Fulgerul, 1888-1889 (Anul 1, nr. 1-84)
1889-04-06 / nr. 72
FULGERUL ban ? Şi astfel să unificăm şcolele normale, organicându-le mai bine. Si nu zicem că fiecare şcolă are misiunea ei. Chestiunea acesta a fost discutată în congresul trecut şi am hotărât unificarea programelor şcolelor primare, şi deci e natural că nu ne putem pronunţa altfel pentru şcolele normale de cât tot pentru unificare. Câci dacă ai aceiaşi programă la primare, trebue să formezi în acelaş fel şi pe da^calii lor. Prin urm ,e argumentele contra unificărei cad de la sine. Alt-ceva s’ar putea obiecta : metoda formarei învăţătorilor săteşti de a putea conduce mai multe clase în acelaşi timp, să nu neglij nici o clasă şi să nu favorisez una in dauna alteia, din nepricepere, lăsând copiii să se jece, să facă obrăznicii etc. De acesta se simte lipsă de metodă. Şcola normală are deci nevoie şi de 2 şcoli de esplicaţiune una unde dascălul să înveţe cum să conducă şese clase, a doua să aibă cunoştinţă perfectă de predarea obiectelor. Sfârşesc pronunţându-me pentru unificarea şcolelor normale. 1). Savescu susţine din nou unificarea şi cere ca şeoila normală de fete să fie la un nivel şi mai desvoltat decât celelalte. D. Tomasiu se pronunţă pentru unificare. D. Tufescu combate unificarea. D. Al. Densuşanu combate unificarea. Instituţiunea primară este temelia Statului, naţiunei şi a societăţei. Avem doue medii : ţeranul şi burghezul. Constată deosebirea între săteni şi orăşeni şi crede că nimeni nu este mai conservator decât ţeranul care nu pote suferi înfrângerea datinelor sale. D. Ghibănescu întrerupe pe d. Densuşianu, întrebându’l dacă In vreun Stat precare există şcoli normale deosebite. D. Bufurianu. Fostul ministru D. Sturza admitea unificarea, dar se temea de corupţiunea care-o va introduce orăşanul, sdruncinend traiul ţeranului Ce e mai prost in oraş, se duce in sat, fiind cultura mai proastă. Când vom avea un inveţător cu cultura la nivelul celui din oraş, vom intimpina alte dificultăţi. D. Ed. Grober, e de părerea d-lui Densuşianu că chestiunea in discuţiune e forte importantă. Regretă indiferentismul care a cuprins pe profesori faţă cu congresul. Universitatea străluceşte prin lipsă, abia se zăresc vreo doi, trei. Corpul secundar din Iaşi e foarte slab reprezentat, profesorii din ţară lipsesc. Constată că discuţiunile an adânca lor rădăcină in instinctul de clasă. Face istoricul desbaterilor pe care le devide in doue părţi: l-ia partea teoretică şi al 2-lea partea practică. Partea teoretică a fost susţinută de d-nii Ghibănescu şi Densuşianu, iar cea practică de d. Pop, care a adaus argumentul cel mai peremptoriu şi mai inţelept. Irespunde in special d lui Densuşianu, care fără a motiva in mod ştiinţific a zis că chestia trebue privită din trei puncte de vedere şi in următoarea ordine: I Statul, II Naţiunea, III Societatea. De ce anume aşa ordine şi nu invers? D. Densuşianui se ocupă numai de dlomeniul social şi uită pe celelalte. Trebue să nu punem greutăţi artificiale unora, pentru a inlesni desvoltarea altora. Trebue să sfărmăm mediul artificial şi să lăsăm ca in mod natural să se afirme toate inteligenţile, toate voinţele româneşti. Nu insistă mai mult asupra susţinerei teoretice şi atinge un singur punct practic, care e cel mai serios dlecât toate cele supuse de d. Dobrescu, anume argumentul adus de d. Pop. De ce Învăţătorul să aibă mai multe sarcini şi să fie mai prost plătit? Pe când institutorilor sarcinele să le fie mai uşoare, prerogativele