Gazeta Învățământului, 1968 (Anul 20, nr. 928-975)

1968-01-05 / nr. 928

Anul 1968 a Început sub semnul unor evenimente de importanță is­torică pentru întregul popor. Așa cum a spus tovarășul Nicolae Ceaușescu în cuvîntarea rostită la posturile de radio și televiziune cu prilejul Anului Nou, poporul nostru, mîndru de ceea ce a înfăptuit cu mintea și cu brațele sale, privește Înainte cu optimism, scrutează cu încredere și entuziasm ziua de mîine, și mai măreață, a patriei socialiste. Oamenii muncii din toate dome­niile de activitate își mobilizează întreaga energie creatoare pentru a da viață hotărîrilor Conferinței Na­ționale a Partidului, care deschide noi perspective vastei opere de edi­ficare a socialismului in patria noas­tră. In această operă celor aproape 200.000 de membri ai corpului pro­fesoral le revin sarcini de hotărî­­toare însemnătate, vizînd pregătirea cadrelor de muncitori, tehnicieni și specialiști necesari economiei și culturii țării. In centrul preocupărilor învăță­­mîntului stă, în aceste zile de început de an, definitivarea măsuri­lor privind dezvoltarea învățămîn­­tului de cultură generală, profesio­nal și tehnic, potrivit cărora învă­­țămîntul de cultură generală ur­mează să aibă o durată de cel puțin 10 ani, iar cel profesional și tehnic să fie diversificat, astfel încît să se asigure ridicarea pe o treaptă mai înaltă a nivelului de cultură al în­tregului popor. Studiile întocmite în acest scop de Ministerul învă­­țămîntul vor fi supuse unor ample dezbateri publice. Este de la sine înțeles că o asemenea acțiune, cu implicații multiple pentru întregul nostru învățămînt și care va deter­mina îmbunătățiri atît pe planul or­ganizării învățămîntului, cît și pe acela al modernizării conținutului său, presupune o înaltă răspundere din partea întregului corp didactic. In acest domeniu o călăuză sigură pentru munca noastră o constituie sarcinile trasate în recenta hotărîre a Plenarei C.C. al P.C.R. cu privire la îmbunătățirea muncii educative in rindul tineretului. Școlii românești îi sunt create în prezent cele mai bune condiții de activitate pe care le-a cunoscut în tot decursul istoriei sale. Așa cum prevede Legea pentru adoptarea Bugetului de stat pe anul 1968, vo­tată recent de forul suprem al țării, Marea Adunare Națională, învăță­­mintului i se alocă în acest an suma de 8030,2 milioane lei. Ne revine nouă, tuturor celor ce lucrăm în școli, sarcina de a valorifica din plin condițiile materiale care ne sînt puse la dispoziție. Una din legile adoptate de Marea Adunare Națională, cu multiple implicații și răspunderi pentru in­­vățămînt, este cea cu privire la dezvoltarea activității de educație fizică și sport. Potrivit acestei legi sarcini importante revin Ministeru­lui învățămîntului, care răspunde de buna desfășurare și de eficiența „procesului de educație fizică în în­­vățămîntul de toate categoriile și de toate gradele, sprijină activitatea sportivă de masă ce se desfășoară în rândul elevilor și studenților, co­laborează cu Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport în vederea dezvoltării sportului de per­formanță din școli și facultăți, pre­gătește și perfecționează cadre de specialitate. Fără îndoială că în stră­daniile ce vor fi depuse de către ca­drele didactice în noul an pentru o tot mai înaltă pregătire multilate­rală a tineretului, preocupările pri­vind sporirea eficienței lecțiilor de educație fizică își vor găsi locul cu­vîn­t. Corpul profesoral, conștient de marea însemnătate pe care o are calitatea și competența cadrelor pe care le pregătește învățămîntul, pă­șește