Gazeta Învățământului, 1951 (Anul 3, nr. 92-143)

1951-01-05 / nr. 92

învățământul—o armă în lupta pentru comunism Planul lunei fabrici Colectivul fabricii de postavuri fine din Cupav­­ha, in apropierea Moscovei, și-a luat angajamentul să obțină ca toți muncitorii fabricii să fie absolvenți ai școlii de 7 clase, iar toți maiștrii și ajutoarele lor să fi absolvit cel puțin o școală medie tehnică. In acest scop, s’a întocmit un plan, la elaborarea căruia au participat muncitorii și muncitoarele, inginerii și tehnicienii. Potrivit acestui plan, intre­­ anii 1950—1953, in școlile serale ale tineretului muncitoresc vor învăța 1.090 de tineri și tinere, 550 de muncitori vor urma școala tehnică textilă, iar la Institutul textil prin corespondență se vor înscrie 150 de muncitori. Publicarea acestui plan In ziare a stârnit un imens ecou in întreaga Uniune Sovietică. Nume­roase fabrici au început să elaboreze planuri ana­­loage celui de la fabrica din Cuiavna. Ținând sea­ma de această mișcare, Ministerul Industriei Ușoare din U.R.S.S. a hotărit să deschidă pe lângă între­prinderile dependente de acest minister încă 22 de filiale ale școlilor tehnice. Ministerul a propus tuturor directorilor de întreprinderi din industria ușoară să elaboreze un plan de studiu pentru muncitorii din școlile tehnice. Uzinele­­ combinate fie învățământ In U.R.S.S. învață 55 milioane de oameni. Ten­­dința­ conștientă către studiu este caracteristică pentru păturile cele mai largi ale poporului so­vietic. Pentru prima oară in istoria omenirii, oa­menilor muncii din U.R.S.S. li s’au creat toate posibilitățile de satisfacere a acestor năzuințe. In Uniunea Sovietică, învățământul școlar este un bun al poporului. In cursul anului școlar trecut s’a înfăptuit învățământul general de 7 clase. (Până in toamna anului 1949­ acest învățământ era obligatoriu numai la orașe, iar la sate era obliga­toriu învățământul de 4 clase). Crește neîncetat și numărul elevilor claselor superioare ale școlilor mediii. Numărul studenților din institutele supe­rioare de învățământ a crescut față de perioada dinaintea Revoluției, de peste 20 ori. Totodată, in U.R.S.S. au căpătat o deosebit de­­ largă răspândire diferitelor forme de învățământ pentru adulți. Muncitorii, colhoznicii și funcționarii își ridică nivelul cunoștințelor lor de cultură ge­nerală și de specialitate fără a ieși din producție. Numai în­­ R.S.F.S.fl., învață în școlile serale ale tine­retului muncitoresc, peste 400.000 de tineri care vor termina anul viitor învățământul de 7 clase și cel m­ediu. Peste o jumătate de milion de oameni în­vață în institutele superioare de învățământ și ur­mează cursurile tehnice prin corespondență. Nume­roși muncitori și funcționari urmează cursurile fi­lialelor serate ale institutelor și școlilor tehnice. In Uniunea Sovietică, tendința generală de învăța este caracteristică atât orașului, cât și s­­a­tului. La sate, încă înainte, de introducerea învă­țământului obligatoriu și general de 7 clase, marea majoritate a copiilor de colhoznici nu se mulțu­meau numai cu absolvirea a 4 clase. Numărul e­­levilor din școlile medii sătești depășea. Urcă in anul 1949, de 238 ori nivelul dinaintea revoluției, in anii Puterii Sovietice, fiecare, sat din U.R­S.S. a dat numeroși specialiști, absolvenți ai institutelor superioare. Colhoznicii, ca și orășenii, învață prin corespon­dență la institutele superioare de învățământ și la In Uniunea Sovietică sunt foarte numeroase în­treprinderile unde toți membrii colectivului sunt cu­prinși într’o formă sau alta de învățământ. In a­­ceastă privință, putem da ca exemplu uzina „Kalibr" din Moscova și uzina pentru construcția de ma­șini grele din Ural. In cursul primelor 9 luni ale­­ anului curent, peste 7.500 de muncitori, 800 de ingineri, tehnicieni și maiștri de la uzina pentru construcția de mașini grele din Ural și-au ridicat calificarea. Afară de aceasta, mii de muncitori și funcționari de la această uzină urmează la școlile serale ale tineretului muncitoresc, sute din ei ur­mează cursurile prin corespondență ale Institutului unional pentru construcția de mașini. Inițiativa colectivului de la fabrica de postavuri fine din Cuiavna a fost urmată in întreaga Uniu­ne Sovietică. Aceasta înseamnă că un număr tot mai mare de fabrici și uzine din U.R.S.S. vor de­veni adevărate combinate de învățământ, unde vor învăța absolut toți muncitorii și funcționarii. In cadrul acestor întreprinderi, concomitent cu înde­plinirea planurilor de producție, va fi planificat și asigurat nu numai învățământul profesional al muncitorilor, așa cum s’a făcut până acuma, ci va fi­ planificată ridicarea nivelului de cultură generală prin înființarea școlilor tehnice, medii și superioa­re pentru