Fulgerul, 1911-1912 (Anul 4, nr. 1-52)

1912-06-11 / nr. 32

ANUL IV No. 32 Ln număr 10 bani. ABONAMENTE Pe an 8 lei. Pe 6 luni . 4 „ ANUNCIURI Inserţiiinî şi reclame 50 bani rândul. Apare in fie­care Luni Redacţia si Administraţia la Tipografia „Progresul“ Iaşi Strada Ştefan . W'.. ^ ceîN^IâW t. A; ^ Uf ~~î* v IV­ABONAMENTE Pe an Pe­­5 luni 8 lei 4 » ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul »' 111 30 » » I aserţiuni şi reclame 5 50 bani rândul. m **• Pag. i V 20 b. rândul „ map* Comedianţii satelor Şefii politici ,au plecat în străi­nătate pentru o recreare cu atât mai mult bine-meritată, cu cât si­tuaţia politică din timpul din ur­­mă a fost ceva anormal, relaţiile de la partid la partid mai încordate de­cât ori­când, iar violenţa de limbaj dusă la extrem. Dacă opoziţia şi-a consumat ză­­darnic atâta energie pentru răs­turnarea, guvernului, nu-i mai pu­ţin adevărat că şi acesta a trebu­it să desfăşoare o muncă îndoit de mare pentru a se mănţinea. Şi această mănţinere cu orice preţ îşi are raţiunea sa nu atât în fap­tul ci se bucura de onoruri şi de binefacerile budgetului, cât pen­tru crearea marilor reforme de cari Ţara­ simte neaparată nevoe. Partidul conservator doreşte ca deţinerea frânelor puterei să nu mai fie un mijloc de opresiune şi încălcare a opoziţiei,­ un mijloc de răzbunări politice şi un izvor de îmbogăţire pe sama Statului sau a altor instituţiuni publice, ci din contra, un prilej pentru oamenii competinţi de a-şi arăta justa lor valoare, îndrumând Ţara pe ca­lea cea sănătoasă printr’o legife­rare înţăleaptă şi printr’o admi­nistraţie cultă, cinstită şi scoasă, de sub nenorocita influenţă, a­ po­liticei. Şi ’n adevăr, nu putem tăgă­dui că guvernul conservator, în scurtul timp de când deţine pu­terea,, a dat mărei legi de-o în­­sămnătate capitală, destul de îna­intate ca idei, înlăturând ast­fel prin fapte, cu succes, legenda că ar fi un partid reacţionar, înve­chit în zile rele, nepotrivit cu principiile politice nouă. Cu toată campania opoziţiei de o violenţă extremă, cu toate in­trigile de culise şi hărţuielile con­tinue, guvernul conservator n’a putut fi abătut din calea cea, bună şi, la ameninţările opoziţiei, a răs- pun­s cu o legislaţie din cele mai folositoare. Dar bine-facerile pe cari le cu­lege Ţara­­de pe urma, guvernărei sale ar fi şi mai mari, şi mai fru­moase, şi mai ferite de ori-ce a­­tac, dacă s’ar fi făcut sau s’ar face macar într'un viitor apropiat concentrarea tuturor conservato-, rilor, dacă­ elementile bătrâne s’ar altoi cu elemente tinere democra­te, dându-se odată în vileag de­­magogia liberalilor. E de trebuinţă, să se ară­te că strigătile lor democrate nu sunt decât nişte braşoave ale foştilor socialişti, nişte falsităţi menite să înşele Ţara. Acti­vi­tatea începută de li­berali pe la ţară, ca şi aşa zisa ligă de deş­teptare, nu sunt altă­ceva de­cât treptele pe cari se încearcă să es­caladeze puterea. întotdeauna au căutat să se ri­dice sus pe spetele muncitorilor şi a ţăranilor, ale cărora nevoi le speculează în folosul ca­uzei lor, pentru ca, odată ajunşi sus, să le ciuruiască trupurile cu gloanţe şi ghiulele de tun. Dar comedia pe care liberalii încearcă s’o joace din­­ nou săte­nilor nu credem să mai prindă şi de astă dată. Ei îi cunosc acum câte parale fac şi la milogelile lor n’ar putea să le strige de cât: Piei dinaintea mea, satană ! IARĂŞI APA De aproape patru ani ne-am făcut datoria dând alarma şi strigând că lucrările pentru aducerea apei de la