Gazeta Învățământului, 1953 (Anul 5, nr. 196-247)

1953-01-03 / nr. 196

Organ al Ministerului învățământului Public și al Uniunii Sindicatelor de învățământ ANUL V Nr. 196­4 PAGINI: 25 BANI SÂMBĂTĂ 3 IANUARIE 1953 Consfătuirile din Ianuarie — mijloc puternic pentru asigurarea succesului acestui an școlar In curând, cadrele didactice din întreaga țară se întâlnesc pentru a doua oară în consfătuirile raionale care vor analiza rezultatele obținute în activitatea instructiv-educativă din primele două pă­trare, cu scopul de a stabili sarcini concrete în vederea îmbunătățirii muncii lor în a doua jumătate a anului școlar. Pa baza experienței câștigate cu prilejul primelor consfătuiri din Septembrie 1952 și a studierii temeinice a experienței sovietice, pre­gătirile pentru consfătuirile din ianuarie ale cadrelor noastre didac­tice s-au desfășurat după un plan mai bine studiat, mai sistematic. Secțiile de învățământ au alcătuit din timp colectivele care aveau sarcina să redacteze referatele și au organizat strângerea unui bogat material pentru expoziții. In acelaș timp, în consiliile pedagogice și în grupele sindicale învățătorii și profesorii s’au pregătit în ve­derea participării active la discutarea problemelor muncii lor in cadrul ședințelor plenare și pe secții. Preocuparea principală a consfătuirilor din Ianuarie trebue să fie ridicarea calității predării, pentru înarmarea tuturor elevilor cu cu­noștințe temeinice. Problema de bază în privința ridicării nivelului predării — după cum ne arată documentele Congresului al XIX-lea al P.C.U.S. — este legătura învățământului cu viața, strânsa îm­pletire a lecțiilor cu practica construirii socialismului, cu activi­tatea în producție. Lucrările consfătuirilor trebue să analizeze din acest punct de vedere predarea în școli a matematicii și fizicii, a științelor naturale, a chimiei. Discutarea în adâncime­­ și cât mai concretă a acestei importante probleme — legătura în­vățământului cu viața­­—• trebue să ducă la lămurirea cât mai de­plină a învățătorilor și profesorilor, pentru a ști să confecționeze, să utilizeze și să întrețină cât mai bine materialul didactic, să or­ganizeze munca elevilor pe lotul școlar în lunile de­ primăvară, să pregătească, să folosească și să păstreze uneltele, să procure și să selecționeze semințele. Trebue date îndrumări clare în privința spri­jinului pe care e necesar să-l ceară cadrele didactice sfaturilor popu­lare și gospodăriilor agricole colective, în privința colaborării cu organizațiile de masă, pentru a putea obține la timp toate cele ne­cesare. Discuțiile în jurul problemei legăturii învățământului cu viața vor trebui să arate importanța pe care o au excursiile, vizi­tele la întreprinderi, la gospodăriile agricole de Stat, S.M.T. etc., și să arate, formele cele mai bune de organizare și folosire a acestor minunate mijloace în instruirea și educarea elevilor. O altă problemă importantă, în jurul căreia vor trebui purtate discuții largi, este munca de îndrumare și control a secțiilor de în­vățământ. Analiza muncii școlilor și a cadrelor didactice va scoate în lumină tocmai felul cum a muncit secția de învățământ, va oglindi rezultatele muncii de îndrumare și control a secției de învățământ raionale, măsura în care aceasta a ajutat școlile să ducă o activi­tate mai plină de roade, învățătorii și profesorii au datoria să arate cu curaj lipsurile din activitatea secției de învățământ, pentru a o ajuta să devină un îndrumător mai bun al școlilor, pentru a o ajuta să tragă concluzii importante, adevărate directive, pentru munca lor din a doua jumătate a anului școlar. Analiza muncii celor două pătrate făcută cu prilejul pregătirii referatelor, complectată de discuțiile care vor avea loc pe marginea lor, trebue să arate cu claritate care sunt problemele ce se cer în primul rând și urgent rezolvate, direcția în care trebue îndreptată cu deosebire atenția secției de învățământ în noua etapă de muncă.