Fulgerul, 1914-1915 (Anul 7, nr. 1-52)

1914-12-08 / nr. 6

ANUL VIL No. 6 (328) 10 Un număr bani. Luni 8 decem­vre 1914 ABONAMENTE Pe an . Pe 6 luni 8 lei. ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul u III 30» w Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul.FULGERUL ZIAR INDEPENDENT — Apare in fie­care Luni --------­',s h. «Tjs 7^ •­­*» h . ^ v Wv vr ,• U,; •f 8 Redacţia şi Administraţia la Tipografia „Progresul“, Iaşi, Strada Ştefan­ cel Mare 4.­­* I V ‘V ABONAMENTE Pe an Pe 6 luni ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul » III 30 » » Inserţiuni şi reclame A 50 bani rândul. 8 lei Rugăm pe d-nii abonaţi rămaşi în întârziere cu plata abonamen­tului, să bine­voiască a ne aquita sumele ce nu datoresc, de cari simţim multă nevoie. Administraţia. Pro patria Cu cât întârzie mai mult răz­boiul, cu atât şi soarta noastră devine mai ră. Fără a fi intrat în acţiune, făr­ă face cel mai mic pas pentru dez­robirea fraţilor noştri de sub jugul maghiar, suferim, de fapt, conse­cinţele unui război economic şi această stare de lucruri, dacă s'ar agrava, neliniştea va creşte şi se poate ca, înaintea declaraţiei unui război din partea noastră, să se aprindă un foc pe căre l vom stân­ge cu multă greutate, căci nu credem şi nu putem crede să se repete astă­zi lucrurile de la 1907, cu toate că avem acelaş om po­litic în fruntea intereselor statului. Ce măsuri a luat guvernul în­­ această privinţă? nu ştim. Şi dacă­­ d. prim-ministru, care se ascunde întotdeauna şi nu răspunde nimic atuncea când îl întreabă cineva asupra politicei externe, sub cu­vânt că nu poate da la iveală marile sale proiecte militare, mul­tiplele propuneri ce le-a primit din partea ţărilor vecine, şi nu spune că tot ce i s-ar face şi ori­câte ameninţări ar avea, nu va declara nimic nici Parlamentului, nici Ţărei, nu ştim dacă va fi tot aşa şi cu această modestă între­bare, care, prin divulgarea ei, nu poate să nu facă nici cel mai mic rău. Presupunem însă că nu s’a luat nici o măsură serioasă,, şi că răul care ne ameninţă nu l-a prevăzut guvernul nostru. Şi, în cazul a­­cesta, toată răspunderea va cădea asupra acelora ce deţin frânele puterei în aceste timpuri grele. Ţara cere ostaşilor noştri, şi cu drept cuvânt, sacrificarea vieţei lor în timp de război. Pănă acuma s’au făcut nenumărate concentrări, s'au obosit mulţi oameni cu mar­şuri de tot felul, s’a pregătit, într’un cuvânt, viitoarea noastră intrare în acţiune. Dar întrebarea este: gânditu-se a cineva să ridice moralul trupelor? Sau poate că aceşti oameni sunt consideraţi ca nişte instrumente oarbe, în inima cărora nu trebue să vibreze nimic decât porunca superiorilor? Noi credem că spiritele acestea toate trebuesc înflăcărate din timp, căci altfel luptă Francezii ce se duc cu trup şi suflet pentru apa­­rarea patriei lor, şi altfel Ger­manii, cari nu cunosc decât dis­ciplina. Şi poate că lucrul acesta s'ar fi făcut de cătră mulţi din ofiţerii noştri superiori, cari’şi dau bine samă de aceste lucruri. Dar cazul cu d. colonel Anastasiadi a des­curajat pe mulţi, de­şi nimeni n’ar trebui să se descurajeze, când este în joc patria sa. Deci, pe de-o parte trebuia gu­vernul să aducă o îmbunătăţire stărei economice, ca suferinţile ce le îndurăm să nu mi micşoreze râvna cu care va trebui să luptăm în caz de mobilizare, iar pe de alta să nu se oprească pe ofiţerii superiori şi de talent de-a ţinea trupelor discursuri