muncitori, tehnicieni, maiștri și func­ționari, școlile tehnice, iar tineretul urmează cursurile șco­lilor serale de cultură generală. La sate sunt foar­te răspândite așa numitele școli miciuriniste, cursu­rile și cercurile agrotehnice și zootehnice. Afară de aceasta, in vederea pregătirii de cadre agricole ca­lificate, încă din toamna anului curent, în întreaga Uniune Sovietică au început să funcționeze pentru, întâia oară, cursuri cu o durată de trei ani Mi­lioane de colhoznici și colhoznice urmează aceste cursuri fără a ieși din producție. Numai in regiu­nea Kiev, de pildă, există peste două mii de grupe care urmează cursurile agrotehnice și tot atâtea care urmează cursurile zootehnice. Satul colhoznic învață o sarcină de importanță istorică Economia națională a U.R.S.S. nar fi putut de­sigur progresa fără desvoltarea planificată și sis­tematică a învățământului. Oamenii sovietici folo­sesc învățământul ca o pană sigură in lupta pen­tru comunism. Perfecționarea continuă a bazelor materiale și tehnice ale producției socialiste nece­­­­sită o creștere tot mai mare­ a nivelului de cul­tură generală și de cunoștințe tehnice ale cadre­lor ei. Creșterea rapidă a nivelului cultural și tehnic al oamenilor muncii din U.R.S.S. are o mare impor­tanță istorică. V. I. Lenin și I. V. Stalin au atras adeseori atenția asupra necesității pentru construc­torii comunismului de a asimila toate cunoștințele acumulate de omenire. In anul 1939, I. V. Stalin arăta: „Noi vrem să facem din toți muncitorii și țăranii oameni culți și instruiți, și o vom face cu timpul". Numai prin ridicarea nivelului cultu­ral și tehnic al clasei muncitoare până la inginerilor și tehnicienilor poate fi lichidat nivelul con­trastul dintre munca intelectuală și cea fizică și poate fi asigurată o excepțional de înaltă produc­tivitate a muncii, necesară construirii comunismu­lui. „Nu avem nici un temei să ne îndoim, —spunea I. V. Stalin in anul 1935, — că numai o astfel de ridicare cultural-tehnică a clasei muncitoare poate să surpe bazele contrastului dintre munca intelec­tuală și munca fizică, că numai ea poate să asi­gure acea înaltă productivitate a muncii și belșug de articole de consum, necesare pentru ace­­a putea păși dela socialism la comunism”. Prevederile lui I. V. Stalin se traduc în viață. Creșterea rapidă a nivelului cultural și tehnic al oamenilor muncii din U.R.S.S. arată că poporul sovietic rezolvă cu succes una din principalele sar­cini ale construirii comunismului. ”„ Moșenski­ ev, o lecție de geograf­ie în clasa IV-­a a Școlii elementare de fete „Pușkin” din Voronej GAZETA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI Ce trebuie si tini minte , un profesor de matematici Nevoile crescânde ale omului In ce privește calculul matema­tic, folosirea acestuia în practică, precum și desvoltarea teoriei ma­tematice, au dat naștere unor noi metode de calcul, metode care au pătrun­s încetul cu încetul și 1a școală. De exemplu, pe la înce­putul secolului al XVIII-lea, în practica școlară au ocupat un loc însemnat fracțiunile zecimale, a căror superioritate o cunoaștem cu toții. Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, în clasele superioare au început să se aplice logaritmii, care au dublat, așa cum se spune, viața fiecărui astronom (după cum știm, astronomii făceau mai multe calcule decât oricare alți savanți de altă specialitate). In ultimii 70-80 de ani însă calcului mate­matic în școală n’a suferit nici o schimbare dacă nu ținem seama de faptul că, începând cu anii S0 ai secolului trecut, în loc de un tom voluminos de logaritmi cu șapte cifre, elevii au început să folosească un volum de logaritmi de zece ori mai mic cu cinci cifre, in timp ce astăzi folosesc un simplu tabel de logaritmi cu patru cifre. Munca se simplifică și datorită folosirii tabelelor matematice cu ajutorul cărora aflăm rezultatul unei serii întregi de calcule com­plexe începând cu produsul în­mulțirii numerelor cu două și trei cifre, până la tabelele de funcți­uni speciale. Geometrii sovietici au elaborat o nouă ramură în științele matematice, numită m­e­­mografie, care înlocuește calculele extrem de grele bazate pe utiliza­­rea celor mai subtile metode ale matematicii superioare, prin cal­cule foarte simple, după desene accesibile chiar și unui lucrător necalificat. S'au construit noi și minunate mașini, care calculează integralele, care rezolvă ecuațiile diferențiale, care execută totali­­zări statistice foarte complexe. Cele mai însemnate dintre cen­trele noastre științifice acordă o atenție deosebită teoriei și prac­ticii calculelor. E destul să amin­tim Institutul de Științe Mate­matice „V. A. Stekiov” de pe lângă Academia de Științe a U.R.S.S., institut care a creat