Fulgerul, 1912-1913 (Anul 5, nr. 1-52)

1913-10-14 / nr. 50

e budgetare pentru punerea legii în aplicare în toate prevederile ei, greva nu se va mărgini numai în Bucureşti şi numai la factorii poş­tali, ci se va generaliza în toată Ţara. D. ministru de interne ar tre­bui să reflecteze asupra urmărilor dezastruoase ce le-ar avea o atare grevă şi să se grăbească a lua mă­suri pentru înlăturarea ei. Mitropolit pomanagiu Mai zilele trecute, familia răposatei doame Profira Giurcăneanu a făcut o pomenire, pentru împlinirea a 40 de zile de la data încetărei ei din viaţă. Serviciul religios a fost oficiat de I.P. S. S. Mitropolitul Pimen, înconjurat de numeroşi preoţi şi diaconi. Până aici, nimic de zis, Mitropolitul Pimen fiind dator, la chemare, să slu­jească ca ori­care alt cleric. Ceea ce ne-a minunat însă peste mă­sură e faptul că, după oficiarea panahi­­dei, Mitropolitul, în loc să se sue în tră­sură şi să se ducă acasă, a luat parte la praznicul dat de sufletul răposatei, lu­cru ne mai auzit încă pănă astă­zi ca un Mitropolit să alerge ca ori­care popa Calu pe la praznicile morţilor. Am întrebat pe cei mai bătrâni dintre preoţii din Iaşi, dacă -şi aduc aminte sau dacă măcar au auzit vreo dată, din bă­trâni, pomenindu-se ca vr'un Mitropolit al Ţărei să fi participat la vr'un praznic dat de sufletul unui răposat, fie el cât de sus pus, şi toţi au fost unanimi întru a răspunde că aşa ceva ţi au văzut, şi au auzit şi nici cred să se fi pomenit vr'o dată, de când Ţara Moldovei are Mitro­­p­o­li­ţi. Nu s-a gândit oare Sfântul Părinte Pi­men cât înjoseşte de mult scaunul Mitro­poliei din Iaşi, pe care alţi venerabili pre­laţi, predecesori ai sei, l-au ilustrat şi înălţat atâta, luând parte la un praznic fie el pregătit chiar de M-me Launay? Şi, drept culme, mâncărimea de limbă l'a mai făcut să­ ţie şi un tuast, la care d. Ghibânescu s'a văzut silit să răspun­­pentru, di atenua efectile. Sfiştoc Ca la noi, la nimeni Fericită ţară ! de trei ori fericită, ţara românească ! Şi cum să nu fie aşa, întru câtă vre­me, chiar fără absolut nici o pregătire prealabilă, locuitorii ei sunt buni la ori şi care serviciu. Nu mai vorbim de avocaţii miniştri de comerciu sau de agricultură, nu mai vor­bim de făuritorii numeroaselor legi ce curg potop în fie­care sesiune, pentru ca în a doua sau a treia sesiune ce urmează să fie modificate, ca neaplicabile , dar chiar în viaţa practică de toate zilele ve­dem lucruri surprinzător de minunate . Fostul elev al şcoalei de ciubotărie ori tinichigie, îl vezi mare funcţionar admi­nistrativ, cel care­ a învăţat în tinereţe croitoria, îl vezi mare funcţionar finan­ciar, cel menit a deveni un bun rotar ori lăcătuş, îl vezi inginer şi aşa mai de­parte. E destul ca un tânăr să aibă la bu­zunar certificatul de absolvire a cel mult patru clase gimnaziale, pentru a aspira, dacă nu la un portofoliu ministerial, cel puţin la un mandat de reprezentant al Naţiunei, pe care cu dragă inimă l-ar schimba cu un decret de prefect de judeţ. Aceste realităţi ni le-a reîmprospătat în minte un articolaş din Adevărul, care ni spune că, la congresul de hidrologie care s a ţinut zilele acestea la Madrid, d. dr. Saubner Tudori a obţinut un suc­ces deosebit, pentru care şi-a atras lauda participanţilor congresului, precum şi e­­logiile ministrului de marină spaniol . FULGERUL P­ITICII VII. E drept că sufletul te ’nşală şi Ţi este milă de pitici . Că-i mai frumos şi mai de samă să te ’ngrijeşti de