilit 8 re­corduri naționale și au câști­gat 6 probe din 12. Rezultatul final: Polonia-R.P.R. 129-115 puncte. Duminică au avut loc în țară numeroase jocuri ami­cale de foot-ball. Astfel, I.C.O. a învins Duminică la Craiova reprezentativa ora­șului, cu 5-1 (1-0). La Me­diaș, Gaz Metan a terminat la egalitate cu C­FJR.­Sibiu: 2-2 (1 -0). La Timișoara, CFR­ Timișoara au fost în­vinși de AM­BRA Flamura Roșie cu 1-0. Hotărîți să urmeze piața lu­minoasă a țărănimii sovietice, pentru a-și făuri la rândul lor o viață mai bună, numeroși țărani săraci și mijlocași din țara noastră au scris țăranilor din colhozul „Stalin” satul Ciod, R.S.S.A. Daghestan, ce­­rându-se lămuriri cu privire la lupta pe care au dus-o pen­tru făurirea colhozului, la or­ganizarea muncii in colhoz, la foloasele colhozului, împărți­rea produselor între colhoz­nici, viața femeii în colhoz, viața de familie și așa mai departe. Țăranii din colhozul ,,Sta­lin“ au răspuns cu toată dra­gostea și dorința de a ajuta țărănimea muncitoare dela noi trimițând 7 scrisori pline de prețioase învățăminte. Broșura :,Răspunsurile ță­ranilor sovietici din colhozul ..Stalin“ la întrebările puse de țăranii muncitori din R. P. R.“, apărută ce curând în edi­tura Frontul Plugarilor, cu­prinde atât întrebările țărani­lor săraci și mijlocași din țara noastră, cât și scrisorile ță­ranilor sovietici. In aceste scrisori țăranii col­hoznici povestesc viața de mi­zerie pe care au dus-o până la Revoluția din 1917. Pe a­­tunci, atât pământurile cât și vitele erau în mâna bogăta­șilor și a chiaburilor. Așa de pildă, în timp Gadji Gorunov ce chiaburul 5000 de oi, 240 avea singur gospodării din sat nu aveau niciuna. Go­niți de mizerie, țăranii săraci părăseau satul și familiile și porneau aiurea in căutare de lucru. Nici soarta țăranilor mijlocași nu era trăi­li UTI. Chiar dacă unul ca Abdulah Bu­dalex, avea o bucată de pă­mânt și câteva zeci de oi nu avea unelte să-și lucreze pământul, iar pentru islaz trebuia să plătească arendă chiaburului. Din truda istovi­toare a întregei familii, abea își acoperea hrana. „Revoluția a înfăptuit vi­sul de veacuri al țărănimii muncitoare: pământ și liber­tate“ — scriu colhoznicii în­­­crisoarea a doua. Dar, cu tot ajutorul pe care Statul Sovietic îl dădea gos­podăriilor sărace și mijlocașe și cu toată îngrădirea chia­burilor, țăranii muncitori se mai sbăteau în nevoi. Leacul — scriu țăranii colhoznici — ni s-a arătat Partidul nostru Co­munist (bolșevic), condus de Lenin și Stalin. Partidul ne-a învățat că pentru a ne făuri o viață îmbelșugată trebue să ne unim țarinile, uneltele mari, vitele de muncă și să le gospodărim în colectiv. Ță­ranii comuniști din sat, oameni săraci și mijlocași, au luptat împotriva minciunilor și unel­tirilor chiaburești și astfel, în 1930, a luat ființă colhozul „Stalin“ în care au intrat 182 familii. Datorită sprijinului primit din partea Statului și a muncii îndârjite a colhoznicilor, col­hozul a înflorit repede. Intr-un singur an, numărul oilor a crescut de la câteva sute la 13.348. In câțiva ani, colhoz­nicii au izbutit să îmbunătă­țească 700 hectare pământ care înainte era ncroditor. Cei doi chiaburi, cari prefăcându­­se prieteni, izbutiseră să se strecoare în colhoz au făcut o vreme pagube. După de­mascarea și înlăturarea lor, colhozul s-a desvoltat repede și viața fiecărui colhoznic se îmbunătățește mereu. Munca colhoznicilor e bine răsplătită. Așa de pildă, fami­lia colhoznicului Durbanas­ Gamzatov a primit anul tre­cut 21.825 ruble, 1.000 kgr. carne, 1.360 kgr. cereale, 57 kgr. unt, fructe, legume și alte produse agricole. încă din primii ani, țăranii muncitori cari la început șo­­văiseră și rămăseseră în a­­fara colhozului, cereau să fie primiți. Așa a făcut și țăra­nul mijlocaș Bidatov, care a­­poi s-a dovedit un colhoznic fruntaș și care pentru munca sa a fost decorat în 1940, cu o medalie de aur. Urmând mereu învățătu­rile