Gazeta Învățământului, 1951 (Anul 3, nr. 92-143)
1951-01-05 / nr. 92
învățământul—o armă în lupta pentru comunism Planul lunei fabrici Colectivul fabricii de postavuri fine din Cupavha, in apropierea Moscovei, și-a luat angajamentul să obțină ca toți muncitorii fabricii să fie absolvenți ai școlii de 7 clase, iar toți maiștrii și ajutoarele lor să fi absolvit cel puțin o școală medie tehnică. In acest scop, s’a întocmit un plan, la elaborarea căruia au participat muncitorii și muncitoarele, inginerii și tehnicienii. Potrivit acestui plan, intre anii 1950—1953, in școlile serale ale tineretului muncitoresc vor învăța 1.090 de tineri și tinere, 550 de muncitori vor urma școala tehnică textilă, iar la Institutul textil prin corespondență se vor înscrie 150 de muncitori. Publicarea acestui plan In ziare a stârnit un imens ecou in întreaga Uniune Sovietică. Numeroase fabrici au început să elaboreze planuri analoage celui de la fabrica din Cuiavna. Ținând seama de această mișcare, Ministerul Industriei Ușoare din U.R.S.S. a hotărit să deschidă pe lângă întreprinderile dependente de acest minister încă 22 de filiale ale școlilor tehnice. Ministerul a propus tuturor directorilor de întreprinderi din industria ușoară să elaboreze un plan de studiu pentru muncitorii din școlile tehnice. Uzinele combinate fie învățământ In U.R.S.S. învață 55 milioane de oameni. Tendința conștientă către studiu este caracteristică pentru păturile cele mai largi ale poporului sovietic. Pentru prima oară in istoria omenirii, oamenilor muncii din U.R.S.S. li s’au creat toate posibilitățile de satisfacere a acestor năzuințe. In Uniunea Sovietică, învățământul școlar este un bun al poporului. In cursul anului școlar trecut s’a înfăptuit învățământul general de 7 clase. (Până in toamna anului 1949 acest învățământ era obligatoriu numai la orașe, iar la sate era obligatoriu învățământul de 4 clase). Crește neîncetat și numărul elevilor claselor superioare ale școlilor mediii. Numărul studenților din institutele superioare de învățământ a crescut față de perioada dinaintea Revoluției, de peste 20 ori. Totodată, in U.R.S.S. au căpătat o deosebit de largă răspândire diferitelor forme de învățământ pentru adulți. Muncitorii, colhoznicii și funcționarii își ridică nivelul cunoștințelor lor de cultură generală și de specialitate fără a ieși din producție. Numai în R.S.F.S.fl., învață în școlile serale ale tineretului muncitoresc, peste 400.000 de tineri care vor termina anul viitor învățământul de 7 clase și cel mediu. Peste o jumătate de milion de oameni învață în institutele superioare de învățământ și urmează cursurile tehnice prin corespondență. Numeroși muncitori și funcționari urmează cursurile filialelor serate ale institutelor și școlilor tehnice. In Uniunea Sovietică, tendința generală de învăța este caracteristică atât orașului, cât și satului. La sate, încă înainte, de introducerea învățământului obligatoriu și general de 7 clase, marea majoritate a copiilor de colhoznici nu se mulțumeau numai cu absolvirea a 4 clase. Numărul elevilor din școlile medii sătești depășea. Urcă in anul 1949, de 238 ori nivelul dinaintea revoluției, in anii Puterii Sovietice, fiecare, sat din U.RS.S. a dat numeroși specialiști, absolvenți ai institutelor superioare. Colhoznicii, ca și orășenii, învață prin corespondență la institutele superioare de învățământ și la In Uniunea Sovietică sunt foarte numeroase întreprinderile unde toți membrii colectivului sunt cuprinși într’o formă sau alta de învățământ. In această privință, putem da ca exemplu uzina „Kalibr" din Moscova și uzina pentru construcția de mașini grele din Ural. In cursul primelor 9 luni ale anului curent, peste 7.500 de muncitori, 800 de ingineri, tehnicieni și maiștri de la uzina pentru construcția de mașini grele din Ural și-au ridicat calificarea. Afară de aceasta, mii de muncitori și funcționari de la această uzină urmează la școlile serale ale tineretului muncitoresc, sute din ei urmează cursurile prin corespondență ale Institutului unional pentru construcția de mașini. Inițiativa colectivului de la fabrica de postavuri fine din Cuiavna a fost urmată in întreaga Uniune Sovietică. Aceasta înseamnă că un număr tot mai mare de fabrici și uzine din U.R.S.S. vor deveni adevărate combinate de învățământ, unde vor învăța absolut toți muncitorii și funcționarii. In cadrul acestor întreprinderi, concomitent cu îndeplinirea planurilor de producție, va fi planificat și asigurat nu numai învățământul profesional al muncitorilor, așa cum s’a făcut până acuma, ci va fi planificată ridicarea nivelului de cultură generală prin înființarea școlilor tehnice, medii și