Timişeşti şi canalizare se fac in con­diţii detestabile, fără ca atât admi­nistraţia comunală liberală, sub care s'a efectuat cea mai mare parte a lu­crărilor, ca şi foasta administraţie conservatoare, prezidată de d. Gre­­ceanu, sub care s'au desăvârşit şi re­cepţionat provizoriu lucrările, să fi ţi­nut socoteală de alarma dată de noi. Spre nenorocirea acestui târg, tim­pul sa însărcinat să ne dreie—fără ca noi să le fi dorit—numeroase do­vezi că am avut dreptate şi că strigă­tile noastre nu trebuiau să rămâe glasul celui ce propovedueşte în pus­tiu. La intervale foarte scurte, conduc­ta de aducţiune face dese surprize ne­plăcute ieşenilor. Duminică, un tub de alimentare a­ făcut explozie în strada Surata, pri­cinuind o adevarată inundaţie, aşa că a fost de trebuinţă intervenţia au­torităţilor şi a pompierilor, iar marţi a făcut explozie o porţiune de vro 14000 metri din conducta principa­lă. Explozia a fost aşa de puternică, în­cât tuburile de pe porţiunea stri­cată, cu toată greutatea lor, au fost luate de curentul apei şi duse nu se ştie unde. E de mirare neglijenţa, nepricepe­rea şi răua credinţă cu care­ a fost executată, această lucrare, ce-a costat, pe comună vreo cincisprezece milioane, iar societatea concesionară sa ales din ea cu o pagubă de peste două milioa­ne, ceea ce, în total, reprezintă suma de peste şaptesprezece milioane. Aceste dese explozii, fie a conductei, fie a tuburilor de distribuţie a apei, au început a da de gândit ieşenilor cari, cu toate taxele la cari sunt su­puşi pentru apă şi cari li se înca­sează chiar şi cu darabana, se văd aşa de adese­ori nevoiţi să ducă lip­să de apă şi să se alimenteze cu toa­te apele murdare ce le debitează ve­chii sacagii, luându-le câte la­ 20 bani pe cota de apă. Mulţi dintre cetăţeni, cari nau le­gături, de prietenie sau de înrudire cu cei interesaţi în această chestiune şi cari n'au de cruţat nici o suscep­tibilitate sau interes personal, agită­­ideea ţin­erei unui mare meeting, în, care să se discute măsurile ce-ar fi de trebuinţă să, se fie în această a­­facere şi chipul în care trebuesc sta­bilite răspunderile, pentru ca cei vi­novaţi fie de ră credinţă, fie de ne­pricepere, fie de neglijenţă să-şi deie samă şi să-şi, primească pedeapsa vi­novăţiei lor. Şi va f cu atât mai bine, cu cât lucrul acesta se va face mai degrabă. Una dintre speranţele mari ce se puneau în aducerea apei, era crearea în Iaşi a unui număr de industrii, cari să deie un nou suflu de viaţă a­cestui oraş ce piere văzând cu ochii. Dar care va f naivul să-şi anga­jeze capitalul întro întreprindere a­­meninţată, dintrun moment, în altul, a f întreruptă în funcţionarea ei, o­­dată cu plesnirea conductei. Se impune numai­de­cât să se fie măsuri de îndreptare, asupra cărora vom reveni. MEMORIA LUI CUZA-VODA De­sigur se cuvin laude d-lui Gr. Ghica- Deleni, care, prin iniţiativa luată de a se rădica, în Iaşi, un monument marelui Dom­nitor Cuza-Vodă, a schimbat mult cursul lucrurilor. De unde înainte de inaugurarea monu­mentului datorit iniţiativei d-sale, oficia­litatea se sfia chiar a pomeni macar nu­mele făuritorului Unirei, din cauza falsei legende create de duşmanii lui Cuza Vo­dă, cari nu’l pot erta şi nu’l pot uita nici chiar mort, astă­zi nimeni nu se mai sfi­­eşte a recu­naşte meritele marelui Dom­nitor şi a’i aduce dovezile de veneraţie şi de recunoştinţă ce cu dreptul şi le-a câştigat prin faptele măreţe ce le-a în­făptuit în scurta sa domnie. După Ploeşti, unde s’a organizat un co­mitet