în anul 1968 cu hotărîrea fermă de a-și spori eforturile pentru a fi la înălțimea aprecierii de care se bucură din partea conducerii parti­dului nostru, a întregului popor, pentru a da țării ceea ce ea așteaptă de la școală. ȘANTIER ȘTIINȚIFIC Din activitatea Laboratorului de sociologie al Ministerului, Învățămîntului Cercetările de sociologia educației și învățămîntului cu­­nosc, pe plan mondial, o dez­voltare considerabilă. Larga răspîndire și penetrație pe spa­ții sociale variate pe care o do­bândește tot mai mult acțiunea de formare a omului este o con­secință a faptului că învățămîn­tul, instrucția și educația sînt strîns legate de pregătirea for­ței de muncă și au, prin aceasta, o importanță economică evi­dentă. In țara noastră, integrarea so­cială armonioasă a noilor gene­rații constituie o preocupare permanentă a partidului și sta­tului. Studiile de perspectivă privind dezvoltarea învățămîn­tului de toate gradele, accentua­rea rolului hotărîtor al școlii în pregătirea tineretului pentru muncă și viață se sprijină în­deaproape pe cunoașterea știin­țifică a diferitelor laturi și arti­culații ale procesului educativ. Studiile de teren în domeniul sociologiei educației și invăța­­mîntului se multiplică mereu, continuă. Inaugurată, intensiv, în anul 1965, activitatea Labora­torului de sociologie al Ministe­rului învățămîntului — care reunește cadre didactice și cer­cetători din diferite centre ale țării — s-a amplificat continuu, cuprinzînd în sfera investigații­lor tipuri de școli și grade de în­­vățăm­înt diferite și atacînd teme de actualitate, izvorîte din problemele reale ale școlii și ale activității tuturor celorlalți factori educativi. Primul volum din seria „Cer­cetări sociologice contempo­rane“, apărut în 1966, a prezen­tat opiniei publice un grup de rezultate obținute în acest sens ; strînse laolaltă, studiile elabo­rate în etapa­­ inițială a cercetă­rilor au fost prezentate și în cadrul sectorului de specialitate al Congresului mondial de so­ciologie de la Evian, din toamna anului 1966. Membrii laborato­rului pregătesc în prezent sub conducerea științifică a prof. univ. Miron Constantinescu, un nou v­olum de studii — al doilea — în cadrul căruia se va ex­pune problematica cercetărilor desfășurate în anul 1967. In această etapă, sfera și o­­biectul investigațiilor s-au ex­tins : pe lingă școlile de cultură generală (inclusiv secțiile se­rale), s-au întreprins cercetări și în unități ale învățămîntu­lui profesional și superior. Subor­donate temei de ansamblu a in­tegrării sociale a tineretului — temă inclusă în planul de a­cti­­vitate al Consiliului Național al Cercetării Științifice — svjdi­­,',ele au urmărit zone term­­ice care se întind de la procesele : • . -■­i ( • • • : fca ,­­­­ adaptarea școlară și prolo­­nală a elevilor și studenți­i pînă la acțiunea unor mijloace moderne ale comunicației cultu­rale de masă, timpul liber­­ și funcția sa formativă, conturarea opiniei educative a familiei,­­ra­porturile între generații. • S-a lărgit, de asemenea, și aria geografică a cercetărilor, investigațiile desfășurîndu-se în șapte zone ale țării — Bucu­rești, Cluj, Timișoara, Arad, Ploiești, Bacău, Argeș. In cazul unora dintre studii eșantioanele supuse analizei cuprind, pe lin­gă unități școlare din orașele amintite, și numeroase colectivi­tăți din cuprinsul regiunilor, aparținînd unor medii sociale distincte, grupate după criterii variate : rural-urban, muncito­­resc-țărănesc-intelectual, spații de navetism, centre de recrutare profesională, arii de proveniență școlară etc. O formă