Partidului, prin muncă îndârjită zi de zi, colhoznicii își cuceresc o viață tot mai bună. In colhoz s’au ridicat case, băi, biblioteci, cluburi, s’a in­stalat lumină electrică, s-au adus aparate de radio, cine­matograf. Viața țăranilor muncitori nu mai seamănă cu ce a fost. Colhoznicii sunt recunos­cători lui Lenin, lui Stalin și Partidului Bolșevic. „Atât noi cât și copiii, ne­poții și strănepoții, vom fi veșnic recunoscători lui Le­nin, lui Stalin și marelui Par­tid bolșevic. Ei ne-au scos din sărăcie și întuneric, datorită­­ lor ducem azi un trai liber, înstărit, luminat”, încheie­­ colhoznicii scrisoarea a 7-a. In lupta și munca pe care țărănimea muncitoare o duce pentru a-și făuri un trai feri­cit, broșura „Răspunsurile ță­­­­rănilor sovietici din colhozul „Stalin“ la întrebările puse de țăranii muncitori din RPR ’ este un îndreptar prețios, bo­gat în învățăminte. Ea trebue cetită și răspândită in rân­­­­durile tuturor țăranilor săraci și mijlocași. DE LA CITIM: Răspunsurile țăranilo­r sovietici din colhozul „Stalin“ la intrebările puse de țăranii muncitori din R. P. R. 62 familii de țărani săraci și mijlocași din satul Frățești, au început o viață nouă Urmare din pag. l­u­mătate pe care le-a avut, i-au mai rămas câteva. Pe celelal­te le-a dat la fete, când le-a măritat. A dat și la băeți câte un pogon. Băieții au mai pri­mit și dela neveste câte un pogon, sau câte două. In 1945, cei patru feciori mai mari au mai adăugat câte 3 pogoane, îndulcindu-și în mare măsură traiul. — Dar eu am, „experență“, spune moș Anghel. Am văzut cum a sărăcit tata. Pământul e puțin. Trebue să-l muncim bine, să ne dea bucate mai multe. Dar așa, de unul sin­gur, cu două „hîte“ de cai, tot 20 de coșuri de porumb o să luăm la pogon. Am văzut și eu, din 1945, de când sunt în Partid, că nu­mai la „colectiv“ e scăparea. Tot așa mi-a spus și fecioru­­meu, Ion, care a fost în Divi­zia Tudor Vladimirescu... Când te uiți la moș Anghel Stănică și la cei șapte feciori și gineri ai lui, îți poți da sea­ma ușor, ce mare bucurie stă­pânește în sufletele țăranilor muncitori intrați în Gospodă­ria agricolă colectivă. Toți sunt bucuroși că pot porni pe calea spre o viață nouă, spre fericire. Mulți dintre ei sunt țărani mijlocași, care înțelegând că s­ingurul mijloc de a scăpa din ghiarele sărăciei este gospodă­ria agricolă colectivă, agricul­tura socialistă, s’au înscris cu bucurie în colectiv. De aceea, iată-l de pildă pe țăranul mijlocaș Dumitru St. Ghimpețianu, proprietar a 10 pogoane pământ, muncind cu toată hotărîrea pentru organi­zarea colectivului. De când a citit Rezoluția din 3 Martie 1949, a Plenarei n­r al P­T­ST T, V­imitrie Ghimpețeanu n’a mai avut o­­dihnă. Alături de țăranii să­raci Alexandru Dogaru, Ion Stănică, de Stoica Coseai și de alți țărani muncitori membri în organizația de bază a PMR­, au muncit cu hotărîre, pen­­tru lămurirea țăranilor mun­citori și punerea temeliilor gospodăriei agricole colective. Mai cu seamă Alexandru Do­garu­ și Stoica St. Coseai, care au vizitat Uniunea Sovietică, au dus multă muncă de lămu­rire în rândurile țăranilor muncitori. — „Când am văzut spicul de grâu de 250 de boabe, spune unul, n’am mai stat la îndoia­lă și am trecut și eu în co­lectiv. Vrem să facem și noi ca țăranii sovietici. Alături de ei au luptat și femeile lor, a­­jutând la lămurirea femeilor care nu înțelegeau însemnăta­tea muncii în colectiv Adevărul și lumina au răzbit intuner­icul și neștiința Și munca lor n’a fost deloc ușoară. Chiaburii din Frățești și din celelalte comune vecine au încercat pe toate căile să zădărnicească înființarea gos­podăriei colective. Mulți dintre țăranii munci­tori s’au lăsat înșelați de vi­cleniile chiaburești și la înce­put au dat înapoi. Unul din­tre ei de cinci ori s’a înscris, s’a retras, și apoi iar s’a în­scris. Acum este și el mulțumit că n’a rămas deasupra „sfa­tul“ întunecat al chiaburului Stancu Boboc, ci au răzbit a­­devărul și lumina. însăși lui Dumitru St. Ghim­pețeanu i-a ieșit în cale chia­burul Ion N. Dogaru și i-a spus: „Te-ai găsit tu mă, un­ derbedeu, să strângi lumea în colhoz? O să-ți muiem oa­sele !