cei mai mici, Dar în politică nu merge să ţii flecarii lângă tine, S'atingi tu Patria Română, care’i mai sus de cât ori­cine. Şi când vezi Vulturul Moldovei — un păcătos cum altul nu'i — Nu‘l pune sus în fruntea Ţărei, ci lasă’l jos, la locul lui. De când e lumea şi pământul, cu mila nu se cârmueşte Şi niciodată răutatea prin milă nu se nimiceşte. Ai să loveşti în omenire şi chiar în tine­ ai să loveşti. Căci «dacă tu nu-l laşi să moară, el nu te lasă să trăeşti». Eus, iar la banchetul dat în cinstea congre­­siştilor, ministrul de marină al Spaniei, adresându-se distinsului nostru concetă­­ţan, a amintit în cuvinte călduroase Ro­mânia şi progresele ei pe tărâmul şti­inţei. Dacă faptul e real aşa cum îl relatea­ză Adevărul, nu ne putem opri a întreba ce căuta d. Şaubner-Tudori, dr. în me­dicină, la un congres de hidrologie ? Cine l-a delegat să ne reprezinte ţara a­­colo ? Ce comunicări a putut d-sa face, în­cât să’şi atragă ‘lauda ministrului de marină spaniol, dacă nu-i şi acesta tot atât de hidrolog ca şi d. dr. Saubner- Tuduri ? Cazul relatat de Adevărul ne reamin­teşte un altul de pe vremea răposatului I. C. Brătianu. Fiind preşedinte de consiliu, a pro­mis unui deputat partizan al seu din­­trun judeţ din nordul Moldovei, căpitan pensionar, care avea un fiu proaspăt li­cenţiat în drept, ca, la cea intăi vacan­ţă, să­­ numească în funcţiune. Şi cea întâi vacanţă ce s’a prezentat fiind un post de medic de plasă, căpi­­tanul-pensionar-deputat n’a ezitat un sin­gur moment a-l solicita pentru fiul său, licenţiat în drept. Fericită ţară unde licenţiaţii în drept se cred destoinici a da îngrijiri medicale suferinzilor şi doctorii în medicină a lu­mina lumea întreagă cu ştiinţa lor hidro­logică ! ______________ Tembelism vătămător Ministerul instrucţiei a dispus ca d-nii membri ai corpului didactic din întreaga ţară să întocmească, între 15—'10 septem­bre, listele de cărţile didactice de cari vor avea a se servi elevii lor, în cursul viito­rului an şcolar. Suntem aproape de 15 octombre, adică o lună aproape a trecut peste termenul fixat de minister, şi cu toate acestea în Iaşi—şi credem că in multe părţi e tot aşa—listele de cărţi nici pănă astă­zi nau fost încă p­use în cunoştinţa nici a libra­rilor, nici a celorlalţi interesaţi. Această lăsare pe tânjală in executarea ordinului ministerial nu va putea fi de­cât păgubitoare şcolarilor. Librarii, necunoscănd mai din timp căr­ţile ce vor fi introduse în şcoli, nu s'au putut aproviziona cu ele, aşa că, la des­chiderea şcoalelor, copii nu-şi vor putea procura de­cât cu întârzieri considerabile cărţile ce pare că nu li vor fi recoman­­date de­cât după deschiderea şcoalelor, care va avea loc peste câte­va zile. Nu era oare de-ajuns timpul de aproa­pe două luni per­dut de şcolari prin amâ­narea deschiderei şcoalelor de frica hole­rei, pentru ca să nu mai piardă alt timp preţios din cauza altei epidemii—tembe­lismul corpului didactic—tot atât de vă­­tâmâtoare progresului instrucţiunei lor. Numai Lei 1.75 cu începerea de la 1 octombre 1913 Marele magazin de sticlării, porce­lanuri, lămpi şi obiecte de mesaj Fraţii HIRSCHENSOHN Iaşi, strada Ştefan-cel-Mare 2 bis a redus preţurile BECURILOR ELECTRICE cu filament metalic (economie colosală) de 10, 16, 25, 32 şi 50 lumini la Lei 1.75 buc. De la Vamă Sunt unii funcţionari cari cred că n au altă menire de­cât acea de a şicana pu­blicul, făcându-i fel de fel de greutăţi. Dintre aceştia, de­sigur, e şi