rodnică­­ de­ realizare pe teren a investigațiilor, înce­tățenită în practica laboratoru­lui, o constituie colaborarea cer­cetătorilor cu corpul profesoral din școli, formarea, în acest fel, a unor echipe de cercetare. In conceperea și perfecționarea i­­potezelor, a ariei tematice sau a instrumentelor de investigație, precum și,­în desfășurarea pro­­priu-zisă a studiilor, în culege­rea datelor, sprijinul profesori­lor este substanțial , reciproc, pe măsura interesului pe care îl dovedesc pentru cercetarea ști­ințifică, ei înșiși dobîndesc ast­fel o experiență originală, utilă ,pentru s­t­udii proprii. (Aseme­nea studii au fost întreprinse. ■ [UNK]i i'T brd­eșiu girauT Cluj)... In unele centre (Bacău, Cluj, Timișoara), în sfera colaboratorilor au fost incluse și unele echipe volun­tare de studenți sau chiar de elevi (Ploiești). S-a urmărit ast­fel realizarea unui ansamblu de acțiuni specifice unui laborator, în sensul semnificației originare a termenului. Studiile elaborate în anul 1967 abordează aspecte iorv­m­portante ale sociologiei , în­vă­­țămîntului și educației, din țara noastră. Prof. univ. Miron Constantinescu analizează pro­blemele actuale ale integrării sociale a tineretului din Repu­blica Socialistă România, sin­te­­tizînd o seamă de cercetări, în­treprinse în această direcție. Tema pregătirii tineretului șco­lar pentru muncă și viață a­ fă­cut obiectul unor analize socio­logice efectuate și în 195Ș ; pro­blema, considerată în liniile sale dinamice, de perspectivă este acum dezbătută de autor potri­vit particularităților actualei e­­tape de dezvoltare a României socialiste. Un grup de teme cercetate de membrii laboratorului se re­feră la unele procese sociale implicate în formarea elevilor din școlile de cultură generală. Dumitru Salade a sch Hat o serie de trăsături ale concurării o­­piniei familiei (ca unitate so­­­­cială) despre v­iitorul profesio­­­nal al copiilor. Investigațiile, proftnate­ în sluj­i r,­ portanța­ directivării judicioase a influențelor exercitate asupra părinților din diferite medii so­­cio-economice pentru a-i spri­jini în elaborarea unor decizii optime în orientarea profesio­nală a copiilor lor. La Bacău, ACULIN CAZACU catedra de sociologie, Universi­tatea București t Continuare în pag. 4-a) 10-lor P­recum există dimensiuni în toate formele exis­tenței, tot astfel parcă există un anumit fel nociv de inerție, o inerție care costă, o inerție păgubitoare pînă la rădăcină obiectului pe care-l atinge. Această inersie — emana­ție a comodității și a ignoranței — se repercutează violent asupra mediului, de­­formîndu-l și caracterizîndu-l. Există o inerție și în dome­niul educației, al cărei loc de manifestare este școala. Aci unde se face educația, aci unde cresc valurile societății de mîine, aci unde se for­mează elanuri și­­ structuri, orice cuvînt sădit, greșit în conștiințe­­ costă, orice como­ditate rănește, orice neatenție prăbușește bolțile edificiului de pînă atunci. Unde se manifestă inerția aceasta ? Clar de tot. In psi­hologia obosită a unora din­t e cei care educă. Ei fac educa­ție nu pentru că ar avea o înzestrare pentru asta, nu pentru că — măcar — se căznesc să pară pedagogi, ci, pur și simplu, pentru că așa s-a întîmplat să fie. Elevii trăiesc în totală­­ indiferentă față de astfel de pedagogi: învățătorul, profesorul, tre­buie să fie ambasadorul oa­menilor mari între copii. Pe felul de a fi, de a trăi, de a surîde, de a ambiționa al pedagogului, copiii învață fe­lurile, diatezele, timpurile umanității. Profesorul ideal trebuie să dea elevilor săi iluzia, cînd vorbește