superioare pentru muncitori, tehnicieni, maiștri și funcționari, școlile tehnice, iar tineretul urmează cursurile școlilor serale de cultură generală. La sate sunt foarte răspândite așa numitele școli miciuriniste, cursurile și cercurile agrotehnice și zootehnice. Afară de aceasta, in vederea pregătirii de cadre agricole calificate, încă din toamna anului curent, în întreaga Uniune Sovietică au început să funcționeze pentru, întâia oară, cursuri cu o durată de trei ani Milioane de colhoznici și colhoznice urmează aceste cursuri fără a ieși din producție. Numai in regiunea Kiev, de pildă, există peste două mii de grupe care urmează cursurile agrotehnice și tot atâtea care urmează cursurile zootehnice. Satul colhoznic învață o sarcină de importanță istorică Economia națională a U.R.S.S. nar fi putut desigur progresa fără desvoltarea planificată și sistematică a învățământului. Oamenii sovietici folosesc învățământul ca o pană sigură in lupta pentru comunism. Perfecționarea continuă a bazelor materiale și tehnice ale producției socialiste necesită o creștere tot mai mare a nivelului de cultură generală și de cunoștințe tehnice ale cadrelor ei. Creșterea rapidă a nivelului cultural și tehnic al oamenilor muncii din U.R.S.S. are o mare importanță istorică. V. I. Lenin și I. V. Stalin au atras adeseori atenția asupra necesității pentru constructorii comunismului de a asimila toate cunoștințele acumulate de omenire. In anul 1939, I. V. Stalin arăta: „Noi vrem să facem din toți muncitorii și țăranii oameni culți și instruiți, și o vom face cu timpul". Numai prin ridicarea nivelului cultural și tehnic al clasei muncitoare până la inginerilor și tehnicienilor poate fi lichidat nivelul contrastul dintre munca intelectuală și cea fizică și poate fi asigurată o excepțional de înaltă productivitate a muncii, necesară construirii comunismului. „Nu avem nici un temei să ne îndoim, —spunea I. V. Stalin in anul 1935, — că numai o astfel de ridicare cultural-tehnică a clasei muncitoare poate să surpe bazele contrastului dintre munca intelectuală și munca fizică, că numai ea poate să asigure acea înaltă productivitate a muncii și belșug de articole de consum, necesare pentru acea putea păși dela socialism la comunism”. Prevederile lui I. V. Stalin se traduc în viață. Creșterea rapidă a nivelului cultural și tehnic al oamenilor muncii din U.R.S.S. arată că poporul sovietic rezolvă cu succes una din principalele sarcini ale construirii comunismului. ”„ Moșenski ev, o lecție de geografie în clasa IV-a a Școlii elementare de fete „Pușkin” din Voronej GAZETA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI Ce trebuie si tini minte , un profesor de matematici Nevoile crescânde ale omului In ce privește calculul matematic, folosirea acestuia în practică, precum și desvoltarea teoriei matematice, au dat naștere unor noi metode de calcul, metode care au pătruns încetul cu încetul și 1a școală. De exemplu, pe la începutul secolului al XVIII-lea, în practica școlară au ocupat un loc însemnat fracțiunile zecimale, a căror superioritate o cunoaștem cu toții. Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, în clasele superioare au început să se aplice logaritmii, care au dublat, așa cum se spune, viața fiecărui astronom (după cum știm, astronomii făceau mai multe calcule decât oricare alți savanți de altă specialitate). In ultimii 70-80 de ani însă calcului matematic în școală n’a suferit nici o schimbare dacă nu ținem seama de faptul că, începând cu anii S0 ai secolului trecut, în loc de un tom voluminos de logaritmi cu șapte cifre, elevii au început să folosească un volum de logaritmi de zece ori mai mic cu cinci cifre, in timp ce astăzi folosesc un simplu tabel de logaritmi cu patru cifre. Munca se simplifică și datorită folosirii tabelelor matematice cu ajutorul cărora aflăm rezultatul unei serii întregi de calcule complexe începând cu produsul înmulțirii numerelor cu două și trei cifre, până la tabelele de funcțiuni speciale. Geometrii sovietici au elaborat o nouă ramură în științele matematice, numită memografie, care înlocuește calculele extrem de grele bazate pe utilizarea celor mai subtile metode ale matematicii superioare, prin calcule foarte simple, după desene accesibile chiar și unui lucrător necalificat. S'au construit noi și minunate mașini, care calculează integralele, care rezolvă ecuațiile diferențiale, care execută totalizări statistice foarte complexe. Cele mai însemnate dintre centrele noastre științifice acordă o atenție deosebită teoriei și practicii calculelor. E destul să amintim Institutul de Științe Matematice „V. A. Stekiov” de pe lângă Academia de Științe a