Fulgerul, 1912-1913 (Anul 5, nr. 1-52)
1913-10-14 / nr. 50
e budgetare pentru punerea legii în aplicare în toate prevederile ei, greva nu se va mărgini numai în Bucureşti şi numai la factorii poştali, ci se va generaliza în toată Ţara. D. ministru de interne ar trebui să reflecteze asupra urmărilor dezastruoase ce le-ar avea o atare grevă şi să se grăbească a lua măsuri pentru înlăturarea ei. Mitropolit pomanagiu Mai zilele trecute, familia răposatei doame Profira Giurcăneanu a făcut o pomenire, pentru împlinirea a 40 de zile de la data încetărei ei din viaţă. Serviciul religios a fost oficiat de I.P. S. S. Mitropolitul Pimen, înconjurat de numeroşi preoţi şi diaconi. Până aici, nimic de zis, Mitropolitul Pimen fiind dator, la chemare, să slujească ca oricare alt cleric. Ceea ce ne-a minunat însă peste măsură e faptul că, după oficiarea panahidei, Mitropolitul, în loc să se sue în trăsură şi să se ducă acasă, a luat parte la praznicul dat de sufletul răposatei, lucru ne mai auzit încă pănă astăzi ca un Mitropolit să alerge ca oricare popa Calu pe la praznicile morţilor. Am întrebat pe cei mai bătrâni dintre preoţii din Iaşi, dacă -şi aduc aminte sau dacă măcar au auzit vreo dată, din bătrâni, pomenindu-se ca vr'un Mitropolit al Ţărei să fi participat la vr'un praznic dat de sufletul unui răposat, fie el cât de sus pus, şi toţi au fost unanimi întru a răspunde că aşa ceva ţi au văzut, şi au auzit şi nici cred să se fi pomenit vr'o dată, de când Ţara Moldovei are Mitropoliţi. Nu s-a gândit oare Sfântul Părinte Pimen cât înjoseşte de mult scaunul Mitropoliei din Iaşi, pe care alţi venerabili prelaţi, predecesori ai sei, l-au ilustrat şi înălţat atâta, luând parte la un praznic fie el pregătit chiar de M-me Launay? Şi, drept culme, mâncărimea de limbă l'a mai făcut să ţie şi un tuast, la care d. Ghibânescu s'a văzut silit să răspunpentru, di atenua efectile. Sfiştoc Ca la noi, la nimeni Fericită ţară ! de trei ori fericită, ţara românească ! Şi cum să nu fie aşa, întru câtă vreme, chiar fără absolut nici o pregătire prealabilă, locuitorii ei sunt buni la ori şi care serviciu. Nu mai vorbim de avocaţii miniştri de comerciu sau de agricultură, nu mai vorbim de făuritorii numeroaselor legi ce curg potop în fiecare sesiune, pentru ca în a doua sau a treia sesiune ce urmează să fie modificate, ca neaplicabile , dar chiar în viaţa practică de toate zilele vedem lucruri surprinzător de minunate . Fostul elev al şcoalei de ciubotărie ori tinichigie, îl vezi mare funcţionar administrativ, cel care a învăţat în tinereţe croitoria, îl vezi mare funcţionar financiar, cel menit a deveni un bun rotar ori lăcătuş, îl vezi inginer şi aşa mai departe. E destul ca un tânăr să aibă la buzunar certificatul de absolvire a cel mult patru clase gimnaziale, pentru a aspira, dacă nu la un portofoliu ministerial, cel puţin la un mandat de reprezentant al Naţiunei, pe care cu dragă inimă l-ar schimba cu un decret de prefect de judeţ. Aceste realităţi ni le-a reîmprospătat în minte un articolaş din Adevărul, care ni spune că, la congresul de hidrologie care s a ţinut zilele acestea la Madrid, d. dr. Saubner Tudori a obţinut un succes deosebit, pentru care şi-a atras lauda participanţilor congresului, precum şi elogiile ministrului de marină spaniol . FULGERUL PITICII VII. E drept că sufletul te ’nşală şi Ţi este milă de pitici . Că-i mai frumos şi mai de samă să te ’ngrijeşti