Fulgerul, 1910-1911 (Anul 3, nr. 1-62)
1911-01-15 / nr. 13
de boi cu plug? votaţi pe Stere? Şi cami, la toată urma s’au conchis într'o tristă şi dureroasă realitate: „Vreţi gloanţe şi şrapnele? ascultaţi pe Stere, votaţi pe Stere“. Alegătorul rural a făcut, spre nenorocirea lui, prea triste experienţe ascultând învăţămintele şi poveţile ce i le-au dat poporaniştii şi se va păzi bine de a mai asculta aceste poveţe, de a urma aceste îndemnuri cari l-au costat şiroae de sânge. D. Stere va avea ocazia să se încredinţeze pe deplin despre aceasta. Rezistenţa de la instrucţie Rău trebue să le pară astăzi liberalilor de gustul ce şi l-au făcut, desfiinţând contenciosul administrativ. Ce bine le-ar fi prins această instituţiune astăzi, când, după ce şi-au căpătuit partizanii, după ce-au împanat toate slujbele cu ei, i-a decretat inamovibili ! Toţi sunt decişi a se face Tanasă, a se preface că nu înţeleg pe actualii lor şefi, cari le-au dat a înţelege că li e peste putinţă a face slujbă cu ei, întrucât nu există nici o comunitate de idei şi de sentimente între aceşti şefi şi inamovibilii înfipţi de liberali în slujbe. Cei mai dârji, însă, sunt cei de la ministerul instrucţiei publice, cari, încurajaţi de fostul lor protector, d. Spiru Haret, ţin morţiş sa fie şi funcţionari inamovibili şi adevăraţi pensionari inamovibili la catedrele lor. Aceşti colectivişti de rasă, nu vor, nici în ruptul capului, să înţeleagă că nu pot să se bucure de două inamovibilităţi, în acelaş timp, şi ţipă cât îi ţine gura prin gazetele liberale că aceste inamovibilităţi nu pot fi suprimate, întrucât ele sunt garantate prin legi, făcându-se a uita călcarea de lege făptuită de d. Haret, care a înlocuit pe toţi funcţionarii de la instrucţie numiţi de d. Vlădescu, tot în baza unei legi ce le garanta inamovibilitatea, făcându-se a uita nenumăratele fărădelegi făptuite de cel mai sector ministru ce-a deţinut portofoliul ministerului instrucţiei, împins de la spate de aceşti inamovibili cazaci. Ah !—zic ei—dar există o deosebire între călcarea drepturilor celor numiţi de d. Vlădescu şi între călcarea drepturilor celor numiţi de d. Haret, pe care vrea s’o făptuiască d. C. Arion, actualul ministru al instrucţiei. D. Haret a lucrat la adăpostul unei legi care suspenda stabilitatea, lege votată, la 1907, de însăşi Camerile cons°rvatoare, pe când d. Arion n’are la dispoziţie o asemenea lege, sub care să se adăpostească. Recunoaştem că partidul conservator, sub impresia răscoalelor săteşti, a comis o greşală de neertat, dând în mâna liberalilor o armă de care s’au servit cu patimă, lovind nu în funcţionarii ce nu-şi făcuseră datoria să preîntimpine răscoalele săteşti, ci în acei pe cari-i presupuneau de adversari politici ai lor, în acei ce nu voiau să ardă tămâe sub nasul sfinţilor din calendarul colectivist. Ce legâtura putea să existe între funcţionarii superiori ai ministerului, între inspectorii şcolari, pe cari d. Haret i-a schimbat pe rudă pe sămânţă şi i-a înlocuit cu devotaţii sei cazaci, şi între răscoalele săteşti ? Apoi, nu fie cu banat, tocmai unia din cei noi numiţi au fost prinşi bântuluind satele şi împingând pe ţarani la răzvrătire. Şi, în loc ca d. Haret şi tovarăşii sei să-i trimeată la puşcărie, i-a trimis în înaltele funcţiuni de directori în minister, inspectori şi alte mari demnităţi. Oricum ar fi, un lucru se impune noului ministru al instrucţiei : profesorul, dacă vrea să fie profesor şi să beneficieze de foloasele ce i le acordă