Fulgerul, 1910-1911 (Anul 3, nr. 1-62)

1911-01-15 / nr. 13

de boi cu plug? votaţi pe Stere? Şi cami, la toată urma s’au conchis într'o tristă şi dureroasă realitate: „Vreţi gloanţe şi şrapnele? ascultaţi pe Stere, votaţi pe Stere“. Alegătorul rural a făcut, spre nenoro­cirea lui, prea triste experienţe ascultând învăţămintele şi poveţile ce i le-au dat po­­poraniştii şi se va păzi bine de a mai as­culta aceste poveţe, de a urma aceste în­demnuri cari l-au costat şiroae de sânge. D. Stere va avea ocazia să se încre­dinţeze pe deplin despre aceasta. Rezistenţa de la instrucţie Rău trebue să le pară astăzi liberali­lor de gustul ce şi l-au făcut, desfiinţând contenciosul administrativ. Ce bine le-ar fi prins această instituţiune astă­zi, când, după ce şi-au căpătuit partizanii, după ce-au împanat toate slujbele cu ei, i-a decretat inamovibili ! Toţi sunt decişi a se face Tanasă, a se preface că nu înţeleg pe actualii lor şefi, cari le-au dat a înţelege că li e peste putinţă a face slujbă cu ei, întru­cât nu există nici o comunitate de idei şi de sentimente între aceşti şefi şi ina­movibilii înfipţi de liberali în slujbe. Cei mai dârji, însă, sunt cei de la mi­nisterul instrucţiei publice, cari, încura­jaţi de fostul lor protector, d. Spiru Ha­­ret, ţin morţiş sa fie şi funcţionari ina­movibili şi adevăraţi pensionari inamo­vibili la catedrele lor. Aceşti colectivişti de rasă, nu vor, nici în ruptul capului, să înţeleagă că nu pot să se bucure de două inamovibilităţi, în acelaş timp, şi ţipă cât îi ţine gura prin gazetele liberale că aceste inamovibili­tăţi nu pot fi suprimate, întru­cât ele sunt garantate prin legi, făcându-se a uita călcarea de lege făptuită de d. Ha­­ret, care­ a înlocuit pe toţi funcţionarii de la instrucţie numiţi de d. Vlădescu, tot în baza unei legi ce le garanta inamovi­bilitatea, făcându-se a uita nenumăratele fărădelegi făptuite de cel mai sector mi­nistru ce-a deţinut portofoliul ministeru­lui instrucţiei, împins de la spate de a­­ceşti inamovibili cazaci. Ah !—zic ei—dar există o deosebire între călcarea drepturilor celor numiţi de d. Vlădescu şi între călcarea drepturilor celor numiţi de d. Haret, pe care vrea s’o făptuiască d. C. Arion, actualul mi­nistru al instrucţiei. D. Haret a lucrat la adăpostul unei legi care suspenda stabi­litatea, lege votată, la 1907, de însăşi Camerile cons°rvatoare, pe când d. A­­rion n’are la dispoziţie o asemenea lege, sub care să se adăpostească. Recunoaştem că partidul conservator, sub impresia răscoalelor săteşti, a comis o greşală de neertat, dând în mâna li­beralilor o armă de care s’au servit cu patimă, lovind nu în funcţionarii ce nu-şi făcuseră datoria să preîntimpine răscoa­lele săteşti, ci în acei pe cari-i presupu­neau de adversari politici ai lor, în a­­cei ce nu voiau să ardă tămâe sub na­sul sfinţilor din calendarul colectivist. Ce legâtura putea să existe între func­ţionarii superiori ai ministerului, între inspectorii şcolari, pe cari d. Haret i-a schimbat pe rudă pe sămânţă şi i-a în­locuit cu devotaţii sei cazaci, şi între răscoalele săteşti ? Apoi, nu fie cu banat, tocmai unia din cei noi numiţi au fost prinşi bântu­­luind satele şi împingând pe ţarani la răzvrătire. Şi, în loc ca d. Haret şi tovarăşii sei să-i trimeată la puşcărie, i-a trimis în înal­tele funcţiuni de directori în minister, inspectori şi alte mari demnităţi. Ori­cum ar fi, un lucru se impune nou­lui ministru al instrucţiei : profesorul, dacă vrea să fie profesor şi să benefi­cieze de foloasele ce i le acordă legea, trebue