­­ Cunoscând realizările și lipsurile muncii școlilor din raion, sec­țiile de învățământ vor trage învățăminte cu privire la felul cum să-și organizeze mai temeinic munca de îndrumare și control, ast­fel încât să ajute școlile să ducă cu mai mult succes activitatea de lirüsaM*­* *, elevilor pentru examene. Lucrările consfătuiri­lor vor pune la îndemâna secției de învățământ un bogat material. Vor fi scoase la lumină experiențele înaintate și căile pe care s’a mers până la realizarea lor. Vor apare cu claritate lipsurile și cauzele care le-au dat naștere. Având la îndemână acest material, secțiile de învățământ vor trebui să studieze apoi cu grijă care sunt căile cele mai bune pentru ca experiența bună să se răspândească, să se aplice pe scară cât mai largă, vor trebui să găsească totodată mijloace cât mai eficace de luptă împotriva metodelor înapoiate, împotriva ne­priceperii, a lipsei de interes și a altor aspecte negative, care în­cearcă să țină în loc mersul înainte al școlii noastre. Cu prilejul consfătuirilor raionale, secțiile de învățământ vor cunoaște mai bine cadrele, vor vedea care sunt oamenii de nădejde ai școlii, care sunt cei mai buni învățători, profesori și directori din raion, care, lucrând cu tragere de inimă în școli obțin mereu succese noi în instruirea și educarea elevilor. Priceperea și dra­gostea lor de muncă va trebui apoi să fie folosită de secțiile de învățământ pentru ridicarea calității muncii tuturor școlilor. For­­mându-și un activ din învățătorii și profesorii buni, specialiști, sec­țiile de învățământ vor avea un sprijin de mare preț în munca de cunoaștere a activității școlilor și a cadrelor didactice. Controlul și îndrumarea sunt condiții de bază în desfășurarea unei activități rodnice în școală. Pentru ca să se ajungă însă la rezultatul așteptat, controlul și îndrumarea trebue să aibă un caracter perma­nent. Continuitatea în munca de îndrumare și control este asigurată prin activitatea directorilor. Directorul este principalul îndrumător și factor de control al muncii didactice și pedagogice a învățăto­rilor și profesorilor școlii. Calitatea muncii din școală depinde în mare măsură de felul cum directorul caută să cunoască pe fiecare om din colectivul școlii pe care o conduce, de felul cum știe să îndrumeze pe învățători și profesori și de stăruința cu care urmă­rește cum sunt duse la îndeplinire sarcinile. Munca directorilor este o verigă de importanță deosebită în desvoltarea învățământului nostru.­ Pentru ca directorii să se poată achita cu cinste de sarci­­i­nile ce le revin, pentru a se întări munca de conducere a școlilor, în consfătuirile din ianuarie există o secție specială a directorilor școlilor de șapte ani și ai școlilor medii, unde se vor desbate pro­blemele conducerii școlii. Din referate și din discuțiile care vor avea loc în această secție, directorii vor trebui să învețe să-și planifice și să-și organizeze munca astfel încât să fie cât mai puțin ocupați c­u sarcini pur administrative, pentru a putea îndruma munca di­dactică și pedagogică. In secția directorilor va trebui discutată munca acelora dintre ei care au reușit să viziteze cu regularitate lec­țiile profesorilor și să contribue la îmbunătățirea metodelor de pre­dare, care au reușit să organizeze un larg schimb de experiență prin asistența reciprocă la lecții a cadrelor didactice. Sunt directori care motivează lipsa de control, neparticiparea la predarea lecțiilor, prin faptul că nu sunt specialiști, că nu cunosc bine problemele specifice fiecărui obiect. Poziția unor astfel de di­rectori trebue combătută cu tărie. Consfătuirile vor trebui să arate acestor directori că, deși nu sunt specialiști, asistând la lecții ei pot observa multe lucruri, pot aprecia, bunăoară, valoarea planului de lecție, pot vedea cum se face