U.R.S.S., institut care a creat o „stațiune de calcule”, specială, unde se lucrează pentru extinderea domeniului de aplicare a mașinilor de calcule. Universitatea de Stat „M. V. Lomonosov” din Moscova a înființat o catedră specială de matematică aplicată. Una din sarcinile acestei catedre este acela de a elabora și a răspândi cele mai bune metode de calcul. Poate ignora școala medie realizările științei, care sunt atât de importante pentru aplicarea lor practică în matematică ? S’ar părea că nu. De fapt însă, în școli calculul se învață tot așa cum se învăța acum 50 de ani. Să luăm de exemplu, problema riglei logaritmice. Orice elev de clasa IX-a își poate însuși modul ei de întrebuințare în 8-10 ore. S’ar obține în feliul acesta, o însemnată economie de timp și forte, ceeae ar ușura mult predarea matematicii, a fizicii și a disciplinelor speciale în institutele tehnice. Să mai punem însă și o altă întrebare : trebue să acordăm importanță exactității rezultatelor obținute prin calcul ? După cum se știe, matematica este o știință exactă, dar în toate aplicațiile ei avem de-a face cu cifre, care exprimă numai cu aproximație anumite mărimi. Prin urmare, tot aproximative sunt și rezultatele calculelor. Se înțelege de la sine că este foarte important să știm în ce măsură rezultatele obținute sunt exacte. Autorii acestor rânduri au elaborat și, în cursul ultimilor 25 de ani au propagat două metode de calcul cu aproximație, destinate școlilor. Una din ele este desvoltarea ideilor academicianului A. N. Krâlov, iar alta realizează principiul care este larg folosit în știință, încă de pe timpurile lui Arhimede : dacă nu poți arăta valoarea exactă a unui număr, arată două numere, din care unul („limita inferioară“) este mai mic decât numărul căutat, iar altul („limita superioară“) e mai mare decât cel căutat. Câteva scurte reguli ale primei metode, care asigură aplicarea ei în practică, le găsim nu unul din manualele pentru clasele IX și X, dar regulile acestea nu sunt îndeajuns folosite. Cauza este aceeași : profesorul de matematică nu înțelege însemnătatea lor și nu le utilizează. Cea mai importantă măsură pentru îmbunătățirea stării existente este introducerea necesare în programa schimbărilor cursului special de matematică elementară, programă pe care o studiază, în institutele pedagogice, profesori de matematică, viitorii șiunea științifică matematică Comide pe lângă direcția generală a Școlilor superioare pendinte de Ministerul învățământului Public al R.S.F.S.R. a prelucrat programa acestui curs, prevăzând în primul semestru studierea capitolului „Teoria și practica calculelor”. Lupta contra rutinei școlare în ceea ce privește calculele a intrat într’o fază nouă. Viitorii profesori de matematică trebue să învețe a folosi cu pricepere mijloacele și procedeele care înlesnesc executarea operațiunilor aritmetice , tabelul de calcul, aritmometrul, rigla de calcul precum și diferitele metode care reduc și accelerează calculele. In afară de aceasta, viitorii profesori trebue să învețe a folosi numerele aproximative în aplicarea practică a matematicii. Profesorul trebue să poată înlocui afirmația care este departe de a fi clară „valoarea căutată este egală aproximativ cu valoarea cutare“, fie indicând precis : „Valoarea căutată este mai mare sau mai mică decât...” fie stabilind cel puțin care din cifrele rezultatului găsit inspiră încredere și care din ele sunt îndoetnice. Oricât de ciudat ni s-ar părea, totuși, unii profesori de matematici de la școlile superioare au obiecții împotriva introducerii capitolului „Teoria și practica calculului“ în semestrul I al institutelor pedagogice, socotind că acest capitol este ...lipsit de idei. Ei afirmă că, dacă deprinderea de a calcula în mod rațional este necesară pentru fizică și alte discipline care aplică matematica, atunci tot ele trebue să se îngrijească de acest capitol. Asemenea profesori se mai găsesc încă. Ei sunt sclavii vechilor tradiții care își au originea în școala matematicienilor idealiști, Platonicienii. Aceștia credeau că folosirea matematicii pentru măsurări și calcule ar înjosi știința. Matematicii sovietice, care realizează mai bine decât oriunde în lume legătura reciprocă dintre teorie și practică, îi este cu totul străină o astfel de atitudine boierească, de ignorare a aplicării practice ale „matematicii pure“, îi este străină chiar și clasificarea matematicii în știință „pură“ și „aplicată“. Studierea capitolului „Teoria și practica calculului“ este deosebit de folositoare viitorilor profesori de matematică. Dar, pentru aceasta, cursul respectiv trebue încredințat persoanelor care îi înțeleg rostul, sau care sunt gata