Fulgerul, 1888-1889 (Anul 1, nr. 1-84)

1889-04-06 / nr. 72

FULGERUL ban ? Şi ast­fel să unificăm şcolele normale, organicându-le mai bine. Si­ nu zicem că fie­care şcolă are misiunea ei. Chestiunea acesta a fost discutată în congresul trecut şi am hotărât unificarea programelor şcole­­lor primare, şi deci e natural că nu ne pu­tem pronunţa alt­fel pentru şcolele normale de cât tot pentru unificare. Câci dacă ai aceiaşi programă la primare, trebue să for­mezi în acelaş fel şi pe da^calii lor. Prin urm ,e argumentele contra unificărei cad de la sine. Alt-ceva s’ar putea obiecta : metoda formarei învăţătorilor săteşti de a putea con­duce mai multe clase în acelaşi timp, să nu neglij nici o clasă şi să nu favorisez una in dauna alteia, din nepricepere, lăsând copiii să se jece, să facă obrăznicii etc. De acesta se simte lipsă de metodă. Şcola normală are deci nevoie şi de 2 şcoli de esplicaţiune una unde dascălul să înveţe cum să conducă şese clase, a doua să aibă cunoştinţă per­fectă de predarea obiectelor. Sfârşesc pro­­nunţându-me pentru unificarea şcolelor nor­male. 1). Savescu susţine din nou unificarea şi cere ca şeoila normală de fete să fie la un nivel şi mai desvoltat de­cât cele­l­alte. D. Tomasiu se pronunţă pentru unificare. D. Tuf­escu combate unificarea. D. Al. Densuşanu combate unificarea. Instituţiunea primară este temelia Statului, naţiunei şi a societăţei. Avem doue medii : ţeranul şi burghezul. Constată deosebirea între săteni şi orăşeni şi crede că nimeni nu este mai conservator de­cât ţeranul care nu pote suferi înfrângerea datinelor sale. D. Ghibănescu întrerupe pe d. Densu­­şianu, întrebându’l dacă In vre­un Stat pre­­care există şcoli normale deosebite. D­­. Bufurianu. Fostul ministru D. Sturza admitea unificarea, dar se temea de corupţiu­­nea care-o va introduce orăşanul, sdruncinend­ traiul ţeranului Ce e mai prost in oraş, se duce in sat, fiind cultura mai proastă. Când vom avea un inveţător cu cultura la nivelul ce­lui din oraş, vom intimpina alte dificultăţi. D. Ed. Grober, e de părerea d-lui Densu­­şianu că chestiunea in discuţiune e forte im­portantă. Regretă indiferentismul care a cu­prins pe profesori faţă cu congresul. Univer­sitatea străluceşte prin lipsă, abia se zăresc vre­o doi, trei. Corpul secundar din Iaşi e foarte slab reprezentat, profesorii din ţară lip­sesc. Constată că discuţiunile an adânca lor rădăcină in instinctul de clasă. Face istoricul desbaterilor pe care le devide in doue părţi: l-ia partea teoretică şi al 2-lea partea prac­tică. Partea teoretică a fost susţinută de d-nii Ghibănescu şi Densuşianu, iar cea practică de d. Pop, care a adaus argumentul cel mai pe­remptoriu şi mai inţelept. Irespunde in special d lui Densuşianu, care fără a motiva in mod ştiinţific a zis că chestia trebue privită din trei puncte de vedere şi in următoarea ordine: I Statul, II Naţiunea, III Societatea. De ce anume aşa ordine şi nu in­vers? D. Densuşianui se ocupă numai de dlo­­meniul social şi uită pe cele­lalte. Trebue să nu punem greutăţi artificiale unora, pentru a­ inlesni desvoltarea altora. Trebue să sfărmăm­ mediul artificial şi să lăsăm ca in mod natural să se afirm­e toate inteligenţile, toate voinţele româ­neşti. Nu insistă mai mult asupra susţinerei teoretice şi atinge un singur punct practic, care e cel mai serios dle­cât toate cele­ supuse de d. Dobrescu, anume argumentul adus de d. Pop. De ce Învăţătorul să aibă mai multe sarcini şi să fie mai prost plătit? Pe când institutorilor sarcinele să le fie m­ai uşoare, prerogativele mai