Gazeta Învățământului, 1964 (Anul 16, nr. 736-783)

1964-01-03 / nr. 736

Proletari din toate țările, uniți-vă! EDITATĂ DE MINISTERUL INVATAMINTl­LUi ȘI COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN INVA­AMINT ȘI CULTURA Anul XV nr. 736 vineri 3 ianuarie 1964 8 pagini 25 bani IMAGINI DIN VACANȚĂ Coarne prelungi și masive de munți, dor­­mitind ca o turmă de giganți mîngîiați de mișcarea densă și domoală a negurilor. Crengi de brad pe care gerul a însăilat nesfîrșite broderii de filigran strălucitor, țesut in păienjeniș de apă înghețată. Um­bre alunecînd vertiginos pe pante albe, ri­­dicind in zbor, din cozile schiurilor, coli de zăpadă. Fiecare dintre copiii care și-au petrecut o bună parte din zilele vacanței la deal, în clădirea cu aspect de castel Pre­din basme transformat ad-hoc în tabără pen­tru elevii școlii medii „Dr. Petru Groza"” din București, păstrează în amintire zeci de astfel de imagini. Dintre ele, cele mai dragi sunt poate cele care amintesc de excursii. Intr-adevăr, ce poate fi mai fermecător, mai plin de poezie! In dimineața din care se șterg umbrele albastre ale zorilor, co­piii pornesc pe drumeagul înghețat, cu rucsacurile în spinare. După o vreme, vi­lele stațiunii rămîn în urmă. Drumul con­tinuă pe o po­dca, prin umor­, pădurii. Ere­zii înalți, mîndri și nemișcați — cavaleri ai codrilor în veșminte verzi, întunecate — străjuiesc o lume plină de taine, de unde uneori vin zgomote vagi ce fac parcă li­niștea și mai profundă. Este poate o cren­guță care s-a rupt, sau poate un tufiș a­­tins, în treacăt, de toana unei mîngîieri de vînt. Iar sus, departe, se văd creste­nelate, încoronate sub cerul albastru cre­pur cu zăpada aurită de soarele abia răsă­si­rii. Drumul șerpuiește înclinat prin poie­­ne, peste podețe și pe lingă izvoare. O vreme merg cu toții tăcuți, ascultînd liniștea pădurii. E chiar de mirare otita liniște. Nici o teamă: se va sparge curînd. Nu mai știu cine a aruncat prima glumă. Poate una din cele două Liliane ale clasei a Xl-a, sau poate colega lor Felicia Io­­n­escu, sau Mir­cea Pop. Nu-mi mai amin­tesc. Știu doar că atîta a fost de-ajuns ca rîsul să cuprindă repede toată coloana, ca o cascadă învolburată și spumoasă de ve­selie... Și mai știu că, după aceea, veselia a domnit și la cabană, unde rîsetele buf­neau mai pe înfundate — vezi mai era pe aici și lume străină — în jurul ceștilor de ceai fierbinte Și cîtă veselie a domnit la schi și la să­­niuș, cu ce rîsete au fost întîmpinați cei care au alcătuit, în primele zile de tabără, o „moțiune de protest“ pe­îngă „Majesta­tea sa natura“ pentru că nu îngăduise încă zăpezii să se aștearnă cu nădejde la Pre­deal! In pofida acestei dificultăți, Eugen Olici și Sanda Tom­a, ca și Romulus Pe­­trescu sau Claudia Florescu, au înregistrat sute de coborîri vijelioase însoțite de tra­diționalele răsturnări și bușituri în zăpadă, pe panta de la Clăbucet-Sosire. Au fost suficiente apoi cîteva zile de ninsoare pen­tru ca pasionații sporturilor cu tălpigi să regăsească bucuria alunecărilor amețitoa­re pe pîrtie. Intre două coborîri, însoțite de gălăgioasa „galerie“ a colegilor, se gă­sea și un scurt răgaz pentru înverșunate bătălii cu proiectile de zăpadă. Nespus de dragă le va rămîne elevilor și amintirea serilor petrecute la clubul ta­­berii. O seară de muzică. In sală se așterne li­niștea. Și dintr-odată, din cutia magneto­fonului trup notele falnice ale „Concertu­lui imperial“ de Beethoven. Zeci de tineri stau nemișcați și ascultă vrăjiți. Școala, munții, schiurile au rămas undeva, de­parte. Toți cei ce ascultă nu mai simt de­cit muzica viguroasă, caldă, patetică. Și altă seară, în care au ascultat fermecă­toarele melodii populare romînești, sau canțonete italiene pline de voioșie... Ei, și pentru că în tabără au fost și e­­levi mai mari, nu trebuie să trecem cu ve­derea nici serile de dans: pașii plini de vioiciune, ritmul nu întotdeauna coordo­nat cu muzica, valsurile mai amuzante de­cit tangourile, fetele mai bune dansatoa­re decit băieții... Dar vine ora zece și o dată cu ea profesorii, care în această pro­blemă au unele păreri intrucîtva diferi­te de ale elevilor, hotărăsc că e timpul ca dansul să se întrerupă pentru odihnă. Ușor, ezitînd parcă printre crengile de brad, un fulg alunecă singur în liniștea pădurii. Un altul