Gazeta Învățământului, 1952 (Anul 4, nr. 144-195)

1952-01-05 / nr. 144

r b­ib­lioteca Orașului Tg.Mureș Pe­­la­tul C­ul­t­ur­a 1 PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ! Organ al Ministerului Învățământului Public și al Uniunii Sindicatelor din Învățământ ANUL IV Nr. 144­4 PAG­INI 5 LEI SÂMBĂTĂ 5 IANUARIE 1952 r, înalta prețuire a slujitorilor școlii Sunt câteva zile de când ziarele au pu­blicat decretele Prezidiului Marii Adunări Naționale cuprinzând acordarea titlului de învățător și profesor emerit al Republicii Populare Române, precum și decorarea cu „Ordinul Muncii“ și „Medalia Muncii“ a unui număr de învățători și profesori frun­tași. Aceste decrete constitue o dovadă în plus a prețuirii pe care regimul de demo­crație populară din țara noastră o acordă cadrelor didactice. Ele constitue, în acelaș timp, traducerea în fapt a uneia dintre pre­vederile Hotărîrii Partidului și a Guver­nului din 16 August 1951. Datorită transformărilor revoluționare din care trece poporul nostru, a avântu­­ui tot mai mare pe care îl ia revoluția culturală, datorită ajutorului acordat cu nespusă dragoste de către Uniunea Sovie­tică, marea Țară a Socialismului victorios, care ne pune la dispoziție imensul tezaur al experienței sale înaintate, apar și în țara noastră tot mai mulți învățători și profesori fruntași. Aceștia sunt oameni care își însușesc zi de zi tehnica înaintată a pedagogiei sovietice, care luptă împo­triva a tot ce e învechit în muncă, oa­meni educați și crescuți de partid în spi­ritul unei iubiri înflăcărate față de patrie, față de poporul muncitor, oameni care, prin munca lor plină de abnegație și e­­roism, se află în primele rânduri ale lup­tătorilor pentru pace și socialism. Este pentru prima oară în istoria învă­țământului din țara noastră când un însem­nat număr de cadre didactice primesc acest titlu înalt de învățător și profesor emerit al Republicii Populare Române, ca o răs­plată binemeritată din partea poporului muncitor, ca o prețuire deosebită a mun­cii lor rodnice. Cei 186 de Învățători și profesori frun­tași sunt înconjurați astăzi de respectul și dragostea întregului popor muncitor. O asemenea cinstire a cadrelor didactice era de neconceput în vremurile regimului bur­­ghezo-moșieresc, care disprețuia cultura și pe cei aflați în slujba ei. Situația tragică în care se zbăteau în­vățătorii și profesorii în anii de neagră mizerie din 1932—1933, în timpul curbe­lor de sacrificiu, s-a păstrat ca o amintire cruntă în memoria învățătorilor și profe­sorilor mai în vârstă. Ei își amintesc și astăzi cum erau rezolvate pe atunci cere­rile unor tineri absolvenți care solicitau un post în învățământ; prin rezoluția „se va da în postul ăl mare“. Ei își amintesc cum erau chinuiți învățătorii care cereau posturi , purtaui săptămâni întregi pe stră­zile Capitalei și alungați apoi cu revolve­re și bastoane de cauciuc de către lacheii burghezo-moșierimii. Mulți dintre învăță­torii emeriți de astăzi știu că, din cauza neprimirii salariilor pe câte 5—6 luni de zile în acei ani de mizerie și umilință, ajunseseră înglodați în datorii la cămătari, care, așa cum scriau pe atunci învățătorii din Hunedoara, trăgeau și pielea de pe ei. Aceeași viață de mizerie, de umilință și exploatare o duc astăzi cadrele didacti­ce din statele capitaliste și din cele aser­vite lor. In mizerie și umilință, fără si­guranța zilei de mâine, trăesc mulți în­vățători și profesori din S.U.A., din An­glia și Franța, din Iugoslavia titoistă și din alte state subjugate dolarului ameri­can. Către această viață vor să ne întoar­că ațâțătorii la război, care jinduesc după vremea când stăpâneau fără grijă peste întreaga țară. De deosebire izbitoare între acest ta­blou sumbru și situația cadrelor didactice din Uniunea Sovietică și din țările de de­mocrație