o „stațiune de calcule”, specială, unde se lucrează pentru extinde­rea domeniului de aplicare a ma­șinilor de calcule. Universitatea de Stat „M. V. Lomonosov” din Moscova a înființat o catedră spe­cială de matematică aplicată. Una din sarcinile acestei catedre este acela de a elabora și a răspândi cele mai bune metode de calcul. Poate ignora­ școala medie rea­lizările științei, care sunt atât de importante pentru aplicarea lor practică în matematică ? S’ar părea că nu. De fapt însă, în școli calculul se învață tot așa cum se învăța acum 50 de ani. Să luăm de exemplu, problema riglei logaritmice. Orice elev de clasa IX-a își poate însuși modul ei de întrebuințare în 8-10 ore. S’ar ob­ține în feliul acesta, o însemnată e­­conomie de timp și forte, c­eea­­e ar ușura mult predarea matematicii, a fizicii și a disci­pline­lor speciale în ins­ti­tute­le tehnice. Să mai punem însă și o altă în­trebare : trebue să acordăm impor­tanță exactității rezultatelor ob­ținute prin calcul ? După cum se știe, matematica este o știință exactă, dar în toate aplicațiile ei avem de-a face cu cifre, care ex­primă numai cu aproximație anu­mite mărimi. Prin urmare, tot a­­proximative sunt și rezultatele calculelor. Se înțelege de la sine că este foarte important să știm în ce măsură rezultatele obținute sunt exacte. Autorii acestor rân­duri au elaborat și, în cursul ulti­milor 25 de ani au propagat două metode de calcul cu aproximație, destinate școlilor. Una din ele este desvoltarea ideilor academi­cianului A. N. Krâlov, iar alta realizează principiul care este larg folosit în știință, încă de pe timpurile lui Arhimede : dacă nu poți arăta valoarea exactă a unui număr, arată două numere, din care unul („limita inferioară“) este mai mic decât numărul cău­tat, iar altul („limita superioară“) e mai mare decât cel căutat. Câ­teva scurte reguli ale primei me­tode, care asigură aplicarea ei în practică, le găsim nu unul din manualele pentru clasele IX și X, dar regulile acestea nu sunt în­deajuns folosite. Cauza este ace­eași : profesorul de matematică nu înțelege însemnătatea lor și nu le utilizează. Cea mai importantă măsură pen­tru îmbunătățirea stării existente este introducerea necesare în programa schimbărilor cursului special de matematică elementară, programă pe care o studiază, în institutele pedagogice, profesori de matematică, viitorii șiunea științifică matematică Comi­­de pe lângă direcția generală a Școli­lor superioare pendinte de Minis­terul învățământului Public al R.S.F.S.R. a prelucrat programa acestui curs, prevăzând în primul semestru studierea capitolului „Teoria și practica calculelor”. Lupta contra rutinei școlare în ceea ce privește calculele a intrat într’o fază nouă. Viitorii profesori de matematică trebue să învețe a folosi cu pricepere mijloacele și procedeele care înlesnesc exe­cutarea operațiunilor aritmetice , tabelul de calcul, aritmometrul, rigla de calcul precum și diferitele metode care reduc și accelerează calculele. In afară de aceasta, viitorii profesori trebue să învețe a folosi numerele aproximative în aplicarea practică a matematicii. Profesorul trebue să poată în­locui afirmația care este departe de a fi clară „valoarea căutată este egală aproximativ cu valoarea cutare“, fie indicând precis : „Valoarea căutată este mai mare sau mai mică decât...” fie stabilind cel puțin care din cifre­le rezultatului găsit inspiră încre­dere și care din ele sunt în­­doetnice. Oricât de ciudat ni s-ar părea, totuși, unii profesori de matema­tici de la școlile superioare au obiecții împotriva introducerii ca­pitolului „Teoria și practica cal­culului“ în semestrul I al institu­telor pedagogice, socotind că a­­cest capitol este ...lipsit de idei. Ei afirmă că, dacă deprinderea de a calcula în mod rațional este necesară pentru fizică și alte dis­cipline care aplică matematica, atunci tot ele trebue să se îngri­jească de acest capitol. Asemenea profesori se mai găsesc încă. Ei sunt sclavii vechilor tradiții care își au originea în școala matema­ticienilor idealiști, Platonicienii. Aceștia credeau că fol­osirea mate­maticii pentru măsurări și calcu­le ar înjosi știința. Matematicii­­ sovietice, care realizează mai bine decât oriunde în lume legătura re­ciprocă dintre teorie și practică, îi este cu totul străină o astfel de ati­tudine boierească, de ignorare a a­­plicării practice ale „matemati­cii pure“, îi este străină chiar și clasificarea matematicii în știință „pură“ și „aplicată“. Studierea capitolului „Teoria și practica calculului“ este deosebit de folositoare viitorilor profesori de matematică. Dar, pentru aceasta, cursul respectiv trebue încredin­țat persoanelor care îi înțeleg rostul, sau care sunt gata cel puțin să muncească pentru a