de cei mai mici, Dar în politică nu merge să ţii flecarii lângă tine, S'atingi tu Patria Română, care’i mai sus de cât oricine. Şi când vezi Vulturul Moldovei — un păcătos cum altul nu'i — Nu‘l pune sus în fruntea Ţărei, ci lasă’l jos, la locul lui. De când e lumea şi pământul, cu mila nu se cârmueşte Şi niciodată răutatea prin milă nu se nimiceşte. Ai să loveşti în omenire şi chiar în tine ai să loveşti. Căci «dacă tu nu-l laşi să moară, el nu te lasă să trăeşti». Eus, iar la banchetul dat în cinstea congresiştilor, ministrul de marină al Spaniei, adresându-se distinsului nostru concetăţan, a amintit în cuvinte călduroase România şi progresele ei pe tărâmul ştiinţei. Dacă faptul e real aşa cum îl relatează Adevărul, nu ne putem opri a întreba ce căuta d. Şaubner-Tudori, dr. în medicină, la un congres de hidrologie ? Cine l-a delegat să ne reprezinte ţara acolo ? Ce comunicări a putut d-sa face, încât să’şi atragă ‘lauda ministrului de marină spaniol, dacă nu-i şi acesta tot atât de hidrolog ca şi d. dr. Saubner- Tuduri ? Cazul relatat de Adevărul ne reaminteşte un altul de pe vremea răposatului I. C. Brătianu. Fiind preşedinte de consiliu, a promis unui deputat partizan al seu dintrun judeţ din nordul Moldovei, căpitan pensionar, care avea un fiu proaspăt licenţiat în drept, ca, la cea intăi vacanţă, să numească în funcţiune. Şi cea întâi vacanţă ce s’a prezentat fiind un post de medic de plasă, căpitanul-pensionar-deputat n’a ezitat un singur moment a-l solicita pentru fiul său, licenţiat în drept. Fericită ţară unde licenţiaţii în drept se cred destoinici a da îngrijiri medicale suferinzilor şi doctorii în medicină a lumina lumea întreagă cu ştiinţa lor hidrologică ! ______________ Tembelism vătămător Ministerul instrucţiei a dispus ca d-nii membri ai corpului didactic din întreaga ţară să întocmească, între 15—'10 septembre, listele de cărţile didactice de cari vor avea a se servi elevii lor, în cursul viitorului an şcolar. Suntem aproape de 15 octombre, adică o lună aproape a trecut peste termenul fixat de minister, şi cu toate acestea în Iaşi—şi credem că in multe părţi e tot aşa—listele de cărţi nici pănă astăzi nau fost încă puse în cunoştinţa nici a librarilor, nici a celorlalţi interesaţi. Această lăsare pe tânjală in executarea ordinului ministerial nu va putea fi decât păgubitoare şcolarilor. Librarii, necunoscănd mai din timp cărţile ce vor fi introduse în şcoli, nu s'au putut aproviziona cu ele, aşa că, la deschiderea şcoalelor, copii nu-şi vor putea procura decât cu întârzieri considerabile cărţile ce pare că nu li vor fi recomandate decât după deschiderea şcoalelor, care va avea loc peste câteva zile. Nu era oare de-ajuns timpul de aproape două luni perdut de şcolari prin amânarea deschiderei şcoalelor de frica holerei, pentru ca să nu mai piardă alt timp preţios din cauza altei epidemii—tembelismul corpului didactic—tot atât de vătâmâtoare progresului instrucţiunei lor. Numai Lei 1.75 cu începerea de la 1 octombre 1913 Marele magazin de sticlării, porcelanuri, lămpi şi obiecte de mesaj Fraţii HIRSCHENSOHN Iaşi, strada Ştefan-cel-Mare 2 bis a redus preţurile BECURILOR ELECTRICE cu filament metalic (economie colosală) de 10, 16, 25, 32 şi 50 lumini la Lei 1.75 buc. De la Vamă Sunt unii funcţionari cari cred că n au altă menire decât acea de a şicana publicul, făcându-i fel de fel de greutăţi. Dintre aceştia, desigur, e şi