răsare alături și se agață de o frunză. Încet, încet, numărul lor se înmulțește într-o învolburare albă și len­tă, iar peisajul tăcut și înnegurat se lu­minează de-o culoare nouă. Ninge­a și farmecul fulgilor aduce un adaus de poe­zie jocului pe cit de plăcut pe atît de in­structiv, botezat „concurs de orientare turistică“. Grupuri de copii organizate minuțios, după reguli dinainte stabilite, coboară văioage, cercetează atent trun­chiuri de copaci, se conduc după semne tainice numai de ei știute, privesc pe sub pietroaie și crengi, căutînd nerăbdători și pasionați plicuri care conțin mesaje întrebări. Uneori nu auzi decit exclama­ți­uii pline de ciudă. Dar alte ori truda sfîr­­șește printr-o larmă de bucurie victo­rioasă : Am găsit, am găsit!! Plicul e desfăcut cu snfigura . U­r­mează un nou moment de liniște și deli­berare. Răspunsul la întrebarea formulată pe bilețelul din plic solicită cunoștințe deosebite și cei mai buni la joacă trebuie să fie cu acest prilej și cei mai buni la învățătură. Seri calde, pline de farmec, petrecute în sala clubului, excursii pe sub umbre de cetini, bulgări pufoși și imenși de nea­bătuciți în palmele înmănușate, imense întinderi de zăpadă pură și strălucitoare, chipuri îmbujorate de copii care strigă, zid, aleargă, se joacă sau contemplă fee­rice peisaje montane, îmbogățindu-și su­fletul cu minuni de frumusețe. Sunt ima­gini ale acestei minunate vacanțe de iarnă pe care copiii de la școala „Dr. Petru Gro­za“ au petrecut-o, asemenea altor mii și mii de copii, în splendida împărăție a munților. O. BUZESCU Elevi din Capitală in vizită la Muzeul de Artă al R.P.R. Uo. In trimestrul II • Consfătuirea raională a cadrelor didactice, care a avut loc înainte de începutul anului școlar, a arătat că școlile din raionul nostru trebuie să se ocupe cu mai multă străduință și mai sistematic de realizarea edu­cației comuniste a elevilor. In cursul trimestrului I s-au obținut o serie de succese pe această linie. Fără a ne mulțumi însă cu cele obținute, în trimestrul II ne vom spori preocupările pentru felul în care se realizează această latură a procesului de învățămînt. întrunit lecția are ponderea cea mai mare și în ceea ce privește edu­carea comunistă a copiilor, în munca de control și îndrumare a școlilor, vom da o deosebită atenție, valorificării resurselor educative ale secției. Firește, nu ne vom limita la îndrumarea izolată a fiecărei școli în parte, ci vom căuta să folosim experiența bună în interesul tuturor școlilor din raion. De aceea ne am propus să redactăm o serie de scrisori metodice cu privire la cele mai bune procedee folosite pentru întărirea conținu­tului educativ al predării. Totodată, vom îndruma cercurile pedagogice să dezbată și să popularizeze amplu experiența înaintată în ceea ce pri­vește creșterea valorii educative a lecțiilor. ION MOACĂ șeful secției de învățămînt a raionului Tr. Severin . Hotărîți ca în cel de al doilea trimestru să obținem în școlile din raion o continuă îmbunătățire a procesului instructiv-educativ, ne pro­punem să controlăm și să îndrumăm mai intens munca pe care o desfă­șoară cadrele didactice. Urmărim îndeosebi ridicarea pregătirii elevilor la limba romina și la matemetică. In acest scop vom da elevilor din toate școlile lucrări de control cu subiecte unice, stabilite de noi, pentru a cunoaște comparativ nivelul real de cunoștințe al elevilor din fiecare unitate. Concluziile des­prinse din studierea acestor lucrări ne vor ajuta să vedem ce școli și ce profesori trebuie sprijiniți cu deosebire, ce măsuri se impun pe raion. Ținînd seama de faptul că activitatea comisiilor metodice poate aduce o contribuție de seamă în propagarea experienței înaintate, în sprijinirea concretă a profesorilor și învățătorilor în rezolvarea celor mai variate probleme ale muncii lor la catedră, vom îndruma aceste comisii să se ocupe mai mult de conținutul predării, de aspectele ei practice din școală, determinîndu-le să ajute mai substanțial decit pînă acum la îmbunătă­țirea procesului instructiv-educativ. Iată doar cîteva din preocupările noastre din această etapă, spicuite din multele proiecte pe care ni le propunem spre realizare în cursul trimestrului II în interesul instruirii și educării elevilor. VASILE RADU șefu­l secției de învățămint a raionului Orăștie

Next