Gazeta Învățământului, 1954 (Anul 6, nr. 249-299)

1954-05-08 / nr. 265

Pag. 4-ă Un comentariu al corespondenților ziarului „Pravda“ consacrat conferinței de la Geneva MOSCOVA 6 (Agerpres). — „Pravda“ publică sub semnătura corespon­denților săi de la Geneva, Jukov, Plîșevski și Rassadin, un articol consacrat conferinței de la Geneva. La 5 mai, miniștrii afacerilor externe nu au ținut ședință. Ei nu vor ține ședință nici la 6 mai, deoarece nu s-a înscris nimeni la cuvînt în discuțiile pe marginea problemei co­reene. Nu s-a început nici discutarea pro­blemei Indochinei. Motivul oficial: delegații statelor asociate“ — Laos și Cambodge — invitați de cele trei puteri occidentale, nu au sosit încă la Geneva. Comentatorii locali găsesc însă o altă ex­plicație acestui obstacol neașteptat. Astfel, ziarul „Journal de Genéve“ declară: ,,Se pare ca Occidentul a hotărît să folosească această întrerupere pentru a-și consolida coeziunea puternic sdruncinată... deoarece nu se pot duce tratative sub lozinca „Să se salveze cine poate“. Ziarele arată, scriu în continuare autorii co­respondenței, că delegația americană, refăcu­tă în urma zguduirii provocate de plecarea lui Dulles, care a suferit la Geneva o înfrîn­­gere politică, și-a reluat manevrele avînd drept scop să restabilească „disciplina atlan­tică“ încălcată de aliații săi și să împiedice realizarea vreunui acord la Geneva. Totodată, observatorii acordă o deosebită atenție tratativelor duse de delegația ameri­cană în culisele conferinței cu privire la în­jghebarea faimosului bloc „defensiv pentru Asia de sud-est“, proiectului căruia diploma­ția americană i-a făcut o reclamă atît de zgo­motoasă în ajunul conferinței de la Geneva. După cum se transmite, delegația S.U.A. se străduiește să folosească prezența la Geneva a reprezentanților Angliei, Franței, Australiei, Noii Zeelande, Tailandei, Filipinelor și ai ce­lor trei „state asociate" din Indochina, pen­tru a obține legalizarea acestui nou bloc mi­litarist. După cum se știe, amintesc corespondenții ziarului „Pravda", situația care s-a creat la conferința de la Geneva este departe de a fi pe placul lui Dulles. Reprezentanții multor țări participante la conferință preferă com­plotului cu privire la un nou plan agresiv: căutarea de căi pentru realizarea unui acord care să ducă la reglementarea pașnică a pro­blemelor internaționale litigioase. In deosebi, delegația engleză a preferat să adopte o ati­tudine mai prudentă decit cea indicată de Departamentul de stat. Totuși, delegația americană, hotărîndu-se să acționeze direct, nu își încetează eforturile care au drept scop să frîngă rezistența alia­ților ei și să-i oblige să întreprindă în comun o „cruciadă“ împotriva mișcării naționale de eliberare a popoarelor din Asia. Planurile americane de creare a unui „pact pentru Asia de sud-est“ au în primul rînd scopul să opună mișcării de eliberare națio­nală un front unit al puterilor coloniale și în al doilea rînd, sub pretextul organizării unor „acțiuni unite“ să pună mîna pe colonii care deocamdată se mai află în "miinile vechilor colonialiști". Politicienii americani nu renunță la i­deea includerii Japoniei în „pactul pentru Asia de sud-est“. Această împrejurare nu promite ni­mic bun „vechilor“ puteri coloniale. In corespondență, se subliniază în continua­re că cei mai zeloși propovăduitori ai politicii coloniale americane, cum ar fi Knowland, liderul republicanilor în senatul S.U.A., nu sînt în stare să-și ascundă enervarea față de refuzul cercurilor guvernante din Anglia de a sprijini in mod necondiționat planurile S.U.A. Recent, într-un interviu acordat ziaru­lui Daily News”, , Knowland a cerut lui Dulles să nesocotească poziția aliaților vest­­europeni ai S.U.A. Această declarație a lui Knowland este sem­nificativă în mai multe privințe. Dar ea re­prezintă în primul rînd recunoașterea faptu­lui că S.U.A. s-au pomenit izolate pe arena internațională. Indiferent de dorința oamenilor de stat ai S.U.A., scriu în încheiere corespondenții ,,Pravdei“, evoluția istorică a evenimentelor din Asia duce la o înfrîngere totală și defi­nitivă a colonialiștilor. Lupta popoarelor din Asia pentru eliberarea lor națională este de