Gazeta Învățământului, 1958 (Anul 10, nr. 452-499)

1958-01-03 / nr. 452

Is Proletari din toate țările, uni­i-va­l Organ al Ministerului Invățăm­intului și Culturii și al Comitetului Central al Sindicatului Muncitorilor din invățămînt și Cuitura Anul X, Nr. 452 Vineri 3 ianuarie 1958 4 pagini 25 bani VACANȚA S­întem în „sezonul“ lui Moș Ge­­rilă, moșul cu sacul plin de plăcute surprize pentru cei mici. Deși îi cunosc taina, copiii îl sărbătoresc cu nespusă bucurie, mer­­gînd cu imaginația lor bogată pîn­ă departe, în lumea basmelor. Peste 12.000 de copii din Capitală, școlari și pionieri, vin în aceste zile la Palatul pionierilor la tradiționala sărbătoare a pomului de iarnă. In fiecare dimineață, începînd de la o­­rele 10, „invitațiile palatului asistă la festivalul filmului sau participă la diferite jocuri și concursuri sportive. După amiază, membrii cercurilor de teatru și coregrafie, ca și orchestra populară de pe lîngă palat interpre­tează spectacolul muzical „Sînteți invitații noștri“, de Puiu Mustață și Marin Traian. Iar în continuarea programului, „Moș Gerilă“ își con­duce oaspeții într-una din sălile pa­­­latului, special pregătită pentru car­­naval. Aici, pionierii și școlarii rîd în hohote ascultîndu-i pe N. Stroe, Mircea Crișan, Dan Demetrescu, Ho­­ria Șerbănescu, Silvia Chicoș, Ma­riana Oprescu, Zizi Bărbulescu alții, se minunează de numerele pre­și­dentate de artiștii circului A.E.R.O.S. Ș­i la Craiova s-au pregătit multe­­ pentru vacanța celor mici. Azi unde voi merge? Ce voi face? Sînt întrebări firești pe care și le pun majoritatea elevilor din Craiova care au rămas să-și pe­treacă vacanța în oraș. Și au drep­tate ! Unde să meargă mai întîi ? de La pasionantele competiții de schi, săniuțe și de patinaj ? La clubul școlii medii nr. 2, unde s-au organizat concursuri de șah și de te­nis de masă? La­­ spectacolele date de teatrul de păpuși și de teatrul sin­dicatului din învățămînt, unde poți vedea piesele :,Găinușa harnică“, „Scufița Roșie*", „Capra cu trei iezi"*, „Pățaniile bobocului mac-mac"*, „Ie­purașul încrezut“ sau „Anicuța și ur­sulețul“ ? Să participi la întîlnirle cu scriitorii craioveni, să citești — acasă sau la bibliotecă — să vizionezi filme­le ce rulează în cadrul „Săptămînii filmului pentru copii“, sau să vizi­tezi muzeele din oraș, ori Casa Bă­niei, vechiul sălaș al banilor Cra­­iovei, unde a fost și reședința lui Mihai Viteazu, ori Casele Glogovea­­nu, unde a trăit Tudor Vladimirescu? Și, firește, cum să nu te duci în „Orașul copiilor", plin de chioșcuri construite în formă de ciupercuțe, păpuși, rațe, în mijlocul cărora se înalță minunatul pom de iarnă împo­dobit cu zeci de becuri multicolore, globuri, jucării ! Trebuie să mergi, desigur, peste tot dar acasă te așteaptă și alte tre­buri. Bunăoară — să te pregătești pentru carnaval. Acolo nu poți merge oricum. Ai nevoie de mască, de costum. In jur­ul pomului de iarnă te vei întîlni cu Făt-Frumos, cu Ileana Cosînzeana, cu Harap Al­b și suita lui — Setilă, Flămînzilă, Ochilă — cu Baba-Cioanța, cu Albă ca ză­pada și Scufița roșie, cu tot felul de clovni. Aci, sub ghirlande și lampi­oane japoneze, pajii cu trompete vor apare și dispare dintro liră. însuși Păcală va fi prezent la carnaval... Iată cine sînt de făcut în vacanță... L­a Medgidia, în părculețul din fața școlii medii, puteai să vezi lucrînd de zor, vreo săptămînă la