legătura lecției cu viața, cum sunt as­cultați și notați elevii, cum sunt controlate temele lor, ei vor putea vedea care este nivelul cunoștințelor elevilor, care este atitudinea profesorului față de elevi, vor putea vedea cum se folosește mate­rialul didactic etc. Consfătuirile vor trebui să prilejuiască un larg schimb de expe­riență, să scoată în lumină felul cum au muncit învățătorii și pro­fesorii fruntași, vor trebui să contribuie la cunoașterea reciprocă a cadrelor didactice. Este o datorie a celor care au lucrat bine să împărtășească experiența lor și altora, după cum este o datorie a celor care au lipsuri să învețe din experiența celor buni. Va trebui să se realizeze însă și un schimb continuu de experiență, care să se permanentizeze în desfășurarea muncii viitoare a învățătorilor și profesorilor. Buna desfășurare a lucrărilor în consfătuiri nu poate fi asigurată decât printr’o largă folosire a criticii și autocriticii, arma cea mai bună pentru învingerea greutăților, pentru a deschide cât mai larg drumul nostru luminos înainte. Când înlături tot ceea ce este vechi, înapoiat în munca noastră, critica și autocritica va face loc liber noului să se desvolte, să devină puternic, de nebiruit. Sunt învățători și profesori care, neînțelegând însemnătatea cri­ticii, nu prezintă aspectele negative din munca altora de teama de a nu fi și ei, la rândul lor,­­criticați, sau din dorința de a nu supăra. Aceștia nu-și înțeleg datoria față de colectiv, față de muncă. Critica și autocritica este o importantă forță motrice a desvoltării socie­tății socialiste. Ea duce la promovarea cadrelor, ea ne unește for­țele în lupta împotriva vechiului. Discutarea largă a problemelor muncii școlare în cadrul consfă­tuirilor raionale din Ianuarie trebue să ducă școala noastră la în­cheierea cu bune rezultate a anului școlar. De aceea, cadrele di­dactice au datoria să vină la consfătuiri cu­ hotărîrea de a face din această minunată metodă a școlii sovietice pe care și-a însușit-o și școala noastră, un puternic mijloc de ridicare a învățământului nostru. In acest număr , U. R. S. S. NE ÎNVAȚĂ: ■ Organizarea și desfășurarea lecției în școala sovietică. — Ca­binetul pedagogic raional. — La o lecție de biologie. (Pag. 2-a) LUCRĂRILE CELUI DE-AL III-LEA CONGRES AL UNIUNII SINDICATELOR DE ÎNVĂȚĂMÂNT . ■ Darea de seamă a Comitetului Central al U.S.S. — Cuvântarea tov. Mircea Gherman, membru în Biroul Executiv al C.G.M. — Cu­vântarea tov. Ion Nistor, ministrul învățământului Public. (pag. 3-a). ■ In preajma consfătuirilor din ianuarie, (pag. 4-a). Cuvintele staliniste — îndemn puternic în lupta pentru pace Răspunsurile tovarășului Stalin la între­bările corespondentului diplomatic al lui „New­ York Times“ au produs un profund ecou în rândurile oamenilor muncii din în­vățământ: învățătorii și profesorii din patria noa­stră, încadrați cu toată hotărîrea în frontul luptei pentru apărarea păcii, privesc cu nespusă revoltă barbariile mercenarilor americani,­ care distrug sate și orașe, muzee, teatre și școli, îngropând sub dărâmăturile lor tot ce a creat mai bun și mai frumos bravul popor coreean. Răspunsurile date de către tovarășul Stalin întăresc convingerea oamenilor cinstiți din lumea întreagă că se poate pune capăt războiului criminal din Coreea, că va lua . Oamenii cinstiți din lumea întreagă au pri­mit cu adâncă recunoștință și cu deplină în­credere în viitor răspunsurile tovarășului Stalin la întrebările corespondentului ziaru­lui „New­ York Times“. Răspunsurile tovară­șului Stalin deschid în fața omenirii pers­pectiva luminoasă a întăririi luptei pentru pace și ai colaborării pașnice între popoare, principii care stau în mod consecvent la baza politicii Statului Sovietic încă din pri­mele zile ale înființării sale. Prin răspunsurile sale, tovarășul Stalin a precizat încă o dată poziția U.R.S.S., în re­zolvarea celor mai