cel puțin să muncească pentru a și-l însuși. Prin sforțările unite ale institutelor pedagogice din U.R.S.S. se poate rezolva cu succes și în scurt timp problema îmbunătățirii pregătirii profesionale a viitorilor profesori de matematică. I. Aiusî’onov, profesor la Institutul Pedagogic Regional din Moscova. V. Bradis, profesor la Institutul Pedagogic de Stat din Kalinin. Pentru regimul burghezo-mogheresc ținerea în ignoranță a masselor populare era o condiție a existenței sale. Dimpotrivă, pentru clasa muncitoare și Partidul ei, pentru Statul de democrație populară, scoaterea masselor din bezna inculturii, desvoltarea și transformarea științei și culturii în general într’un bun al poporului, răspândirea în massă a nemuritoarelor idei marxist-leniniste, educarea comunistă a oamenilor muncii, constitue o parte organică, de nedespărțit, a întregii opere de construire a socialismului." Traducând în viață genialele idei leniniste staliniste despre revoluția culturală și folosind bogata experiență a construirii socialismului în Uniunea Sovietică, Partidul nostru acordă o importanță tot mai mare problemelor construcției culturale. Primul nostru Plan Cincinal, inițiat de Partid, ducând mai departe marile realizări înfăptuite în cursul celor două Planuri anuale de Stat și înainte de acestea, prevede un program cu adevărat măreț de desvoltare a învățământului, științei și culturii în general. Pentru înfăptuirea acestui program va fi investită considerabila sumă de 74 miliarde lei, în afară de cele 2,8% din totalul investițiilor, care se vor acorda pentru cercetări științifice și explorări geologice. Una din sarcinile principale ale Planului Cincinal este lichidarea definitivă a neștiinței de carte, moștenire rușinoasă a întunecatului regim burghezo-moșieresc. Peste cinci ani în țara noastră nu vor mai fi oameni care să se iscălească cu degetul, care să nu știe să citească. Un deosebit avânt și o mare amploare trebue să capete învățământul nostru public de toate gradele, izvorul pricipal de cadre de constructori ai socialismului, învățământul preșcolar, care înainte de 6 Martie 1945 aici nu exista ca instituție de Stat, va cuprinde în 1955, 400.000 de copii între vârsta de 5-7 ani. Izvorul analfabetismului va fi închis pentru totdeauna prin cuprinderea tuturor copiilor de vârstă școlară în clasele I-IV din învățământul elementar. Numărul elevilor din ciclul II elementar (clasele V-VII) va crește cu peste 150.000, iar în învățământul mediu cu 28%, 78.000 de studenți vor frecventa în ultimul an al Planului. Cincinal universitățile și facultățile noastre. Condițiile de învățătură se vor îmbunătăți simțitor prin construirea a mii de clase și localuri noi de școală, de noi internate și cămine, prin lărgirea celor existente. Peste o jumătate de milion de elevi și studenți, fii de muncitori și țărani muncitori aparținând tuturor naționalităților conlocuitoare din R. P. R., vor primi anual burse de Stat. La București se va înălța un mare Centru Universitar. De mare importanță este prevederea extinderii cursurilor serale și a celor prin corespondență. Aceasta crează oamenilor din câmpul muncii vaste posibilități de a-și ridica pregătirea tehnică profesională și face cu putință lărgirea rândurilor noii intelectualități, crescute din clasa muncitoare. Numeroasele școli de partid, sindicale și de calificare profesională, vor da o contribuție hotărîtoare și pe viitor în munca de ridicare a nivelului politic, ideologic și cultural al oamenilor muncii. In cursul Cincinatului va fi terminat marele combinat poligrafic „Casa Scânteii”, ceea ce va permite o creștere uriașă a tirajelor ziarelor și cărților. Lumina culturii va pătrunde tot mai mult la sate prin căminele culturale și casele de citit al căror număr va fi în 1955 de 13.500. Radiofonia va căpăta o desvoltare considerabilă prin construirea Casei Radiofoniei, punerea în funcțiune a 9 posturi noi de emisiune, a 5 studiouri regionale, 2.000 centre de radioficare cu 1 milion de difuzoare, afară de cele 100.000 de aparate de radio care se vor fabrica. Țara noastră, care niciodată nu a avut o industrie cinematografică proprie, va produce în cursul Cincinalului, 18 filme de lung metraj, 122 de scurt metraj și 490 jurnale. La Buftea se va înălța un mare și modern Centru Cinematografic. Activitatea artistică teatrală va înflori și mai mult prin construirea Teatrului Național și a Operei din București, prin amenajarea teatrelor regionale în 5 orașe și prin înființarea a 5 teatre mobile pentru sate. O mare amploare trebue să capete activitatea sportivă în țara noastră. Aproape patru miliarde și jumătate de lei vor fi investiți în acest scop. Caracterul