și-l însuși. Prin sforțările unite ale institu­telor pedagogice din U.R.S.S. se poate rezolva cu succes și în scurt timp problema îmbunătățirii pre­gătirii profesionale a viitorilor profesori de matematică. I. Aiusî’onov, profesor la Institutul Pedago­gic Regional din Moscova. V. Bradis, profesor la Institutul Pedago­­gic de Stat din Kalinin. Pentru regimul bu­rghezo-mogh­eresc ținerea în ignoranță a ma­­sselor populare era o condiție a existenței sale. Dimpotrivă, pen­­tru clasa muncitoare și Partidul ei, pentru Statul de democrație populară, scoaterea masselor din bezna inculturii, desvoltarea și transformarea științei și culturii în general într’un bun al po­porului, răspândirea în massă a nemuritoarelor idei marxist-le­­niniste, educarea comunistă a oamenilor muncii, constitue o parte organică, de nedespărțit, a întregii opere de construire a socialismului." Traducând în viață genialele idei leniniste staliniste despre re­voluția culturală și folosind bo­gata experiență a construirii so­cialismului în Uniunea Sovietică, Partidul nostru­­ acordă o impor­tanță tot mai mare problemelor construcției culturale. Primul nostru Pla­n Cincinal, inițiat de Partid, ducând mai de­parte marile realizări înfăptuite în cursul celor două Planuri a­­nuale de Stat și înainte de aces­tea, prevede un program cu ade­vărat măreț de desvoltare a în­vățământului, științei și culturii în general. Pentru înfăptuirea a­­cestui program va fi investită con­siderabila sumă de 74 miliarde lei, în afară de cele 2,8%­ din totalul investițiilor, care se vor acorda pentru cercetări științifice și explorări geologice. Una din sarcinile principale ale Planului Cincin­al este lichidarea definitivă a neștiinței de carte, moște­nire rușinoasă a întuneca­tului regim burghezo-moșieresc. Peste cinci ani în țara noastră nu vor mai fi oameni care să se iscălească cu degetul, care să nu știe să citească. Un deosebit avânt și o mare amploare trebue să capete învă­țământul nostru public de toate gradele, izvorul pricipal de cadre de constructori ai socialismului, învățământul preșcolar, care îna­inte de 6 Martie 1945 aici nu exista ca instituție de Stat, va cuprinde în 1955, 400.000 de co­pii între vârsta de 5-7 ani. Iz­vorul analfabetismului va fi în­chis pentru totdeauna prin cu­prinderea tuturor copiilor de vâr­stă școlară în clasele I-IV din învățământul elementar. Numă­rul elevilor din ciclul II elemen­tar (clasele V-VII) va crește cu peste 150.000, iar în învățămân­tul mediu cu 28%, 78.000 de studenți vor frecventa în ultimul an al Planului. Cincinal univer­sitățile și facultățile noastre. Condițiile de învățătură se vor îmbunătăți simțitor prin constru­irea a mii de clase și localuri noi de școală, de noi internate și că­mine, prin lărgirea celor existente. Peste o jumătate de milion de elevi și studenți, fii de munci­tori și țărani muncitori aparți­nând tuturor naționalităților con­locuitoare din R. P. R., vor primi anual burse de Stat. La Bucu­rești se va înălța un m­are Cen­tru Universitar. De mare importanță este pre­vederea extinderii cursurilor se­rale și a celor prin corespon­dență. Aceasta crează oamenilor din câmpul muncii vaste posibili­tăți de a-și ridica pregătirea teh­­nică­ profesională și face cu pu­tință lărgirea rândurilor noii in­telectualități, crescute din clasa muncitoare. Numeroasele școli de partid, sindicale și de calificare profesio­nală, vor da o contribuție hotă­­rîtoare și pe viitor în munca de ridicare a nivelului politic, ideo­logic și cultural al oamenilor mun­cii. In cursul Cincinatului va fi terminat marele combinat poli­grafic „Casa Scânteii”, ceea ce va permite o creștere uriașă a tira­jelor ziarelor și cărților. Lumina culturii va pătrunde tot mai mult la sate prin căminele culturale și casele de citit al căror nu­măr va fi în 1955 de 13.500. Ra­diofonia va căpăta o desvoltare considerabilă prin construirea Ca­sei Radiofoniei, punerea în func­țiune a 9 posturi noi de emisiune, a 5 studiouri regionale, 2.000 cen­tre de radioficare cu 1 milion de difuzoare, afară de cele 100.000 de aparate de radio care se vor fa­brica. Țara noastră, care niciodată nu a avut o industrie cinema­tografică proprie, va produce în cursul Cincinalului, 18 filme de lung metraj, 122 de scurt metraj și 490 jurnale. La Buftea se va înălța un mare și modern Centru Cinematografic. Activitatea artistică teatrală va înflori și mai mult prin constru­irea Teatrului Național și a Ope­rei din București, prin amena­jarea teatrelor regionale în 5 o­­rașe și prin înființarea a 5 tea­tre mobile pentru sate. O mare amploare trebue să capete activitate­a sportivă în țara noastră. Aproape patru mili­arde și jumătate de lei vor fi in­vestiți în acest scop. Caracterul de massă