populară! In țara noastră, prin grija Partidului și a Guvernului, au fost create condiții tot mai bune de muncă și de viață pentru cei ce muncesc în învăță­mânt. Urmând exemplul învățătorilor și profe­sorilor fruntași din Uniunea Sovietică, învățătorii și profesorii fruntași din țara noastră luptă alături de stahanoviștii fa­bricilor, uzinelor și șantierelor pentru în­florirea patriei, pentru educarea tineretu­lui și pentru ridicarea culturală a între­gului popor muncitor. Fruntașii din învățământ sunt oameni noi. Sunt oameni care au învățat de la oa­menii sovietici cum să prețuiască timpul, cum să sfărâme vechile concepții despre muncă și să făurească noi metode de lu­cru. Urmând exemplul oamenilor sovietici, învățătorii și profesorii fruntași din țara noastră pregătesc elemente educate în spiritul moralei comuniste, ei săvârșesc zi de zi noi și minunate realizări. Munca învățătorilor emeriți: Eremia Cristea din Terchești-Putna, Mihai Nico­­lae din Cernavodă-Constanța, Nagy Vin­­cențiu, din raionul Odorhei,­­ regiunea Stalin, Engel Maria, din Timișoara, To­­dirița, Maria din Baia Mare, Galeriu Ioan din Stroești, regiunea Bârlad și a multor alții, care prin lecțiile lor pregătite cu deosebită grijă reușesc să dea elevilor bo­gate cunoștințe, este un exemplu urmat astăzi de tot mai mulți învățători și pro­fesori. Așa cum fruntașii în producție pot spune cu mândrie că au doborît normele și au îndeplinit planul înainte de termen, prin munca ei plină de abnegație, învăță­toarea Todiriță din Baia Mare a reușit să d­ea elevilor săi o frumoasă pregătire, iar la sfârșitul anului școlar să nu aibă nici­­un repetent la clasa pe care a condus-o. Pentru aceste cadre didactice, activitatea lor zilnică a devenit o muncă pasionată, însuflețită de flacăra celui mai cald pa­triotism. Prin străduința lui, învățătorul I­ Galeriu din Stroești-Bârlad a reușit să confecționeze în laboratorul școlii, îm­preună cu elevii săi, cele mai multe din aparatele de fizică necesare predării lec­țiilor. Prin munca lui plină de dragoste, învățătorul Mihai Nicolae a reușit să asi­gure o frecvență de sută la sută în școala sa. Mulți dintre cei care au primit înaltele distincții acordate prin decretele Prezidiului Marii Adunări Naționale au înțeles să facă din școală un focar de cultură, să lărgească activitatea lor dincolo de pereții clasei, in mijlocul poporului muncitor pentru lumi­narea căruia luptă, învățători emeriți ca Gotcu Constantin din Șibot, raionul Orăștie, Șincan Gheor­­ghe din comuna Codlea, regiunea Stalin, sau Alexandrina Boneanu din Lehliu-Ialo­­mița și-au consacrat întreaga lor putere de muncă culturalizării masselor, lichidării neștiinței de carte din satele lor. Ei mun­cesc cu multă râvnă în cadrul organizații­lor de m­assă, fiind convinși că luminarea masselor țărănimii muncitoare este unul din mijloacele cele mai puternice pentru în­dreptarea ei pe drumul socialismului, pe drumul transformăii socialiste a agricul­turii, învățătorul Gotcu a ținut numeroase conferințe în cadrul căminului cultural, convingând peste 50 de țărani săraci să-și are pământul cu tractoarele. Trebue deasemeni remarcată bogata ac­tivitate a învățătorilor emeriți Știucă Gheorghe și Costăchescu Gheorghe din re­giunea­ Dolj, care au organizat cu elevii lor cercuri miciuriniste și au obținut fru­moase rezultate. Ei au antrenat în cadrul cercurilor agrotehnice pe țăranii muncitori din comună, făcând cu aceștia numeroase experiențe miciuriniste, organizând în ca­drul căminelor culturale conferințe de popularizare a științei agrotehnice sovie­tice înaintate și lucrând cot la cot cu ță­ranii muncitori în aceste cercuri. înțelegând că cuceririle poporului nos­tru muncitor trebuesc apărate cu dârzenie, profesorul Petrenco Ștefan de la liceul mixt din Huși, ca și mulți alții, și-a