actualul şef al vamei Iaşi. Altmintrelea nu ne putem explica greutăţile ce mereu le pune în calea celor ce au afaceri la vamă. Intre aceste greutăţi e şi noua dispo­ziţie luată de d. şef ca declaraţiile de vămuire să treacă de două ori prin mâna sa, odată după ce aceste declaraţii au fost verificate şi mărfurile taxate de ta­xatori şi a doua oară pentru a li se da viza de d. şef. Dispoziţia aceasta a produs foarte mul­tă nemulţumire printre comercianţii ce au afaceri pe la vamă, ea fiind, pe lângă un mijloc de ciupeală procurat celor mă­runţei, şi o însemnată perdere de timp, de­oare­ce d. şef ne­având numai grija verificărei declaraţiilor, ci mai având şi alte numeroase ocupaţiuni, lucrările ră­mân, de­­multe ori, ciasuri întregi pe biuroul d-sale, iar cei interesaţi aşteaptă de li se lungesc urechile. Măsura fiind atingătoare şi pentru sub­alternii d-lui şef, funcţionari vechi, cu garanţie şi cu răspundere pentru actele lor, ar trebui ca d. şef să revie la sen­timente mai bune şi să caute să simpli­fice cât mai mult procedura de la vamă, în loc de-a o amplifica, aşa cum îi place d-sale. Mereu lipsa de vagoane Direcţia c. f. r. alimentează budgetul Statului cu venituri considerabile. Ar tre­bui clar ca cei puşi în fruntea acestei in­­stituţiuni să aibă pentru ea toată solici­tudinea şi să facă toate sacrificiile tre­buitoare. Lucrurile, însă, se petrec cu totul de altmintrelea. Şi cei de la direcţia c. f. r. şi cei de la ministerul lucrărilor publice se mulţu­mesc a exploata, în înţelesul rău al cu­vântului, această instituţiune, adică a căuta să stoarcă numai foloase. Dovada o avem în perpetua lipsă de vagoane. Agricultorii ţipă de nevoie şi-şi perd recoltele în bună parte prin staţii, unde stau pradă intemperiilor, porcilor şi rău­făcătorilor. Acelaş lucru e cu industriaşii şi co­mercianţii, cari nu pot primi, la timp, mărfurile şi materiile prime de cari au nevoie, nici pot trimite, la timp, mărfu­rile ce li se comandă, cari adese­ori so­sesc la destinaţie după trecerea sezo­nului. Călătorii se înăbuşă prin vagoanele în care sunt tixiţi, îndeobşte, ca sardelele în putină şi obligaţi a face călătorii lungi şi obositoare, stând în picioare prin co­ridoarele vagoanelor insuficiente aproape la toate trenurile. Şi pe când toată lumea e nemulţumită, mii de vagoane stau scoase din circula­ţie şi aşteaptă de ani de zile să fie re­parate. Pentru care motiv d­nii de la direcţia generală a c. f. r. nu pun în reparaţie aceste vagoane defecte cari, dacă ar fi reparate şi date traficului, dacă nar în­lătura cu desăvârşire lipsa de vagoane ce se simte astâ­zi, cel puţin ar slăbi-o în mod considerabil. Să nu fie la mijloc vecinicul gheşeft, vecinica dorinţă de câştiguri personale? Să nu fie la mijloc setea nestinsă de co­misioanele ce fabricele străine acordă la comandele de material rulant ? Ce face d. ministru al lucrărilor pu­blice de nu obligă pe cei de la direcţie să pue cât mai neîntârziat în reparaţie enormul număr de vagoane ce zac prin diferite staţiuni, bine­înţeles nu în ate­­lierile c. f. r., insuficiente a repara tot materialul rulant hârbuit, ci dându-l în antrepriză la particulari ? De ce nu face d-sa o minuţioasă ins­pecţie prin diferitele staţiuni, pentru a se încredinţa de realitatea lucrurilor ? Despre Diderot Cu ocazia bicentenarului naşterei ma­relui filosof şi enciclopedist francez, din toate părţile lumei se strâng contribuţii de admiraţie pentru cel a cărui activitate