“ — Dar eu nu m-am speriat de chiabur — ne-a spus Du­mitru St. Ghimpețeanu. Am citit Rezoluția, am citit „Ca­lea colhozurilor, calea spre so­cialism“ și multe alte cărți din care am învățat că numai organizându-ne și muncind în gospodăria agricolă colectivă, vom scăpa de sărăcie. Apoi, țăranul mijlocaș Ghim­pețeanu, dându-și cu mâna peste păr, spune: — Câteodată, îmi venea să strig, să lovesc cu pumnii în pământ de necaz, când vedeam pe câte unii care se lăsau pă­căliți de chiabur. Mă, de ce nu vor ei să vadă încotro e binele? De ce se pitesc și nici măcar nu vor să stea de vor­bă cu noi? Da’ acum am uitat nădușe­­lile prin care am trecut cu toții, ne spune Ghimpețeanu zâmbind. Au întrebuințat chia­burii toate ticăloșiile. S’au fo­losit de fel și fel de codițe de topor ca alde Gheorghe Ghim­pețeanu care a încercat s’o facă pe vară-sa Dida, să se retragă din colectiv, sau ca Petre Căciulan, care a îndem­nat pe oameni să se pună îm­potriva comasărilor. Spunând aceste cuvinte, Du­mitru St. Glimpețeanu scrâș­nește din dinți și strânge pum­nii, uitându-se undeva, parcă, spre ulița în care-l știe pe a­­ceastă unealtă ticăloasă. — Hei, de când așteptăm noi ziua aceasta, spune el cu fața plină de bucurie. Uite ce este la noi în sat. Și arătând cu mâna spre miile de oameni ce au venit la marea sărbătoare a țărani­lor muncitori din FrăteșU­­Vlașca, Dumitru St. Ghimpe­țeanu, pleacă spre sediul gos­podăriei colective, să mai ros­tuiască ceva. Ședința de constituire s-a ținut in noul local al școlii elementare Dela sediul Gospodăriei, fostă proprietatea lui Dumi­tru Papaianopol, — compusă din cinci camere, magazie, grajd, natal, puterniță, — mulțimea țăranilor munci­tori s’a îndreptat spre loca­lul nouei școli elementare unde s’a ținut ședința de constituire a colectivului. Aici, au vorbit cu însufle­țire Constantin Gâscă, din partea organizației de Par­tid și Alex. Dogaru, arătând lupta pe care au trebuit să o ducă țăranii muncitori din Frățești, împotriva chiaburi­lor, pentru a se constitui în colectiv. Delegatul­­ Comitetului Cen­tral al Partidului Muncito­resc Român, vorbind despre mijloacele puternice de mun­că pe care le vor folosi în munca pământului țăranii din colectivul „Viață Nouă“, despre ajutorul pe care mun­citorimea îl dă țărănimii muncitoare, a insistat și a­­supra vigilenței de care tre­­bue să dea dovadă membrii colectivului față de orice în­cercare de desbinare pe care ar mai pune-o la cale chia­burii, de aci înainte. In aplauzele entuziaste ale adunării, după semnarea sta­tutului gospodăriei, au fost aleși în comitetul de condu­cere al colectivului, următo­rii țărani muncitori: Alexan­dru Dogaru, președinte, Stoi­ca Coseai, Dumitru Ghimpe­țeanu, Florea Stănică și Bar­bu Sima, membri: Ion Vo­rchin și Dobre Loloiu. cen­­zori. Țăranii muncitori consti­tuiți în gospodăria agricolă colectivă „Viață Nouă“ au a­­dus ca inventar 38 cai, 5 pe­rechi de boi și o vacă, 25 de pluguri, 17 borcane, 6 prășitori, 25 căruțe, un trac­tor, 2 secerători, un zb­or, o batoză, o semănătoae și 142 ha. și 72 ari. Statul le-a dă­ruit o suprafață de 65 hec­tare. Către ora prânzului, din satele învecinate, din Daia, Dăița, Plopșoru, Remus, Oi­­nac, Bălănoaia, Ghizdaru, Slobozia, Oncești, Bălanu, Vieru, Comana și altele în­cepură să sosească căruțe și camioane frumos împodobi­te, aducând daruri țăranilor muncitori, constituiți în gos­podăria agricolă colectivă O viață nouă ii așteaptă și pe țăranii muncitori vlăsceni După amiază, în soarele îm­bietor al acestui sfârșit de Au­gust, pe scena frumos pavoa­zată din curtea Gospodăriei, s’a desfășurat un program de cântece, dansuri și recitări. In curtea gospodăriei agri­cole colective, fanfara