Fulgerul, 1912-1913 (Anul 5, nr. 1-52)

1912-11-26 / nr. 4

ANUL V No. 4. ABONAMENTE Pe an . 8 lei. Pe 6 luni . 4 . ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul Un număr 10 bani. Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul. ZIAR INDEPENDENT. . 1 b­­===== Apare în fie­care Luni " Redacţia şi Administraţia la Tipografia „Progresul“, Iaşi, Strada Ştefan-cel-Mare 4. ABONAMENTE Pe an . . 8 lei Pe 6 luni . 4 » ANUNCIURI Pag. 1V 20 b. rândul » III 30 » » Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul. Drepturile noastre in Balcani VI Civilizarea Grecilor. Dintre popoarele creştine din peninsu­la balcanică, Grecii au fost cei întăi a­­jutaţi de străinătate ca să’şi câştige li­bertatea, şi ajutorul cel mai mare, chiar cu pagube proprii, li s’a dat de țările române. In curând se va împlini suta de ani de când Grecia a fost declarată liberă şi neatârnată. Au urmat apoi Serbia şi Bulgaria, a căror independenţă datează de-abea de-o treime de secol. . Ar urma dar ca Grecia să fi înaintat în civilizaţie într’un grad cu mult mai superior de cât toate celelalte popoare din Balcani, întru cât ea a dispus de­­un timp aproape întreit mai lung de de­plină libertate pentru aceasta. Cercetând însă faptele, se vede, cu re­gret, că palicarismul s’a mănjinit şi s’a întins într’atâta în acea ţară, în cât ci­vilizaţia modernă n’a putut pătrunde nici chiar în straturile diriginte, cu atât în­că mai puţin în poporul de jos. E foarte trist, ba chiar dureros, când te gândeşti că un secol de libertate de­plină n’a fost de ajuns pentru poporul Greciei să se râdice din starea sălbate­că la nivelul culturei moderne. Dovezile sunt multe şi continue. Amintim pe u­­nile din ele : După o independenţă de pest 70 ani, Grecia, de­şi declarase ea războiul, n’a fost în stare să’şi apere singură liberta­tea, pe care-ar fi perdut-o după bătălia de la Domokos, dacă nu i-ar îi venit în ajutor mila marelor puteri din Europa. N’a fost în stare să’şi organizeze o gospodărie bună şi cuminte a ţărei, căci, în penultimul deceniu, ajungând în fali­ment financiar, a trebuit iarăşi ca ma­rile puteri, din milă, să institue o comi­­siune de străini, care să’i aranjeze fi­­nancele. In administrarea politică, stratul inte­lectual grecesc s’a dovedit așa de jos în cultură, nu cât mai că era să izbucneas­că un războiu civil între ei, dacă n’ar fi recurs la inteligența unui barbat de ori­gină latină, crescut sub oblăduirea tur­cească, adică dacă n’ar fi chemat pe Ve­­nizelos din Creta, ca să facă ordine în ţara lor. In acţiunile e i naţionaliste pentru a deş­tepta populaţiunile greceşti din Turcia europeană şi a le face să devie libere, Grecia n’a căutat să le dee o cultură so­lidă, prin şcoli, cum a făcut şi face Ro­mânia cu Românii din Turcia, ci a in­trodus patrcarismul extrem, formând ban­de de tâlhari antraţi, susţinute de Statul grecesc şi de Patriarhatul egumenic, pen­tru a omorâ neamul aromân şi a-i jăfui avutul. Chiar singură această acţiune barbară a Statului grecesc este dovadă îndestulă­toare că Grecia a rămas încă cu apu­cături sălbatice şi că, în consecinţă, pen­tru liniştea peninsulei balcanice, trebue pusă sub interdicţie şi sub controlul in­ternaţional, după cum a fost pusă şi în ceea ce priveşte financele ei. Noi Românii, cari i-am ajutat aşa de mult pe Greci în eliberarea lor, văzând că, lăsaţi în propriile lor puteri, n’au fost în stare să întrebuinţeze aceşti 100 de ani pentru a deveni un popor cu ade­vărat civilizat şi că’şi întrebuinţază forţa într’un mod laş contra Aromânilor near­maţi, avem tot dreptul să ne amestecăm în treburile acestui Stat, şi să căutăm a sili­straturile conducătoare să îndrepte