legea, trebue să-şi caute de catedra sa, nu s’o lase câte 10—20 de ani în sama unor suplinitori, în cele mai multe cazuri neîndestul de pregătiţi ; dacă vrea să fie funcţionar în minister, inspector sau alt fel de slujbaş, n’are decât să renunţe la catedră. Şi sperăm că d. C. Arion va regula cât mai neîntârziat această situaţie neregulată şi dăunătoare bunului mas al instrucţiei publice, cu toată opunerea domnilor colectivişti cu două stomachuri. SONET Când ai plecat, ţi-am dat, ca amintire, Inelul ce pe deget l'am purtat Şi'n clipa dulce-a unui sărutat, Uitarăm focul trist de despărţire. Şi-acum te am în minte ne'ncetat, Frumos cum eşti, ca o închipuire, Cu zimbet vag, cu lacrimi în privire, Ca ’n ziua ’n cari mi te-ai depărtat. De-atunci n’avui un ceas de mulţumire, Mi’s ochii slânşi de plâns şi nedormire, Mi-e sufletul în veci neîmpăcat. Şi’mi vine-un dor, un dor nemăsurat, Un dor nebun, de lungă pribegire, Ca să te uit şi eu cum n-ai uitat. Genia, Manifestele d-lui Săndulescu De când a rămas văduv... de slujbuliţă, d. Ghiţă Săndulescu a fost lovit de-o cruda boală. D-sa sufere de mania persecuţiunei. Încotro se întoarce, nu vede de cât persecutori şi persecutaţi, şi această boală şi-o vădeşte prin manifestele ce le croeşte între două pahare cu vin. Mai dăunăzi, crezându-se persecutat în candidatura sa, de cătră foştii sei subalterni, le-a tras un manifest, în care’i ameninţă cu rigorile legei de organizarea poliţiei, manifest de care poliţiştii noştri nu s’au prea îngrozit, ştiindu’l pe d. Săndulescu că nu are darul a se încindi, şi că nu va putea găsi alţi încă patru indivizi de aceiaş mentalitate cu el. Astăzi d. Săndulescu serveşte cititorilor Mişcărei—dacă va fi având şi ea cititori —un alt manifest. De astă dată şi persecutorii şi persecutaţii s’au schimbat. Victimele sunt numeroşii funcţionari publici de la diferitele autorităţi, iar călăii, nelegiuiţii călăi, miniştrii şi toţi şefii de servicii, cariar fi ameninţând pe funcţionari cu destituirea şi înlocuirea. Orice om, cu pic de judecată, îşi poate lesne închipui câtă valoare are şi acest manifest al fostului poliţai. Care ar fi interesul noului regim de a lovi in existanţa funcţionarilor de carieră, înlocuindu-i prin alţii noi ? Are oare partidul conservator nevoe de dinastii de căpătuit, şi încă câte cu două trei slujbe, cum se obişnueşte la colectivişti ? Are el atâtea oameni nevoieşi în rândurile sale, încât să fie silit a lovi, fără nici un motiv şi fără nici o vină, în funcţionarii de carieră, cari şi caută de slujba lor? Desigur că nu. Marea majoritate a membrilor partidului conservator sunt oameni cu situaţii materiale bune, cu existenţa asigurată pentru ziua de mâne, şi nu dorul de obţinerea unei neînsemnate funcţiuni i-a mânat să lupte pentru obţinerea puterei. Trecutul partidului conservator ne îndreptăţeşte a crede că schimbări de funcţionari nu se vor face, şi de astă-data, decât în număr foarte restrâns, şi mai ales că funcţionarii de carieră nu vor fi sacrificaţi. Că vor fi măturate caracudele colectiviste cocoţate în slujbe pentru cari n’au avut alt merit de cât titlul de membru al clubului, ori rudă a cutărui colectivist, se prea poate. Acesta nu va fi însă decât un act de asanare, imperios cerut. Conservatorii să fie atenţi Spre a evita Târei vreo surpriză neplăcută, ne facem datoria a atrage atenţiunea noului guvern asupra agenţilor stenşti şi haretişti de pe la sate, rari au început iarăşi periculoasa lor agitaţie. In primul loc sunt unia