rînd pînă mai serie trecute, peda­gogi, părinți, inspectori de la secția de învățămînt și cultură a raionului. Pregăteau împreună „orășelul copii­lor“. Făceau ultimele retușări la ,nă­meții" din mijlocul orășelului, la pa­nourile pe care sînt pictate scene din „Punguța cu doi bani“ și „Ursul pă­călit de vulpe"“, la globul înălțat pe soclu, pe care urcă voios un pionier cu ghiozdanul în spate. Un brad uriaș, împodobit pină sus, străjuiește cu ramurile sale în­tregul părculeț. Ghirlande din cren­guțe de brad și becuri colorate leagă falnicul pom cu toate colțurile oră­șelului. O estradă, improvizată anu­me, așteaptă grupurile de elevi-ar­­tiști. Două-trei chioșcuri pitice, insta­late în castele-miniatură, sunt gata să primească — pline de daruri — vizitele micilor oaspeți. „Orășelul“ a fost inaugurat în după amiaza zilei de 30 decembrie. Dar încă de dimineață veniseră aici nenumărați copii, curioși să vadă cit a mai „crescut"” orașul lor și să afle care sunt surprizele pregătite anul a­­cesta pentru ei. După amiază, cînd a început festivitatea, se adunaseră atîția copii și atîția oameni în toată firea dornici să participe la marea bucurie a copiilor, nicit •urații n-au mai avut loc să pătrundă în „oră­șel“ și au trebuit să se oprească pe străzile din jurul parcului. Freamătul și voioșia copiilor, au antrenat și pe cei mai în vîrstă. Mul­te din cîntece au fost fredonate de toată asistența, iar aplauzele care însoțeau fiecare număr al programu­lui au dovedit că serbarea pomului de iarnă a fost printre cele mai re­ușite manifestări artistice ale anului în Medgidia. Cu o bucurie de nedescris copiii au primit darurile oferite. Dar viața oră­șelului s-a liniștit abia seara tîrziu, după ce micii vizitatori au mai tre­cut de cîteva ori să admire frumu­sețile create pentru ei de mîini gri­julii. PETRE SCARLAT : ELEVILOR Deși o cunosc taina, școlarii îl sărbătoresc cu nespusă bucu­­rie pe moș Gerilă. Și de rîndul acesta el a sosit încărcat cu tot felul de daruri care prilejuiesc copiilor atâtea clipe fericite. Ce aeseii sunt copiii. Se bucură de zăpada proaspătă, așternută pretutindeni, care le îndeamnă la haz și zburdălnicie. fel.W­­EB I I nvățători și profesori decorați cu prilejul celei de-a zecea aniversări a proclamării Repu­blicii Populare Romîne. Prezi­diul Marii Adunări Naționale a conferit ordine și medalii ale Republicii Populare Române unui mare număr de oam­e­ni ai muncii din toate sectoarele de activitate. Printre cei decorați se nu­mără și aproape 1­000 cad­e­i didactice (educatoare, învăță­tori, profesori, directori de școli, inspectori), care au do­­ vedit merite deosebite în acti­­ti­vitatea didactică și obștească. ...și premiați Ministerul Invățămîntului și Cul­turii și Comitetul Central al Sin­dicatului Muncitorilor din Invăță­­mînt și Cultură au acordat în a­­cest an premiul special de cate­­goria l­a. de 2.500 lei - unui nu­­măr de 10 cadre didactice, pentru participare activă la răspîndirea culturii in rîndurile poporului mun­citor și sprijin deosebit dat mun­cii de culturalizare a maselor. Au primit acest premiu tovarășii: Alexiu Uta — directoarea școlii nr. 16 din Cauți ; Boeru Ioan — director al școlii de 7 ani din comuna Măieriște, sa­tul Giurtelec, raionul Șimleu, re­giunea Oradea ; Ciucescu Elena — învățătoare, directoarea școlii elementare de 4 ani din satul Ursoaia, comuna Japana, raionul Potcoava, regiunea Pitești , Crișan Ion — directorul școlii nr.