mari ? Aceasta e nedrept şi neştiinţific. Acest punct practic să-l discutăm şi să­­ resolvăm şi atunci un adevăr s-ar face o operă demnă de un congres didactic. Termină făcând apel de a se vota unificarea şcoalelor normale pentru învă­ţători şi institutori. D. C. C. Dobrescu, având din nou cuvân­­tul combate pe d-nii Pop şi Gruber. Accen­­tuiază asupra deosebirei vieţei ţeranului şi acea a orăşenilor. Şi întreabă dacă in şcoala nor­mală pentru învăţători vor intra numai ţerani? In acest caz primeşte unificarea in caz con­trar, nu Şedinţa se rădică la 6 oare. Şedinţa de la 4 Aprilie. Preşedintele anunţă continuarea discuţiu­­nei. Rogă pe d. secretar Dobrescu să deie seamă despre şedinţa pregatitore de aseară. D. C. C. Dobre­scu spune că aseară s’a discutat cestiunea pro şi contra şi crede de datorie a spune că marea majoritate a fost contra unificărei sculelor normale. 1). Leonardescu, avănd cuvântul­­şi pune antâiu întrebarea dacă există vr’o deosebi­re intre scula normală de învăţători şi intre cea de institutori ? Al doilea cum să fie or­ganizate ? Nu putem resolvi a doua fără cea d'intăiu. Intrând în fond ,fice că unii au susţinut că nu este nici o deosebire şi să facem o singură şcolă. A doua opiniune este că exis­tă o deosebire şi mai este o a treia părere că de­şi există o deosebire totuşi trebuie uni­ficată. De unde provine această diverginţă de opinie ? Se crede că scală de institutori va înăduşi, va fi superioră celei de învăţă­tori. Nu se potent ... Să facem o scală co­­respumjatore cu trebuinţele nostru şi punc­tul de plecare al discuţiunei este greşit. Ches­tiunea trebuie luată dintr’un punct obiectiv. Să înlăturăm idealul. Există vre-o deosebire ? Să vedem mai in­­tăiu ce fel de şcolă este acesta în organis­mul învăţământului? Cu toţii­­avem să res­­pundem că este o şcălă .­Condară specială. De unde ies omeni speciali a pregăti copiii. Şeoila normală de institutori este şi ea o şco­lă secondară specială, prin urm­are nu este nici o deosebire şi nu este superifică. In şcoi­la normală de institutori au să intre copii din oraşe, in cea de învăţători, vor intra de la sate. Iată deosebirea de elemente. Dacă nu este deosebire de ierarchie, este deosebi­rea de elemente. Răpiţi intr’un mod indirect satelor copiii, cănd îi întruniţi intr'o singu­ră sefilă. Noi să dăm o soluţiune practică, nu ideală. Deci sefila normală de învăţători se deosebeşte prin plantele, de­şi amăndouă sunt puse pe aceiaşi linie. Apoi la ce vers­tă să primim pe cei de la sate şi pe cei de la oraş . Trebuie să ţinem şi socoteală că ţe­ranul e lipsit de mijlfice. Transformaţi in­direct sefila normală de învăţători în sefilă de institutori. E de părere că nu se pote realiza unificarea şi remăne numai organi­zarea acestor şcoli, care depinde de la di­recţia ce li se vor da. D. Arbore susţine deosebirea şi declară de utopică ideia unificărei. ]­. Răşcanu. Unui învăţător cum şi unui institutor se cere să formeze un copil pentru cursul secundar. Dacă li se dă aceiaşi în­datorire şi unuia şi altuia, ar fi o nedreptate ca să nu să deie aceiaşi cultură, şi unuia şi altuia. Se invocă inconveniente budgetare de d. Tufescu. Aceasta nu trebue să ne preo­cupe. Nu inţelege pentru ce nu sar duce un institutor şi la sat. D. Tufescu crede că dacă vom tri­mete institutorii la ţară, întor­ci­­ndu­ se la oraşe vor fi bătrâni, deci mai puţin energici şi chiar capabili. Apoi nu­­ vom trimete cifbră pentru viaţă ci vom fixa anume timpul. Dacă dar un învăţător are a­­celeaşi datorii ca şi un institutor de ce să nu fie