filosofică, istorică, ştiinţifică şi literară, — în aproape toate genurile ei, — stră­luceşte de lumina şi gloria geniului seu. Diderot a contribuit mult şi aproape în totul la elaborarea operei celei mai vaste din câte au existat şi s’au produs în o­­menirea întreagă, care face nemurirea sa şi a colaboratorilor sei, şi pe care o so­cotim cea mai sublimă şi mai genială producţie a secolului în care s’a lucrat. De­şi această „Enciclopedie“ nu s'a is­prăvit, căci unei astfel de vastă operă îi trebue un secol, totuş în mare parte s'a lucrat sub auspiciile marelui filosof fran­cez, pe care-l putem socoti ca părintele acestei „Enciclopedii“. Pe lângă această operă mare, căreia Diderot i-a consacrat o mare parte din geniul şi din viaţa sa, pe care­ a avut mângâerea de a o vedea începută şi îna­intată în bună parte, a mai scris şi alte lucrări de filosofie, de artă, de pedago­gie, a scris şi teatru, a făcut şi litera­tură, morală şi a îmbrăţişat aproape toate producţiile geniului omenesc. Activitatea sa este prodigioasă şi de aceia pe drept e considerat ca cel mai mare gânditor al secolului său, pe care l-a ilustrat cu ge­niul seu. Dau în rândurile ce vor urma câte­va consideraţii asupra omului şi o­­perei, scrise de eminentul critic şi aca­demician francez Emile Faguet. ,,Contemporanii lui Diderot i-au dat nu­mele frumos de «filosof», pe care mulţi ce l-au purtat îl meritau mai puţin de­cât el. Era un spirit inventator şi asimi­lator, abundat de idei cari erau ale al­tora şi pe cari şi le apropia şi cari erau de la dânsul le abandona altora cu cea mai sublimă dărnicie ; încălzit, clocotitor şi plin de fulgere, în continuă agitaţie şi creaţie ; neobosit şi obositor scriitor, ui­mitor şi delicios- orator şi insuportabil glumeţ ; o extraordinară forţă a naturei, puternică, strălucitoare, nestăpânită şi rău regulată. El, mai mult de­cât Voltaire, mai mult de­cât Montesquieu, mai mult de­cât Rousseau însuş, a fost care a purtat în­treg secolul în capul său: filosofie, şti­inţă, arte, litere, istorie, legislaţie şi al­tele. El avea teorii asupra artei drama­tice, asupra religiei, asupra istoriei natu­rale, asupra moralei, asupra picturei, a­­supra meseriilor, asupra sculpturei, asupra politicei, asupra romanelor englezeşti, a­­supra arhitecturei şi asupra atâtor altele. Crierul seu era fecund şi producţia sa vastă şi variată despre nimic din câte îşi închipuia , a dat o expresie definitivă şi hotărîtă, însă câte vederi largi asupra tuturor lucrurilor şi câte spontane şi ui­mitoare lumini asupra tuturor!“ Din studiile sau încercările sale filo­sofice putem cita : Încercare despre me­rit şi virtute, Gândiri filosofice, Scrisori despre orbi, Scrisori asupra surzilor şi uniţilor, Încercare despre Seneca, Plimba­rea scepticului, Despre interpretaţia asu­pra naturei, o sublimă lucrare, care a inspirat în bună parte pe Rousseau, 17­ sul lui Alenbert, Convorbirea unui filosof cu mareşala Asupra operei lui Hel­vétius şi altele. Ca istorie : Încercare asupra domniilor lui Claudia şi Nerone , ca sociologie : Principii asupra politicei suveranilor ; ca operă pedagogică : Planul unei Universi­tăţi pentru guvernul Rusiei ; ca operă de morală cităm : Convorbirea unui părinte cu copiiii sei , in materie de critică lite­rară : Reflecţii asupra lui Terenţiu, Elo­giul lui Richardson, Studiu asupra „Fiu­lui natural», Despre poezia dramatică, Dizertaţie asupra poeziei ritmice, Para­dox asupra comedianului , asupra artelor

Next