să-şi caute de catedra sa, nu s’o lase câte 10—20 de ani în sama unor suplinitori, în cele mai multe cazuri ne­îndestul de pregătiţi ; dacă vrea să fie funcţionar în minister, inspector sau alt fel de slujbaş, n’are decât să renunţe la catedră. Şi sperăm că d. C. Arion va regula cât mai neîntârziat această situaţie ne­regulată şi dăunătoare bunului m­as al instrucţiei publice, cu toată opunerea domnilor colectivişti cu două stomachuri. SONET Când ai plecat, ţi-am dat, ca amintire, Inelul ce pe deget l'am purtat Şi'n clipa dulce-a unui sărutat, Uitarăm focul trist de despărţire. Şi-acum te am în minte ne'ncetat, Frumos cum eşti, ca o închipuire, Cu zimbet vag, cu lacrimi în privire, Ca ’n ziua ’n cari mi te-ai depărtat. De-atunci n’avui un ceas de mulţumire, Mi’s ochii slânşi de plâns şi nedormire, Mi-e sufletul în veci neîmpăcat. Şi’mi vine-un dor, un dor nemăsurat, Un dor nebun, de lungă pribegire, Ca să te uit şi eu cum n-ai uitat. Genia, Manifestele d-lui Săndulescu De când a rămas văduv... de slujbuli­­ţă, d. Ghiţă Săndulescu a fost lovit de-o cruda boală. D-sa sufere de mania per­­secuţiunei. Încotro se întoarce, nu vede de cât persecutori şi persecutaţi, şi aceas­tă boală şi-o vădeşte prin manifestele ce le croeşte între două pahare cu vin. Mai dăună­zi, crezându-se persecutat în candidatura sa, de cătră foştii sei subal­terni, le-a tras un manifest, în care’i a­­meninţă cu rigorile legei de organizarea poliţiei, manifest de care poliţiştii noştri nu s’au prea îngrozit, ştiindu’l pe d. Săn­dulescu că nu are darul a se încindi, şi că nu va putea găsi alţi încă patru in­divizi de aceiaş mentalitate cu el. Astă­zi d. Săndulescu serveşte cititorilor Mişcărei—dacă va fi având şi ea cititori —un alt manifest. De astă dată şi persecutorii şi perse­cutaţii s’au schimbat. Victimele sunt nu­meroşii funcţionari publici de la diferi­tele autorităţi, iar călăii, nelegiuiţii că­lăi, miniştrii şi toţi şefii de servicii, cari­­ar fi ameninţând pe funcţionari cu des­tituirea şi înlocuirea. Ori­ce om, cu pic de judecată, îşi poa­te lesne închipui câtă valoare are şi a­­cest manifest al fostului poliţai. Care­ ar fi interesul noului regim de a lovi in existanţa funcţionarilor de carie­ră, înlocuindu-i prin alţii noi ? Are oare partidul conservator nevoe de dinastii de căpătuit, şi încă câte cu două trei slujbe, cum se obişnueşte la colec­tivişti ? Are el atâtea oameni nevoieşi în rân­durile sale, în­cât să fie silit a lovi, fă­ră nici un motiv şi fără nici o vină, în funcţionarii de carieră, cari­ şi caută de slujba lor? De­sigur că nu. Marea majoritate a membrilor partidu­lui conservator sunt oameni cu situaţii materiale bune, cu existenţa asigurată pentru ziua de mâne, şi nu dorul de ob­ţinerea unei neînsemnate funcţiuni i-a mânat să lupte pentru obţinerea puterei. Trecutul partidului conservator ne în­dreptăţeşte a crede că schimbări de func­ţionari nu se vor face, şi de astă-data, de­cât în număr foarte restrâns, şi mai ales că funcţionarii de carieră nu vor fi sacrificaţi. Că vor fi măturate caracudele colecti­viste cocoţate în slujbe pentru cari n’au avut alt merit de cât titlul de membru al clubului, ori rudă a cutărui colecti­vist, se prea poate. Acesta nu va fi însă de­cât un act de asanare, imperios cerut. Conservatorii să fie atenţi Spre a evita Târei vreo surpriză neplă­cută, ne facem datoria a atrage atenţiunea noului guvern asupra agenţilor stenşti şi haret­işti de pe la sate, rari­ au început iarăşi periculoasa lor agitaţie. In primul loc sunt unia dintre