cântă un joc săltăreț. Tineri și vârst­nici, au încins o horă mare, chiuind și striț­ând plini de bucurie, fiindcă știu că de a­­cum înainte o viață nouă îi așteaptă. Cele 62 de familii constituite în prima Gospodă­rie colectivă din jud. Vlașca au misiunea de a deschide drum larg, prin hărnicia și în agricultură, rezultatele muncii lor și ce­lorlalți țărani muncitori din împrejurimi, cari văzând fo­loasele muncii în gospodăria agricolă colectivă, se vor a­­lătura lor, celor din primul colectiv vlăscean, pornind pe drumul făuririi socialismului Prelungirea termenului de inscriere in institutele de învățământ superior Ministerul învățământului Public face cunoscut că ter­menul de înscriere în Insti­tutele de învățământ supe­rior se prelungește până la 1 Septembrie 1949, ora 20, pentru cei ce domiciliază în județul în care funcționează Institutul de învățământ su­perior respectiv și 3 Septem­brie 1949, ora 20, pentru cei ce domiciliază în alte ju­dețe. Fac excepție Institutele Politehnice și Institutele Me­dico-Farmaceutice, pentru cari sunt valabile datele a­­nunțate anterior, adică 25 August pentru cei ce domici­liază în județul în care func­ționează Institutul respectiv și 3 Septembrie pentru cei ce domiciliază în alte județe. Pentru toți candidații care trec examenul de absolvire a școlii medii în sesiunea de toamnă, termenul de înscrie­re în Institutele de învăță­mânt superior se menține 3 Septembrie. Ministerul Construcțiilor Școala Profesională de Construcții „M­IM București Str. Mireea Vodă N­o. 28 —tel. 5.22.01 ANU N JA s condițiunile­ de admitere in anul I pentru 600 focuri, dintre care 480 de interni, la următoarele specialități: Zidari — 120 locuri Dulgheri.........................—120 locuri Izolatori ...... — 40 locuri Instalatori de calorifer — 80 locuri Instalatori sanitari­­ — 80 locuri Instalatori electricieni — 40 locuri Mecanici de șantier Fierari de beton • ■ • . — 80 locuri — 40 locuri cu 4—6 clase elementare pre­cum și pentru cei cu 7 clase elementare în eventualitatea că numărul lor va depăși nu­mărul locurilor, se va ține Du­minică 18 Septembrie 1949 la ora 7 dimineața. Adunarea candidaților se va face în Str. Luterană nr. 12. După examenul medical va avea loc examinarea candida­ților la: LIMBA ROMANA și MATEMATICI (scris și oral) CONSTITUȚIA R.P.R. (oral), din materia ultimelor clase elementare. Durata cursurilor este de 3 ani. Absolvenții vor fi plasați imediat în întreprinderile de Construcții ale Ministerului Construcțiilor. Candidații admiși se vor bucura de toate drepturile date elevilor școlilor profesio­nale prin Deciziunea No. 379 a Ministerului­i Muncii și Pre­vederilor Sociale publicată în Buletinul Oficial nr. 21 din 22.4.49, și anume: învăță­mânt, rechizite, scule și între­ținere în internat complect gratuite; indemnizație lunară în bani, după 3 luni de școla­rizate, îmbrăcăminte și încăl­țăminte gratuite. Se primesc elevi și eleve cu cel puțin 4 clase elementare (primare) și având minimum 14 ani împliniți și maximum 16 ani Împliniți. Candidații care au 7 clase elementare vor fi admiși fără concurs dacă numărul lor nu depășește numărul de locuri, înscrierile pentru concursul de admitere în clasa I precum și pentru cei cu 7 clase ele­mentare, se fac la Secretaria­tul școlii sau prin scrisoare recomandată dela 1 Septem­brie 1949 până la 15 Septem­brie 1949, între orele 7—14, depunând o cerere de înscrie­re, semnată de părintele sau tuturorele legal al candidatu­lui, însoțită de următoarele acte: 1. Extract de naștere 2. Certificat de studii (școală). 3. Actul de cetățenie 4. Dovada de salariul părin­ților eliberat de sindicatul in­stituției respective (pentru e­­levii cu părinți salariați). 5. Certificat de averea mo­bilă și imobilă a părinților e­­liberat de secția Financiară a Comitetelor Provizorii (pentru elevii cu părinți muncitori agricoli). Concursul pentru candidații

Next