Gazeta Învățământului, 1970 (Anul 22, nr. 1024-1069)

1970-01-09 / nr. 1024

Proletari ’ fár­le, unisi-vá! Anul XXII­ Nr. 1024 EDITATĂ DE MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI ȘI COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚÂMÎNT ȘI CULTURĂ 358, asa Vineri 9 ianuarie 1970 4 pagini 25 bani ANUL INTERNAȚIONAL­­ AL EDUCAȚIEI La 17 decembrie 1968, cea de a XXIII-a sesiune a Adunării Generale a O.N.U. proclama ofi­cial anul 1970 ca An Internațio­nal al Educației. Adunarea Ge­nerală aproba atunci programul de acțiune elaborat de către U.N.E­S­C­O pe baza rezoluții­lor adoptate în unanimitate la cea de-a XV-a sesiune a Confe­rinței Generale Rațiunile care au stat la baza proclamării Anului , Internațio­nal al Educației sînt lesne de înțeles Importanța învățămîn­­tului pentru viața și activitatea popoarelor nu mai trebuie de­monstrată, mai ales în societa­tea contemporană, ale cărei exi­gențe în materie de formare de cadre sînt din zi în zi mai mari ; preocupările U­N.E.S.C.O. pen­tru problemele invațamintului sînt bine cunoscute ca ocupînd un loc de prim ordin , cu toate realizările din acest domeniu, situația învățâm frftului și edu­­­cației, la scară mondială, mai are încă numeroase carențe. După cel de-al doilea război mondial, lumea a fost confrun­tată cu o multitudine de pro­bleme a căror rezolvare trebuia căutată, poate în primul rînd, în situația învățămîntului. Analfa­betismul devenise în multe părți ale lumii fenomen de masă, un număr uriaș de copii de vîrstă școlară n­u erau cuprinși în în­vățămînt, cadrele necesare dez­voltării economice și sociale se formau la întîmplare și pe o scară redusă, u­n vast studiu în­treprins de UNESCO în 1957, avînd drept temă „Analfabetis­mul în lume la mijlocul secolu­lui XXI, demonstra gravitatea situației Peste 44% din popu­lația globului care depășea vîr­­sta de 15 ani — aproximativ 700 de milioane de persoane, locu­ind îndeosebi în țări în curs de dezvoltare — era complet anal­fabetă. Folosind criteriul mai riguros al capacității populației de a juca un anumit rol în so­cietate, studiul stabilea un pro­cent mult mai mare — 65%. Un număr impresionant de copii — 250 de milioane — nu frecven­tau nici un fel de școală Stu­diul atrăgea atenția lumii în­tregi, cu trei ani înainte de lan­sarea, în 1960, a primului De­ceniu al Națiunilor Unite pen­tru dezvoltare, asupra situației învățămîntului. U.N.E.S.C.O., unele organizații inter-guverna­­mentale și neguvernamentale, guvernele unor state au luat un șir de măsuri menite să schim­be situația în domeniul învăță­­mîntului. Experți ai U.N.E.S.C.O. s-au deplasat în cea mai mare parte a țărilor în curs de dez­voltare pentru a sprijini organi­zarea unor rețele de învățămînt și stabilirea unor sisteme de în­vățămînt, pentru crearea unui mecanism de planificare adap­tat­ la nevoile locale și pentru fixarea bugetelor în acest dome­niu. pentru a contribui la pla­nificarea și aplicarea programe­lor de alfabetizare în colabora­re cu unele state în curs de dez­voltare . N.E.S.C.O a organizat conferințe regionale ale miniș­trilor învățămîntului, cu care prilej au fost definite obiective­le dezvoltării Învățămîntului, au fost analizate problemele mai importante din acest domeniu, au fost fixate prioritățile. Au fost organizate și conferințe ale miniștrilor învățămîntului cu participarea miniștrilor respon­sabili cu planificarea econo­mică. în sfîrșit, în 1965, a avut loc la Teheran Congresul mon­dial al miniștrilor învățămîntu­lui