consacrat o mare parte a timpului său educării ele­vilor și oamenilor mucii în spiritul dragos­tei pentru aceste cuceriri și a urii împo­triva dușmanilor de moarte ai poporului nostru, imperialiștii americani și englezi. Fără a-și precupeți un moment timpul, pro­fesorul Petrenco a organizat în timpul va­canțelor, în atelierul său propriu, lecții de pictură pentru elevii talentați. împreună cu­­ aceștia, sub îndrumarea comitetului de­­ partid raional și cu sprijinul Sindicatului de învățământ, el a organizat cele mai fru­moase expoziții din oraș. Lucrând în ate­lierul său, împreună cu un număr însem­nat de elevi pe care i-a antrenat în munca, reușite caricaturi ale imperialiștilor de peste ocean și ale slugilor acestora, împo­dobind străzile orașului cu tablouri care arată munca constructorilor comunismului din U.R.S.S. și ai socialismului din țara noastră, el a desfășurat o activitate deose­bit de merituoasă în direcția mobilizării concetățenilor săi la lupta pentru pace. Lista învățătorilor și profesorilor eme­riți, decorați și medaliați oglindește în­semnătatea pe care clasa muncitoare ‘ acord­a muncii •d’ö“cuitata în­ i­ âft­­in­ctos^jor,o dragostea și respectul cu care este încon­jurată „marea armată a învățătorilor po­porului“. Lista ilustrează atenția și grija de care se bucură în țara noastră învăță­mântul în limbile naționalităților conlocui­toare, înflorirea culturală a acestor națio­nalități. Printre numele de învățători și profesori emeriți, decorați și medaliați se găsesc învățătorii și profesorii Meszaroș Nicolaie, Lalh Elisabeta, Mustafa Fatma, Kapușneak Ion, Segal Clara, Lordl Victor și alții. Popularizarea cât mai largă a emeriți­lor și fruntașilor noștri, precum și a me­todelor folosite de ei, este una din însem­natele îndatoriri ale directorilor de școli, ale secțiunilor de învățământ și birou­rilor provizorii sindicale. Popularizarea învățătorilor și profesorilor emeriți și a celor decorați trebue făcută prin afișarea fotografiilor acestora în școli, în cluburile și colțurile roșii ale Sindicatelor de învă­țământ, prin gazetele de perete, prin presa locală și cea centrală. Pentru aceasta, bi­rourile provizorii ale Sindicatelor de în­vățământ și secțiunile de învățământ au datoria de a cunoaște cât mai bine pe învățătorii și profesorii fruntași. Această popularizare este necesară deoarece oa­menii muncii, învățătorii și profesorii, vor să-i cunoască și să le urmeze exemplul. Secțiunile de învățământ și birourile sindi­cale regionale și raionale, trebue dease­meni să popularizeze cât mai intens me­todele de muncă ale fruntașilor, să-i spri­jine pe aceștia în dobândirea de noi me­tode și totodată să-i atragă în activitatea culturală a sindicatelor. Acordarea înaltului titlu de emerit, ca și decorarea cu Ordinul Muncii și cu Me­dalia Muncii pri noi și importante sarcini în fața cadrelor didactice. Aceste distincții presupun un înalt nivel politic și profe­sional, o temeinică cunoaștere a pedago­giei sovietice și a metodelor înaintate de muncă. Este deci datoria directorilor de școli, a secțiunilor de învățământ și a birourilor sindicale regionale și raionale de a stimula cât mai mult dragostea și inte­resul învățătorilor și profesorilor pentru cultură, de a se ocupa în mod special de ridicarea permanentă a nivelului lor ideo­logic, politic și profesional. Urmând învățătura leninist-stalinistă și linia trasată de Partidul nostru, secțiunile de învățământ și sindicatele trebue să stă­ruie ca un număr tot mai mare de cadre didactice să folosească în munca lor ex­periența sovietică și metodele fruntașilor noștri. O atenție deosebită trebuie acordată organizării schimburilor de experiență în cadrul grupelor sindicale acolo unde e­­xistă învățători și profesori fruntași. Deasemeni, prin grija secțiunilor de învățământ și a