de massă al sportului nostru va fi accentuat prin cuprinderea în activitatea sportivă a cel puțin 1 milion de oameni ai muncii. Una din sarcinile cele mai importante ale Planului Cincinal este desvoltarea activității științifice, legarea ei strânsă de sarcinile concrete prevăzute de plan în domeniul industrializării, electrificării și a construcției socialiste în general. Planul prevede înființarea unor noi institute de cercetări tehnico-științifice, ca de pildă Institutul de Cercetări Electrotehnice , Institutul de Cercetări pentru textile și pielărie, Institutul de Cercetări pentru probleme de sticlă și ceramică fină, Institutul de Cercetări și Proectări pentru industria alimentară, Laboratorul Central Hidrotehnic. La sfârșitul Planului Cincinal vom avea o puternică industrie socialistă iar în agricultură, sectorul socialist va fi precumpănitor. Aceasta formează o temelie trainică pentru ridicarea neîncetată a nivelului de trai, material și cultural al masselor populare. Cu totul alta era situația în țara noastră, în regimul burghezo-moșieresc, și este astăzi în țările capitaliste, chiar în cele mai desvoltate. Proprietatea privată asupra mijloacelor de producție este un izvor de bogăție pentru capitaliști și de sărăcie, suferință și incultură pentru cei ce muncesc. Nu întâmplător în Statele Unite sunt 20 milioane de analfabeți, iar 6 milioane copii nu pot frecventa școlile. Nu degeaba se reduc încontinuu alocațiile pentru învățământ în Franța, Italia, Spania, Iugoslavia, mărîndu-se în schimb cele pentru înarmări, pentru războaie de jaf. Dictatura burgheziei folosește puterea politică pentru a ține poporul în întuneric, în neștiință, spre a-l exploata mai ușor, spre a-l folosi drept carne de tun în războaie de cotropire. Dimpotrivă, dictatura proletariatului se bazează pe participarea activă a masselor de milioane de muncitori și țărani muncitori la viața politică, la conducerea Statului. Aceasta pune ca o necesitate firească sarcina luminării masselor,a ridicării conștiinței lor la nivelul sarcinilor construirii socialismului și apărării păcii. Industrializarea socialistă, electrificarea, transformarea socialistă a agriculturii, marile obiective de luptă ale Planului Cincinal nu pot fi despărțite de revoluția culturală. Ele cer necontenita ridicare a nivelului politic și ideologic al masselor, creșterea unei noi intelectualități, educarea și pregătirea de milioane și milioane de cadre calificate, tehnice și științifice, capabile să aplice linia Partidului, să ia parte la conducerea treburilor obștești, să introducă metode noi de muncă, să folosească tehnica modernă. Mări perspective și posibilități se deschid astfel în această privință tineretului, muncitorilor, țăranilor muncitori, cadrelor din învățământ, știință, artă. Toți cei ce muncesc în domeniul culturii și învățământului, massele largi de oametri ai muncii de la orașe și sate trebue să se considere mobilizați în marea luptă patriotică pentru înfăptuirea sarcinilor prevăzute în Planul Cincinal. Noile Sfaturi Populare, secțiile lor de învățământ și cultură, comisiile permanente din jurul acestor secții, formate din cetățeni, sunt chemate a face totul, folosind în cea mai mare măsură resursele locale, pentru a îndeplini și chiar depăși prevederile Cincinalului și în domeniul învățământului și culturii. Privind cu toată seriozitatea și cu răspundere politică problemele revoluției culturale. Comitetele de partid, regionale și raionale au datoria să fie în frunte, să conducă, să îndrumeze minunata construcție a culturii socialiste. Desfășurarea largă a revoluției culturale va înarma și mai puternic poporul nostru în lupta sa pentru pace, împotriva criminalelor încercări ale imperialiștilor americano-englezi de a extinde războiul, de a arunca omenirea într’un nou măcel mondial. *) Art. din „Scânteia“ apărut în Nr. 1927 din 29 Dec. 1950. Marile perspective ale învățământului și culturii în Patria noastră*) letodica predării limbii ruse în școlile naționale La Sesiunea unită a Secției de Limbă și Literatură a Academiei de Științe a U.R.S.S. și a Academiei de Științe Pedagogice a R.S.F.S.R., profesorul universitar V. M. Cistiakov, colaborator științific superior al Institutului Școlilor Naționale de pe lângă Academia de Științe Pedagogice a R.S.F.S.R. a ținut un referat privitor la metodica predării limbii ruse in școlile naționale. — Predarea limbii ruse în școlile naționale din U.R.S.S., — a spus V. M. Cistiakov, — este organizată pe baza principiilor politicii leninist-staliniste în problema națională și este stabilită prin Hotărârea Consiliului Comisarilor Poporului și a C.C. al P.C. (b) al U.R.S.S., „Despre