vitaile probleme ale po­liticii internaționale actuale. U.R.S.S. este hotărîtă să sprijine tratativele pentru ter­minarea criminalului război din Coreea. Uni­unea Sovietică a venit în mod consecvent cu propuneri concrete în vederea găsirii ce­lor mai juste căi privind colaborarea inter­națională. In acest sens, în răspunsurile sale adresate corespondentului american, tovară­șul Stalin subliniază din nou posibilitatea în­țelegerii între state: „Eu continui să cred că războiul între Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică nu poate fi considerat inevitabil, că țările noastre pot să trăiasscă sfârșit șirul atrocităților barbarilor­­ ameri­cani, că va veni timpul când în „Țara dimi­neților liniștite“, mamele nu-și vor mai căuta copiii sub dărâmăturile școlilor, ci îi vor trimite fără teamă să primească izvorul luminos al cărții care-i va transforma în constructori dârzi ai unei vieți noi în mult încercata lor patrie. Am citit cu emoție și nespusă încredere răspunsul tovarășului Stalin care arată că Uniunea Sovietică și S­ U.A. pot să trăiască și de acum înainte în pace, că pericolul unui al treilea război mondial poa­te fi pre­întâmpinat. Aceasta înseamnă pentru noi că vom putea lupta mai departe pentru instru­irea și educarea copiilor oamenilor muncii din patria noastră dragă, pentru stârpirea analfabetismului și pentru culturalizarea ★ ★­în pace și de acum înainte“. Prin glasul to­varășului Stalin, Uniunea Sovietică s’a pro­nunțat și în ceea ce privește colaborarea eco­nomică pe plan internațional, colaborare care trebue să aibă la­ bază respectarea suvera­nității și independenței naționale atât pentru statele mari cât și pentru statele mici. Ex­presia acestor principii staliniste este cola­borarea și ajutorul frățesc dintre statele la­­gărului socialist. Ța­ra noastră și celelalte țări de democrație populară, pe baza­ ajuto­rului pe care îl primesc din partea U.R.S.S. cât și a colaborării între ele, realizează cu succes sarcinile mărețe ale construirii socie­tății noi, socialiste. De cealaltă parte, în la­gărul imperialist, S.U.A. duc lupta pentru acapararea bazelor de materii prime, pentru extinderea piețelor pe seama celorlalte sta­te capitaliste și a țărilor coloniale. Din aceasta decurge și politica agresivă de pregătire a unui nou război mondial pe care o duc mo­nopolurile nord-­americane în tendința lor de dominare a lumii. De aici decurg și acțiu­nile agresive ale politicii războiului rece dus maselor largi de muncitori și țărani munci­tori, contribuind astfel la construirea cât mai grabnică a socialismului. In răspunsurile tovarășului Stalin răsună glasul milioanelor de constructori ai comu­nismului, glasul puterii sovietice, al oameni­lor muncii din lumea întreagă care­ doresc încetarea războiului din Coreea și o pace trainică. . Cadrele didactice, mobilizate de cuvintele tovarășului Stalin, ca­pătă noi forțe în lupta pentru pace, devin tot mai aprigi luptători ai păcii. ELENA GHERDAN președinta comitetului sindical de învățământ al regiunii Oradea ★ de imperialismul american împotriva Uniunii Sovietice. Aceste acțiuni agresive sunt demascate cu toată tăria de tovarășul Stalin prin răspun­surile sale date corespondentului ziarului „New­ York Times“. Cuvintele tovarășului Stalin exprimă pacea — pacea pe care o doresc și pentru care luptă sute de milioane de oameni cinstiți din lumea întreagă. In lupta pentru menținerea păcii și pentru de­mascarea imperialismului războinic, ameri­can și a acoliților săi, toți cei ce muncesc în învățământ din patria noastră au o con­tribuție activă. învățătorii și profesorii din țara noastră educă ,pe elevi în spiritul urii neîmpăcate față de imperialismul american ațâțător la un nou război, sădind în inimile tineretului din R.P.R. dragostea fier­binte pentru Uniunea Sovietică și pentru to­varășul Stalin, care întruchipea­ză cea mai fierbinte