admi­nistratorii de plasă, recunoscuţi ca agenţi tulburători, o parte din preoţi şi învăţă­torii rurali. Dintre aceştia vom semnala ca mai în­verşunaţi propagatori ai ideilor nesănă­toase pe d-zi­i I. Fetrov sub­ revizor şcolar, D. Bota (Ciurea), Brudariu (Podul­ Iloae), Dorin (Româneşti), Negrei (Mogoşeşti), Sandu (Bucium), Ionăşescu (Larga), Se­­vastian (Rădeni), Cozoschi (Belceşti), Gas­par (Beuleai), Iamandi (Munteni), Dodon (Pauşe­şti), Negoiţa (Podul-Iloaei), Ulman (Cepleniţa), Pomârleanu (Popeşti), I. Ni­­colau (Osoi), Gh. Sachelar (Prisacani). Cea mai mare parte din ei au fost in­stigatorii de la 1907 şi, drept răsplată, au fost medaliaţi şi puşi revizori şi con­trolori de bănci populare. Faţă cu tristă experienţă făcută la 1907, partidul conservator e dator să fie măsuri urgente pentru stârpirea sămănţei anar­hiei, prin a nu încolţi din nou, şi a avea o deosebită supraveghere asupra celor cari­­ar putea provoca repetarea nenorocitelor evenimente din mart 1907. 1.000.000 pogoane pentru ţarani. Programul partidului conserva­tor anunţă că guvernul va scoate în vânzare, la săteni, bunurile a­­şezămintelor de bine­facere, întinderea totală a pământurilor arabile ce le posedă aceste aşeză­minte de bine­facere este de 363000 hectare. La această sumă adăugându-se cele 140000 hectare proprietatea Statului, cari de asemenea vor fi vândute în loturi, ne dă suma de 503000 hectare sau un milion de pogoane ce se vor pune la dispoziţia sătenilor. Câtă deosebire între calea paci­­nică şi liniştită pe care noul gu­vern înţelege să împroprietărească un însemnat număr de săteni cari n au pâmănt, şi între calea anar­­chică şi hoţască pe care colecti­viştii generoşi caută să împingă pe săteni, îndemnându-i să pue stăpânire, cu sila, pe moşiile pro­prietăţi particulare. Dezaprobarea scan­dalului de la Teatru In urma scandalului care­ a avut loc, la Teatrul Naţional, sâmbăta trecută, di­recţia publică următorul comunicat : Angajarea artistei Francisca Rozan s-a făcut de către comitetul de lectură. Au votat pentru angajarea ei, pe lângă di­rector, d-nii A. Naum şi N. Gane mem­bri ai „Academiei Române“. Chestia naţionalităţei nu s-a pus şi nici nu se putea pune. Era în discuţie numai dacă noua angajată are sau nu talent. Direcţia a fost înştiinţată de scanda­lul ce se pregătia ; nu a crezut însă să recunoască drept de amestec în institu­ţie acelora cari n’au nici un drept la a­­ceasta. In faţa scandalului, a flueratului ş’a a­­plauzelor, piesa nu se putea juca şi nu s’a jucat. E foarte trist că studenţii naţionalişti —dacă ei au făcut scandalul—înţăleg ast­fel apărarea unei instituţii naţionale. Brutalitatea întotdeauna dezonorează. Aveau alte căi civilizate pentru a-şi a­­firm­a punctul lor de vedere. Inovaţii de-a Mitropolitului Nici într’o eparhie preoţii—vorbesc de cei de la ţară—nu sunt atât de zbuciu­maţi şi munciţi, ca în acea care depin­de de Mitropolia de Iaşi. Aşa zisa acti­vitate extra-bisericească e în floare. Această inovaţie a P. S. Sale Mitro­politul Pimen şi protoereul Tincoca e absolut fără de nici un folos, încurcă mai mult pe bieţii preoţi, îi îndepărtează de rolul lor de servitori ai bisericii. Nu e lună sau săptămână fără ca această cla­să nevoiaşă să nu vie la Mitropolia de Iaşi, chemaţi la conferinţe, la consfătuiri, la dare de raporturi, la prezentarea pre­dicilor ce le ţin dumineca şi serbători­­le, la susţinere de diferite sunete şi teze, date de eminenţii teologi. Aceşti preoţi îşi au nevoile lor la ţa­ră, unde satele îs mari şi populaţia mul­tă, au