mai mari ? Aceasta e nedrept şi neştiinţific. Acest punct practic să-l discutăm şi să resolvăm şi atunci un adevăr s-ar face o operă demnă de un congres didactic. Termină făcând apel de a se vota unificarea şcoalelor normale pentru învăţători şi institutori. D. C. C. Dobrescu, având din nou cuvântul combate pe d-nii Pop şi Gruber. Accentuiază asupra deosebirei vieţei ţeranului şi acea a orăşenilor. Şi întreabă dacă in şcoala normală pentru învăţători vor intra numai ţerani? In acest caz primeşte unificarea in caz contrar, nu Şedinţa se rădică la 6 oare. Şedinţa de la 4 Aprilie. Preşedintele anunţă continuarea discuţiunei. Rogă pe d. secretar Dobrescu să deie seamă despre şedinţa pregatitore de aseară. D. C. C. Dobrescu spune că aseară s’a discutat cestiunea pro şi contra şi crede de datorie a spune că marea majoritate a fost contra unificărei sculelor normale. 1). Leonardescu, avănd cuvântulşi pune antâiu întrebarea dacă există vr’o deosebire intre scula normală de învăţători şi intre cea de institutori ? Al doilea cum să fie organizate ? Nu putem resolvi a doua fără cea d'intăiu. Intrând în fond ,fice că unii au susţinut că nu este nici o deosebire şi să facem o singură şcolă. A doua opiniune este că există o deosebire şi mai este o a treia părere că deşi există o deosebire totuşi trebuie unificată. De unde provine această diverginţă de opinie ? Se crede că scală de institutori va înăduşi, va fi superioră celei de învăţători. Nu se potent ... Să facem o scală corespumjatore cu trebuinţele nostru şi punctul de plecare al discuţiunei este greşit. Chestiunea trebuie luată dintr’un punct obiectiv. Să înlăturăm idealul. Există vre-o deosebire ? Să vedem mai intăiu ce fel de şcolă este acesta în organismul învăţământului? Cu toţiiavem să respundem că este o şcălă .Condară specială. De unde ies omeni speciali a pregăti copiii. Şeoila normală de institutori este şi ea o şcolă secondară specială, prin urmare nu este nici o deosebire şi nu este superifică. In şcoila normală de institutori au să intre copii din oraşe, in cea de învăţători, vor intra de la sate. Iată deosebirea de elemente. Dacă nu este deosebire de ierarchie, este deosebirea de elemente. Răpiţi intr’un mod indirect satelor copiii, cănd îi întruniţi intr'o singură sefilă. Noi să dăm o soluţiune practică, nu ideală. Deci sefila normală de învăţători se deosebeşte prin plantele, deşi amăndouă sunt puse pe aceiaşi linie. Apoi la ce verstă să primim pe cei de la sate şi pe cei de la oraş . Trebuie să ţinem şi socoteală că ţeranul e lipsit de mijlfice. Transformaţi indirect sefila normală de învăţători în sefilă de institutori. E de părere că nu se pote realiza unificarea şi remăne numai organizarea acestor şcoli, care depinde de la direcţia ce li se vor da. D. Arbore susţine deosebirea şi declară de utopică ideia unificărei. ]. Răşcanu. Unui învăţător cum şi unui institutor se cere să formeze un copil pentru cursul secundar. Dacă li se dă aceiaşi îndatorire şi unuia şi altuia, ar fi o nedreptate ca să nu să deie aceiaşi cultură, şi unuia şi altuia. Se invocă inconveniente budgetare de d. Tufescu. Aceasta nu trebue să ne preocupe. Nu inţelege pentru ce nu sar duce un institutor şi la sat. D. Tufescu crede că dacă vom trimete institutorii la ţară, întorcindu se la oraşe vor fi bătrâni, deci mai puţin energici şi chiar capabili. Apoi nu vom trimete cifbră pentru viaţă ci vom fixa anume timpul. Dacă dar un învăţător are aceleaşi datorii ca şi un institutor de ce să nu