înflăcărate, îna­inte de-a porni în acţiune, ceea ce-au făcut toate statele balcanice, şi mai cu samă Serbia, înaintea ultimului război. E. C. EPIGRAMA Unui medic. Medic ce provoci avorturi, Negustor de oua, lapte... Medic uricios în lapte, Om lipsit de caracter, Tu cu cinstea n ai raporturi. Şi zgârcit eşti cât se poate Şi ’ţi dau titlul toţi şi toate : „Harpagonul lui Molier“. Huube Ciocănei, fuga’i sănătoasă. Mari tacticiani mai sunt şi coman­danţii armatelor austro-ungare ! Acolo unde găsesc locul liber de duş­man, înaintează cu mare grabă. În­dată însă ce duşmanul se arată, ei se grăbesc, din motive strategice, să părăsească locul, ştiind că, dacă fuga e ruşinoasă, apoi e tare sănătoasă. Generalul Potiorek, comandantul tru­pelor ce operează contra Şerbilor, nu vrea să se lese, în această privinţă, mai pre­jos de colegul seu L­aufen­­berg. Văzind că Şerbii, din lipsă de mu­­niţiuni, au evacuat Belgradul, el sa grăbit sal ocupe, fapt pentru care ziarele maghiaro-nemţeşti i-au adus cele mai mari şi mai elogioase laude. Ba, pentru acest, strălucit fapt de arme, împaratul Franz Iosef l-a deco­rat, iar Nemţii şi Ungurii i-au săr­bătorit victoria, făcând iluminaţii la­ Viena, Budapesta şi aiurea. De îndată ce Serbii au fost apro­vizionaţi cu muniţii şi-au început a înainta contra lor, Maghiaro-Nemţii s au grăbit să facă stânga î mprejur şi să o fie la sănătoasă, uitând, în ma­rea lor grabă, să şt­eie cu dânşii toate bagajele şi lăsând în mână Şer­bilor ce înaintau un mare număr de tunuri, mitraliere, prizonieri şi o mare cantitate de muniţii şi provizii, lucruri ce-au crezut de prisos să le mai fie cu duşii, ca să nu li încurce trium­fala fugă înapoi. Astă­zi, în întreaga Serbie nu se mai găseşte viu şi liber nici un soldat maghiar sau neamţ. Pentru această prea strălucită ispra­vă, ziarul italian Wessaggero află din Mena că generalul Potiorek, co­mandantul trupelor maghiaro-nemţeşti din Serbia, va fi destituit. Lucrul acesta ni se pare a fi cu totul improbabil. Prezenţa generalului Potiorek e ab­solut trebuitoare acolo unde se găseşte, spre marea glorie a imperiului habs­­b­urgic. Ba, din contra, suntem siguri că imparatul Franz Iosef va şti să răs­plătească acest strălucit fapt de ar­me­at generalului Potiorek, dăndu­­, pe lângă vreo mare decoraţie, titlul de conte ori cel puţin baron, iar Viena şi Budapesta vor îmbrăca haina de sărbătoare şi vor face mari iluminaţii pentru sărbătorirea acestui mare act de vitejie. Libertatea presei. Unile ziare, alarmate de faptul că s’au găsit gazetari cari să între in solda Nem­ţilor şi să facă propagandă pe socoteala lor, contra adevăratelor interese ale ţărei şi neamului, ar avea aerul să ceară res­trângerea libertăţii presei. Găsim alarma nejustificată, periculoasă şi dăunătoarea publicului. Nejustificată pentru motivul că ori­câte ziare ar cumpără sau ar scoate Nemţii, nu vor putea izbuti să determine în opi­nia publică românească un curent contra intereselor ţărei şi neamului. Românul e îndestul de cuminte şi în­zestrat cu îndeajuns bun simţ, pentru a discerne cea ce trebue să creadă ori nu, ceea ce trebue să’i nască şi sporească sentimentele şi ceea ce nu. Şi însuş faptul că ziarele de propa­gandă nemţască se împart gratuit, e o dovadă că, în ţară, nu’s băgate’n samă, nu găsesc amatori­ cititori. Periculoasă, căci măsurile de restrân­gere s’ar putea întinde şi asupra presei ne pusă’n solda străinilor. Şi păgubitoare publicului care, primind gratuit aceste ziare şi necitindu le, le în­trebuinţează pentru alte nevoi curente. Şi apoi nu-i pare îndestul de cunoscut proverbul nostru : „Cânii latră, vântul duce?