năzuință a omenirii —n pacea. CONSTANTIN HERBST decanul Facultății de Geologie-Geografie de la Universitatea „C. I. Parhon“ din București. Lucrările celui de al treilea Congres al Uniunii Sindicatelor de învățământ In sala sărbătorește pavoazată a Clubu­lui Sindicatului de învățământ din București s’au desfășurat în zilele de 27, 28 și 29 De­cembrie a.e., lucrările celui de al lli-lea Con­gres al Uniunii Sindicatelor de învățământ din R.P.R. La deschiderea Congresului au luat parte tovarășul Mircea Gherman, mem­bru în Biroul Executiv al Confederației Ge­nerale a Muncii, tovarășul Ion Nistor, mi­nistrul învățământului Public, tovarășul Ilie Murg­ulescu, președintele Comitetului pentru învățământul superior, tovarășii C. Ionescu Bujor și Nicolae Sipoș, miniștri adjuncți ai în­vățământului Public, tovarășa Florica Mezin­­cescu, vicepreședintă a C.I.S. învățători și profesori emeriți, șefi ai secțiunilor de învă­țământ și președinți ai comitetelor sindicale regionale și raionale, delegați ai oamenilor muncii din învățământ, precum și numeroși invitați. Lucrările Congresului au fost deschise de tovarășul H. Niculescu, președintele Uniunii Sindicatelor de învățământ, care, în numele Comitetului Central al U.S.I., a salutat pe participanții la Congres și a propus alegerea unui prezidiu activ. In urma propunerilor fă­cute de delegați a fost ales în unanimitate următorul prezidiu: Mircea Gherman, mem­bru în Biroul Executiv al C.G.M., Ion Nis­tor, ministrul învățământului public, Ilie Mur­­gulescu, președintele Comitetului pentru în­vățământul superior, H. Niculescu, președin­tele U.S.I., Arpad Debreczi, activist al U.S.I., Ernest Gall, prorectorul Universității „Bo­lyai“ din Cluj, Constantin Herbst, decanul Facultății de Geologie-Geografie și președin­tele comitetului sindical al Universității „C. I. Parhon“ din București, Dumitru Bor­bély, învățător, deputat în Marea Adunare Națională și alții. S’au ales apoi membrii secretariatului Con­gresului, ai comisiei de validare și ai com­i­­­siei de rezoluție. Președintele prezidiului a dat cuvântul to­varășului Mircea Gherman, care a adus Con­gresului salutul Confederației Generale a Muncii. Subliniind importanța deosebită a celui de al III-lea Congres al Uniunii Sin­dicatelor de I­nvățămân­­t, în cadrul căruia se vor lua în discuție problemele cele mai în­semnate ale muncii sindicatelor de învăță­mânt, tov. Mircea Gherman a arătat că mi­lioanele de oameni ai muncii din patria noa­stră privesc cu atenție lucrările Congresului, lucrări menite să aducă o contribuție de sea­mă la îmbunătățirea procesului de învăță­mânt, la educarea comunistă a tinerei gene­rații din patria noastră, in continuare, vor­bitorul a arătat că lucrările Congresului tre­bue să scoată la iveală lipsurile care mai există în activitatea sindicatelor de învăță­mânt, analizându-se cauza acestora și găsin­­du-se cele mai bune metode de luptă împo­triva lor. „In primăvara acestui an, la Con­gresul învățătorilor, tovarășul Gh. Gheorghiu- Dej a arătat că sarcina sindicatelor de în­vățământ este aceea de a ajuta pe învățători în munca minunată pe care o duc pentru des­fășurarea cu succes a revoluției culturale, de a da un avânt puternic muncii de ridicare a nivelului cultural și profesional al maselor de învățători, de a determina învățătorimea să participe la activitatea obștească pe dru­mul construirii socialismului și îndeosebi la culturalizarea maselor largi ale poporului muncitor, de a pune în centrul preocupări­lor învățătorimii însușirea învățăturii marxist­­leniniste“. Tovarășul Mircea Gherman a încheiat arând, în numele Confederației Generale a Muncii, deplin succes lucrărilor celui de al III-lea Congres al Uniunii Sindicatelor de în­vățământ. A fost supusă apoi Congresului următoarea ordine de zi : 1) Darea de seamă asupra acti­vității Comitetului Central al Uniunii Sindi­catelor de