fie unificat. Sa obiectat că altele sunt nevoide de la sate, altele de la oraş. Dacă vom cere de la învăţător să fie agricultor şi industriaş, nu va fi nimic. ]). Savescu in urma discuţiunilor, convingându-se se declară contra unificărei, deşi susţinuse ori, în două rânduri, unificarea. D . Creangă. Se plânge că congresele n’au ajuns nici odată la nici un resultat. Se declară contra unificărei şi contra deosebirei. Emite părerea că ambele şcoli trebue organizate radical. D. C. C. Dobrescu protestează contra afirmaţiunelor d-lor Gruber şi Creangă că profesorii ar fi indiferenţi şi că n’am ajuns la nici un resultat. Dovedeşte cu statistica progresele ce le-am făcut in inveţămentul primar de la 1864 inefice. Ce cereţi cu noua reformă ? Cereţi copilului patru clase primare. Aceasta e progres ? Voi ca starea actuală a societăţei să progresezi şi nu cu ideal Vorbiţi de legea de la 1883. Ea este un ideal. Sunt de părere ca la sate să fie doi învăţători, dar dacă sunt 2000 de comune fără şcoli, bine e ca la sate să lăsăm fără şefile şi acolo unde sunt, să punem doi profesori . Apoi institutorul mai ales învăţătorul trebue să se bucure de încrederea cetăţenilor. Prin urmare trebue să fie stabil. Eu cred că e democratică ideia de a înfige în fiecare comună câte un ţăran învăţător. Găseşte o fatală deosebire între aceste şcoli. In fine propune acest proiect de desiderat : „Asupra întrebărei puse în discuţiune : „Dacă trebuie să fie sau nu deosebire intre organisarea şcoalei normale pentru invăţători şi invăţătore şi acelei pentru institutori şi institutore; „Ţinend socoteală de starea actuală a societăţei noistre care ne impune iacă pentru „mult timp un mod de pregătire deosebit al „învăţătorilor şi invăţătorelor, de pregătirea „institutorilor şi institutorelor ; „Avănd in videre că afară de predarea in„văţămentului elementar şi obligator, misiunea învăţătorului şi invăţătorelor este cu „totul alta la sate de cât a institutorilor şi „institutorelor . „Congresul corpului didactic din Romănia „e de părere ca să se organizeze două feluri de scele normale primare : unele pentru pregătirea învăţătorilor şi invăţătoirelor, „altele pentru pregătirea institutorilor şi institutoirelor.“ D. G. Burnetanu. Respunde d-lui Leonardescu şi spune că sunt numai un fel de plante. întreabă pe d Arbore de ce nu-i pasă cum a plătit învăţătorul de la ţară ? Doreşte ca lejile să fie egale. Respunde că tocmai câtă vreme va fi deosebire, va fi şi hotar, întreabă pe d. Savescu, care’s argumentele d-sale de convingere, care-i motivul schimbărei părerei d-sale. Er, am găsit la d. Savescu principii asta-i şi nu. Pentru ca să se deie aceiaşi instrucţiune copiilor, trebue să existe egalitate între învăţători şi institutori. învăţătorul prinde rădăcini oriunde, numai bun să fie,—aceasta ca respuns d-lui Dobrescu,— fie el trei ani acolo, dar să fie la locul lui şi nu 25 ani şi nevrednic. Sfărşeşte rugănd continuarea discuţiunei. Dacă astăzi nu se va ţinea samă de desideratele nostre, cel puţin să vadă generaţiunea viitoare că am muncit. I. Arbore iu treabă pe ce vă sprijiniţi că în 3 ani învăţătorul va fi capabil. D. ('rifulescu vorbind contra unificărei constată o ură între ţeran şi târgoveţ. Conchide cerând închiderea discuţiunei. ]). E. Gruber vorbeşte contra închiderei discuţiunei. Spune că se desimte cea mai însemnată chestiune şi sunt de relevat argumente nud. D. Dr. Rizu. Ar trebui să căutăm a fi logici , să nu luăm decisiuni contrazicătore. Combate pe