birourilor provizorii sin­dicale ale Sindicatelor de învățământ se pot organiza la regiuni și raioane confe­rințe ale emeriților și ale fruntașilor, cons­fătuiri unde învățătorii și profesorii eme­riți, decorați sau medaliați să arate cadre­lor didactice experiența lor și să atragă în folosința acestei experiențe un număr tot mai mare de cadre didactice. Sărbătoarea învățătorilor și a profesori­lor care au primit, nou, înaltele distincții în acest prag de an acordate pentru munca lor creatoare este o sărbătoare a tuturor cadrelor didactice, o sărbătoare a școlii noastre noi, o sărbătoare care ne îndeamnă la o muncă și mai dârză pentru înflorirea culturii în patria noastră, pentru socialism, pentru pace. *T Citiți in acest număr: .6. Planificarea și pregătirea lecției. <. Influența revoluției din 19­05—1907 din Rusia asupra mișcării mun­citorești din țara noastră. 0. Munca de pregătire a examenelor la Institutul de Petrol și Gaze din București— de prof. univ. ing. S. Rașeev. .0. Sărbători de iarnă — de M­oara Cremene. 0) Ofensiva americană de fascizare a învățământului. 0] Note politice externe. Telegrama tovarășului Stalin adresată redactorului șef al Agenției japoneze „K D-lui Kiiji Iwamoto, redactor șef al Agenției KYODO Stimate domnule K. Iwamoto!! Am primit solicitarea Dvs., prin care mă rugați să adresez poporului japonez un mesaj de Anul Nou. Nu este în tradiția oamenilor politici sovietici ca un premier al unui stat străin să adreseze urări poporului altui stat. Totuși, adânca simpatie a popoarelor Uniunii Sovietice față de poporul japonez, căzut în nenoro­cire din cauza ocupației străine, mă silește să fac o excepție de la regulă și să vă satisfac rugămintea. Vă rog să transmiteți poporului japonez că îi urez libertate și fericire, că îi urez deplin succes în lupta sa curajoasă pentru independența patriei sale. In trecut, popoarele Uniunii Sovietice au avut ele îns­ele de suferit de pe urma ororilor ocupației străine, la care au participat și imperialiștii ja­ Tokia­ponezi. De aceea, ele înțeleg întru totul suferințele poporului japonez, nu­tresc față de el o adâncă simpatie și sunt convinse că el va obține renaș­terea și independența patriei sale, așa cum le-a obținut, la timpul lor, popoarele Uniunii Sovietice. Urez muncitorilor japonezi eliberare de șomaj și de salariile scăzute, lichidarea prețurilor ridicate la mărfurile d­e larg consum și succes în lupta pentru menținerea păcii. Urez țăranilor japonezi eliberare de lipsa de pământ și de sărăcia de pământ, lichidarea impozitelor mari și succes în lupta pentru menținerea păcii. Urez întregului popor japonez și intelectualității sale victoria deplină a forțelor democrate din Japonia, înviorare și avântul vieții economice a țării, înflorirea culturii, științei și artei naționale și succes în lupta pentru menținerea păcii. Cu st­mă,­ ­. STALIN 31 Decembrie 1951 Agenția TASS a transmis telegrama tovarășului Stalin adresată redactorului­­șef al agenției japoneze „Kyodo“, domnul Kiiji Iwamoto, în urma solicitării de către acesta, a unui mesaj de anul nou către po­porul japonez. Această telegramă repre­zintă un document de o mare însemnătate internațională, o nouă și puternică armă pentru partizanii păcii din întreaga lume. Răspunsul tovarășului Stalin constitue, în acelaș timp, o minunată dovadă a înaltu­lui spirit internaționalist care însuflețește poporul sovietic. In telegrama sa tovarășul Stalin arată că, deși nu este în tradiția oamenilor so­vietici ca un premier al­ unui stat străin să adreseze urări poporului unui alt stat, totuși face de această dată o excepție, care se datorește adâncit simpatii pe care po­poarele sovietice o nutresc pentru poporul japonez căzut în nenorocire. Mesajul marelui Stalin constitue într’a­­devăr un exemplu viu de dragoste frățea­scă și sprijin