nebiruit! --------------------------------------------------------­ Comitetele sindicale organizează schimbul de experiență Comitetul sindical al muncitorilor din învățămînt din regiunea Baia Mare spri­jină comitetele sindicale raionale și or­ganizațiile sindicale din școli în lupta pentru răspîndirea experienței înaintate. Sub îndrumarea comitetului regional au loc în școli secții deschise, consfătuiri de producție etc. Astfel, organizațiile sindicale de la școala din comuna Ardud, raionul Satu Mare, de la școala din comuna Seini, ra­ionul Șo­mcuta Mare, precum și de la școlile pedagogice din Satu Mare, Carol și Sighet au organizat numeroase lecții deschise. La o astfel de lecție, ținută de profesorul de științe naturale de la școa­la pedagogică cu limba de predare ro­­mînă din Cărei, a asistat un mare nu­măr de profesori. Lecția a fost izbutită mai ales prin faptul că s-a acordat o importanță deosebită legării cunoștințe­lor­ teoretice de problemele agriculturii. ★ Ridicarea nivelului profesional al mem­brilor de sindicat de la școala pedagogică de fete cu limba de predare romînă din orașul Cărei constituie una din principa­lele preocupări ale Comitetului sindical de instituție. De curîmd, Comitetul de instituție a organizat o consfătuire de producție în legătură cu predarea limbii române la anii I și III. La consfătuire au participat învățătorii și profesorii din școală, precum și cei de la școala medie mixtă și de la școala elementară nr. 1. Din cuprinsul referatului și al corefe­ratului prezentate în cadrul consfătuirii, ca și din discuțiile care au urmat, reieșit că în predarea limbii române la a­ a­nii I și III ai școlii pedagogice de fete A dat de asemenea rezultate bune schimbul de experiență între profesorii care predau limba romînă, limbile ma­terne ale minorităților naționale și limba rusă. Ca urmare a acestui schimb de ex­periență, la școala pedagogică cu limba de predare ucraineană din Sighet se a­­plică cu succes metoda comparativă în predarea limbii materne, a limbii româ­ne și a limbii ruse. La școala cu limba de predare romînă din comuna Ardud s-a organizat o con­sfătuire de producție cu tema „Folosirea materialului didactic în predarea știin­țelor naturii“. Atît referatul cît și discu­țiile care au avut loc cu acest prilej au contribuit la răspîndirea experienței bune în privința confecționării și folosirii ma­terialului didactic ila lecțiile de științe naturale. ★ V. BOBEI corespondent din Cărei se folosesc metode variate, dîn­­du-se o atenție deosebită pregătirii ele­velor pentru viitoarea lor profesiune. Consfătuirea a scos la iveală și unele lipsuri, în special în ce privește contro­lul muncii elevelor. De asemenea, în cadrul lecțiilor de li­mba romînă la anii I și III se dă uneori prea multă atenție amănun­telor, ceea ce face să rămînă prea puțin timp pentru expunerea problemelor esen­țiale. Prin problemele ridicate, consfătuirea de producție a contribuit la îmbunătăți­rea predării literaturii și a gramaticii de către cadrele didactice din orașul Că­rei. ANA DARABAN GAZETA INVATAMINTU­LUI Să întărim și să dezvoltăm activitatea Asociației „Știința“ De curînd s-au îm­plinit trei ani de cînd, ca urmare a sarcinilor izvorîte din Hotărîrea Biroului Politic al C. C. al P. M. R. a­ Aurel Stoian președintele Consiliului central al Asociației „Știința" tive. La Timișoara a­u echipamente și ma­teriale sportive. Sute de echipamente sunt distribuite unor mem­bri care le folosesc în afara activității spor­tist deteriorat un ti a­su­pra stimulării și dezvoltării continue culturii fizice și sportului din țara noastră, a­­u luat ființă primele colective ale Asocia­ției „Știința“. Sub impulsul avîntului creat mișcării de cultură fizică și sport din Republica noastră Populară, colectivele sportive ale Asociației „Știința“ și-au lărgit continuu activitatea, atrăgînd un număr din ce în ce mai mare de tineri în practicarea sportului. Campionatele universitare — cea mai de seamă competiție a Asociației „Știința“ — au cunoscut ani de an o participare tot m­ai numeroasă. In 1931, numărul celor care au luptat pentru cucerirea titlului de campion universitar în cadrul diferitelor ramuri de sport a fost de 16.711; în 1953, acest număr