al sportului nostru va fi accentuat prin cuprinderea în activitatea sportivă a cel puțin 1 milion de oameni ai muncii. Una di­n sarcinile cele mai im­portante ale Planului Cincinal este desvoltarea activității știin­țifice, legarea ei strânsă de sar­cinile concrete prevăzute de plan în domeniul industrializării, elec­trificării și a construcției socia­liste în general. Planul prevede înființarea unor noi institute de cercetări tehnico-științifice, ca de pildă Institutul de Cercetări Elec­trotehnice , Institutul de Cerce­tări pentru textile și pielărie, In­stitutul de Cercetări pentru pro­bleme de sticlă și ceramică fină, Institutul de Cercetări și Proectări pentru industria alimentară, La­boratorul Central Hidrotehnic. La sfârșitul Planului Cincinal vom avea o puternică industrie socialistă iar în agricultură, sec­torul socialist va fi precumpăni­tor. Aceasta formează o temelie trainică pentru ridicarea neînce­tată a nivelului de trai, material și cultural al masselor populare. Cu totul alta era situația în țara noastră, în regimul burghe­zo-moșieresc, și este astăzi în țările capitaliste, chiar în cele mai desvoltate. Proprietatea privată asupra mijloacelor de producție este un izvor de bogăție pentru capitaliști și de sărăcie, suferință și incultură pentru cei ce mun­cesc. Nu întâmplător în Statele Unite sunt 20 milioane de analfa­beți, iar 6 milioane copii nu pot frecventa școlile. Nu degeaba se reduc încontinuu alocațiile pentru învățământ în Franța, Italia, Spa­nia, Iugoslavia, mărîndu-se în schimb cele pentru înarmări, pen­tru războaie de jaf. Dictatura burgheziei folosește puterea po­litică pentru a ține poporul în întuneric, în neștiință, spre a-l exploata mai ușor, spre a-l folosi drept carne de tu­n în războaie de cotropire. Dimpotrivă, dictatura proletari­atului se bazează pe participarea activă a masselor de milioane de muncitori și țărani muncitori la viața politică, la conducerea Sta­tului. Aceasta pune ca o necesi­tate firească sarcina luminării masselor,­­a ridicării conștiinței lor la nivelul sarcinilor construirii socialismului și apărării păci­i. In­­dustrializarea socialistă, electri­ficarea, transformarea socialistă a agriculturii, marile obiective de luptă ale Planului Cincinal nu pot fi despărțite d­e revoluția culturală. Ele cer necontenita ri­dicare a nivelului politic și ide­ologic al masselor, creșterea unei noi intelectualități, educarea și pregătirea de milioa­ne și milioane de cadre calificate, tehnice și științifice, capabile să aplice linia Partidului, să ia parte la condu­cerea treburilor obștești, să in­troducă metode noi de muncă, să folosească tehnica modernă. Mări perspective și posibilități se deschid astfel în această pri­vință tineretului, muncitorilor, țăranilor muncitori, cadrelor din învățământ, știință, artă. Toți cei ce muncesc în domeniul culturii și învățământului, ma­­ssele largi de o­a­metri ai muncii de la orașe și sate trebue să se considere mobilizați în marea luptă patriotică pentru înfăptui­rea sarcinilor prevăzute în Planul Cincinal. Noile Sfaturi Populare, secțiile lor de învățământ și cul­tură, comisiile permanente din ju­rul acestor secții, formate din ce­tățeni, sunt chemate a face totul, folosind în cea mai mare măsură resursele locale, pentru a îndepli­ni și chiar depăși prevederile Cincinalului și în domeniul învă­țământului și culturii. Privind cu toată seriozitatea și cu răspu­ndere politică proble­mele revoluției culturale. Comite­tele de partid, regionale și ra­ionale au datoria să fie în frunte, să conducă, să îndrumeze minu­nata construcție a culturii socia­liste. Desfășurarea largă a revoluției culturale va înarma și mai pu­ternic poporul nostru în lupta sa pe­ntru pace, împotriva crimina­lelor încercări ale imperialiștilor americano-englezi de a extinde războiul, de a arunca omenirea într’un nou măcel mondial. *) Art. din „Scânteia“ apărut în Nr. 1927 din 29 Dec. 1950. Marile perspective ale învățământului și culturii în Patria noastră*) letodica predării limbii ruse în școlile naționale La Sesiunea unită a Secției de Limbă și Literatură a Academiei de Științe a U.R.S.S. și a Aca­demiei de Științe Pedagogice a R.S.F.S.R., profesorul universitar V. M. Cistiakov, colaborator știin­țific superior al Institutului Șco­lilor Naționale de pe lângă Aca­demia de Științe Pedagogice a R.S.F.S.R. a ținut un referat pri­vitor la metodica predării limbii ruse in școlile naționale. — Predarea limbii ruse în școlile naționale din U.R.S.S., — a spus V. M. Cistiakov, — este organizată pe baza principiilor politicii leninist-staliniste în problema națională și este stabi­lită prin Hotărârea Consiliului Comisarilor Poporului și a C.C. al P.C. (b) al U.R.S.S., „Des­pre studierea