dintre administratorii de plasă, recunoscuţi ca agenţi tulburători, o parte din preoţi şi învăţătorii rurali. Dintre aceştia vom semnala ca mai înverşunaţi propagatori ai ideilor nesănătoase pe d-zii I. Fetrov sub revizor şcolar, D. Bota (Ciurea), Brudariu (Podul Iloae), Dorin (Româneşti), Negrei (Mogoşeşti), Sandu (Bucium), Ionăşescu (Larga), Sevastian (Rădeni), Cozoschi (Belceşti), Gaspar (Beuleai), Iamandi (Munteni), Dodon (Pauşeşti), Negoiţa (Podul-Iloaei), Ulman (Cepleniţa), Pomârleanu (Popeşti), I. Nicolau (Osoi), Gh. Sachelar (Prisacani). Cea mai mare parte din ei au fost instigatorii de la 1907 şi, drept răsplată, au fost medaliaţi şi puşi revizori şi controlori de bănci populare. Faţă cu tristă experienţă făcută la 1907, partidul conservator e dator să fie măsuri urgente pentru stârpirea sămănţei anarhiei, prin a nu încolţi din nou, şi a avea o deosebită supraveghere asupra celor cariar putea provoca repetarea nenorocitelor evenimente din mart 1907. 1.000.000 pogoane pentru ţarani. Programul partidului conservator anunţă că guvernul va scoate în vânzare, la săteni, bunurile aşezămintelor de binefacere, întinderea totală a pământurilor arabile ce le posedă aceste aşezăminte de binefacere este de 363000 hectare. La această sumă adăugându-se cele 140000 hectare proprietatea Statului, cari de asemenea vor fi vândute în loturi, ne dă suma de 503000 hectare sau un milion de pogoane ce se vor pune la dispoziţia sătenilor. Câtă deosebire între calea pacinică şi liniştită pe care noul guvern înţelege să împroprietărească un însemnat număr de săteni cari n au pâmănt, şi între calea anarchică şi hoţască pe care colectiviştii generoşi caută să împingă pe săteni, îndemnându-i să pue stăpânire, cu sila, pe moşiile proprietăţi particulare. Dezaprobarea scandalului de la Teatru In urma scandalului care a avut loc, la Teatrul Naţional, sâmbăta trecută, direcţia publică următorul comunicat : Angajarea artistei Francisca Rozan s-a făcut de către comitetul de lectură. Au votat pentru angajarea ei, pe lângă director, d-nii A. Naum şi N. Gane membri ai „Academiei Române“. Chestia naţionalităţei nu s-a pus şi nici nu se putea pune. Era în discuţie numai dacă noua angajată are sau nu talent. Direcţia a fost înştiinţată de scandalul ce se pregătia ; nu a crezut însă să recunoască drept de amestec în instituţie acelora cari n’au nici un drept la aceasta. In faţa scandalului, a flueratului ş’a aplauzelor, piesa nu se putea juca şi nu s’a jucat. E foarte trist că studenţii naţionalişti —dacă ei au făcut scandalul—înţăleg astfel apărarea unei instituţii naţionale. Brutalitatea întotdeauna dezonorează. Aveau alte căi civilizate pentru a-şi afirma punctul lor de vedere. Inovaţii de-a Mitropolitului Nici într’o eparhie preoţii—vorbesc de cei de la ţară—nu sunt atât de zbuciumaţi şi munciţi, ca în acea care depinde de Mitropolia de Iaşi. Aşa zisa activitate extra-bisericească e în floare. Această inovaţie a P. S. Sale Mitropolitul Pimen şi protoereul Tincoca e absolut fără de nici un folos, încurcă mai mult pe bieţii preoţi, îi îndepărtează de rolul lor de servitori ai bisericii. Nu e lună sau săptămână fără ca această clasă nevoiaşă să nu vie la Mitropolia de Iaşi, chemaţi la conferinţe, la consfătuiri, la dare de raporturi, la prezentarea predicilor ce le ţin dumineca şi serbătorile, la susţinere de diferite sunete şi teze, date de eminenţii teologi. Aceşti preoţi îşi au nevoile lor la ţară, unde satele îs mari şi populaţia multă, au