Gazeta Învățământului, 1966 (Anul 18, nr. 832-879)
1966-01-07 / nr. 832
TRIMESTRUL II S-ar părea că specificitatea celui de al II-lea trimestru nu poate fi tot atît de bine delimitată, prin anume particularități predominante, cum este cea a primului sau a ultimului trimestru. Dacă se știe bine că primul trimestru este o etapă de început, în care se elaborează premisele activității întregului an, în care elevii sînt familiarizați cu noua problematică a disciplinelor studiate în clasa respectivă și se pun bazele solide ale acestui studiu, dacă este clar că ultimul trimestru aduce cu sine măsurile pentru desăvârșirea rezultatelor muncii anterioare, pentru lichidarea aspectelor lacunare din pregătirea elevilor, pentru ultimele operații de „finisare“ și „retuș“, mai puțin clare apar poate caracteristicile trimestrului al doilea. Or, pentru a valorifica pe deplin fiecare lecție, fiecare activitate din cadrul lui, se cuvine să-i subliniem de la început nota dominantă. Trimestrul al doilea este miezul anului școlar ; el ne găsește în plin mers, în plină desfășurare a muncii. De aici rezultă și exigențele acestei etape. Marile probleme pe care le pune în fiecare an organizarea" activității didactice au fost rezolvate. Noile colective de elevi ale claselor au fost sudate, profesorii care au fost puși în fața unor clase și a unor elevi noi au avut vreme să-i cunoască și să-și stabilească modul de lucru în funcție de particularitățile lor. A fost posibilă, de asemenea, realizarea legăturilor în cadrul colectivului de profesori aparținînd fiecărei clase, ca și în cadrul întregului colectiv de profesori ai școlii și s-au stabilit astfel bazele trainice ale unei rodnice colaborări Pe de altă parte, elevii s-au familiarizat cu problemele noilor discipline pe care le studiază, după cum s-au familiarizat cu feluritele modalități de predare ale diverșilor profesori. Analiza care a încheiat prima perioadă a activității didactice a permis să se formuleze un bilanț procentual al veunitați>lor: 1 învȘț.1+urci 1 ,• —. oglindesc ele în notele din cataloage, dar și să se efectueze revizia generală a întregului mecanism al procesului instructiv-educativ pe planul fiecărei școli. Această revizie a avut rostul de a descoperi ceea ce constituie, încă, balast în munca școlară, ce lipsuri legate de activitatea profesorilor, a elevilor, a conducerii școlii sau a întregului colectiv didactic fac ca rezultatele să nu fie ideale, ca și rostul de a sublinia acele elemente pozitive care pot fi motorul succeselor viitoare. In urma analizei profesorul a constatat, să spunem, lipsuri privind propriile sale metode de predare, lipsuri care țin de tratarea individuală a fiecărui elev cu note slabe, de o anumită atmosferă de comoditate instaurată în întreaga clasă etc. In deplină cunoștință de cauză, el va putea pune accentul pe verigile cele mai importante de ordin instructiv ca și de ordin educativ, de natură să înlăture lipsurile, să creeze condițiile unei activități superioare și în conținut, și în formă. Pe de altă parte, profesorul va da acum o mai largă extindere acelor metode și procedee care și-au verificat și și-au dovedit din plin eficiența in cursul trimestrului anterior. Utilizarea din ce în ce mai insistentă a unor mijloace și metode moderne de predare, de pildă, a dat multor pedagogi, în cursul trimestrului trecut, satisfacția unor succese reale. Pentru clasele cu care lucrează, pentru disciplina pe care o predau, ei au dobîndit deja o experiență valoroasă în această direcție. Trimestrul al II-lea va fi astfel o perioadă propice pentru îmbogățirea acestei experiențe. Așadar, trimestrul al II-lea deține toate condițiile pentru a fi o perioadă de intensă activitate, de maximă concentrare a tuturor forțelor și de maxim randament. Ne putem permite acum să solicităm o sporire generală a exigențelor pe toate planurile — profesorii față