a crescut cu 263 la sută. Crosurile organi­zate în cinstea zilelor de 1 Mai și Noiembrie au atras, în 1953, 32.277 de par­­­ticipanți, cu 310 la sută mai mult decît în anul 1951. Din 1931 și pînă în prezent, peste 18.000 membri ai Asociației au cucerit in­signa G.M.A. gradul I, i­ar 3.962 membri s-au clasificat în diferite categorii. Și pe tărîmul măestriei sportive au fost dobîndite o serie de succese. In anul 1953, atleții Asociației au stabilit 29 de recorduri R.P.R. față de 17 în 1951, la natație au fost stabilite în 1953 19 recorduri, față de 6 re­corduri în 1951. In anul care a trecut, 6 echipe ale asociației au primit înaltul titlu de „Campion al R.P.R.“ Scopul principal pe care-l urmărește Aso­ciația „Știința“ — educarea prin sport în spirit comunist a membrilor ei — constituie obiectivul fiecărei acțiuni sportive. Factorul hotărîtor în realizarea țelurilor Asociației îl constituie1 lupta colectivă a tuturor mem­brilor ei, în frunte cu comitetele de cercuri, comitetele de secții și consiliile colectivelor sportive. Pe lîngă succesele obținute, în activitatea membrilor Asociației „Știința“ și a colecti­velor sportive există însă și o serie de lip­suri, a căror lichidare este în momentul de față preocuparea noastră centrală. Astfel, trebuie să subliniem că nu toți membrii în­scriși în Asociație practică în mod continuu sportul. In această privință mai dăinuie mentalitatea greșită că înscrierea într-un co­lectiv sportiv rezolvă „de la sine“ problema practicării sportului. înscrierea într-o orga­nizație sportivă voluntară este însă numai începutul, punctul de plecare pentru o sus­ținută activitate sportivă. Unele colective sportive nu respectă sta­tutul și nu țin adunări generale. Cercurile sportive n-au ajuns încă o forță mobiliza­toare. Aceste deficiențe au ca rezultat fap­tul că sportul nu este practicat de un nu­măr mare de membri. Uneori, în cadrul colectivelor sportive nu sînt respectate principiile de bază ale muncii noastre ca, de exemplu, centralismul demo­cratic. Este semnificativ în această privință faptul că nerespectarea centralismului de­mocratic s-a ivit chiar și în unele unități bine închegate, cum sînt Colectivul Politehnica din București, Consiliul regional Cluj etc. Un alt aspect negativ îl constituie negli­jarea contribuției materiale a membrilor no­ștri atît în ceea ce privește cotizațiile, cît și în legătură cu inițiativele locale pe care le pot lua secțiile și colectivele sportive. In unele cercuri și colective există o atitudine necorespunzătoare față de bunurile obștești măr exagerat de mingi. Toate aceste defi­ciențe reflectă faptul că noi n-am luptat su­ficient pentru educarea membrilor noștri în spiritul unei atitudini pline de grijă față de bunurile colective. Multe colective neglijează calitatea muncii și, în special, munca organizatorică, pierzînd din vedere că fiecare competiție organizată la timp și desfășurată în bune condiții constituie cel mai nimerit mijloc­­ de propagandă sportivă. Trebuie să subliniem și faptul că unii antre­nori nu privesc munca în perspectivă și, din această cauză, multe secții fruntașe rămîn fără echipieri ca, de exemplu, echipa de handbal Cluj, echipa de rugbi din București. In această privință, grija pentru recrutarea de noi membri trebuie să constituie o­­ preo­cupare de frunte. De la sfîrșitul anului 1953, Asociația „Știința" funcționează pe lîngă Sindicatul muncitorilor din î­nvățămînt, cup­rinzînd în activitatea ei și cadre didactice din școlile elementare și medii. In acest fel, Asociația noastră a devenit mai strîns legată de pro­blemele învățămîntului. Organizațiile sindicale trebuie să îndrume și să controleze efectiv activitatea cercurilor și colectivelor noastre sportive. Comitetele de instituție, comitetele raiona­le și regionale ale Sindicatului muncitorilor din învățămînt trebue să ajute colectivele sportive să devină unități bine organizate, a căror activitate să fie îndreptată înspre în­deplinirea obiectivului principal: educarea în spirit comunist a membrilor Asociației. Membrii Asociației „Știința“ trebuie să considere ca o datorie patriotică obținerea insignei G.M.A., complex care constituie baza activității de cultură fizică și sport