­d.» mixte din Reșița, regiunea Timișoara ; Deak Bila — învățător, directo­rul școlii de 4 ani din comuna Pau j, raionul Tîrjiu­ Secuiesc, Re­giunea Autonomă Maghiară ; Diaconu Vasile — învățător 13 școala de 7 ani din comuna Bu­­­­ciniș, raionul Caracal, regiunea [a­c. va. Ionescu Vrpil — profesor la LH școala de 7 ani nr. 2 din comuna 23 Porcești, raionul Sibiu, regiunea Stalin; Marin State Dumitru — învăță­tor, director al școlii de 7 ani din comuna Gîrbovl, raionul Urziceni,­­ regiunea București ; Nastasie Marin — directorul șco­lii de 7 ani nr. 5 din Sighet, re­giunea Baia Mare; Ștef Aurelia — învățătoare, direc­­toarea școlii elementare din comu­na Cerbia, raionul Jila, regiunea Hunedoara ;­­ Urmează să se acorde, de ase­­­­­­menea, în toate regiunile țării, un număr de 1.700 diplome și premii speciale de categoriile a II-a și a I­IlI-a, a cîte 1.250 lei și 500 lei. n fond suprem al la uii , sentiment de adîncă stabilitate, ne trăinicie și Încredere în viitor pune stăpînire pe oricine a urmărit lucrările recentei sesiuni a Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne. Măsurile Înțelepte luate cu privire la marile probleme gospodărești ale țării, măsuri izvorîte din trăinicia orînduirii noastr­e, luarea de poziție fermă In problemele internatio­nale și, in sfârșit, bilanțul îmbucurător din ședința festivă a Marii Adunări cu prilejul împlinirii a 10 ani de la proclamarea republicii umplu de încredere și mîndrie inimile tuturor cetățenilor care acum 10 ani au salutat răsturnarea monarhiei, luarea puterii de către popor „Ne-am născut intr-o țară bogată în care domnea sărăcia“ — a spus tovarășul Chivu Stoica în ședința festivă a Marii Adunări. Și expunerea pre­ședintelui Consiliului de Miniștri a făcut să treacă în fata deputaților oame­nilor muncii din patria noastră tot trecutul trist al țării jecmănite de exploa­tatorii dinăuntru și din afară, a făcut să apară mai limpezi minunatele realizări obținute în cei 10 ani de putere populară. Cei 10 ani care au trecut de la proclamarea Republicii Populare Române reprezintă o perioadă de mari succese obținute de oamenii muncii în dez­voltarea economică a țării, în construirea bazei economice a socialismului. Sectorul socialist este acum predominant în economia țării. Volumul produc­ției industriale a fost în anul 1957 de 4,2 ori mai mare decît în 1948. Secto­rul socialist din agricultură cuprinde circa 48% din suprafața agricolă a țării. Șomajul a dispărut pentru totdeauna. Datorită îmbunătățirii sistemului de salarizare, acordării alocațiilor de stat pentru copii, măririi pensiilor mici și desființării cotelor obligatorii la majoritatea produselor agricole veniturile populației au crescut în 1957 cu aproximativ 4 miliarde lei față de 1956. Intre anii 1950 și 1957 statul democrat- popular a cheltuit pentru acțiuni social­­culturale de trei ori mai mult decît înainte. In aceeași perioadă s-au construit din fondurile statului, în orașele și centrele muncitorești, peste 2.500.000 de metri pătrați de suprafață locativă. O profundă revoluție culturală se înfăptuiește în Republica Populară Romina. Regimul democrat-popular a lichidat neștiința de carte, a asigurat dreptul la învățătură pentru toți cetățenii. Comorile culturii au devenit un bun al tuturor oamenilor muncii. Alături de toți