desinteresat acordat unui popor greu încercat, care nu și-a încetat o clipă lupta pentru independență. Mesa­jul marelui Stalin aduce poporului japo­nez în spiritul înalt al internaționalismului, proletar, încurajarea­, și urările sovietic, care a avut el însuși de suferit de pe urma ororilor ocupației străine, ocu­pație la care au participat și imperialiștii japonezi. „Vă rog să transmiteți poporului japo­nez — spune tovarășul Stalin — că îi urez libertate și fericire, că îi urez deplin suc­ces în lupta sa curajoasă pentru indepen­dența patriei sale“. Lupta poporului japo­nez este o luptă grea, o luptă împotriva jugului ocupanților americani, aceiași care au aruncat bombele atomice ucigașe asu­pra orașelor japoneze Hiroshima și Na­gasaki, atunci când nu mai era necesar a­­cest lucru, intervenția salvatoare a trupe­lor sovietice în Manciuria grăbind și ho­tărând sfârșitul celui de al doilea război mondial. Ocupanții americani au transformat Ja­ponia într’un’ bastion al agresiunii în Ex­tremul Orient, folosind-o drept bază de atac pentru războiul din Coreea. Căzăr­­mile americane, aerodromurile americane, șoselele strategice americane împânzesc a­­ceastă țară de la un capăt la altul. Yankei­ se poartă în Japonia ca stăpânul care se simte la el acasă. Nu demult, imperialiștii americani și sateliții lor au semnat și ra­tificat înrobitorul tratat de la San Fran­cisco, un așa zis tratat de pace, care pre­vede în fond grăbirea și oficializarea pu­nerii pe picioare a mașinii de război ja­poneze. Cu ajutorul clicii reacționare a samurailor, nobilimea japoneză, și al gru­purilor de industriași și bancheri, ocupanții americani își apasă tot mai greu jugul lor înrobitor asupra poporului japonez. De pe urma ocupației­ americane și a cheltuieli­lor uriașe pentru înarmare, viața oameni­lor muncii din Japonia se înrăutățește din­­ an. Numai de rând imperialiștii americani au deslănțuit agresiunea crimi­nală din Coreea prețurile la articolele­ de larg consum au crescut în Japonia cu 60%. Salariile tinerilor muncitori, care repre­zintă în momentul de față majoritatea mun­citorimii japoneze nu depășesc 6.000 yeni lunar, iar salariile femeilor textiliste 3800 yeni, când minimumul necesar pentru trai al unei familii este de 20.000 yeni lunar. Pentru a reduce salariile muncitorilor, monopoliștii americani întrebuințează sis­temul angajării provizorii. Numărul mun­citorilor angajați provizoriu, cărora li se plătește cel mai mic salariu, reprezintă în momentul de față, 20—60% din totalul muncitorilor din întreprinderile japoneze. Ziua de lucru a muncitorilor în întreprin­deri este de 12—14 ore. Dar nici această muncă nu o pot avea mare parte dintre ei. In această situație tragică, mesajul con­ducătorului iubit al popoarelor sovietice și al întregii omeniri muncitoare, marele Stalin, înseamnă o hotărîtă îmbărbătare a muncitorilor japonezi în lupta lor. „Urez muncitorilor japonezi — spune tovarășul Stalin— eliberarea de șomaj și de salariile scăzute, lichidarea prețurilor ridicate la mărfurile de larg consum și succes în lupta pentru menținerea păcii“. Mesajul se adresează deasemeni țărăni­mii japoneze în mare parte lipsită de pă­mânt, și împovărată de impozite mari, ță­rănime care duce o viață mizeră. Mesajul se adresează și intelectualității care are de suferit extrem de mult de pe urma te­­roarei ocupanților care urăsc de moarte pe intelectualii cu vederi progresiste. Mesajul stalinist adresat poporului ja­ponez cu prilejul anului nou constitue un imbold puternic pentru poporul japonez în lupta sa dreaptă­­ pentru­ pace și libertate. Partidul comunist japonez, care a publicat recent noul său program în legătură cu intensificarea luptei poporului pentru in­dependență și libertate, împotriva trans­formării Japoniei într'un cap de pod pen­tru agresorii