de elevii lor, precum și față de ei înșiși, directorii de școli față de colectivele didactice pe care le conduc, organele de îndrumare și control față de școli. Exigențele manifestate în procesul de învățămînt acum, cînd mai sînt de parcurs două treimi din anul școlar, se vor răsfrînge în chip pozitiv asupra rezultatelor finale. Răspunzînd acestor exigențe, vom kianatoid. u» uuius paneliu mustiplin* actlul IIl CHTC grevează asupra ultimului trimestru asupra celui de al doilea. Preocuparea de a menține întregul colectiv al unei clase la un cît mai înalt nivel de pregătire, de a nu admite în procesul predării hiatusuri, lucruri neînțelese sau greșit înțelese, vor face ca sfera problemelor pe care le avem de obicei de rezolvat în trimestrul al III-lea să fie cît mai restrînsă. Cuprinzînd perioada de mijloc a anului școlar, trimestrul al II-lea îi găsește pe profesori în plină desfășurare a procesului instructiv-educativ, proces care trebuie să se înscrie în această etapă pe o treaptă superioară. ăl Preludiu la spartachiada de iarnă a elevilor. i-i Profiluri - pag. 2 Metodica predării limbii franceze Cinci și cum ii învățăm pe elevi să învețe-pag. 3 Tehnica școlară-pag. 4 pag. 2 HțJ PROLETARI DIN TOATE TARILE UNITIVA 1 PATRIOTISM „Avem o țară frumoasă și bogată, un popor harnicei cutezător, care timp de peste două milenii, un ani grei de restriște, înfrății cu codrii, murile și văile și-a apărat glia, iar acum, I zidului, își zidește o viață nouă " Din Raportul prezentat de tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al C.C. al P.C.R., la cel de al IX-leo Corb l greș al Portidulyi Comunist E xistenta de secole și milenii a unor patrii diferite a generat și statornicit un sentiment dintre cele mai profunde, sentimentul patriotismului. Patriotismul este un element al conștiinței sociale care reflectă sentimentul de dragoste față de patria în care trăiești și muncești, față de popor și de tradițiile lui de luptă pentru progres social, pentru eliberarea socială și națională, tradiții care reflectă spiritul de sacrificiu pentru apărarea libertății și independenței patriei. El cumulează valori spirituale cu multiple și adînci rădăcini istorice în dezvoltarea materială și spirituală a poporului. Procesul educării oamenilor muncii în spiritul patriotismului socialist constituie unul din cele mai complexe fenomene, a cărui importanță se răsfrînge asupra tuturor sectoarelor, construcției socialiste și îndeplinește un rol de seamă în descătușarea energiilor creatoare ale poporului muncitor. Partidul nostru a arătat în repetate rînduri că educarea maselor largi, în special a tineretului, în spiritul patriotismului socialist reprezintă o îndatorire nobilă permanentă a tuturor factorilor educativi, mai ales a școlii, instituție de cultură chemată să dăltuiască și să modeleze profilul moral al omului nou. A-i educa pe elevi în spiritul patriotismului înseamnă a dezvălui în fața lor, prin multiplele mijloace și posibilități ce stau la îndemîna școlii, natura specifică a acestui fenomen social, a favoriza cunoașterea profundă a procesului formării sale, a releva una din caracteristicile și stimulii principali ai activității oamenilor muncii în societatea socialistă. Esența și conținutul patriotismului sunt determinate de relațiile sociale și de condițiile economice în care, trăiește omul. De aceea, în dezvoltarea istorică a omenirii, esența patriotismului, conținutul lui social și de clasă, precum și formele lui de manifestare se schimbă datorită schimbării relațiilor sociale și a condițiilor economice. Patriotismul s-a format în conștiința popoarelor de-a lungul vremurilor, în cursul luptei pentru progres, împotriva cotropitorilor străini și a asupritorilor proprii. Ca element al conștiinței sociale, el are un mare rol în dezvoltarea socială. Istoria, ca și realitățile zilelor noastre, demonstrează că adevărații