familie grea, leafă puţină, drumur impracticabile, trebuind să muncească din greu, pentru a-şi agonisi traiul zilnic Toate acestea, însă, să vede că nu ajung, că muncesc prea puţin pentru Ce conducătorii Mitropoliei de Iaşi săi mai dea şi alte sarcini, de pacificator şi sfătuitori ai satelor, de mari predicatori, de a le lua hrana din gura copiilor pentru ca vânzând grâu, popuşoi, cai vin etc. să aibă cu ce susţine cheltuelile drumului, ale oţelului, restaurantului etc. când sunt chemaţi la aşa zisele conferinţe păstorale. Toate aceste sunt fără de folos şi sunt departe de spiritul caree călăuzeşte biserica noastră de răsărit. Din cauza acestei activităţi extra-bisericeşti, cea mai mare parte din preoţi neglijează cu totul biserica, credinţa începe să se peardă şi un gol să se facă în jurul bisericii noastre. Străinii au simţit-o aceasta şi catolicii ca şi protestanţii, au început a cuceri satele noastre, nemai vorbind de adventizmul care se întinde cu o iuţeală îngrijitoare. Dacă actualului Mitropolit îi este grei să înţăleagă acest lucru, d-lui Ministru al cultelor îi este de datorie a lua măsuri urgente, ca orice activitate extra-bisericească să înceteze, căci pentru călăuzirea ţărănimei sunt alţii cari servesc Deviza preoţilor trebue să fie: altarul ş credinţa. Un judeţ răpit Mişcarea spune că d-nii St. Sihleanu şi Lupu Antonescu, inspectori general ai învăţământului secundar şi superior vor demisiona pentru a-şi pune candidaturile, primul la unul din colegiile din ţară, iar cel de al doilea la un colegiu din Buzeu. Mare ţi-e pozna Mişcarea ! Care vrea să zică judeţul Buzeu nu mai face parte din Ţara românească. El ne-a fost răpit pe furiş, fără ştirea nimănui decât a celor de la Mişcarea, şi lucrurile se mai complică încă cu îndrăzneala d-lui Lupu Antonescu, care-i hotărât să-şi pue candidatura afară din Ţară Probabil că fapta d-lui Lupu Antonescu nu va rămânea fără urmări. Ea va provoca redeschiderea Chestiei orientului şi se poate să pue toată Europa în flăcări. Tare are iz de Ghiţă Săndulescu proza Mişcărei, de la schimbarea regimului încoace. Lasă-te de gazetărie, cucoane Ghiţă că nu-i nici ea de d-ta, nici d-ta de dânsa. Informaţii Duminică va avea loc, în saloanele Clubului Concordia, căsătoria d-lui Bernhard Klepper, fiul d-lui Eisik Klepper cu drăgălaşa d-şoară Gisela Wachtel fiica cunoscutului comerciant d. Solomon Wachtel. Felicităm viitoarea tânără păreche. In com. Bosia jud. Iaşi va avea loc duminică 16 ianuarie la ora 2, o întrunire ţărănească în vederea alegerilor colegiului al IlI-lea. La aceasta întruniri vor lua parte, pe lângă candidatul conservator d. I. Praja, şi numeroase personaje politice. Cu această ocazie se va ceti şi comenta programul-manifest al partdului conservator, pe baza căruia se vor solicita voturile. Astfel de întruniri se vor ţinea în toate centrele mari ţărăneşti din judeţul nostru. Unul care rezistă mai mult la Ministerul Instrucţiunei ed. Ionescu, cunoscut pe la noi sub numele de Barba Roza, inspector şcolar. D-sa are o atitudine din cele mai îndrăzneţe şi dovedeşte mult spirit de partid, faţă de dispoziţiile noului ministru d. C. C. Arion, care, avându-iindi o anchetă, a constatat că cea mai mare parte din funcţionarii superiori din ministerul instrucţiunii sunt numiţi ii**gal, neîntrunind toate condiţiunile ce sei cer pentru stabilitatea lor, iar cât priveşte pe d. D. Ionescu s’a aflat că e ultimul la examenul de capacitate, cei*J ce dovedeşte că nici după merit, na’1