d. Leonardescu care au făcut un curs de botanică. Dacă învăţătorul la sate va fi acelaş o să năvălească satele la oraşe. Moravurile la ţară sunt mai sanatese şi dacă am avea o năvălire de la sate aceştia ne vor mai îndrepta căci stăm plecaţi. In cestia budgetului nu discutăm, fiindcă noi nu legiferăm. Sfârşeşte spuind : Dacă voiţi să avem doue şcoli, atunci puneţi două table : pentru cuconaşi şi pentru mojici. D. Atanasiu emite o părere: să existe doue şcoli însă cu acelaş program. In şcolla de învăţători să se primească numai ţerani, iar la şcola de institutori numai orăşeni. D. E. Gruber. Avend din nou cuvântul, adauge că prin unificare vom ajunge la resultul că punem în contact sătenii cu orăşenii, ceia ce e un bine imens. Sfârşeşte propunând acest desiderat : „In privinţa chestiunei puse dacă sculele „normale de institutori şi învăţători, trebuiesc să fie unificate sau diversificate, congresul admite principiul unificărei şi exprimă dorinţa ca acelaşi învăţământ in aceleaşi colulţiuni să se extindă şi asupra şeulelor normale primare de fete. Preşedintele pune la vot includerea discuţiunei. D. Creangă e pentru contra. Se admite închiderea discuţiunei cu17 voturi, contra 35. Se pune la vot noi propunerea d-lui E. Gruber care intrun 31 voturi pentru, iar 67 contra şi 2 abţineri. Preşedintele declară că desideratul d-lui Dobrescu a fost primit, de drece acel al d-lui Gruber s’a respins. Şedinţa de la 5 Aprilie. Şedinţa se deschide la 6 luni. a. m. D. C. C. Dobrescu face o scurtă dare de seamă asupra şedinţei prealabile de aseară. D. G. Nădejde protestează contra modului de procedare a biroului. Ni se pune o chestiune şi in acelaşi timp ni se impun şi părerile. D. Troteanu (vicepreşedinte) Biroul nu este ministerul şi nu pote impune nimărui păreri. Aci suntem fraţi. Desbatem cu intenţiunea că diseceratide ilustre vor fi luate în seamă de autorităţi. Asupra revenirei unei decisiuni luate nici nu mai pote fi discuţiune. In privinţa propunerei de eri se acuză biuroul că a procedat greşit. Dacă propunerea d-lui E. Gruber a căztut, e natural că cealaltă a roman în pierdre. D. Atanmiu rugă să se deie cetire propunerei sale. D. Dobrescu. Nu putem sub nici o formă reveni asupra şedinţei de eui. Ceteşte o propunere a d-lui Atanasiu şi,zice că acum nu se pote discuta chestiunea programei, de ore ce are a fi discutată anul viitor. D. Atanasiu: Dacă anul acesta am votat deosebirea şi anul viitor vom vota deosebirea programelor, atunci ce am făcut ? Am cerut deosebirea de şcoli şi apoi vom face condiţiunele de admisibilitate ? Preşedintele pune la vot. ănteiul desiderat care 7»«e : Congresul corpului didactic e de părere că : 1) „pentru cei ce voiesc a intra în şcoila „normală de învăţători şi invăţătdre să se „ceară pe lăngă calitatea lor de fii de să„teni, ca să prosinte un atestat de terminarea cursului primar elementar obligator. 2) „pentru cei ce voiesc a intra în şedala normală de institutori şi institutore să „se ceară ca să prosinte un certificat de terminarea cursului de cel puţin patru ani, a „unei şeolle secondam cre ento.“ Se votează prin rildicări de mări. Mai mulţi profesori protestează şi cer cuvântul. Preşedintele pune la vot al doilea desiderat. „Congresul corpului didactic e de pftrare „că singurul mijloc prin care se pot recruta „buni elevi In lcohIi normală de învăţători „şi învăţătore, institutori şi institutori este concursul după după programul de admisiune de mai înainte cunoscut şi publicat.“ Al treilea desiderat.