familie grea, leafă puţină, drumur impracticabile, trebuind să muncească din greu, pentru a-şi agonisi traiul zilnic Toate acestea, însă, să vede că nu­­ ajung, că muncesc prea puţin pentru Ce conducătorii Mitropoliei de Iaşi să­i mai dea şi alte sarcini, de pacificator şi sfătuitori ai satelor, de mari predica­tori, de a le lua hrana din gura copiilor pentru ca vânzând grâu, popuşoi, cai vin etc. să aibă cu ce susţine cheltuelile drumului, ale oţelului, restaurantului etc. când sunt chemaţi la aşa zisele confe­rinţe păstorale. Toate aceste sunt fără de­ folos şi sunt departe de spiritul caree călăuzeşte biserica noastră­ de răsărit. Din cauza acestei activităţi extra-bise­riceşti, cea mai mare parte din preoţi neglijează cu totul biserica, credinţa în­cepe să se peardă şi un gol să se facă­ în jurul bisericii noastre. Străinii au simţit-o aceasta şi catolicii ca şi protestanţii, au început a cuceri satele noastre, nemai vorbind de adven­tizmul care se întinde cu o iuţeală îngri­jitoare. Dacă actualului Mitropolit îi este grei­­ să înţăleagă acest lucru, d-lui Ministru­ al cultelor îi este de datorie a lua mă­suri urgente, ca orice activitate extra-bi­sericească să înceteze, căci pentru călău­zirea ţărănimei sunt alţii cari servesc Deviza preoţilor trebue să fie: altarul ş credinţa. Un judeţ răpit Mişcarea spune că d-nii St. Sihleanu şi Lupu Antonescu, inspectori general ai învăţământului secundar şi superior vor demisiona pentru a-şi pune candida­turile, primul la unul din colegiile din ţară, iar cel de al doilea la un colegiu din Buzeu. Mare ţi-e pozna Mişcarea ! Care vrea să zică judeţul Buzeu nu mai face parte din Ţara românească. El ne-a fost răpit pe furiş, fără ştirea ni­mănui de­cât a celor de la Mişcarea, şi lucrurile se mai complică încă cu îndrăz­neala d-lui Lupu Antonescu, care-i hotă­rât să-şi pue candidatura afară din Ţară Probabil că fapta d-lui Lupu Anto­nescu nu va rămânea fără urmări. Ea va provoca redeschiderea Chestiei orientului şi se poate să pue toată Europa în flă­cări. Tare are iz de Ghiţă Săndulescu proza Mişcărei, de la schimbarea regimului în­coace. Lasă-te de gazetărie, cucoane Ghiţă că nu-i nici ea de d-ta, nici d-ta de dânsa. Informaţii Duminică va avea loc, în saloanele Clu­bului Concordia, căsătoria d-lui Bern­hard Klepper, fiul d-lui Eisik Klepper cu drăgălaşa d-şoară Gisela Wachtel fiica cunoscutului comerciant d. Solomon Wachtel. Felicităm viitoarea tânără păreche. In com. Bosia jud. Iaşi va avea loc duminică 16 ianuarie la ora 2, o întru­nire ţărănească în vederea alegerilor co­legiului al IlI-lea. La aceasta întruniri vor lua parte, pe lângă candidatul con­servator d. I. Praja, şi numeroase perso­­naje politice. Cu această ocazie se va ceti şi comenta programul-m­anifest al par­tdului conservator, pe baza căruia se vor solicita voturile. Astfel de întruniri se vor ţinea în toate centrele mari ţărăneşti din judeţul nostru. Unul care rezistă mai mult la Minis­terul Instrucţiunei e­d. Ionescu,­ cunos­cut pe la noi sub numele de Barba­ Roza, inspector şcolar. D-sa are o atitudine din cele mai îndrăzneţe şi dovedeşte mult spirit de partid, faţă de dispoziţiile nou­lui ministru d. C. C. Arion, care, avându-i­indi o anchetă, a constatat că cea mai mare parte din funcţionarii superiori din ministerul instrucţiunii sunt numiţi ii**­­gal, neîntrunind toate condiţiunile ce sei cer pentru stabilitatea lor, iar cât pri­­veşte pe d. D. Ionescu s’a aflat că e ultimul la examenul de capacitate, cei*J ce dovedeşte că nici după merit, na’1

Next