în țara noastră. A constituit o mare lipsă faptul că, în anul precedent, Asociația „Știința“ nu a îndeplinit cifrele de control în legătură cu purtătorii insignei G.M.A. . Colectivele noi, înființate pe lîngă comite­tele raionale ale Sindicatului muncitorilor din învățămînt, trebuie să se preocupe de înființarea de secții sportive la unele, ra­muri de sport accesibile maselor — ca de pildă șahul, voleiul etc. — și să organizeze permanent concursuri interne. Spartachiada sindicală trebuie să consti­tuie competiția de bază la antrenarea unui număr cît mai mare de membri la întrecerile pe diferitele ramuri ale spartachiadei și în obținerea insignei G.M.A. Organizarea spar­tachiadei în cadrul colectivelor trebuie să constituie un prilej de ridicare a nivelului muncii acestor colective, de atragere a noi și noi membri în Asociație. Sportivii noștri au datoria să lupte în acest an cu și mai multă dîrzenie pentru ridicarea continuă a măestriei lor sportive. Campio­natele mondiale universitare, care se vor des­fășura la Budapesta în luna august a acestui an, trebuie să fie întîmpinate cu noi succese, pentru ridicarea gloriei sportive a patriei noastre. întărind și dezvoltînd necontenit tea Asociației „Știința“, colectivele activita­teastre sportive vor aduce o contribuție de seamă la continua înflorire a mișcării de cultură fizică și sport în Republica Populară Romînă. Cu sprijinul părinților Localul școlii medii de 10 ani din comuna Breaza era vechi și necesita o serie de reparații. Sălile trebuia pardo­site, instalațiile de apă reparate. Directorul școlii a convocat o adunare a părinților și le-a cerut ajutorul. In pri­ma duminică ce a urmat adunării, un co­lectiv de părinți a venit la școală să repare instalația de apă. Au fost rebobi­­nate două motoare electrice pentru pom­pele de apă, s-a construit un locaș pentru motorul și pom­pa de apă, cu fundație de beton, s-a instalat o fîntînă arteziană pe care copiii o folosesc pentru a bea apă în condiții igienice. In timpul liber, părin­ții au mai confecționat, de asemenea, și ștergătoare pentru toate intrările sălilor, ceea ce a asigurat menținerea curățeniei localului. J. GOLDSFARB corespondentă _____ FOILETON ____________ Un examen buclucaș Cel care doresc să se înscrie la­ o facul­tate sau la un curs oarecare folosesc un procedeu simplu: se prezintă la secreta­riat, depun cererea, depun actele, depun și unele eforturi cind se intimplă ca func­ționarul cu care au de a face să fie mai birocrat din fire, li se eliberează o dova­dă și apoi dau examenul. Dacă sînt bine pregătiți, nu numai că dau examenul, dar il și iau. Nu-i prea complicat procedeul nici atunci cind candidatul locuiește, de exemplu, in regiunea Galați, iar examenul are loc la București. Totul se rezolvă printr-o scri­soare recomandată. Așa au și procedat mai mulți învățători din ț ară care doreau să urmeze cursurile fără frecvență la Facultatea de filologie din București, au introdus in plicuri cererile de inscriere la examenele acestor cursuri, precum și toate actele necesare, și au ex­pediat plicurile Facultății de filologie a Universității „C. I. Parhon". Apoi, in aș­teptarea răspunsului privitor la data cind se vor ține examenele, l-au așternut pe învățat, dorind din toată inima să le trea­că cu succes. Dar socoteala de acasă nu se potrivește cu cea... de la Facultatea de filologie. în­vățătura, ce-i drept, mergea bine. Cunoș­teau toată materia. Un singur lucru nu-l cunoșteau : data cînd se vor ține exame­nele. Răspunsul interzia: — N-ai teamă — se consolau ei între ei. Răspunsul trebuie să sosească... — Desigur — ofta­cile unul mai neîn­crezător — numai să nu sosească după examen... Aproape o lună rășii, și tot atît de au stat liniștiți tova­d acuitatea de filologie: liniștită a stat și nici o mișcare, nici o comunicare, nici un semn de viață. — S-ar fi pierdut recomandatele — gin­­diră amăru­i doritorii de a se califica. Și, lu­ând locul, scriseră din nou. De data­­ asta nu Facultății de filologie, ci diferi­­­­telor cunoștințe din București, rugindu-le i să afle ce s-a intimplat cu înscrierile la examene. Și de a doua zi chiar, au început vizitele la Facultatea de filologie... Aici domnea o ordine