poporul grec pe­ o cale de adevărată ci­vilizaţie, depărtându-l din drumul tălhă­­ritului contra coreligionarilor lui de alt neam, cum sunt Aromânii. E ruşine ca un Stat a căruia existenţă a fost înfăptuită de puterile Europei în hatârul monumentelor clasice aflate a­­colo încă de pe timpul vechilor Greci, să-şi fie denumire de Grecia, când nu’i în stare să facă cinste culturei clasice a celor ai cărora urmaşi se pretind a fi. Şi la aceasta trebue să se gân­dească ori­ce patriot grec şi ori­ce bar­bat de Stat al Greciei, căci, la urma ur­melor, se va înfunda cu patrcarismul an­­tart, care-i o pată neagră pe frumosul nume al poporului grec. Cei mai direct interesaţi pentru a a­­duce pe Greci la cuminţenie şi la ordi­ne civilizată modernă suntem noi, Ro­mânia liberă. Opinia publică care, în afară de pre­să, s’a pronunţat şi prin marile întruniri din Bucureşti şi Iaşi, s’a exprimat pen­tru a sili pe Greci să se oprească dela omoruri şi jăfuiri intrate contra Aromâ­nilor, şi a cerut guvernului nostru să intervie în modul cel mai energic. Grecii de la noi, folosindu-se de cul­tura de­ aici, au devenit superiori în ci­vilizaţie fraţilor lor din Grecia. Dacă a­­ceştia din urmă nu vor înceta cu orori­le contra Românilor din Turcia, va tre­bui să silim guvernul nostru să expe­dieze, cu pasport gratuit, pe toţi supuşii greci din România, şi să le dăm ast­fel prilejul a se duce în Grecia să’şi civili­zeze pe fraţii lor. Şi, pănă când nu se va mai auzi de nici un caz de cruzime antartă contra vre-unui Aromân, să nu le îngădue reîntoarcerea în România, ci să’i lese în Grecia ca dăscăli ai fraţi­lor lor. Măsura aceasta-care în realitate ar fi bine­făcătoare şi civilizatoare pentru cei din Grecia-şi întreruperea ori­căror relaţiuni diplomatice şi comerciale cu Grecia barbară, n’ar fi o măsura ucigă­toare de oameni, cum sunt masurile an­­tarte ale Statului grecesc în potriva A­­românilor din Turcia. La această măsură poporul român nu va renunţa şi nu va înceta să stărue în acest drept al seu, pănă când guvernul, căruia ’i va da tot sprijinul, nu va fi re­alizat-o, pentru cuminţirea Grecilor, învingători şi învinşi Alegerile generale s’au terminat şi Parlamentul a şi fost convocat pentru mâne, luni 26 noembre. Rezultatul acestor alegeri a pro­dus multe surprize. In primul loc a fost surpriza că liberalii, cărora guvernul le-a ofe­rit 30 de locuri de bună-voea sa, au luptat din răsputeri şi pe toate căile de şi-au dublat aproape a­­cest număr de reprezentanţi ai lor, rezultat la care ei singuri nu spe­rau să ajungă. Acest spor de număr al glasu­rilor liberale din Parlament s’a o­­perat în paguba conservatorilor puri, cari s’au văzut puşi într’o în­sămnată minoritate faţă de cola­boratorii lor, conservatorii-demo­­craţi, cari, ca prin minune, au a­­vut reuşita în alegeri aproape pre­­tutindenea unde învoiala cu tova­răşii lor de guvernare le fixase lo­curile. In aşa împrejurări, conservatorii puri vor fi strânşi, în noul Parla­ment, ca în cleşte? şi nu vor pu­tea face nici o mişcare, amenin­ţaţi fiind vecinie de cartelul de­­mocrato-liberal, căci, ori­cum ar fi lucrurile, liberalii vor fi nevoiţi a da şi mai departe concursul lor d-lui Take Ionescu şi grupărei sale, de ale cărora bune servicii mai au încă nevoie, pănă să-şi refacă vir­ginitatea şi să poată îndrăzni să atenteze la putere. In definitiv, impresia ce-o face rezultatul ultimelor alegeri e că ele au creat conservatorilor puri o situaţie de învinşi, iar conser­vatorilor democraţi o situaţie de învingători, şi dovada că, în re­alitate, lucrurile stau ast­fel, e fap­tul că învingătorii au şi început a-şi impune voinţa lor învinşilor, cari au prins