despre Ștefan cel Mare, că abia a descins de acolo, că e mar­tor ocular al evenimentelor și o bună cunoștință a Domnu­lui. Profesorul trebuie să ofi­cieze. E un ritual școala, și pedagogul trebuie să știe le­gile ritualului. Am avut parte de profesori care îl știau. La Liceul „Frații Buzești" din Craiova oficia istoria profe­sorul Popescu-Uda, pe care l-am întîlnit recent și nu mă mai ținea­minte, dar mi-a surîs cum surîdea și atunci cînd mă convingea, o dată pentru totdeauna, că Meso­potamia a existat, și că isto­ria ei bătrînă mai cheamă încă , sufletele , pămîntenUor. , Nu-i ușor să convingi pe un copil că a existat antichitate. La­­ Liceul nr. 10 din Bucu­­­­rești, dacă măcar una din li­terele mele e adevărată, se află „descoperitorul" a meu, doamna Alexandra Verdeș, profesoara de literatură a adolescentei mele, care a știut să aducă, întreg pereții cu nu­me de domnițe ai liceului, duhul marii literaturi,, dezvăl­­tînd, în noi gustul pentru arta , autentică, soficiind pagini­ din­­ Rebreanu și din Sadoveanu, din Eminescu și din Arghezi. Dar și cîtă m­ersie intîlnim ! Cîte elanuri se istovesc în ru­megușul profesoral al unei plictiseli cu catedră la liceu ! Cîtă vocație se irosește din­ lipsa descoperitorului I învățătorul, profesorul au în mină viitorul, viitorul I și viitorul II. Marele poet și ma­rele arhitect sînt fiii de o cli­pă ai pedagogului; marele ratat și micul găinar sînt însă fiii aceluiași pedagog. Mo­toare și frînă, educație leneșă sau intensivă. La școală se stabilește pa­ternitatea zilei de mîine. ADRIAN PAUNESCU Ambasadorul oamenilor mari intre copii Proletari din toate țările, uniți-vă ! Anul XX­ NR. 928 EDITATĂ DE MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI ȘI COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÎNT ȘI CULTURĂ ViNeRi 5 ian. 1968 4 pag. 25 bani • Pe firul vacanței Ajunsă in punctul său culminant, vacanța a cunoscut bucuriile de neuitat ale serbărilor pomului de iarnă și ale Anului Nou. Pio­nierii și școlarii au trăit­ zile de veselie și exuberanță, bogate în daruri și jocuri, despre care vor povesti mult timp de aici înainte. Dar zilele vacanței continuă !... La ora la care trenurile încărcate aduceau în București și în celelalte colțuri ale țării pe cei care și-au petrecut revelionul în mijlocul munților, alte trenuri se pre­găteau de plecare, în seara zilei de 2 și în cursul dimineții de 3 ia­nuarie o a doua serie, de mii de elevi, a plecat pentru 7 zile în ta­berele de la munte. Numai din Gara de Nord, marți seara, apro­ximativ 1500 de elevi bucureșteni au plecat spre taberele de la Si­naia, Boresc, Babele, Piatra Arsă, Caraiman, Posada, Poiana Se­cuiului, Poiana Izvoare, Gîrbova, Cota 1500, Cristianul Mare, iar miercuri dimineața, alte sute s-au îndreptat spre Bușteni, Predeal, Azuga și alte idealități de pe Valea Prahovei. • Se desfășoară examenul pentru obținerea gradului II între 4 și 10 ianuarie 1968, un număr de peste 2 000 de cadre di­dactice — aducătoare, învățători și profesori din învățămîntul de cultură eeneralS - se in rer.r.t.* 1- exame­nul per­ita grada­ IX în învățămînt. Ei și-au început pregătirea din timp, pe baza progra­mului de­ studiu individual și a­ bibliografiilor indicate. "Pregătire pentru examen a fost sprijinită și prin cursuri ini­țiate de a­s­tinutele de­ perfecționare a cadrelor didactice. In cadrul I.P.C.D.