desăvirșită : fiecare func­ționar cu biroul său, fiecare birou cu do­sarele sale și fiecare dosar cu chi­țiile sale. Și pentru că domnea o ordine atât de de­săvirșită, răspunsurile au venit îndată, cu toată exactitatea: „Nu avem nici o cerere, nu avem nici un act, n-am primit nici o recomandată". Dar după ce la București s-a desfășurat examenul, tovarășii care mai așteptau răs­punsul in provincie, l-au primit. Târziu, dar l-au primit. Și tot recomandai, in plicuri expediate de Facultatea de filolo­gie. Iată conținutul unuia din aceste plicuri, adresat învățătoarei Maria C. Gheorghe din comuna Plopu, regiunea Ga­lați . ..Vă facem cunoscut că in urma exa­menului de admitere depus la cursurile fără frecvență nu au­ fost admisă. Alăturat vă înapoiem actele depuse cu o­­cazia înscrierii la examenul de admitere. Secretar, Constantin Popescu" Cum s-a întimplat de-a căzut la examen o candidată care nici nu l-a dat și nici în­scrisă n-a fost, aceasta nu mai interesea­ză Facultatea de filologie. Adrese asemănătoare au mai primit și artă, chiar dacă situația lor a fost puțin diferită. Astfel, „nereușita" la examen a tovarășei Duca Maria din Tirgu Mureș s-a datorat faptului că, deși a predat actele, n-a fost primită in sala de examen pentru că n-avea biletul care dovedea acest lu­cru. Și pînă la urmă, toate cererile de în­scriere s-au rezolvat. Toate au primit răs­puns. Un lucru mai rămâne să se rezolve: cine răspunde de faptul că tovarășii care vor să-și ridice nivelul profesional nu s-au pu­tut prezenta la examene ? I. AVIAN In sumar: Revista de pedagogie Nr. 1/1954 TEORIA ȘI ISTORIA PEDAGOGIEI AL. ROȘCA: însemnătatea învățăturii lui I. P. Pavlov pentru lichidarea rămășițelor pedologice din psihologie și pedagogie. I. STANCIU : Unele probleme ale literaturii pentru copil. M. ȘTEFAN: Lupta lui Mihai Eminescu pentru promovarea principiilor didacticii pro­­gresiste. DIN EXPERIENȚA ȘCOLII NOASTRE P. VILCU : Din activitatea cercurilor și comisiilor metodice din școala de 10 ani „Nico­­lae Bălcescu“, București. J. BERARIU. E. NICOLAESCU : Educația fizică și sportul — mijloc de educare comu­nistă a elevilor din școala noastră. DIN EXPERIENȚA ȘCOLII SOVIETICE Educarea disciplinei conștiente la elevii claselor i—IV. C. SIMIONESCU : Experiența sovietică in organizarea activității de cercetare științifică. INVATAMANTUL IN ȚĂRILE DE DEMOCRAȚIE POPULARA Pregătirea învățătorilor în R. D. Germană și activitatea lor. ÎNDRUMARI METODICE Cîteva aparate de fizică confecționate prin mijloace local­e și folosirea lor la lecție. CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE Culegere de studii de psihologie. Metodica de predare a matematicii în școlile medii — de V. Bradis. Povestiri din viața școlii sovietice. CONSULTAȚIE Despre evidența cunoștințelor elevilor ia lecțiile de literatură. Școala — factor activ în lupta pentru sporirea producției agricole Lucrări de ce se Planta, ca orice organism viu, trebuie pri­vită în creșterea și dezvoltarea ei, sub ra­portul condițiilor de viață în care trăiește. Dacă va găsi un mediu optim de viață, va crește și se va dezvolta viguros, dînd recolte cantitativ și calitativ superioare ; dimpotrivă, dacă nu va găsi condiții bune de viață, re­colta va fi scăzută. Factorii care condiționează existența plan­tei și de care ea are nevoie continuu și si­multan în cursul vegetației sînt : lumina, căl­dura, aerul, apa și hrana. Alături de fruntașii recoltelor și de tehnicienii agronomi, cadrele didactice trebuie să arate oamenilor muncii de pe ogoare că întreținerea cu grijă a cul­turilor în timpul primăverii nu înseamnă altceva decît crearea acestor condiții încă din prima perioadă a vieții plantelor. In mod practic, aceasta se realizează prin­­tr-o serie de lucrări agrotehnice ca : grăp­at, tăvălugire, rărit, plivit, prășit. Aplicate în mod rațional, pe terenuri bine pregătite însămînțiate la timp, ele determină ridicarea și producției agricole. Grăparea are o mare importanță ca lu­crare de întreținere a culturilor. Ea se exe­cută primăvara, atunci cînd solul a prins crustă (coajă) sau cînd este prea bătătorit. Prin aplicarea grupei pe semănături, la su­prafața solului se formează un strat izola­tor, afinat, care