învățământ; 2) Raportul Comisiei de cenzori ; 3) Alegerea Comitetului Central al U.S.S., a comisiei de revizie și a delega­ților la Congresul Sindicatelor din Republica Populară Română. Ordinea de zi a fost apro­bată în unanimitate. A luat apoi cuvântul tovarășul Haralambie Niculescu, președintele U.S.I., care a prezen­tat da­re­a, de seamă asupra aci­vității Comi­tetului Central al Uniunii Sindicatelor de În­vățământ. In cursul lucrărilor au adus Congresului salutul lor delegații din partea pionierilor din Capitală, a studenților Universității „C. I. Parhon“, a stahanoviștilor și muncitorilor uzinelor „Dinamo“, etc. In cursul lucrărilor Congresului au sosit deasemeni numeroase telegrame de felicitare din partea organizațiilor sindicale din țară. In cadrul desbaterilor Congresului, au luat cuvântul tovarășii Mircea Gherman, membru în Biroul Executiv al C.G.M., Ion Nistor, mi­nistrul Învățământului Public, precum și nu­meroși delegați și delegate care au subliniat aspectele pozitive și negative ale muncii sin­dicatelor de învățământ și au făcut propuneri menite să ridice la un nivel superior activita­tea sindicatelor de învățământ. După închiderea discuțiilor, în urma propu­nerilor făcute, au fost aleși membrii noului Comitet Central al Uniunii Sindicatelor de învățământ, membrii comisiei de cenzori, pre­cum și delegații la Congresul Sindicatelor din R.P.R. S’a dat apoi citire proiectului de rezoluție al Congresului, care a tfost aprobat în una­nimitate. Participanții la Congres au hotărît în una­nimitate trimiterea unei telegrame Confede­rației Generale a Muncii. Prin ovații puternice și în mijlocul unei atmosfere de înalt entuziasm congresiștii au hotărît trimiterea unei telegrame de salut că­tre tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej, secretar ge­neral al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, conducătorul iubit al oamenilor muncii din patria noastră. Tovarășul H. Niculescu, în numele noului Comitet Central al U.S.I., a rostit apoi cu­vântul de închidere a lucrărilor celui de al ili-lea Congres al Uniunii Sindicatelor de în­vățământ. Prezidiul activ al Congresului Uniunii Sindicatelor de învățământ Continuarea lucrărilor Congresului în pag. 3-a 30 de ani dela constituirea U. R. S. S. Cu 30 de ani în urmă, în sala Teatrului Mare din Moscova. Cu prilejul primului Congres al Sovietelor din U.R.S.S., marele Stalin a dat citire textului actului de constituire a Uniunii Repu­blicilor Sovietice Socialiste. Ziua de 30 Decembrie 1922 a intrat în istorie ca o măreață biruință a politicii leninist-staliniste în problema națională, ca o măreață victorie obținută de proletaria­tul rus în alianță cu țărănimea muncitoare, sub conducerea Partidului Comunist, pe drumul lărgirii și consolidării cuceririlor epocale ale Revoluției Socialiste din Octombrie. Crearea statului multinațional sovietic, primul stat din lume al muncitorilor și țăranilor, a deschis larg calea pentru antrenarea oamenilor muncii aparținând tuturor naționalităților frățești la conducerea treburilor statului, a făurit o sudură strânsă între toate popoarele sovietice, a asigurat mijloacele pentru deplina folosire a ajuto­rului dezinteresat și multilateral dat de marele popor rus popoare­­lor înapoiate, punându-se pentru totdeauna capăt asupririi națio­nale. Națiunile care erau lipsite cu desăvârșire de orice drepturi și libertăți pe vremea țarismului au dobândit pentru prima dată o viață de stat proprie, independentă, cu constituție proprie, cu­ or­gane de stat economice și administrative proprii, în care se folo­sește nestingherit limba maternă și în care tradițiile naționale se tm­bină armonios cu interesele vitale generale ale oamenilor muncii din întreaga Uniune Sovietică. Ridicând tot mai sus steagul frăției între popoare, Statul So­vietic a creiat toate condițiile pentru lichidarea inegalității popoare­lor