“ NAŢIONALISMUL. „ Naţionalismul e sentimentul care leagă oamenii de acelaş sânge, de aceaş limbă şi aceiaş credinţă, fie cât de împrăştiaţi sau îndepărtaţi unii de alţii, aruncaţi de valurile soartei pe ţărmuri străine.­ Ori unde se ’ntâlnesc doi de aceiaş origine, simţesc legătura şi unitatea din care s’au desprins, şi ’n ori ce îm­prejurări, auzindu’şi numele şi graiul, tresaltă, dar în primejdii s’ajută, chemându-i la datorie vocea sângelui. Naţiunea se întinde şi n afară de pa­trie, alte ori se confundă cu dânsa. Dar în patrie încap mai multe naţionalităţi şi în sinul unei naţiuni pot întră, prin contopire, prin asimilare, alte neamuri, de altă rasă, de alt sânge, şi atunci în­vinge neamul cel mai tare, mai asimilă­­tor, când e de dorit ca acesta să fie şi neamul cel mai de samă, rasa cea mai aleasă, civilizatoare, în care caz o naţiune, contopindu-se, nu ’i în pagubă. Se ’ntămplă însă adesa şi contrarul. Sunt unele neamuri neasimilabile sau prea greu asimilabile, după mai multe generaţiuni. Aceasta ori din pricina rasei prea păstrată prin vechimea veacurilor, ori din cauza credinţelor potrivnice, a limbei şi­ a obiceiurilor ce le moştenesc din tată ’n fiu.­­ încă de la împărţirea hunei pe supra­faţa globului, oamenii s’au aşezat pe rase şi pe naţionalităţi diferite, ocupând fie­care grupare mai însămnată o porţiune de loc între hotare cât mai mult naturale. De la hotarele convenţionale m­ai ales, naţiunile s’au frământat tot mereu, de câte­­ori se simţeau înăduşite de­ o stăpânire vitregă a unora mai noi şi mai puţini, cari li acaparau conducerea trebilor şi li tulburau liniştita vieţuire. La principiul acesta al respectărei u­­nităţei naţiunilor nu s’au apropiat nicio­dată puterile mereu interesate a le stăpâni şi a le exploata. Şi atâta timp cât, îr­ mod silit, sunt intrebuinţate popoare mici la alcătuirea unor state fără unitate naţională de rasă, de credinţă şi aspiraţiuni, atâta timp cât se nesocotesc hotarele fireşti în cari tre­bue să se reverse o naţiune, nu va scăpa omenirea nici de revoluţii, nici de răz­­boae. Atâta timp multe state vor fi me­reu expuse prăbuşirei, multe naţiuni su­puse nimiccirei. Care va fi tribunalul în faţa căruia va veni procesul naţiunilor, care să măsoare şi să cântărească fără război, fără revo­luţii ucigătoare de oameni şi de progres, şi a căruia hotărâre, în primă şi ultimă instanţă, să devie formula sfântă şi ne­atacabilă de nimeni şi niciodată? Cine să-l alcătuiască, dacă fie­care judecător va fi şi parte interesată să întărească starea de nedreptate de pănă acum, îutilizând stăpânire încă şi asupra altor provincii, cari cuprind naţionalităţi cu totul diferite de rasă? Aceste provincii se câştigă azi prin război şi vor trebui să se peardă prin revoluţii, căci ea­ se nesocoteşte principiul unităţei naţionale. Şi când aceştia sunt judecătorii — inte­resaţi să se întindă cât mai mult — ce dreptate vor da ei naţiunilor pe cari şi azi le întrebuinţează, jertfindu-le pentru interesul şi mărirea lor?! Căci ce însemnează, de pildă, încăe­­rarea ruso-germană în foasta ţară a Polonilor? Ce cară încăerarea austro-ruso­­germană în ţara în care se află mormân­tul marelui Moldovan Ştefan-Vodă? Ce ar cauta încleştările austro-ungaro-sârbeşti

Next