studierea obligatorie a limbii ruse în școlile republicilor și regiunilor naționale”. Grija stalinistă pentru școala națională și pentru predarea limbii ruse în această școală a fost stimulentul și baza uriașei munci instructiv-educative care se duce in rândurile milioanelor de copii sovietici, aparținând tuturor naționalităților din marea noastră Patrie Socialistă. Această muncă a înregistrat realizări și succese importante. Intr'un termen foarte scurt, milioane de copii și tineri de toate naționalitățile au învățat limba rusă, au fost pregătite cadre didactice pentru limba rusă, metodiști, cadre științifice, s’au creat programe, s’au alcătuit sute de manuale originate de limba rusă, îndrumătoare metodice, material intuitiv și dicționare. Insă, după cum a subliniat referentul, nu trebue să ne mulțumim cu aceste succese în domeniul predării limbii ruse în școlile naționale. Mai sunt încă lipsuri în cunoștințele și deprinderile elevilor. Elevii școlilor neruse nu au încă suficiente deprinderi practice de folosire a limbii ruse: vocabularul este sărac, mânuirea frazelor limitată, elevii nu știu să lege bine cuvintele in propozițiuni, fac greșeli ortoepice și ortografice. Pătrunderea principiilor false ale așa zisei „noi teorii a limbii" a lui N. I. Marr și in școala națională a avut o influență dăunătoare asupra organizării predării limbii ruse în această școală. V. M. Cistiakov a arătat care sunt problemele studierii limbii ruse în școlile naționale. Limba rusă nu este, pentru popoarele Uniunii Sovietice, o limbă străină, ci o a doua limbă maternă, care îndeplinește într-o măsură însemnată funcțiunile limbii materne. De aici reiese că studierea limbii ruse in aceste școli trebue să aibă o legătură nemijlocită cu practica elevilor care vorbesc zilnic limba rusă, la fel ca și limba maternă. In legătură cu aceasta, în metodica limbii ruse trebue să se dea o atenție mai mare laturii practice a studierii limbii ruse, să se lege cât mai strâns materialul de studiu (texte, exerciții de analiză și lucrări individuale) de viața înconjurătoare și de preocupările elevilor, să se indice metode și procedee de predare mai active; de asemeni, in predarea limbii ruse trebue să se folosească într’o mai mare măsură cinematograful, emisiunile radiofonice, excursiile și corespondența cu alte școli sau instituții. — Pentru elaborarea metodicii de predare a limbii ruse în școlile naționale, — a continuat V. M. Cistiakov, — va trebui să se cerceteze problema raporturilor dintre limba rusă și limba maternă a elevilor în procesul predării ambelor limbi. Lucrările tovarășului Stalin cu privire la lingvistică ne dau cheia rezolvării acestor probleme importante. Situația limbilor naționale în Statul Sovietic se deosebește principial de situația limbilor naționale într-un stat burghez. In fiecare republică și regiune națională a țării noastre avem dea face nu cu două limbi care se luptă între ele, ci cu două limbi libere și egale drepturi, care aparțin unor pompoare frățești ce fac parte din Statul Socialist. Această situație pe care o au limbile naționale în țara noastră ușurează studierea limbii materne și limbii ruse in orice școală națională. V. M. Cistiakov a indicat o serie de măsuri care vor contribui la îmbunătățirea predării limbii ruse. Este necesar să se stabilească o legătură între predarea limbii materne și a limbii ruse chiar în programul de studiu. Programul pentru limba maternă, în special la gramatică, trebue să preceadă capitolele respective din limba rusă. Trebue să se stabilească un contact personal între profesorii de limba rusă și cei de limba maternă, pentru coordonarea procedeelor și a metodelor de predare. Problema vocabularului limbii ruse, studiat in școala națională, — a spus V. M. Cistiakov, — are o mare însemnătate. Cum trebue să fie organizată munca de însușire a vocabularului limbii ruse, în lumina lucrărilor tovarășului Stalin? Elevii școlilor naționale, care studiază limba rusă, trebue să acumuleze, in primul rând, un bagaj de cuvinte ruse, ca „material de construcție" al limbii studiate. Deseori, in școlile naționale, in special în cele sătești, elevii încep să învețe limba rusă fără a cunoaște literalmente niciun cuvânt rus. Abecedarul rus face cunoscute elevilor școlilor naționale primare 600 — 700 cuvinte ruse. Mai departe, elevii acumulează cuvintele ruse aproximativ câte 1000 în fiecare clasă, astfel încât, în clasa a IV-a, ei cunosc până la 3000 de cuvinte, iar la sfârșitul clasei a VII-a, până la 5000—6000 de cuvinte din limba rusă. Având în vedere că limba rusă are un vocabular foarte bogat, este necesar ca în școală să se învețe în primul rând acele cuvinte