U.R.S.S. nu numai pe tărâm politic ci și pe tărâm economic și cultural, popoarele mici făcând pași uriași pe drumul desvoltării economiei și culturii naționale. Au luat ființă națiuni noi, socialiste, cu o fizionomie nouă care s’au transformat în națiuni moderne înaintate. Anii care s’au scurs, bogați în realizările și biruințele de impor­tanță istorică mondială obținute de popoarele măreței Uniuni Sovietice în construirea primului stat socialist din lume, au arătat întregii omeniri uriașa forță vitală a Țării Sovietice, au mărit con­siderabil prestigiul internațional al Patriei Socialismului, au făcut din ea o forță capabilă să influențeze și să schimbe situația inter­națională în favoarea oamenilor muncii. Intre națiunile socialiste din cuprinsul U.R.S.S. s’au închegat tot mai strâns relații de prietenie frățească. Republicile înmănunchiate în marea Uniune au realizat o perfectă unitate moral-politică, care acționează ca o forță motrice în continua desvoltare a Statului Sovietic multi­național. In desvoltarea lor, republicile sovietice au luat-o cu mult înaintea țărilor din apusul Europei cu o veche tradiție industrială, cu o viață economică înaintată. Este de ajuns să privim stadiul actual de desvoltare a unor republici care sub regimul țarist erau ținute în cea mai cruntă stare de înapoiere economică, pentru a ne da limpede seama de uriașele transformări produse sub steagul Revoluției din Octombrie în viața popoarelor Uniunii Sovietice, de uriașa superioritate a sistemului socialist față de sistemul capita­list intrat în putrefacție și descompunere. Republicile Cazahă, C­air­­ghiză, Turcmenă și Tadjică, care înainte de­ Revoluția din Octom­brie nu se deosebeau prin nimic de țările înapoiate vecine cu ele, ca de pildă, Turcia, Iranul, Iranul și altele, și-au creiat din temelii și au astăzi o industrie metalurgică proprie, o industrie petroli­feră și chimică înaintată, au înălțat mari centrale electrice, mari combinate textile și alimentare, o industrie constructoare de ma­șini, cu desăvârșire inexistentă sub regimul țarist. Marșul din victorie în victorie al popoarelor sovietice în decursul celor trei decenii care s-au scurs de la istorica dată a constituirii­­ primului stat socialist din lume, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, este și mai puternic reliefat de desvoltarea republicilor sovietice din partea europeană a U.R.S.S. Ucraina, care ln răstimpul de la Marea Revoluție din Octombrie a avut de în­durat urmările nefaste a două invazii dușmane, a lăsat cu mult în urmă țări capitaliste mari ca Franța și Italia. Furnalele Ucrainei Sovietice produc azi cu mult mai multă fontă decât Franța și Italia luate la un loc. Din minele Donbas-ului și ale altor centre carbonifere ucrainiene se extrage de 1,5 ori mai mult cărbune de­cât produc împreună cele două mari țări capitaliste din occident. Succese uriașe au obținut republicile sovietice și în domeniul desvoltării agriculturii pe baze colhoznice. Mașinile cele mai per­fecționate din lume brăzdează astăzi câmpiile întinse ale Uniunii Sovietice, culturi noi, necunoscute înainte de 1917, ocupă astăzi suprafețe imense. Uniunea Sovietică produce, în cantități ce pun în umbră realizările agriculturii capitaliste, bumbac de cea mai bună calitate, cereale, plante oleaginoase, coc-saghîz și altele. Toate acestea se reflectă puternic în nivelul de trai mereu cres­când al oamenilor muncii din republicile sovietice socialiste. Glorios este drumul parcurs de popoarele sovietice frățești pe tărâmul revoluției culturale. Dintr’o țară a milioanelor de analfa­beți, dintr’o țară în care incultura și misticismul domneau nestin­gherite sub regimul țarist, Uniunea Sovietică a devenit țara celei mai înaintate culturi, farul luminos spre care își îndreaptă cu nă­dejde privirile toate popoarele asuprite, toți oamenii muncii. Nu există republică sovietică