obligatorie a lim­bii ruse în școlile republicilor și regiunilor naționale”. Grija sta­linist­ă pentru școala națională și pentru predarea limbii ruse în această școală a fost stimulen­tul și baza uriașei munci instruc­­tiv-educative care se duce in rândurile milioanelor de copii so­vietici, aparținând tuturor națio­nalităților din marea noastră Pa­trie Socialistă. Această muncă a înregistrat realizări și succese importante. Intr'un termen foarte scurt, milioane de copii și tineri de toate naționalitățile au în­vățat limba rusă, au fost pre­gătite cadre didactice pentru lim­ba rusă, metodiști, cadre științi­fice, s’au creat programe, s’au alcătuit sute de manuale origi­nate de limba rusă, îndrumătoare metodice, material intuitiv și dic­ționare. Insă, după cum a subliniat referentul, nu trebue să ne mul­țumim cu aceste succese în domeniul predării limbii ruse în școlile naționale. Mai sunt încă lipsuri în cunoștințele și deprin­derile elevilor. Elevii școlilor ne­­ruse nu au încă suficiente de­prinderi practice de folosire a limbii ruse: vocabularul este să­rac, mânuirea frazelor limitată, elevii nu știu să lege bine cu­vintele in propozițiuni, fac gre­șeli ortoepice și ortografice. Pă­trunderea principiilor false ale așa zisei „noi teorii a limbii" a lui N. I. Marr și in școala națională a avut o influență dăunătoare asupra organizării predării lim­bii ruse în această școală. V. M. Cistiakov a arătat care sunt problemele studierii limbii ruse în școlile naționale. Limba rusă nu este, pentru popoarele Uniunii Sovietice, o limbă străi­nă, ci o a doua limbă maternă, care îndeplinește într-o măsură însemnată funcțiunile limbii ma­terne. De aici reiese că studierea limbii ruse in aceste școli trebue să aibă o legătură nemijlocită cu practica elevilor care vorbesc zilnic limba rusă, la fel ca și limba maternă. In legătură cu aceasta, în metodica limbii ruse trebue să se dea o atenție mai mare laturii practice a studierii limbii ruse, să se lege cât mai strâns materialul de studiu (texte, exer­ciții de analiză și lucrări indivi­duale) de viața înconjurătoare și de preocupările elevilor, să se in­dice metode și procedee de pre­dare mai active; de asemeni, in predarea limbii ruse trebue să se folosească într’o mai mare măsură cinematograful, emisiuni­le radiofonice, excursiile și co­respondența cu alte școli sau instituții. — Pentru elaborarea metodi­cii de predare a limbii ruse în școlile naționale, — a continuat V. M. Cistiakov, — va trebui să se cerceteze problema raporturi­lor dintre limba rusă și limba maternă a elevilor în procesul predării ambelor limbi. Lucră­rile tovarășului Stalin cu privi­re la lingvistică ne dau cheia rezolvării acestor probleme impor­tante. Situația limbilor naționa­le în Statul Sovietic se deose­bește principial de situația lim­bilor naționale într-un stat bur­ghez. In fiecare republică și re­giune națională a țării noastre avem dea face nu cu două limbi care se luptă între ele, ci cu două limbi libere și egale drepturi, care aparțin unor po­m­­poare frățești ce fac parte din Statul Socialist. Această situa­ție pe care o au limbile națio­nale în țara noastră ușurează studierea limbii materne și limbii ruse in orice școală n­­a­țională. V. M. Cistiakov a indicat o serie de măsuri care vor contri­bui la îmbunătățirea predării lim­bii ruse. Este necesar să se sta­bilească o legătură între preda­rea limbii materne și a limbii ruse chiar în programul de stu­diu. Programul pentru limba ma­ternă, în special la gramatică, trebue să preceadă capitolele res­pective din limba rusă. Trebue să se stabilească un contact per­sonal între profesorii de limba rusă și cei de limba maternă, pentru coordonarea procedeelor și a metodelor de predare. Problema vocabularului limbii ruse, studiat in școala naționa­lă, — a spus V. M. Cistiakov, — are o mare însemnătate. Cum trebue să fie organizată munca de însușire a vocabularului lim­bii ruse, în lumina lucrărilor tovarășului Stalin? Elevii școlilor naționale, care studiază limba rusă, trebue să acumuleze, in primul rând, un bagaj de cuvinte ruse, ca „ma­terial de construcție" al limbii studiate. Deseori, in școlile na­ționale, in special în cele sătești, elevii încep să învețe limba rusă fără a cunoaște literalmente ni­­ciun cuvânt rus. Abecedarul rus face cunoscute elevilor școlilor naționale primare 600 — 700 cu­vinte ruse. Mai departe, elevii acumulează cuvintele ruse apro­ximativ câte 1000 în fiecare cla­să, astfel încât, în clasa a IV-a, ei cunosc până la 3000 de cuvin­te, iar la sfârșitul clasei a VII-a, până la 5000—6000 de cuvinte din limba rusă. Având în vedere că limba rusă are un vocabular foar­te bogat, este necesar ca în școa­­lă să se învețe în primul rând acele cuvinte care