cetățenii țării, oamenii muncii din rândul naționalităților conlocuitoare se bucură de drepturi egale în orice domeniu de activitate, avînd cele mai largi posibilități pentru Înflorirea cul­turii lor naționale. Cifrele de buget prezentate în Marea Adunare Națională cu prilejul discutării bugetului de stat al R­P­R. pe anul 1958 au ilustrat în modul cel mai evident realizările orînduirii noastre Planul anual pe 1957 al producției globale industriale este realizat, potrivit datelor preliminare, in proporție de 105,4%, obținundu-se creșteri importante ale producției în industria energiei electrice (14% față de anul 1956), industria chimică (circa 20%), a construc­țiilor de mașini (13,5 °/o) etc. Productivitatea muncii a crescut în industrie cu 7,5% în loc de 4,4 °/h câ­ fusese planificat, iar nivelul cîștigului muncitorilor a crescut în trimestrul IV 1957 cu 16% fată de trimestrul IV al anului 1956. De asemenea, nivelul cîștigului la maiștri, ingineri și alte categorii de tehni­cieni a crescut cu 15%. Succese frumoase s-au obținut și în agricultură, realizîndu-se în anul trecut producții medii la hectar mult superioare celor din 1956 și mai mari decît media ultimilor ani. 10,6 miliarde lei a investit statul democrat popular, în anul 1957, pentru acțiunile social-culturale și asigurări sociale. In aceste cheltuieli au fost cu­prinse alocația de stat pentru copii, creșterea minimului de pensii, sporirea burselor pentru elevi și studenți etc. Perspective mari au fost prezentate în fata deputaților oamenilor muncii pentru anul 1958. In acest an, veniturile bănești ale populației vor crește cu peste 5,1 miliarde lei prin extinderea îmbunătățirii salarizării, asigurarea sumelor necesare pentru achiziționarea unui volum sporit de cereale etc. Chel­tuielile pentru finanțarea economiei naționale, inclusiv investițiile, care ocupă locul principal între cheltuielile bugetului de stat al R.P.R., însumează în acest an 26,505 miliarde lei. Alocațiile pentru acțiuni cultural-sociale, care în 1950 erau de 3,444 miliarde lei, cresc în 1958 la 11,291 miliarde lei, adică cu 330 m/o. Pentru învă­­tămînt se prevede în acest an suma de 2,835 miliarde lei, creîndu­se astfel condiții mai bune de funcționare școlil­or de toate gradele. Suma alocată pen­tru dezvoltarea culturii, artei și cercetărilor științifice în acest an este de trei ori mai mare decît în 1951. Succesele obținute în construcția socialistă, inițiativa creatoare a maselor largi constituie chezășia îndeplinirii cu succes a planului și a bugetului de stat pe anul 1958, chezășia realizării tuturor perspectivelor minunate ale con­struirii socialismului în tara noastră.­­ In același scop, pentru asigurarea îndeplinirii minunatelor obiective ale construcției socialiste, Marea Adunare Națională a luat o poziție fermă în domeniul politicii internaționale prin declarația cu privire la chemarea pen­tru pace a Sovietului Suprem al U.R.S­S. și in legătură cu declarația comună a Prezidiilor Reprezentanțelor Populare Supreme ale R. P. Polone, R. D. Germane și R. Cehoslovace, exprimîndu-și deplina sa adeziune la politica de pace a tuturor țărilor lagărului socialist. „Poporul român va depune și pe vii­tor — a arătat declarația Marii Adunări Naționale — eforturi sporite pentru a contribui în mod activ la traducerea în viață a măreței cauze a popoarelor — pacea în lume". Marile realizări