care să nu-și aibă instituțiile sale știin­țifice și de artă, savanți ridicați din rândurile propriului său popor, oameni ai artei, scriitori și zeci și sute de mii de specialiști cu studii superioare. In R.S.S. Tadjică, de pildă, la fiecare 10.000 lo­cuitori revin 58 de persoane care urmează studii superioare de învățământ, iar în R.S.S. Azerbaidjană proporția aceasta ajunge până la 93 de fiecare 10.000 locuitori. Cât de mărețe apar aceste realizări privite comparativ cu ceea ce se petrece pe acelaș tărâm în țărille capitaliste ! La fiecare 10.000 locuitori studiază în învă­țământul superior în Iran 3 oameni, în India 9, în Suedia 21, în Italia 32. Uriașe sunt realizările înfăptuite în republicile sovietice socia­liste pe tărâmul asistenței medicale, înainte de instaurarea puterii sovietice medicii constituiau o raritate. In Uzbek­istan un medic revenea la 31.000 de locuitori, astăzi acelaș medic revine la 895 locuitori. Prietenia popoarelor sovietice, unitatea moral-politică, patrio­tismul fierbinte de care au dat dovadă oamenii sovietici în decursul celor trei decenii de luptă eroică, de la constituirea U.R.S.S., pentru făurirea orânduirii socialiste, își trag seva din atot biruitorul prin­cipiu al internaționalismului proletar. Măreața ideie leninistă a fră­ției între popoare a însuflețit eroicele popoare sovietice în con­struirea vieții noi, în înfrângerea tuturor dușmanilor interni și ex­terni ai orânduirii sovietice. Luptătoare consecventă pentru cauza păcii, Uniunea Sovietică a pus, în perioada care a urmat după cel de-al doilea război mon­dial, uriașul său prestigiu de care se bucură pe plan internațional în slujba celor mai nobile aspirații de pace ale tuturor oamenilor cinstiți, în slujba preîntâmpinării unui nou măcel mondial pus la cale de către acei care, nesocotind învățămintele istoriei, pășesc tot mai m­ult pe urmele hitleriștilor germani. In aceste vremuri, când flacăra războiului de jaf și cotropire deslănțuit de imperialiștii americani și slugile lor pârjolește satele și orașele pașnice ale Coreei,­ când aceasta amenință să cuprindă întreg globul, popoarele lumii își îndreaptă cu nădejde privirile către eroicele popoare so­vietice care, înfăptuind cu succes mărețele obiective ale celui de-al â-lea plan cincinal stalinist trasate de Congresul al XIX-lea al P.C.U.S., construesc visul de aur al omenirii — comunismul. Oamenii cinstiți din lumea întreagă văd în Statul Sovietic multinațional izvorul dătător de încredere într’un viitor luminos, stânca^ de granit de care se sfărâmă — și se vor sfărâma toate încercările­ turbate ale canibalilor secolului al XX-lea de a înneca omenirea într’o nouă baie de sânge. Răspunsurile date de tovarășul Stalin corespondentului ziarului „New­ York Times“ întăresc odată mai mult convingerea popoarelor în posibilitatea coexistenței paș­nice a sistemelor socialist și capitalist Din exemplul măreț al U.R.S.S., popoarele văd drumul care duce spre libertate și prietenie frățească, spre o viață îmbelșugată și­­ fericită. Aplicând creator la condițiile țării noastre luminoasele principii leninist-staliniste în problema națională, partidul și gu­vernul nostru au asigurat minorităților naționale din țara noastră drepturi și libertăți egale cu ale poporului român. Ideologia urii și a șovinismului burghez este astăzi în Republica Populară Ro­mână doar o amintire a tristului trecut. Crearea în cuprinsul țării noastre a Regiunii Autonome Maghiare constitue un pas înainte în rezolvarea problemei naționale, în spiritul internaționalismului proletar, de către partidul clasei muncitoare, conducătorul luptei oamenilor muncii dela noi pentru socialism și pace. Poporul nostru, care pășește hotărît pe drumul deschis de lupta popoarelor sovietice, vede în marea sărbătoare a constituirii U.R.S.S. propria sa sărbătoare, un îndemn la fapte din ce in ce mai strălucite.

Next