dau elevilor posibilitatea de a se folosi de lim­ba rusă în viața practică. Deseori, în special in ultimele clase ale școlilor naționale, lec­țiile de limba și literatura rusă se fac fără a se ține seama în măsură suficientă de cerințele metodicii in privința vocabularu­lui.. Astfel, de exemplu, mai sunt unele programe de lectură litera­ră­­ și de literatură in care se indică pentru elevii, din școlile naționale opere evident inaccesi­bile, din punct de vedere al vo­cabularului lor rus. Aceasta are drept urmare fap­tul că elevii din clasele VIII—IX citesc uneori opere din literatura rusă, in care se întâlnesc zeci de cuvinte neînțelese la fiecare pa­gină. Elevii nu înțeleg cele citite. Atunci profesorii, care cunosc lim­ba maternă a elevilor, redau con­ținutul operei in limba maternă. Astfel se „citește" literatura rusă în limba tătară, de exemplu, adi­că cu ajutorul traducerii ei din limba rusă în limba tătară. In alte cazuri, profesorii redau con­ținutul operelor literare tot în limba rusă, însă „cu cuvintele lor”, „mai simplu”. Fără însușirea unui bagaj suficient de cuvinte ruse, nu poate fi vorba de o în­sușire a limbii ruse și a litera­turii scrise in limba rusă. Este foarte limpede că toate lecțiile de limbă și literatură rusă trebue să se facă în toate șco­lile naționale pe baza cuvinte­lor ruse însușite de elevi. Care­ sunt cuvintele ruse ce trebue în­sușite de elevii școlilor naționale, ca bază pentru învățarea limbii ruse? Fără îndoială că în bagajul de cuvinte al elevilor trebue să intre, în primul rând, o anumită parte din fondul principal de cu­vinte al limbii ruse, fond care cuprinde toate cuvintele radicale ca un nucleu al său și care con­stitue, în acelaș timp, baza pen­tru formarea cuvintelor noi. La fel de importante și necesare pen­tru elevii școlilor naționale sunt și cuvintele noi cu care limba rusă s’a îmbogățit in epoca so­vietică. Direct legată de această mun­că în ce privește însușirea voca­bularului și făcând parte din ea este semantica. In metodica pre­dării limbii ruse in școala na­țională, problemele semanticii au o însemnătate deosebită deoarece ele sunt legate de explicarea sen­sului cuvintelor noi, necunoscute elevilor. Elevii școlilor naționale trebue să-și însușească cunoștin­țe de semantică in cursul pre­dării limbii ruse. Mai departe, V. M. Cistiakov a analizat pe larg metodica pre­dării gramaticii limbii ruse în școlile naționale. — învățătura tovarășului Stalin despre gramatica limbii, — a spus el, — stabilește, pe de o parte, raportul dintre structura gramaticală a limbii și vocabular, iar pe de altă parte, raportul pre­cis dintre morfologie și sintaxă. Morfologia este teoria gramatica­lă a cuvântului, a structurii și a schimbărilor cuvintelor. Sintaxa este teoria gramaticală a propo­­zițiunii, a îmbinării cuvintelor în propozițiuni. In acest fel, morfo­logia și sintaxa sunt două părți separate și egale ale gramaticii, care se complectează una pe alta. De aici reese limpede că predarea morfologiei și a sintaxei ca părți separate ale gramaticii nu trebue­­ să ducă la suprapunerea lor, așa cum s'a obligat să procedeze pro­fesorul de gramatică potrivit indi­cațiilor date de urmașii lui N. I. Marr, care amestecau, de exem­plu, in analiza gramaticală, atât morfologia cât și sintaxa. De stu­dierea morfologiei trebue să fie le­gată studierea și însușirea majo­rității regulilor ortografice, iar de studierea sintaxei trebue să fie legată studierea regulilor de punctuație. Din capitolul gramaticii limbii ruse in școala națională face par­te și fonetica. Fonetica trebue să fie învățată aici in mod practic, în legătură cu însușirea pronun­țării ruse corecte. împreună cu gramatica (și citirea) se înva­ță, in școala națională, și orto­grafia și punctuația rusă. Cum trebue îmbunătățită preda­rea gramaticii limbii ruse in șco­lile naționale, in lumina lucrărilor lui I. V. Stalin cu privire la ling­vistică? In primul rând, este necesară studierea regulilor și a exemple­lor pentru ca, pe baza acestor reguli și exemple elevii să învețe cum este construită limba rusă. De aici decurge schema principa­lă a metodicii: exemplul­ — ana­liza exemplului — regula și apoi, practica făcută cu exemple și re­guli. Mijlocul esențial pentru îmbu­nătățirea predării gramaticii lim­­­bii ruse in școlile naționale tre­bue să fie folosirea datelor din gramatica limbii materne a ele­vilor, care le este mai cunoscută. Faptul că multe noțiuni grama­ticale sunt comune atât limbii ruse cât și limbii materne a elevi­lor, aceste noțiuni având doar denumiri deosebite (propozițiune, substantiv, verb, etc.), aceasta, dă profesorilor posibilitatea de a se­ sprijini, in predarea gramaticii limbii ruse, pe termenii gramaticii limbii materne