reduce la minimum pierde­rea apei din sol. De asemenea, grăparea fa­vorizează viața micro­organismelor care des­compun materia organică din sol, transfor­­mînd-o în elementele nutritive cu care hrănește planta. Prin grăpare se distrug bu­șe­ruienile răsărite pe semănături și totodată se­ înlătură frunzele și plantele moarte, care constituie un focar de infecție pentru cultu­rile agricole. Agrotehnica înaintată ne arată că, pentru a se evita desrădăcinarea prea puternică a plantelor, grăparea trebuie să se facă per­pendicular pe direcția rîndurilor — cînd se­mănatul este făcut în rînduri — sau pieziș, cînd semănatul a fost făcut în cruce. Dacă grăpatul nu se face în acest fel, ci în lungul rîndurilor, procentul de plante vătămate este mai mare. Grăparul nu trebuie să se facă cînd tere­­ ­ng. agr. ION ILEA­ nul este prea umed, sau prea uscat, de­oarece și într-un caz și în altul grăparul va vătă­ma culturile — prin împotm­olirea plantelor, cînd terenul e prea umed și prin răsturnarea bulgărilor de pămînt peste plante, cînd tere­nul e prea uscat. Cînd lucrarea se face cu grapa tractată de cai, se recomandă ca șleaurile atelajelor să fie cît mai lungi, pentru că altfel, din cauza denivelării terenului și a smuciturilor provo­cate de animale, rămîn porțiuni negrăpate sau grăpate defectuos. Utilizarea grapei diferă de la un teren la altul : terenurile grele (argiloase) se gră­­pează de mai multe ori, în timp ce terenu­rile­ ușoare (nisipoase) necesită un număr mai mic de grăpări, deoarece pierderile apei prin evaporație sînt mai reduse. Nu se grăpează niciodată semănăturile de toamnă care au ieșit în primăvară descăl­țate, de­oarece în loc să le venim în ajutor, le vătămăm și mai mult. In aceste situații, terenul nu trebuie grăpat, ci tăvălugit. Pe terenurile unde s-au semănat păioase, lucrarea poate începe chiar înainte de răsă­rirea plantelor și se repetă ori de cite ori este nevoie, pînă la înfrățirea acestora. Cînd terenul a prins crustă, grapa se poate între­buința cu folos și pe semănăturile de mei, porumb, cînepă, sfeclă de zahăr și cartofi, chiar dacă plantele nu sînt încă răsărite. Se mai pot grăpia și terenurile însămînțiate cu sorg, floarea soarelui, mac, alune de pămînt și unele legumbinoa­se. Grapa poate fi folo­sită cu rezultate bune și la aerisirea trifoiș­­telor, a pășunelor și fînețelor. Tăvălugirea se aplică atunci cînd nodul de înfrățire a plantei cu o parte din rădăcinile ei este scos din pămînt (descălțarea plante­lor). In această stare rădăcinile se usucă, se rup, iar planta tintește. Pentru a readuce culturile la viața lor normală, trebuie apli­cată tăvălugirea. Prin tăvălugirea semănătu­rilor rădăcinile plantei se pun din nou în contact intim cu grăunciorii de pămînt. Se întîmplă uneori ca sămînța introdusă în pămînt să nu poată răsări din cauza golu­rilor existente în jurul ei. In acest caz, prin tăvălugire se stabilește legătura între grăun­ciorii de pămînt și sămînță, influențîndu-se în acest fel încolțirea și asigurîndu-se răsări­rea normală. Tăvălugirea este o lucrare pretențioasă și poate avea efecte rele dacă nu este aplicată în mod rațional. Astfel, folosirea tăvălugului neted duce la stricarea structurii solului, deci la o pierdere însemnată de apă. Din această cauză, tăvălugirea se va face întotdeauna cu tăvălugul cu ghimpi, care, pe lîngă că pune în contact planta cu solul, îi și afinează. Cînd lipsește tăvălugul ghimpat, se poate folosi tăvălugul obișnuit (neted) dar numai cu respectarea anumitor condiții. Astfel, pen­tru a se împiedica evaporarea apei provocată de folosirea tăvălugului neted, este necesar ca, imediat ce solul a format crustă și plan­­t­ele sînt bine înrădăcinate, să se intervină și cu o grapă ușoară. Aceleași rezultate le putem obține dacă în urma tăvălugului ne­ted se atașează o grapă de mărăcini, care afinează solul la suprafață. Răritul este o altă lucrare prevăzută de a­­grominim, care ajută plantelor să crească și să se dezvolte mai bine. Ea constă în tăie­rea sau smulgerea plantelor prea dese, pen­tru a se da spațiu, aer și lumină mai multă plantelor care rămîn. Răritul se aplică mai ales, la porumb, sfeclă, bumbac, floarea soa­relui, precum și la plantele