unificat. Sa obiectat că altele sunt nevoid­e de la sate, altele de la oraş. Dacă vom cere de la învăţător să fie agricultor şi industriaş, nu va fi nimic. ]). Savescu in urma discuţiunilor, convin­gând­u-se se declară contra unificărei, de­şi susţinuse ori, în două rânduri, unificarea. D . Creangă. Se plânge că congresele n’au ajuns nici odată la nici un resultat. Se de­clară contra unificărei şi contra deosebirei. Emite părerea că ambele şcoli trebue orga­nizate radical. D. C. C. Dobrescu protestează contra a­­firmaţiunelor d-lor Gruber şi Creangă că pro­fesorii ar fi indiferenţi şi că n’am ajuns la nici un resultat. Dovedeşte cu statistica pro­gresele ce le-am făcut in inveţămentul pri­mar de la 1864 inefice. Ce cereţi cu noua reformă ? Cereţi copilului patru clase prima­re. Aceasta e progres ? Voi ca starea actu­ală a societăţei să progresezi şi nu cu ideal Vorbiţi de legea de la 1883. Ea este un i­­deal. Sunt de părere ca la sate să fie doi învăţători, dar dacă sunt 2000 de comune fără şcoli, bine e ca la sate să lăsăm fără şefile şi acolo unde sunt, să punem doi profesori . Apoi institutorul mai ales învăţătorul trebue să se bucure de încrederea cetăţenilor. Prin urmare trebue să fie stabil. Eu cred că e de­mocratică ideia de a înfige în fie­care comu­nă câte un ţăran învăţător. Găseşte o fatală deosebire între aceste şcoli. In fine propune acest proiect de desiderat : „Asupra întrebărei puse în discuţiune : „Dacă trebuie să fie sau nu deosebire in­­­tre organisarea şcoalei normale pentru in­­­văţători şi invăţătore şi acelei pentru ins­titutori şi institutore; „Ţinend socoteală de starea actuală a so­­­cietăţei noistre care ne impune iacă pentru „mult timp un mod de pregătire deosebit al „învăţătorilor şi invăţătorelor, de pregătirea „institutorilor şi institutorelor ; „Avănd in videre că afară de predarea in­­„văţămentului elementar şi obligator, misi­­unea învăţătorului şi invăţătorelor este cu „totul alta la sate de cât a institutorilor şi „institutorelor . „Congresul corpului didactic din Romănia „e de părere ca să se organizeze două fe­luri de scele normale primare : unele pen­­­tru pregătirea învăţătorilor şi invăţătoirelor, „altele pentru pregătirea institutorilor şi ins­­­titutoirelor.“ D. G. Burnetanu. Respunde d-lui Leo­­nardescu şi spune că sunt numai un fel de plante. întreabă pe d Arbore de ce nu-i pasă cum a plătit învăţătorul de la ţară ? Doreşte ca lejile să fie egale. Respunde că tocmai câtă vreme va fi deosebire, va fi şi hotar, întreabă pe d. Savescu, care’s argu­mentele d-sale de convingere, care-i moti­vul schimbărei părerei d-sale. Er, am găsit la d. Savescu principii asta-i şi nu. Pentru ca să se deie aceiaşi instrucţiune copiilor, trebue să existe egalitate între în­văţători şi institutori. învăţătorul prinde ră­dăcini ori­unde, numai bun să fie,—aceasta ca respuns d-lui Dobrescu,— fie el trei ani acolo, dar să fie la locul lui şi nu 25 ani şi nevrednic. Sfărşeşte rugănd continuarea dis­cuţiunei. Dacă astăzi nu se va ţinea samă de desideratele nostre, cel puţin să vadă generaţiunea viitoare că am muncit. I­. Arbore iu treabă pe ce vă sprijiniţi că în 3 ani învăţătorul va fi capabil. D. ('rifulescu vorbind contra unificărei con­stată o ură între ţeran şi târgoveţ. Conchi­de cerând închiderea discuţiunei. ]). E. Gruber vorbeşte contra închiderei discuţiunei. Spune că se desimte cea mai însem­nată chestiune şi sunt de relevat ar­gumente nud­. D. Dr. Rizu. Ar trebui să căutăm a fi logici , să nu luăm decisiuni contraz­icătore. Combate pe d. Leonardescu