actualul şef al vamei Iaşi. Altmintrelea nu ne putem explica greutăţile ce mereu le pune în calea celor ce au afaceri la vamă. Intre aceste greutăţi e şi noua dispoziţie luată de d. şef ca declaraţiile de vămuire să treacă de două ori prin mâna sa, odată după ce aceste declaraţii au fost verificate şi mărfurile taxate de taxatori şi a doua oară pentru a li se da viza de d. şef. Dispoziţia aceasta a produs foarte multă nemulţumire printre comercianţii ce au afaceri pe la vamă, ea fiind, pe lângă un mijloc de ciupeală procurat celor mărunţei, şi o însemnată perdere de timp, deoarece d. şef neavând numai grija verificărei declaraţiilor, ci mai având şi alte numeroase ocupaţiuni, lucrările rămân, demulte ori, ciasuri întregi pe biuroul d-sale, iar cei interesaţi aşteaptă de li se lungesc urechile. Măsura fiind atingătoare şi pentru subalternii d-lui şef, funcţionari vechi, cu garanţie şi cu răspundere pentru actele lor, ar trebui ca d. şef să revie la sentimente mai bune şi să caute să simplifice cât mai mult procedura de la vamă, în loc de-a o amplifica, aşa cum îi place d-sale. Mereu lipsa de vagoane Direcţia c. f. r. alimentează budgetul Statului cu venituri considerabile. Ar trebui clar ca cei puşi în fruntea acestei instituţiuni să aibă pentru ea toată solicitudinea şi să facă toate sacrificiile trebuitoare. Lucrurile, însă, se petrec cu totul de altmintrelea. Şi cei de la direcţia c. f. r. şi cei de la ministerul lucrărilor publice se mulţumesc a exploata, în înţelesul rău al cuvântului, această instituţiune, adică a căuta să stoarcă numai foloase. Dovada o avem în perpetua lipsă de vagoane. Agricultorii ţipă de nevoie şi-şi perd recoltele în bună parte prin staţii, unde stau pradă intemperiilor, porcilor şi răufăcătorilor. Acelaş lucru e cu industriaşii şi comercianţii, cari nu pot primi, la timp, mărfurile şi materiile prime de cari au nevoie, nici pot trimite, la timp, mărfurile ce li se comandă, cari adeseori sosesc la destinaţie după trecerea sezonului. Călătorii se înăbuşă prin vagoanele în care sunt tixiţi, îndeobşte, ca sardelele în putină şi obligaţi a face călătorii lungi şi obositoare, stând în picioare prin coridoarele vagoanelor insuficiente aproape la toate trenurile. Şi pe când toată lumea e nemulţumită, mii de vagoane stau scoase din circulaţie şi aşteaptă de ani de zile să fie reparate. Pentru care motiv dnii de la direcţia generală a c. f. r. nu pun în reparaţie aceste vagoane defecte cari, dacă ar fi reparate şi date traficului, dacă nar înlătura cu desăvârşire lipsa de vagoane ce se simte astâzi, cel puţin ar slăbi-o în mod considerabil. Să nu fie la mijloc vecinicul gheşeft, vecinica dorinţă de câştiguri personale? Să nu fie la mijloc setea nestinsă de comisioanele ce fabricele străine acordă la comandele de material rulant ? Ce face d. ministru al lucrărilor publice de nu obligă pe cei de la direcţie să pue cât mai neîntârziat în reparaţie enormul număr de vagoane ce zac prin diferite staţiuni, bineînţeles nu în atelierile c. f. r., insuficiente a repara tot materialul rulant hârbuit, ci dându-l în antrepriză la particulari ? De ce nu face d-sa o minuţioasă inspecţie prin diferitele staţiuni, pentru a se încredinţa de realitatea lucrurilor ? Despre Diderot Cu ocazia bicentenarului naşterei marelui filosof şi enciclopedist francez, din toate părţile lumei se strâng contribuţii de admiraţie pentru cel a cărui activitate