care dau elevilor posibilitatea de a se folosi de limba rusă în viața practică. Deseori, în special in ultimele clase ale școlilor naționale, lecțiile de limba și literatura rusă se fac fără a se ține seama în măsură suficientă de cerințele metodicii in privința vocabularului.. Astfel, de exemplu, mai sunt unele programe de lectură literară și de literatură in care se indică pentru elevii, din școlile naționale opere evident inaccesibile, din punct de vedere al vocabularului lor rus. Aceasta are drept urmare faptul că elevii din clasele VIII—IX citesc uneori opere din literatura rusă, in care se întâlnesc zeci de cuvinte neînțelese la fiecare pagină. Elevii nu înțeleg cele citite. Atunci profesorii, care cunosc limba maternă a elevilor, redau conținutul operei in limba maternă. Astfel se „citește" literatura rusă în limba tătară, de exemplu, adică cu ajutorul traducerii ei din limba rusă în limba tătară. In alte cazuri, profesorii redau conținutul operelor literare tot în limba rusă, însă „cu cuvintele lor”, „mai simplu”. Fără însușirea unui bagaj suficient de cuvinte ruse, nu poate fi vorba de o însușire a limbii ruse și a literaturii scrise in limba rusă. Este foarte limpede că toate lecțiile de limbă și literatură rusă trebue să se facă în toate școlile naționale pe baza cuvintelor ruse însușite de elevi. Care sunt cuvintele ruse ce trebue însușite de elevii școlilor naționale, ca bază pentru învățarea limbii ruse? Fără îndoială că în bagajul de cuvinte al elevilor trebue să intre, în primul rând, o anumită parte din fondul principal de cuvinte al limbii ruse, fond care cuprinde toate cuvintele radicale ca un nucleu al său și care constitue, în acelaș timp, baza pentru formarea cuvintelor noi. La fel de importante și necesare pentru elevii școlilor naționale sunt și cuvintele noi cu care limba rusă s’a îmbogățit in epoca sovietică. Direct legată de această muncă în ce privește însușirea vocabularului și făcând parte din ea este semantica. In metodica predării limbii ruse in școala națională, problemele semanticii au o însemnătate deosebită deoarece ele sunt legate de explicarea sensului cuvintelor noi, necunoscute elevilor. Elevii școlilor naționale trebue să-și însușească cunoștințe de semantică in cursul predării limbii ruse. Mai departe, V. M. Cistiakov a analizat pe larg metodica predării gramaticii limbii ruse în școlile naționale. — învățătura tovarășului Stalin despre gramatica limbii, — a spus el, — stabilește, pe de o parte, raportul dintre structura gramaticală a limbii și vocabular, iar pe de altă parte, raportul precis dintre morfologie și sintaxă. Morfologia este teoria gramaticală a cuvântului, a structurii și a schimbărilor cuvintelor. Sintaxa este teoria gramaticală a propozițiunii, a îmbinării cuvintelor în propozițiuni. In acest fel, morfologia și sintaxa sunt două părți separate și egale ale gramaticii, care se complectează una pe alta. De aici reese limpede că predarea morfologiei și a sintaxei ca părți separate ale gramaticii nu trebue să ducă la suprapunerea lor, așa cum s'a obligat să procedeze profesorul de gramatică potrivit indicațiilor date de urmașii lui N. I. Marr, care amestecau, de exemplu, in analiza gramaticală, atât morfologia cât și sintaxa. De studierea morfologiei trebue să fie legată studierea și însușirea majorității regulilor ortografice, iar de studierea sintaxei trebue să fie legată studierea regulilor de punctuație. Din capitolul gramaticii limbii ruse in școala națională face parte și fonetica. Fonetica trebue să fie învățată aici in mod practic, în legătură cu însușirea pronunțării ruse corecte. împreună cu gramatica (și citirea) se învață, in școala națională, și ortografia și punctuația rusă. Cum trebue îmbunătățită predarea gramaticii limbii ruse in școlile naționale, in lumina lucrărilor lui I. V. Stalin cu privire la lingvistică? In primul rând, este necesară studierea regulilor și a exemplelor pentru ca, pe baza acestor reguli și exemple elevii să învețe cum este construită limba rusă. De aici decurge schema principală a metodicii: exemplul — analiza exemplului — regula și apoi, practica făcută cu exemple și reguli. Mijlocul esențial pentru îmbunătățirea predării gramaticii limbii ruse in școlile naționale trebue să fie folosirea datelor din gramatica limbii materne a elevilor, care le este mai cunoscută. Faptul că multe noțiuni gramaticale sunt comune atât limbii ruse cât și limbii materne a elevilor, aceste noțiuni având doar denumiri deosebite (propozițiune, substantiv, verb, etc.), aceasta, dă profesorilor posibilitatea de a se sprijini, in predarea gramaticii limbii ruse, pe termenii gramaticii limbii materne