imperialiști, se află în frun­tea acestei lupte. Mesajul adresat poporului Japonez de către I. V. Stalin exprimă puternica so­lidaritate care leagă popoarele sovietice de poporul japonez. Nu demult, o altă do­vadă de încredere și dragoste pentru cauza poporului japonez a constituit-o acordarea Premiului Internațional Stalin pentru întă­rirea păcii între popoare, profesorului ja­ponez Ikuo Oyama, luptător de frunte al mișcării mondiale a partizanilor păcii. Mesajul marelui Stalin exprimă năzuin­țele cele mai puternice și speranța fier­binte a poporului japonez iubitor de pace, care vede în dragostea și sprijinul frățesc al poporului sovietic și a întregii omeniri iubitoare de pace chezășia victoriei în lupta sa dreaptă de eliberare. In acelaș timp, luminosul mesaj Stalinist este un în­demn la luptă pentru toate popoarele pe care robia imperialistă le-a adus la situa­ția în care se află și poporul japonez. In Germania Occidentală, Italia, Iugoslavia, Grecia, în coloniile Asiei, în toate țările unde imperialiștii americano-englezi, mână în mână cu burghezia autohtonă, au adus mizeria și moartea, popoarele mobilizate de mesajul marelui Stalin își intensifică lupta pentru libertate și pace, însemnătatea cuvântului stalinist este bine cunoscută și de poporul nostru. Noi am simțit din plin ce înseamnă internațio­nalismul proletar al poporului sovietic. Dacă astăzi Patria noastră liberă se în­dreaptă spre socialism și viața noastră de­vine tot mai frumoasă, aceasta se datorește în primul rând neprețuitului ajutor al Uniunii Sovietice, al tovarășului Stalin. De aceea, poporul nostru salută cu en­tuziasm luminosul mesaj stalinist de pace și se alătură urărilor adresate poporului japonez, căci împlinirea acestor urări prin lupta oamenilor muncii din Japonia va aduce o nouă și puternică lovitură ațâță­torilor la război și va întări pacea în în­treaga lume. Vom cinsti acest titlu prin toată activitatea noastră Partidul și Guvernul mi-au acordat titlul de onoare de „învățător emerit al Repu­blicii Populare Române“. Am primit cu nespusă bucurie și emoție această veste . Poporul muncitor cinstește pe cei care își dăruesc întreaga lor putere de muncă școlii, creșterii copiilor noștri. Sunt profund recunoscător Partidului și Guvernului care m’au ajutat și m’au în­drumat în munca mea școlară. Știința mar­­xist-leninistă, învățăturile și experiența marilor pedagogi sovietici, îndrumările Ministerului învățământului Public și spri­jinul colectivului didactic al școlii în care lucrez mi-au dat posibilitatea să-mi îmbu­nătățesc munca și să obțin rezultate tot mai bune in instrucția și educația elevilor. Partidul și Guvernul mi-au dat o dovadă vie a prețuirii muncii mele din școală. Sunt hotărît să lupt neobosit , împreună cu întreg colectivul școlii, pentru a ridica pe toți ce ne sunt dați în seamă la nivelul sarcinilor trasate de Partid. Vom da Pa­triei cadre bine pregătite, devotate cauzei socialismului și păcii. MIHAIL NICOLESCU învățător emerit al R.P.R. Directorul școlii elementare nr. 55 băeți din București Anul 1952 mi-a adus o mare bucurie, la care nici n’aș fi îndrăznit să mă gândesc altădată, când cei de la conducerea țării n’aveau timp și interes să se coboare până la cunoașterea muncii fiecărui profesor, fiecărui învățător din orașele și satele ță­rii noastre. Printre profesorii cărora li s'a acordat titlul de profesor emerit prin de­cretul Prezidiului Marii Adunări Națio­nale a Republicii noastre Populare — sunt și eu. Acest titlu înalt constitue pentru mine, ca și pentru ceilalți tovarăși, pilda cea mai vie a grijii pe care o poartă Partidul și Guvernul Republicii noastre pentru munca fiecăruia dintre noi. ■ Sunt profesor de matematică la liceul de băieți din Pitești. Predau matematica la clasele a VIII-a și a X-a. Mărețele realizări obținute