pentru lichidarea analfabe­tismului-UNE­S­CO­ a acordat întot­deauna un loc important în ac­tivitatea sa pregătirii cadrelor didactice și problemelor de pla­nificare. Numai în Africa Nea­gră U­N­E­S­C­O, a participat, cu concursul programului Națiuni­lor Unite pentru dezvoltare (P­N­U­D­), la înființarea a 20 de școli normale care, începînd din 1970, vor forma anual 2 000 de profesori pentru învățămîntul secundar. Sprijinul acordat de UNESCO în diversele forme amintite a dat rezultate dintre cele mai îm­bucurătoare : între 1960—1965 numărul elevilor din școlile ele­mentare a învățămîntul crescut cu 27%, din secundar cu 22% și din învățămîntul superior cu 40% Astfel, în 1965 numărul general al elevilor era de 304 milioane în școlile primare, 91 milioane in școlile secundare și peste 18 milioane în invățămîn­­tul superior, adică respectiv 74%, 22%, 4,4% din grupele de vîrstă corespunzătoare. Paralel cu aceasta, cheltuielile afectate sectorului de învățămînt au în­registrat o creștere simțitoare. Cu toate acestea, problemele nerezolvate din domeniul învă­­țămîntului sunt încă numeroase. Conferința miniștrilor învăță­­mîntului din Europa, reunită la Viena în 1967, a reliefat cu stringență acest lucru, subli­niind necesitatea punerii învă­țămîntului în slujba expansiu­nii economice și sociale, îndeo­sebi în țările în curs de dezvol­tare. Aceste țări întîm­pină nu­meroase dificultăți atunci cînd își pun problema construirii de școli, a pregătirii de cadre di­dactice, a tipăririi de manuale și alte materiale cu caracter pe­dagogic­ Chiar și în domeniul •iifa­­v‘• șarjî. în. *vi fot­ în­registrate numeroase succese în ultimii 10 ani, mai sînt^culte lucruri de rezolvat. De aseme­nea reforma și modernizarea metodelor pedagogice și a conți­nutului programelor școlare nu au progresat pe măsura dorințe­lor și a necesităților. Structura învățămîntului, mai ales în ță­rile care și-au cîștigat recent in­dependența, se menține încă im­perfect. Dacă luăm în considerare mo­dul de a lucra în perspectivă al U­N­E­SC­O în domeniul învă­țămîntului, ca și dorința acestei organizații de a găsi remedii e­­ficace, vom­­ înțelege mai bine cuvintele general­e­ rostite de directorul U­N.E.S.C.O., René Maheu, în momentul proclamă­rii Anului Internațional al Edu­cației : „Anul Internațional al Educației este mai mult decît o simplă celebrare! Scopul său trebuie să fie promovarea unei acțiuni concertate a statelor membre ale comunității inter­naționale, avînd patru obiective principale: a face bilanțul si­tuației învățămîntului din lu­mea întreagă, a concentra aten­­ția asupra unui anumit număr de exigențe majore atît pentru extinderea cît și pentru amelio­rarea învățămîntului, a spori resursele disponibile pentru în­vățămînt și a întări cooperarea internațională“. Aflat la hotarul dintre cele două decenii ale dezvoltării, Anul Internațional al Educației are menirea de a stimula, de a ajuta și a susține statele mem­bre în acțiunile lor de natură să favorizeze o abordare nouă și dinamică a problemelor pe care le pune dezvoltarea resurselor umane. Rolul comun al tuturor instituțiilor internaționale unite este de a mobiliza energiile și a stimula inițiativele în domeniul educației și al pregătirii de ca­dre.In 1970, mai multe conferințe regionale și internaționale — Conferința mondială asupra în­­vățămîntului agricol, organizată de F.A.O., Conferința interna­țion­ațiune publică, cea sesiune a Con­fer­m U.N.E.S.C.O., Col­orilor de uni­ver­­­sa, care va avea loc In acest an — vin , fără îndoială, o reevalua­­rcă a învăță­mîntului din i­lea contempo­rană- Conferința Generală a N.E.S.C.O. va adopta un ra­port care va fi supus Adunării Generale. Statul român a acordat și a­ MARCEL GHIBERNEA director al relațiilor culturale din Ministerul Afacerilor Externe (Continuare în pag. 3-a) Simbol mondial pentru Anul Inter­ducației, acest desen a fost creat de artistul france Jely. El a fost oferit U.N.E.S.C.O.