filosofică, istorică, ştiinţifică şi literară, — în aproape toate genurile ei, — străluceşte de lumina şi gloria geniului seu. Diderot a contribuit mult şi aproape în totul la elaborarea operei celei mai vaste din câte au existat şi s’au produs în omenirea întreagă, care face nemurirea sa şi a colaboratorilor sei, şi pe care o socotim cea mai sublimă şi mai genială producţie a secolului în care s’a lucrat. Deşi această „Enciclopedie“ nu s'a isprăvit, căci unei astfel de vastă operă îi trebue un secol, totuş în mare parte s'a lucrat sub auspiciile marelui filosof francez, pe care-l putem socoti ca părintele acestei „Enciclopedii“. Pe lângă această operă mare, căreia Diderot i-a consacrat o mare parte din geniul şi din viaţa sa, pe care a avut mângâerea de a o vedea începută şi înaintată în bună parte, a mai scris şi alte lucrări de filosofie, de artă, de pedagogie, a scris şi teatru, a făcut şi literatură, morală şi a îmbrăţişat aproape toate producţiile geniului omenesc. Activitatea sa este prodigioasă şi de aceia pe drept e considerat ca cel mai mare gânditor al secolului său, pe care l-a ilustrat cu geniul seu. Dau în rândurile ce vor urma câteva consideraţii asupra omului şi operei, scrise de eminentul critic şi academician francez Emile Faguet. ,,Contemporanii lui Diderot i-au dat numele frumos de «filosof», pe care mulţi ce l-au purtat îl meritau mai puţin decât el. Era un spirit inventator şi asimilator, abundat de idei cari erau ale altora şi pe cari şi le apropia şi cari erau de la dânsul le abandona altora cu cea mai sublimă dărnicie ; încălzit, clocotitor şi plin de fulgere, în continuă agitaţie şi creaţie ; neobosit şi obositor scriitor, uimitor şi delicios- orator şi insuportabil glumeţ ; o extraordinară forţă a naturei, puternică, strălucitoare, nestăpânită şi rău regulată. El, mai mult decât Voltaire, mai mult decât Montesquieu, mai mult decât Rousseau însuş, a fost care a purtat întreg secolul în capul său: filosofie, ştiinţă, arte, litere, istorie, legislaţie şi altele. El avea teorii asupra artei dramatice, asupra religiei, asupra istoriei naturale, asupra moralei, asupra picturei, asupra meseriilor, asupra sculpturei, asupra politicei, asupra romanelor englezeşti, asupra arhitecturei şi asupra atâtor altele. Crierul seu era fecund şi producţia sa vastă şi variată despre nimic din câte îşi închipuia , a dat o expresie definitivă şi hotărîtă, însă câte vederi largi asupra tuturor lucrurilor şi câte spontane şi uimitoare lumini asupra tuturor!“ Din studiile sau încercările sale filosofice putem cita : Încercare despre merit şi virtute, Gândiri filosofice, Scrisori despre orbi, Scrisori asupra surzilor şi uniţilor, Încercare despre Seneca, Plimbarea scepticului, Despre interpretaţia asupra naturei, o sublimă lucrare, care a inspirat în bună parte pe Rousseau, 17 sul lui Alenbert, Convorbirea unui filosof cu mareşala Asupra operei lui Helvétius şi altele. Ca istorie : Încercare asupra domniilor lui Claudia şi Nerone , ca sociologie : Principii asupra politicei suveranilor ; ca operă pedagogică : Planul unei Universităţi pentru guvernul Rusiei ; ca operă de morală cităm : Convorbirea unui părinte cu copiiii sei , in materie de critică literară : Reflecţii asupra lui Terenţiu, Elogiul lui Richardson, Studiu asupra „Fiului natural», Despre poezia dramatică, Dizertaţie asupra poeziei ritmice, Paradox asupra comedianului , asupra artelor