pentru ridicarea unei statui lui Cu­za Vodă, şi care­ a adoptat proiectul ce’l făcuse sculptorul Boermel pentru Iaşi, cu mult mai frumos şi mai măreţ de cât cel executat, acum vine capitala să’şi arăte veneraţia pentru memoria lui. După propunerea d-lui Dobrescu, pri­marul capitalei, consiliul comunal al Bu­cureştilor a votat 20.000 lei ca prim-fond al unui monument al Unirei, ce se va ri­dica în piaţa Sărindar, pentru comemora­rea lui Cuza Vodă. Exemplele date de Iaşi, Ploeşti şi Bucu­reşti sunt tare frumoase şi ele ar trebui să fie imitate, dacă nu de toate comuni­­le din Ţără, cel puţin de capitalele de judeţe. Luni 11 iunie 1912 S O N E T Ştii tu când îmi vorbeai la ce gândeam? —Când te simţeam aproape, lângă mine— Eli te-am iubit pe tine ? eu pe tine ! ? Aceeaş întrebare mi-o puneam... Şi te priveam într'una, te priveam Ca sâ’mi răspund, ca săm­i răspund mai bine. Şi nu puteam şi cine poate ? cine ? Şi totuş, te-am iubit, da, te iubeam... Ori nai fost tu sau nu sunt cu aceea ? Eram nebună sau erai alt­fel Când ne 'ntălneam pe-acelaş drum? Măn înşălat sau astă­zi iar mă nşel? Mi-eşti încă drag sau te urăsc acum? Dar ştiu că vreau ce vrut­ a Solomeea. GEMIR. LUI CUZA-VODA! Acel popor e mare, care ştie să-şi slăvească oa­menii mari şi care -şi are cultul trecutului. Te-ai înfăptuit în bronz, eternul bronz, tu, strălucită, pioasă şi eternă strajă a faptelor măreţe şi în veci slăvite cu cari ai înzestrat Poporul tău, pe care l-ai iu­bit cu sinceră şi nemărginită iubire de părinte adevărat. Timpul, acel mare de­pozitar al gloriilor şi al nemurirei, ţi-a rezervat pe amândouă, şi te-a râdicat azi prin rel­gioasa iubire de neam şi de ţară, nemuritor şi rece ca un zeu pen­tru toţi, ca mustrarea neîndurătoare pen­tru unii căzuţi în erezie, în imperiul seu nemărginit! Şi vei sta măreţ, strălucit de soare care va potopi vapae de lu­mină peste chipul tău cel blând şi stră­lucitor în visurile trecutului, vei sta ca o eternă şi sublimă apoteoză a gloriei tale din trecut, şi te-or bate vânturile şi ploea, ca peste tot ce e omenesc, şi peste toate totuşi vei domni, precum peste toate ai domnit odată, şi te vor privi ochi ce s­or umezi de adorare, şi te vei înfăptui aevea în sufletul Neamului tău Românesc, cu a cărui ilustră paternitate l-ai mântuit şi l-ai râdicat, şi or veni din unghiurile cele mai îndepărtate ale ţărei tate, acei ce n’au putut fi la săr­bătoarea renaşterei tale, ca la un pios pelerinagiu, să te privească, căci te iu­beşte suflarea toată românească ! Vei creş­te în iubirea tuturora ca o umbră vie, te vei înălţa ca însăşi mărirea şi gloria ta, ca pioasa rugăciune de slavă şi re­cunoştinţă către mai marele de pe pă­mânt, că te-a dăruit o clipă poporului acestuia, pentru ca din acea clipă să în­­făptueşti România de azi, una şi singură, liberă şi mântuită ! In faţa ta, ilustră umbră, se va închina poporul care te-a iubit şi care apururea te va iubi, şi vei rămânea în mijlocul nostru a tuturora ca un sacru depozit! Vei străjui vremurile cari nu se vor mai sfârşi, în faţa hanului „Ecirca Bacalau, în însuşi locul unde s’a jucat pentru în­tâia oară, în delir de bucurie. ,,Hora­ Unirei“ Cărora le-ai dat pământ şi viea­­ţă liberă le-ai dăruit. Te va adora întreg poporul românesc, pe care l-ai înzestrat cu atâtea fapte mari, te va adora o lu­me întreagă, acei ce vor veni să ţi­ se închine în veşnicie ! Ai fost mare prin iubirea ta imensă de neam, care ţi-a inspirat măreţele fap­te,—pe cari­ ai ridicat edificiul Românie

Next