-ului de către Asoc.­­■ ,■ ■ [UNK]tonală a Arte­lor Plastice. Cercurile concentrice d­­e abstract al Omului iluminat de J ■ Modalități de lucru in laboratorul lingvistic — pag. 2 Consfătuiri de lucru la Ministerul Învățămîntului Ministerul învăță­­mîntului a organizat în ziua de 7 ianua­rie a.c. o consfătuire de lucru participat la care au directorii liceelor și institutelor pedagogice de învă­țători și educatoare din întreaga țară in­spectorii generali de la inspectoratele șco­lare județene, ca­dre de conducere din aparatul ministeru­lui și din alte institu­ții. Lucrările au fost conduse de conf. univ. Traian Pop, adjunct al ministru­­lui învățămîntului. In prima parte a consfătuirii s-a dez­bătut proiectul pla­nului de învățămînt al liceelor pedagogi­ce. A urmat apoi o analiză a activității liceelor pedagogice și institutelor pedago­gice de învățători și educatoare, în care scop s-a prezentat o sinteză a constatări­lor corpului de con­trol al ministerului și s-au purtat disc.­Primele zile ale noului an au găsit colectivul Editurii di­­nalitice­ și pedagogice în plină activitate pentru realizarea bo­gatei producții edi­toriale planificate pentru 1970. In sub­stanțial progres față de anii precedenți, tirajul total al lucră­rilor va fi de peste 20 milioane de exempla­re, însumînd peste 1­300 de titluri. In domeniul învă­țămîntului de cultu­ră generală, viitoare­le apariții vor oglin­di importantele mo­dificări intervenite în uii. In cadrul dezba­terilor s-a pus un accent deosebit pe realizarea planului de școlarizare, des­fășurarea procesului instructiv - educativ cu referire specială la organizarea și des­fășurarea practicii pedagogice, încadra­rea liceelor și institu­telor pedagogice de învățători cu perso­nal didactic bine pregătit și asigurarea unor cît mai bune condiții didactico-ma­­teriale. Lucrările acestei consfătuiri vor fi prezentate pe larg în numărul viitor al gazetei noastre. " * In ziua de 8 ianu­arie au tute, cu fost dezică­inspectorii generali de la in­spectoratele școlare județene, sub condu­cerea conf. univ. Tra­ian Pop, adjunct al ministrului învăță­mîntului, probleme privind investițiile pe anul 1970 alocate planurile de învățâ­­mînt și în programe­le școlare. Printre : ít.UxiXU-iüí wie- U5 te *• re se pregătesc ora actuală se numă­ra­ră, în primul Abecedarul rînd în limba română și în limbile naționalită­ților conlocuitoare, adresat copiilor de 6 ani și elaborat pe ba­za noii plificate, scrieri și m­ulte nou­tăți , primele manua­le de clasa a III-a destinate învățării limbilor italiană și spaniolă; Cunoștin­țe despre natură, cla­sa a III-a . Cunoș­tințe despre natură și învățămîntului de cultură generală, do­tarea școlilor cu ma­terial didactic, con­tinuarea activității pentru generalizarea învățămîntului de 10 ani calendarul lu­crărilor de numire și transferare a per­sonalului didactic pentru anul școlar 1970-1971, planul de școlarizare, bibliote­cile școlare și altele. Au fost discutate, de asemenea, o serie de probleme cu privire la îmbunătățirea ac­tivității liceelor de specialitate. In cadrul ședinței au fost clarificate o serie de probleme ridicate de inspec­torii generali jude­țeni și s-au dat în­drumări concrete în­ legătură cu organiza­rea și activității desfășurarea școlilor, pentru a asigura tra­ducerea în viață a sarcinilor ce decurg din documentele Con­gresului al X-lea al partidului. oni, clasa a V-a , ma­nualele de geografie și agricultură pen­. , . ,..1.