cunoscuți de elevi. Acelaș lucru se referă și la definițiile diferitelor noțiuni gramaticale. Trebue să remarcăm că in școlile naționale învățarea definițiilor gramaticale in limba rusă constitue cel mai greu lucru Iată, de exemplu, definiția pronumelui rus: „Partea de cuvânt folosită în locul substantivului, adjectivului și numeralului, care se schimbă după caz, număr și gen, se numește pronume". însușirea acestei definiții, cere elevului din clasa a V-a sau a VI-a a oricărei școli naționale multe eforturi și multă vreme cu atât mai mult cu cât el n’a învățat încă participate folosite în acest text și nici în a cunoaște părți izolate de propozițiune. In consecință, elevul nu poate înțelege această definiție, învățată pe de rost nici din punct de vedere morfologic, nici din punct de vedere sintactic. Și doar pronumele există și in limba maternă a elevului. Arătarea denumirii lui in această limbă l-ar fi scutit pe elev de a-și pierde timpul, iar studierea gramaticii n ar fi suferit nimic din această cauză. Aceasta nu înseamnă, bineînțeles, că totdeauna și in toate cazurile trebue evitate in școlile naționale definițiile gramaticale și, cu atât mai mult, regulile învățate în limba rusă Astfel, sarcinile îmbunătățirii muncii de predare a gramaticii limbii ruse în școlile naționale se rezumă la concentrarea atenției asupra principalului și esențialului în gramatică, asupra regulilor de schimbare a cuvintelor și asupra regulilor de îmbinare a cuvintelor in propoziții; la fixarea acestor reguli cu ajutorul exemplelor și al exercițiior necesare; la folosirea procedeului comparării diferitelor fapte și elemente din gramatica limbii ruse și a limbii materne, fără insă ca aceste lecții să se transforme ia lecții de gramatică comparata a acelor două limbi, aceasta nefiind în sarcina școlii medii, la folosirea terminologiei gramaticale, a definițiilor și a regulilor din gramatica limbii materne pentru explicarea termenilor, a definițiilor și a regulilor din gramatica limbii ruse, la folosirea mai largă a exercițiilor gramaticale practice (orale și scrise) și la folosirea în mai mică măsură a explicațiilor și a definițiilor teoretice, la îmbinarea teoriei gramaticii cu practica vorbirii. Instituțiile științifice (în primul rând Academia de Științe U.R.S.S. și Academia de Științe Pedagogice a R.S.F.S.R.) trebue să elaboreze o gramatică normativă a limbii ruse pentru școlile naționale, trebue să unifice definițiile și regulile gramaticale. Gramatica limbii ruse trebue sa fie unică pentru toate școlile, regulile ei trebue să fie aceleași pentru toți. In concluzie, V. M. Cistiakov a analizat problema raporturilor dintre teorie și practică în procesul de predare. Adepții lui Marr au provocat o nemaipomenită confuzie în înțelegerea sensului noțiunii de formalism. Ei confundau formalismul din lingvistică, adică din însăși știința limbii, cu formalismul din metodica predării in școală. Formalismul în predare înseamnă o însușire superficială și mecanică a unor definiții date, fără înțelegerea esențialului și fără priceperea de a folosi cunoștințele teoretice in practică. Acest formalism este inadmisibil in școală. Pentru a nu aluneca spre formalism în predarea gramaticii, profesorii trebue să-i facă pe elevi să învețe regulile gramaticale pentru a-și însuși temeinic limba și să nu admită ca limba însăși să fie învățată pentru însușirea regulilor gramaticale. In același timp, studiind diferite reguli, elevul trebue să știe să le aplice conștient în practică, îmbunătățirea metodicii de predare a limbii ruse în școlile naționale trebue să asigure însușirea de către elevi a unor cunoștințe temeinice și conștiente și a unor deprinderi trainice de limba rusă. (după „Ucitelskaia Gazetă”) lin cerc de matematică pentru elevi pe lângă Universitatea din Moscova Recent, în cele mai mari săli ale facultății de mecanică și matematici a Universității din Moscova, s'au adunat cca 2.000 elevi, — tineri matematicieni din Moscova. Mulți dintre ei au venit chiar de la școlile din regiunea Moscova. A avut loc prima ședință a secțiilor cercului de matematică pentru elevi de pe lângă Universitatea din Moscova. Aceste secții își vor ține ședințele Duminica in tot cursul anului școlar. Tinerii matematicieni vor asculta conferințe interesante despre știința matematicilor și istoria ei, vor rezolva diferite probleme de matematici, vor face expuneri. Conferințele vor fi ținute de cunoscuți oameni de știință sovietici. Cercul poate fi frecventat de toți elevii din orașul și regiunea Moscova, începând cu elevii din cl. 7-a. Acest cerc va contribui mult la lărgirea cunoștințelor de matematici ale elevilor. (Agerpres),