legumicole. U­­neori este necesar să se rărească și cerealele de toamnă. Lucrarea se execută prin smulgerea plan­telor cu mîna, prin tăierea lor cu sapa sau prin buchetarea cu mașina odată cu prășitul. Prin buchetare se înlătură plantele de prisos de pe rînd, lăsîndu-se din loc în foc, la dis­tanțele stabilite de agrominim, buchete de plante; plantele din buchet se răresc, lăsîn­du-se numai cele necesare. Buchetatul poate aplica în special la sfeclă și porumb, pe cînd acestea sînt semănate cu mașina în rînduri. De obicei, răritul se începe la prima prașilă și se definitivează cu prilejul prașilelor ur­mătoare, lăsîndu-se numai plantele cele mai viguroase și la distanțele dorite. O condiție a eficacității răritului este apli­carea lui la timp. El trebuie făcut cît mai de­vreme, atunci cînd se observă bine rîndu­­rile. Dacă nu se intervine la timp cu această lucrare, mai ales la mac, bumbac și sfeclă, fiecare zi de înt­îrziere ] are repercursiuni asu­pra calității culturii respective, iar producția se micșorează. Sfecla trebuie zărită la apariția celei de a treia frunze, porumbul cind are 2—4 frun­­zișoare, floarea soarelui cînd plantele au 10 cm. înălțime, bumbacul cînd are 10—12 cm. înălțime etc. Cînd cerealele păioase sînt prea dese, ele trebuie rărite primăvara, cu ajutorul unei grape cu dinți înclinați înainte. In cazul că păioasele sînt prea dese și au și o înrădăci­nare puternică, se poate acționa cu discui­­torul, reglîndu-se înclinarea după densitatea plantelor și nevoia de rărire. Plivitul.­­ Pînă la înflorit, semănăturile se plivesc de mai multe ori de buruieni. Lucra­rea constă în înlăturarea buruienilor și a plan­telor străine care cresc în cultura respectivă. Plivitul este deosebit de necesar, deoarece nu­mărul de semințe produse la cîteva din bu­ruienile cele mai des întîlnite în lanurile noastre este mult m­ai mare decît numărul redus de boabe al unei culturi agricole. Ast­fel, o plantă de știr produce pînă la 500.000 semințe, o plantă de lupoaie pînă la 100.000 de semințe, o plantă de mac sălbatec pînă la 50.000 de semințe, o plantă de mușețel pînă la 45.000 de semințe — pe cînd o plantă de grîu produce în medie cel mult 70—80 boabe. Cunoscînd că fiecare sămînță de buruiană este capabilă să reproducă o nouă buruiană și că unele se înmulțesc și pe alte căi (ve­getativ), dacă nu­ se intervine cu privitul la timp, la un moment dat lanul de plante a­­gricole se transformă într-un lan de bu­ruieni. Influența dăunătoare a buruienilor se ma­nifestă pu­ternic și variat. Culturile îmburuie­­nate vor da totdeauna producții mai mici, din cauză că hrana, și apa, in loc să fie uti­lizate de plantele­­­ agricole, sînt luate de buruieni. In raport cu plantele de cultură, ele consumă de 2—3 ori mai multă apă și hrană și umbresc culturile agricole, in mijlocul că­rora cresc. In afară de faptul că împiedica prin umbrire procesul de asimilație clorofili­­ană a plantelor cultivate, buruienile reduc cu cca. 2,5 grade C. temperatura solului, cauzînd­ în acest fel o încetinire a proceselor vitale ale plantei cultivate. Buruienile neprivite duc totodată la neuniformizarea coacerii cul­turilor și la impurificarea boabelor. Unele bu­ruieni, ca turița, volbura și măzărichea, se încolăcesc în jurul plantelor de cultură, im­­piedicîndu-le creșterea. Altele ca neghina, măsălarița etc., avînd semințe toxice, pot produce perturbații grave în organism dacă sînt consumate de om în pîine. S-a constatat de asemenea că valoarea alimentară a boabelor provenite dintr-un lan de grîu îmburuienit este inferioară boabelor unei cul­turi bine îngrijite, conținutul proteinei fiind in acest caz cu 2 la sută mai mic. In general, pagubele produse de buruieni culturilor agri­cole sînt foarte mari. Cînd lucrările de îngri­jire sînt complet neglijate, buruienile pot compromite întreaga­ recoltă. înlăturarea buruienilor din lanurile de păioase se face in condiții bune cu ajutorul unui otic (plivitor). La culturile care necesită prașile, plivitul se face fie cu mîna, fie me­canic, cu ajutorul uneltelor sau cu prășitoa­rea mecanică. Ca regulă generală, plivitul se face ori de cite ori îl necesită cultura și în­totdeauna înainte ca buruienile să fi ajuns la