care au făcut un curs de botanică. Dacă învăţătorul la sate va fi acelaş o să năvălească satele la oraşe. Moravurile la ţară sunt mai sanatese şi da­că am avea o năvălire de la sate aceştia ne vor mai îndrepta căci stăm plecaţi. In ces­­tia budgetului nu discutăm, fiind­că noi nu legiferăm. Sfârşeşte spuind : Dacă voiţi să avem do­ue şcoli, atunci puneţi două table : pentru cuconaşi şi pentru mojici. D. Atanasiu emite o părere: să existe do­ue şcoli însă cu acelaş program. In şcolla de învăţători să se primească numai ţerani, iar la şcola de institutori numai orăşeni. D. E. Gruber. Avend din nou cuvântul, adauge că prin unificare vom ajunge la re­­sul­tul că punem în contact sătenii cu oră­şenii, ceia ce e un bine imens. Sfârşeşte pro­punând acest desiderat : „In privinţa chestiunei puse dacă sculele „normale de institutori şi învăţători, trebu­­iesc să fie unificate sau diversificate, con­­­gresul admite principiul unificărei şi ex­primă dorinţa ca acelaşi învăţământ in ace­leaşi colul­­ţi­uni să se extindă şi asupra şeu­­lelor normale primare de fete. Preşedintele pune la vot includerea dis­cuţiunei. D. Creangă e pentru contra. Se ad­mite închiderea discuţiunei cu­­17 voturi, con­tra 35. Se pune la vot noi propunerea d-lui E. Gruber care intrun 31 voturi pentru, iar 67 contra şi 2 abţineri. Preşedintele declară că desideratul d-lui Dobrescu a fost primit, de drece acel al d-lui Gruber s’a respins. Şedinţa de la 5 Aprilie. Şedinţa se deschide la 6 luni. a. m. D. C. C. Dobrescu face o scurtă dare de seamă asupra şedinţei prealabile de aseară. D. G. Nădejde protestează contra modu­lui de procedare a biroului. Ni se pune o chestiune şi in acelaşi timp ni se impun şi părerile. D. Troteanu (vice­preşedinte) Biroul nu este ministerul şi nu pote impune nimărui păreri. Aci suntem fraţi. Desbatem cu in­­tenţiunea că diseceratide ilustre vo­r fi luate în seamă de autorităţi. Asupra revenirei unei decisiuni luate nici nu mai pote fi discuţiune. In privinţa propunerei de eri se acuză biu­­roul că a procedat greşit. Dacă propunerea d-lui E. Gruber a căztut, e natural că cea­laltă a roman în pierdre. D. Atanm­iu rugă să se deie cetire pro­­punerei sale. D. Dobrescu. Nu putem sub nici o formă reveni asupra şedinţei de eui. Ceteşte o pro­punere a d-lui Atanasiu şi­­,zice că acum nu se pote discuta chestiunea programei, de ore ce are a fi discutată anul viitor. D. Atanasiu: Dacă anul acesta am votat deosebirea şi anul viitor vom vota deosebi­rea programelor, atunci ce am făcut ? Am cerut deosebirea de şcoli şi apoi vom face condiţiunele de admisibilitate ? Preşedintele pune la vot. ănteiul desiderat care 7»«e : Congresul corpului didactic e de părere că : 1) „pentru cei ce voiesc a intra în şcoila „normală de învăţători şi invăţătdre să se „ceară pe lăngă calitatea lor de fii de să­­„teni, ca să prosinte un atestat de termina­rea cursului primar elementar obligator. 2) „pentru cei ce voiesc a intra în şed­­ala normală de institutori şi institutore să „se ceară ca să prosinte un certificat de ter­minarea cursului de cel puţin patru ani, a „unei şeolle secondam cre­ ento.“ Se votează prin rildicări de mări. Mai mulţi profesori protestează şi cer cu­vântul. Preşedintele pune la vot al doilea desi­­derat. „Congresul corpului didactic e de pftrare „că singurul mijloc prin care se pot recruta „buni elevi In lcohIi­ normală de învăţători „şi învăţătore, institutori şi institutori este­­ concursul după după programul de admi­­­siune de mai înainte cunoscut şi publicat.“ Al treilea desiderat.

Next