de clasa noa­stră muncitoare, sub conducerea Partidului, mi-au arătat obiectivele largi către care trebue să-mi orientez munca. Mi-am dat seama că acum mai mult ca oricând tre­bue să predau lecții temeinice, strâns le­gate de practica construirii socialismului, că trebue să asigur o însușire conștientă a materialului predat, o înțelegere adâncă a tuturor tipurilor de probleme. In acest scop, am căutat să folosesc cât mai mult experiența mea din ultimii ani. Am început astfel noul an școlar cu do­rința ca nici o lecție predată să nu lase lacune în cunoștințele elevilor, să le des­­volte deprinderea de a mânui cu ușurință diferitele reguli de calcul, să le desvolte judecata și imaginația. M’am străduit să fac din obiectul meu un instrument puter­nic de cunoaștere a realității, de stăpânire și de transformare a lumii înconjurătoare. Totuși, lecțiile mele nu au fost lipsite de insuccese, încă se mai găseau elevi care nu reușeau să cuprindă tot materialul, să asimileze în mod conștient noțiunile predate. Pentru a evita rămânerea lor în urmă, am organizat ore suplimentare, în cadrul cărora am adâncit cele predate la lecții, căutând să atrag cât mai mult ele­vii slabi în rezolvarea problemelor. In a­­celaș scop am organizat grupe de învăță­tură în care sunt cuprinși numai elevi care nu înțeleg diferitele procedee de calcul și care se descurcă greu în judecarea pro­blemelor. Pentru complectarea cunoștințelor, am organizat în școală cercuri de matematică în care sunt cuprinși 47 de elevi. Mai toți sunt abonați la „Revista Matematică și Fizică“ și simt un interes deosebit pen­tru rezolvarea problemelor care prezintă dificultăți mai mari.­­ Titlul pe care mi l-au acordat Partidul și Guvernul nostru îmi mărește încrederea în posibilitățile mele și Îmi dă imboldul să muncesc cu și mai mare dragoste pen­tru pregătirea cadrelor necesare patriei noastre. Voi căuta să cinstesc acest titlu prin toa­tă activitatea mea. Mă voi strădui să ridic la maximum numărul elevilor bine pregă­tiți la matematică, pentru a avea la sfârși­tul anului școlar un procent cât mai mic de corigenți. Voi căuta, de asemenea, să transmit experiența mea și celorlalți pro­fesori de matematică, ajutând cu deosebire cadrele tinere — pentru ca noul titlu să fie cucerit de cât mai mulți profesori din pa­tria noastră. Toată munca mea de profesor voi împleti-o cât mai strâns cu lupta pen­tru apărarea păcii, pentru că știu că mun­ca noastră creatoare are nevoie de pace și că această pace nu poate fi câștigată decât luptând cu hotărire împotriva duș­manilor omenirii muncitoare, a ațâțătorilor la război, imperialiștii americani și en­glezi. Sunt pe deplin convins că crescând vlăstare cât mai puternice, voi contribui la înflorirea Patriei noastre dragi, Republica Populară Română și voi întări astfel fron­tul uriaș al Păcii. EMIL MORȚUN profesor emerit al R.P.R., liceul de băieți Pitești, regiunea Argeș Fruntași ai muncii de învățământ De.a stânga la dreapta: NIȚU HULA BETA, învățătoare emerită a Republicii Populare Române. Muncește cu deosebită stăruință ca învățătoare la școala ele­mentară din comuna Știrbești, regiunea Vâlcea, la cursurile de alfabetizare și pe tărâm cultural. ENGEL MARIA, profesoară emerită a Republicii Populare Române. Ca direc­toare a școlii pedagogice de fete din Timișoara a condus și a îndrumat cu pricepere activitatea cadrelor didactice. HARCA CONSTANTIN, distins cu „Ordinul Muncii" clasa III-a, director la școala elementară din comuna Recea, satul Sasar regiunea Baia Mare. Folosind experiența școlii sovietice, a obținut rezultate bune "în munca didactică" FILMON ZOE, distinsă cu „Medalia Muncii", directoare la școala elementară de fete nr. 26 din București. Realizând o strânsă colaborare cu părinții elevelor a reușit că obține o bună frecvență. ' f '

Next