ale celor 10 ani de putere populară, luminoasele noastre perspective de viitor, fermitatea în problemele politicii internaționale dau Intr-adevăr, oricui a urmărit dezbaterile din forul suprem al țării, un senti­ment de adîncă încredere și satisfacție. Și oamenii simpli, poporul care a sărbătorit cu bucurie proclamarea republicii, își poate considera cu adevărat îndreptățită bucuria cu care acum 10 ani a salutat acest mare eveniment din istoria patriei noastre. U S­ ÎNITÎI—NNRB ínt prieteni vechi. S-au despăr­­țit acum zece ani, cînd au ter­minat cursurile Universități din București și au intrat, toți, în invățămînt. Nu de mult s-au reîntîl­­nit. Discuția începe, bineînțeles, cu „e­­vocari”. — Prima secție. Cu­ m-am pregătit pentru ea — oftează nostalgic Dan Popescu, astăzi profesor de frunte la Lugoj. — Eram la clasa a V-a și tre­buia să vorbesc despre Mesopota­­mia... La recapitulare — nimic ! Era să mă las de meserie... Și amintirile încep să se depene. Comuna Nădrag, unde fusese repar­tizat profesorul Dan Popescu în 1947, era pe atunci toată în stăpînirea lui Auschnitt. Domneau mizeria și incul­tura. Era într-una aflată vrajba între locuitorii romîni, maghiari și germani care munceau pe pămînturile și în atelierele societății „Titan-Nadrag-Ca­­lan". Dar in curind a venit naționali­zarea, care a adus modernizarea fa­bricii, construcții de blocuri pentru muncitori, săli de teatru și cinemato­graf. S-a înfiripat și apoi s-a cimen­­tat tot mai puternic prietenia între muncitorii romîni și cei aparținînd na­ționalităților conlocuitoare. In 1948 s-a creat o școală de 7 ani. Reforma învățămîntului a deschis pentru fiii robilor din Nădrag căile spre cele mai înalte trepte de învățămînt. Și tî­­nărul profesor, martor la toate aceste transformări, a stat alături de oame­nii care munceau pentru o viață nouă, luptînd cot la cot cu ei. A atras pe copiii muncitorilor și țăranilor în­ cla­sele V-VII, apoi i-a îndrumat spre școlile medii. A ținut conferințe, a or­ganizat șezători, a mers din casă în casă să stea de vorbă cu oamenii. Și, în același timp, și-a perfecționat zi de zi, împreună cu toți ceilalți peda­gogi, măiestria de educator al tine­rei generați. Muraf, după cinci ani, la școala medie din Lugoj, și-a con­tinuat și aici munca. — Profesorii sint astăzi printre oa­menii cei mai sfimaț la noi, spune el cu mîndrie. Cînd e este conferință­­inută de un profesor, șc­o­lile sint arhipline... Cu asta sunt foț de acord. In fie­care sat, în fiecare oraș fiecare din ei se bucură de respectul celor că­rora le cresc copiii. — De altfel — continuă Dan Po­pescu — avem în general o viață frumoasă. Ne ocupăm și cu sportul. Să vedem ce întilnire „dinamică" a fost între echipa noastră și cea a me­dicilor din Lugoj.... Și avem și o e­­chipă de teatru. Cînd pornim cu ea în turneu prin comunele înve­cinate și chiar prin orașe mai înde­părtate, e grozav ! Să vedem ce mi-au făcut odată colegii... Și începe o poveste cu un șoarece pe o noptieră... Profesorul Constantin Matei, de la școala din comuna Jilavele, raionul Urziceni, este astfel de om. Vorbește încet, rar, tacticos. Prietenii dau din cap resemnați : — Așa a fost el totdeauna. — ...Am în sat un prieten, lemnar — nu se tulbură de loc Constantin Matei. — Stau de vorbă de multe ori cu el. Mai zilele trecute mi-a spus o vorbă care m-a făcut să mă gîn­­desc la multe. Zicea