purtători ai patriotismului au fost întotdeauna masele populare, forțele înaintate ale societății, în timp ce clasele reacționare au identificat patriotismul cu apărarea intereselor lor de clasă, au trădat interesele patriei și ale națiunii, sacrificîndu-le de dragul profiturilor și privilegiilor lor. Adevărații purtători ai patriotismului sînt oamenii muncii, față de care dascălii sînt chemați să cultive în conștiința elevilor cel mai profund respect, cea mai puternică admirație, deoarece ei sînt cei mai consecvenți apărători ai independenței naționale. Proletariatul român a ridicat pe o treaptă mai înaltă glorioasele tradiții de luptă ale poporului nostru pentru libertate și propășirea patriei. Fiind reprezentantul firesc al întregului popor muncitor, el s-a situat întotdeauna în fruntea forțelor progresiste ale națiunii, a unit masele muncitoare în lupta împotriva claselor exploatatoare condamnate de istorie, pentru înfăptuirea idealului politic și social al celor ce produc bunurile materiale ale societății. Rolul proletariatului în conducerea întregului popor muncitor a devenit hotărîtor o dată cu făurirea Partidului Comunist Român. În tot decursul existenței sale, P.C.R. a condus masele muncitoare în lupta consecventă împotriva politicii de trădare a intereselor naționale burghezo-moșierească. dusă de coaliția Partidul Comunist Român a demascat în mod consecvent lipsa de patriotism a burgheziei românești, care a înrobit țara monopolurilor imperialiste străine, iar în timpul dictaturii fasciste, în condițiile unei cumplite terori, partidul a condus poporul în lupta pentru cucerirea libertății și independenței naționale a patriei noastre. P.C.R. a organizat și condus insurecția armată de la 23 August 1944, care a dus la doborîrea dictaturii militaro-fasciste, la angajarea Armatei Române în lupta împotriva hitlerismului, la înfrîngerea forțelor reacțiunii interne, la instaurarea puterii populare și la reconstrucția și dezvoltarea economică a țării, în procesul profundelor transformări politice, economice și sociale ce au urmat s-a făurit și s-a consolidat un nou tip, superior, de patriotism, patriotismul socialist, exprimat prin dragostea fierbinte față de patria socialistă, față de regimul socialist, față de clasa muncitoare și partidul ei marxist-leninist — Partidul Comunist Român. Activitatea partidului nostru constituie cea mai elocventă dovadă de patriotism, de dragoste și devotament față de patrie, exprimă conștiința unei înalte răspunderi pentru apărarea intereselor vitale ale poporului. De aceea, dragostea oamenilor muncii din țara noastră față de patrie este indisolubil legată de dragostea pentru partidul revoluționar al clasei muncitoare, continuatorul tradițiilor glorioase de luptă pentru libertatea și fericirea poporului, care a deschis în viața poporului român o epocă de mari realizări, a cărei măreție și putere constau, între altele, și în faptul că forțele creatoare ale omului sînt eliberate de I. IUGA (Continuate în pag. a 2-a) Prof. ALEXANDRINA ZBEREA Maramureșean r V* Fizica și chimia în școală „Predarea noțiunilor de fizică și chimie în școala de cultură generală“ constituie subiectul consfătuirii pe țară care s-a deschis miercuri dimineața în localul Liceului „Nicolae Bălcescu“ din București. La această consfătuire, organizată de Societatea de științe fizice și chimice din Republica Socialistă România cu sprijinul Ministerului Învățământului, participă academicieni și alți oameni de știință, cadre didactice din învățămîntul de toate gradele. Aceștia discută probleme legate de modernizarea conținutului predării fizicii și chimiei, de îmbunătățirea metodelor de predare, de folosirea mijloacelor tehnice audio-vizuale la lecțiile de fizică și chimie etc. Prilejuind un larg schimb de opinii, consfătuirea este menită să ridice nivelul învățământului fizicii și chimiei în școlile noastre.