a se îngriji să nu aibă, peste un foarte scurt timp, soarta şobolanului din povestea cu ariciul, căruuia i-a acordat ospitali­tate. Astă­zi, cu părere de rău con­servatorii puri văd greşala mare ce-au comis-o, din punctul lor de vedere, în paguba lor proprie, ne­urmând politica indicată de şeful lor, d. P. P. Carp, şi se căesc a­­mar de a se fi supus dorinţei Su­veranului, cu totul opusă celei a şefului lor, dar e prea târziu. Faptul a fost consumat, şi, ori­cum ar fi, asupra lui nu se mai poate reveni. Singurul lucru ce le rămăne de făcut, pentru a se răsbuna de înfrângerea pătimită, e să lucreze pentru răsturnarea guvernului şi înlesnirea venirei liberalilor la pu­tere. Această cale însă, de­o­camda­­tă, le e închisă prin situaţia po­litică externă mai mult de­cât în­grijitoare, care nu se ştie ce poate aduce pentru ziua de mâne, aşa că, până la definitiva ei limpezire, vrând nevrând, conservatorii vor fi nevoiţi să se resemneze la ro­lul de învinşi, cu toate aerele răz­boinice pe care d. Nicu Filipescu pare dispus a le lua. Rugăm cu insistenţă pe d-nii abo­naţi rămaşi în urmă cu plata abo­namentului, să bine­voiască a ne a­­chita sumele ce ne datoresc, pentru a nu fi siliţi să le suspendăm trimi­terea ziarului. Administraţia Luni 26 Noembre 1912 Industrie ori potlo­gărie Naţională? Ziarele liberale fac mare caz—şi nu fă­ră drept cuvânt—de exploatarea neruşi­nată ce-o operează fabricele de zahar, în dauna marei mulţimi a consumatorilor şi se scandalizează de dividendele—de for­mă 86 la sută, de fapt insă peste 120 la sută—ce le realizează cartelul fabricelor de zahar. Un lucru însă: Cam aceiaş protecţie—dacă nu şi mai bine-voitoare încă—Statul o acoardă, prin tariful vamal întocmit de d. Emil Costi­­naşcu, fabricelor de hârtie, de ciment, de cuie, de sticlării şi altele, cari asemenea s’au cartelat pentru a exploata, fără mi­lă şi fără de ruşine, pe consumatorul ca­re n’are nici un mijloc de aparare con­tra nesăţioasei lăcomii a fabricanţilor noş­tri. .De ce presa liberală nu pomeneşte ni­mic de aceste industrii—ca să nu le zi­cem potlogării—naţionale, cari exploatea­ză tot aşa de mult pe consumator ca şi cartelul fabricanţilor de zahar? De ce nu arată dividendele realizate şi de aceste asociaţii de exploatare jăfui­­toare? De ce nu protestează şi contra lor, şi mai cu samă de ce nu cere guvernului să fie măsuri de înfrânare ? O INDICAŢIE In ultimile alegeri, d. C. Stere, şe­ful organizaţiei liberale din Iaşi, ar fi întrunit—fără sprijinul guvernului —cel mult 81 voturi, cate­ a întrunit dulcele seu amic şi tovarăş de prin­cipii, d. Crupenschi. Tot în acele alegeri, d. G. G. Mâr­­zescu a întrunit la colegiul II 1287 voturi, pe când protejatul d-lui Stere şi alt tovarăş■ al seu de principii, d. C. Ch­ilimoglu, na întrunit de­cât 264 voturi. Aceste cifre să nu fie ele pentru d. Stere o indicaţie îndestul de semnifi­cativă ? Această colosală diferinţă nu-i ea pare o manifestaţie contra d-lui C. Steife şi a modului în care găseşte d-sa de cuviinţă să se izoleze între cei câţi­va tineri generoşi de la Viaţa Ro­maneasca, renunţând nu numai cât la ori­ce relaţii sociale cu lumea în mijlocul căreia trăeşte, dar­hiar şi cu membrii organizaţiei în frân­a căreia a fost impus? Să nu însemne oare această mani­festaţie că ieşenii înţeleg că organiza­ţiile politice locale trebuesc conduse de ieşeni, nu de oameni veniţi de ieri de alaltaeri, Dumnezeu ştie cum şi de unde ? De altmintrelea înpuţinarea elemen­telor de valoare din organizaţia libe­rală, prin retragerea multora din mem­brii acestei organizaţii, fără ca alte elemente nouă, cel puţin de aceiaş va­loare, să fi venit să le înlocuiaseă, e

Next