maturitate. Prășitul este o lucrare de afînare a solului Prin prășit se ușurează pătrunderea in sol a oxigenului din aer, care este necesar atît pentru respirația rădăcinilor cit și pentru descompunerea aerobă a resturilor vegetale și a gunoiului de către bacteriile ce trăiesc în prezența oxigenului. Prășitul ușurează pă­trunderea în sol a apei provenită din ploi. In același­­ timp, prin prășit se distrug bu­ruienile și se răresc plantele crescute prea des. Prașilele aplicate în mod rațional influen­țează favorabil asupra proprietăților solului, nu numai la suprafață, ci și în­­ adîn­cim­e, e­­fectul lor putine fi prelungit chiar la plantele care urmează în rotație. la In general, prașila trebuie să se facă pînă o adîncime de 3—6 cm. (superficial) 6—8 cm. (mijlociu) iar la unele plante de 8—10 cm. (adînc). La porumb prima prașilă se face mai adînc, iar celelalte, pentru a nu fi a­­tacate rădăcinile care se dezvoltă lateral, din ce în ce mai la suprafață. La bumbac, și sfe­clă însă, prașila se poate menține adînc. Plantele la care se aplică in mod deosebit prășitul sînt: porumbul, sfecla,■ cartoful, floa­rea soarelui, bumbacul tutunul, cînepa pen­tru sămînță. Fasolea, dovlecii, pepenii, plan­tele medicinale, legumele etc Pot fi prășite și cerealele păioase ca și celelalte plante care se seamănă, des, dacă sînt semănate în rîn­duri rare sau duble. Prășitul se aplică după ce plantele sînt bine răsărite și se cunosc bine rîndurile, cînd au apărut buruienile, după ploile care, au bătă­torit solul și întotdeauna cînd s-a format crustă. La unele plante, cum ar fi macul sau sfecla, se poate da o prașîlă ușoară și înainte ca ele să fi răsărit (prașila oarbă). In acest caz, printre aceste plante se seamănă o pî­iu­­­­tă indicator (ovăz, muștar) care răsare mai repede și care indică rîndurile culturii res­pective. Se recomandă ca prășitul să fie făcut cu mașini (prășitoare mecanice), deoarece acestea pot­­ asigura un spor de produc­ție, economisesc t­impul și ușurează munca omului. Astfel, în timp ce lui om prășește pe zi pînă la 0,21­ ha., cu prășitoarea de­ mină se pot prăși în același timp un 511 ha , cu pră­șitoarea de un rînd trasă de un cal 1,5 ha., i­ar cu prășitoarea cu mai multe rînduri, trac­tată de animale, 3 ha. și chiar mai mult. Se recomandă ca prășitul să fie făcut la timp. In urma praștiei pămîntul trebuie să rămînă cel mai neted și nu ondulat, pentru ca suprafața de evaporație să fie cît mai mică și solul să-și poată menține apa acumulată. învățătorii și profesorii care-și desfășoară activitatea în mijlocul țăranilor muncitori tre­buie să le arate că, în afară d­e aceste lu­crări obligatorii, culturile necesită uneori și alte lucrări de îngrijire, cerute și de împre­jurările deosebite în care își petrec plantele viața Astfel, culturile au uneori nevoie de completarea golurilor, de îngrășare supli­mentară cu îngrășăminte chimice, de distru­gerea dăunătorilor agricoli etc. Culturile care au nevoie de mai multă apă, cum ar fi cele legumicole, orezul etc., trebuie irigate în mod organizat. Cadrele didactice au datoria de a lămuri pe țăranii muncitori că mușuroitul și răm­­­tatul culturilor prășitoare este dăunător în regiunile secetoase, din cauză că mușuroitul și coamele­­ biloanelor făcute de rariță­ mă­resc evaporația apei din sol. Din această cauză este interzisă practicarea acestor lu­crări în regiunile secetoase. Lucrările de întreținere a culturilor nu se termină odată cu sfîrșitul primăverii. Aceste lucrări trebuie continuate și completate cu alte lucrări, care sînt necesare plantei în tim­pul verii. Rezultatele obținute in agricultură prin fo­losirea metodelor înaintate ne arată că aceste lucrări trebuie aplicate la timpul oportun și în conformit­ate cu biologia plantelor. Numai în acest fel lucrările vor fi eficace și vor fa­voriza creșterea și dezvoltarea plantelor, vor asigura obținerea unor recolte bogate, întreținere­a culturilor execută primăvara Redacția și administrația : București, str. A. S. Popov nr. 28—30, tel. 4.39.00 Abonamentele se fac la Oficiile poștale, prin factorii poștali și difuzorii voluntari din întreprinderi și Instituții. Tiparul : Combinatul poligrafic Casa Sctnteil „I. V. Stalin“

Next