că înainte fă­cea aproape în fiecare zi cite un coș­ciug, iar acum abia cînd și cînd ii mai vine cîte o „comandă" es­te al ăsta. In schimb lucrează de el în brînci pentru țăranii întovărășii, care au nevoie tot mai mare de căruțe și unelte... De la aceasta pornește istorisirea lui Constantin Matei. Mortalitatea a scăzut la el în sat ca și în toată țara, căci a crescut nivelul de trai al oamenilor, s-a îmbună­tățit asistența sanitară, s-a mă­rit grija pentru copii. A cres­cut și interesul țăranilor muncitori pentru învățătură. Copiii lor au con­diții din ce în ce mai bune pentru a se pregăti. Dintre elevii pe care i-a avut în acești zece ani Constan­tin Matei, mulți au ajuns astăzi stu­­dent, maiștri calificați, învățători. Așa sunt Victoria Dimache și Aurelia Ne­­delcu, care lucrează astăzi în școala unde au învățat, Corneliu Niculescu, student la Facultatea de mine din Pe­troșani și mulț alți. — Opincile au ajuns la noi piese de muzeu — se laudă Constantin Matei. Iar zilele trecute era să mor de rușine; un sătean, care ascultase radiojurnalul de dimineață, mi-a ară­tat — el mie — satelitul care trecea pe deasupra noastră ! Și acum prietenii sunt de acord, s-au schimbat multe în acești 10 ani ! — La noi, în Banat, afirmă Dan Po­pescu — se poate spune că s-a schimbat și portul: în locul încălță­­rilor de cauciuc pe care le purta toată lumea, oamenii poartă astăzi cizme de piele. Cu­ dispre fete, nu­mai cu fuste de mătase și cu cunu­nile din bani de aur le vezi în zilele de sărbătoare ! Și să-i auzi pe oa­meni cum discută despre filme cînd ies de la căminul cultural... Cu asemenea realizări frumoase în toate domeniile — ca și în munca lor de pedagogi — se pot mîndri mulț din cei care au lucrat, în întreaga țără, în anii republicii populare. Au cu ce­se mîndri și profesorul Crista­­che Ionescu, astăzi director de stu­dii la complexul școlar al marilor u­­zine „Steagul Roșu" din Orașul Sta­lin, și Gheorghe Macioapă, profesor în regiunea Suceava, și profesoara Irina Ocnașu, care muncește într-un sat din împrejurimile Muscelului, și Ion Cruceanu, care a lucrat lor anii aceștia în satele regiunii Constanța și mulți alții.. Munca lor, împletită cu munca întregului popor, de la proclamarea republicii și pînă azi, a dus la realizări nebănuite. — De altfel — zîmbește unul din­tre prieteni, făcînd cu ochiul spre Constantin Matei — unii dintre noi mai avem și rezultate personale. Mai avem, unii dintre noi, și doi băieți»* Constantin Matei zimbește și el . —, Le-am cumpărat azi dimineață o sanie solidă, să n-o mai fărîme.. Pentru munca lor, pedagogii care activează de zece ani, de la procla­marea republicii, în învățămînt, au primit în nenumărate rînduri răsplata binemeritată. Tovarășul Constantin Matei povestește cu stîngăcie că a primit două premii de stat și a fost distins cu titlul de „Profesor fruntaș”. — Și eu — sare tovarășul Dan Po­pescu — am primit un premiu pentru activitate obștească și am ținut o comunicare la sesiunea științifică a Societății de istorie... Gazda întilnirii, profesorul bucu­­reștean Tudor Rădulescu, amuzat, îi zădărăște amical . — Lăudăroșilor I­oan Popescu, înfierbîntat în discu­ție, nu observă hazul din ochii prie­tenului Se infurie și dă cu palma în masă . — De ce, mă !? De ce lăudăroși !? N-avem pe ce !? S. ANCA Saieta imtomîului ■ urea ca cititorilor succede in munca noului «w?/

Next