cunoscuți de elevi. Acelaș lucru se referă și la de­finițiile diferitelor noțiuni grama­ticale. Trebue să remarcăm că in școlile naționale învățarea defi­nițiilor gramaticale in limba rusă constitue cel mai greu lucru Iată, de exemplu, definiția pronumelui rus: „Partea de cuvânt folosită în locul substantivului, adjecti­vului și numeralului, care se schimbă după caz, număr și gen, se numește pronume". însușirea acestei definiții, cere elevului din clasa a V-a sau a VI-a a oricărei școli naționale multe eforturi și multă vreme cu atât mai mult cu cât el n’a învățat încă participate folosite în acest text și nici­ în a cunoaște părți izolate de propo­zițiune. In consecință, elevul nu poate înțelege această definiție, învățată pe de rost nici din punct de vedere morfologic, nici din punct de vedere sintactic. Și doar pronumele există și­ in limba ma­ternă a elevului. Arătarea denu­­­­mirii lui in această limbă l-ar fi scutit pe elev de a-și pierde timpul, iar studierea gramaticii n ar fi suferit nimic din această cauză. Aceasta nu înseamnă, bi­neînțeles, că totdeauna și in toate cazurile trebue evitate in școlile naționale definițiile gramaticale și, cu atât mai mult, regulile în­vățate în limba rusă Astfel, sarcinile îmbunătățirii muncii de predare a gramaticii limbii ruse în școlile­ naționale se rezumă la concentrarea atenției asupra principalului și esențialu­lui în gramatică, asupra reguli­lor de schimbare a cuvintelor și asupra regulilor de îmbinare a cuvintelor in propoziții; la fixa­rea acestor reguli cu ajutorul exemplelor și al exerciții­or ne­cesare; la folosirea procedeului comparării diferitelor fapte și ele­mente din gramatica limbii ruse și a limbii materne, fără insă ca aceste lecții să se transforme ia lecții de gramatică comparata a acelor două limbi, aceasta nefiind în sarcina școlii medii, la folosi­rea terminologiei gramaticale, a definițiilor și a regulilor din gra­matica limbii materne pentru ex­plicarea termenilor, a definițiilor și a regulilor din gramatica limbii ruse, la folosirea mai largă a exercițiilor gramaticale practice (orale și scrise) și la folosirea în mai mică măsură a explica­țiilor și a definițiilor teoretice, la îmbinarea teoriei gramaticii cu practica vorbirii. Instituțiile științifice (în­ primul rând Academia de Științe U.R.S.S. și Academia de Științe­­ Pedagogice a R.S.F.S.R.) trebue să elaboreze o gramatică norma­tivă a limbii ruse pentru școlile naționale, trebue să unifice de­finițiile și regulile gramaticale. Gramatica limbii ruse trebue sa fie unică pentru toate școlile, re­gulile ei trebue să fie aceleași pentru toți. In concluzie, V. M. Cistiakov a analizat problema raporturilor dintre teorie și practică în pro­cesul de predare. Adepții lui Marr au provocat o nemaipome­nită confuzie în înțelegerea sen­sului noțiunii de formalism. Ei confundau formalismul din ling­vistică, adică din însăși știința limbii, cu formalismul din meto­dica predării in școală. Formalis­mul în predare înseamnă o însu­șire superficială și mecanică a unor definiții date, fără înțele­gerea esențialului și fără price­perea de a folosi cunoștințele teo­retice in practică. Acest forma­lism este inadmisibil in școală. Pentru a nu aluneca spre forma­lism în predarea gramaticii, pro­­fesorii trebue să-i facă pe elevi să învețe regulile gramaticale pentru a-și însuși temeinic limba și­ să nu admită ca limba însăși să fie învățată pentru însușirea regulilor gramaticale. In același timp, studiind diferite reguli, elevul trebue să știe să le aplice conștient în practică, îmbunătățirea metodicii de pre­dare a limbii ruse în școlile na­ționale trebue să asigure însuși­rea de către elevi a unor cunoș­tințe temeinice și conștiente și a unor deprinderi trainice de limba rusă. (după „Ucitelskaia Gazetă”) lin cerc de matematică pentru elevi pe lângă Universitatea din Moscova Recent, în cele mai mari săli ale facultății de mecanică și ma­tematici a Universității din M­os­­cova, s'au adunat cca 2.000 elevi, — tineri matematicieni din Mos­cova. Mulți dintre ei au venit chiar de la școlile din regiunea Moscova. A avut loc prima șe­dință a secțiilor cercului de ma­tematică pentru elevi de pe lângă Universitatea din Moscova. A­­ceste secții își vor ține ședințele Duminica in tot cursul anului școlar. Tinerii matematicieni vor asculta conferințe interesante des­pre știința matematicilor și isto­ria ei, vor rezolva diferite pro­bleme de matematici, vor face expuneri. Conferințele vor fi ți­nute de cunoscuți oameni de știință sovietici. Cercul poate fi frecventat de toți elevii din ora­șul și regiunea Moscova, înce­pând cu elevii din cl. 7-a. Acest cerc va contribui mult la lărgirea cunoștințelor de mate­matici ale elevilor. (Agerpres),

Next