-București, acad. prof. Eugen Macovschi a vorbit în fața profesorilor de biologie despre problemele apariției vieții, prof. u­niv. Nistor Șanta despre problemele noi în neurofiziologie, prof. univ. Traian Ștefuriac despre probleme actuale privind evoluția plantelor, în fața profesorilor de matematică au prezentat prele­geri prof. univ. Eugen Dobrescu, prof. univ. Nicolae Mihăileanu, conf. univ. Nicolae Mihăilă, iar în fața celor de limba română prof. univ. D. Macrea, conf. univ. Ion Oană, conf. univ. Augustin Z.N. Pop. Multe lucrări prezentate de candidați la acest examen se disting prin aceea că nu se rezumă doar la tratare strict analitică sau ex­pozitivă, ci merg mai departe, formulînd propuneri cu valoare practică. Fetele Inis »soarei in­ Căpilea Dacă stau să mă gindesc bine, pare-m­i-Se că'nici un­ joc nu este în același timp atît­ de mîndru­, ' atît de sincer, ațit de simplu și pentru asta atît de­ frumos ca Purtata fetelor de la Căpîlna. Se Întrețes în el­ și­­ dansul, și mu­zica, și­­ poezia.­ Are­ în mișcare ceva din unduirea apelor, în­­cint ceva din adierea viatului, în­­viers ceva, din, șoaptele, de dra­­­­goste... Zilele trecute,­ în finala între­cerii artiștilor amatori, le-am­­ re­văzut— a cita oară ? —pe fetele de la­ Căpîlna. Poate nu erau aceleași de acum doi ani, de acum patru sau de acum două­zeci de ani ; nici nu putea să fie aceleași. Doar­­ dansul lor era ne­schimbat. Cu toate că toți cei de fdță îl știau, l-au mai văzut, totuși e o tăcere de strană in sală. Se aude numai pasul ușor. • legănat, al fetelor , și­­ melodia aceea care vine de undeva de sus... E atmosfera pioasa pe care o trăiești doar­ atunci cînd cu adevărat te întîlnești cu arta. Ne ardîntim, fără­ să vrem, cuvintele cunoscutului coregraf­­ francez Maurice Bejart, care­ nota după vizionarea unui, spectacol­ de fol­clor,­ românesc : „­Fericiți popor român,­ posesor al ,unui­ aseme­nea tezaur . Scriind „aceste rîn­­duri îmi revine mereu'și față' dan­­­­sul'fetelor din Căpîlna. Este per­fecțiunea în artă. Nu" i se poate adăuga nimic și aritmiile­ lui de­­­­monstrează că, în cazul de față folclorul se identifică cu arta, arta a mii și, mii de oameni, creată timp de sute de ani, do­vedind tradiții și o mare bogăție sufletească." în sală izbucnesc aplauze... Dincolo de scenă, în culise, știu că bate puternic o inimă, că doi ochi­ se umezesc de bucurie, de emoție. E învățătoarea Stana Biriș, cea care le conduce pe fete de 20 de ani, cea care le-a învățat carte , și, odată cu asta, le-a cultivat dragostea de dati­­­nile­­ strămoșești, de meleagurile pe care s-au născut. Acum, în anul pensionării, dacă cineva ar întreba-o pe, Stana Bi­­riș ce­ a făcut o viață întreagă, ar răspunde firesc și simplu, așa cum ne-a răspuns și nouă . De 32 de ani e învățătoare în­­tr-un sat de pe Tîrnave. ,Aici," la Căpîlna de Jos și-a dus misiunea de dascăl, aici a trăit bucuriile­ vieții. Cu două decenii ,în urmă a scos­ în lume pe dansatoarele de la Căpîlna, a circumscris în circuitul artei populare românești acel minunat dans care este Purtata fetelor. Altceva nimic... Trebuie să ne amintim noi cc in ultimii ani, toate marile an­sambluri folclorice profesionist din țară și-au trecut în­ reperto­riul permanent dansul de la Că­pîlna, că satul a primit în ma multe rînduri­­ vizita unor telere­­­porteri români și din alte țăi europene,­că au fost turnate alc cîteva filme, că s-au făcut zec de înregistrări și fotografii. Care e meritul învățătoarei ? Poporul a durat de ani și an un monument­; învățătoarea l-a descoperit, l-a îngrijit, i-a da strălucire, intr-un fel, în zilele no­astre, Stana Biriș a făcut ceea ce au făcut, pe alt plan, Grigo­raș Dinicu din Ciocîrlia, Marie Tănase din Hăulita gorjenească Stelian Ogrezeanu din Ceramice de Horezu. MIRCEA IONEL

Next