­ ^ ,­­r „ « manualul de literatu­ră pentru copii des­tinat elevilor licee­lor pedagogice. In sfîrșit, inedite vor fi toate manualele pen­tru clasa a X-a a școlii generale de 10 ani. împreună cu ma­nualele reeditate și cu cele ripvizuite pen­tru învățămîntul de cultură generală se vor tipări pînă la în­ceputul anului șco­lar 1970-71 în total 627 de titluri. Manualele noului an Elevi români Ucenicii penelului, atît de numeroși în școlile noastre, au înregistrat in anul care s-a încheiat re­cent consacrări ale unui evident talent — și aceasta nu nu­mai pe plan național, ci și peste hotare. Pot fi amintite în acest sens Bienala internațională de pic­tură pentru copii de la Caracas, unde au fost trimise 40 de lu­crări dintre care participanți la multe au obținut di­plome și mențiuni, expoziția de la Novi­­sad, unde o lucrare semnată de eleva Georgeta Vasilescu din București a ob­ținut medalia de bronz, sau expoziții­le internaționale de la Gairo, Tokio, din Chile și India, la ca­re elevii noștri au fost prezenți cu nu­meroase lucrări. Și în anul acesta tinerii ucenici ai pe­ „Expo 70“ aelului din școlile ro­mânești vor partici­pa la o serie de ma­nifestări internațio­nale. Cea mai impor­tantă dintre ele se anunță a fi expoziția de la Osaka (Japo­nia), grosul cu tema „Pro­și armonia umanității“, care va avea loc între martie și septembrie 1970 în cadrul vestitei „Ex­po ’70“. Probleme ale educației ideologico-politice a tineretului școlar Pregătirea multilaterală pentru muncă și pentru viață a generați­ilor care vor constitui schimbul de mîine, creșterea lor în spiritul dragostei și devotamentului față de patrie, față de partid și popor reprezintă laturi importante ale e­­ducației ideologico-politice a tine­retului școlar. Ele se împletesc cu educarea atitudinii înaintate față de muncă și învățătură, cu dez­voltarea simțului responsabilității sociale, cu activizarea elevilor în munca social obștească drept pre­mise ale educării concepției mate­­rialist-dialectice despre lume și viață, ale formării convingerilor politice, patriotice și internaționa­liste, ale cultivării atitudinii civice înaintate. Formarea unei conștiințe politi­ce înaintate la elevi, realizarea concordanței dintre aspirațiile lor și cerințele societății socialiste, dintre intenții, năzuințe, idealuri și conduita reală, exprimată prin participarea activă și efectivă, conștientă și entuziastă la îndato­ririle ce le revin, solicitare care le dă sentimentul rolului lor social imediat și de perspectivă, repre­zintă coordonate importante ale a­­cestui proces educativ. Rolul hotărîtor în educația ideo­logică, socială, civică și politică a tineretului revine procesului de învățămînt, școlii, principal canal de difuzare a științei și culturii, de îmbogățire a minții, de modelare a caracterelor și de formare cetățe­nească a tinerelor generații. Pre­darea științelor sociale, valorifica­rea educativă profundă a conținu­tului obiectelor de învățămînt constituie căile principale pentru înfăptuirea sarcinilor școlii în a­­cest domeniu. S-au obținut, fără îndoială, succese importante și s-a acumulat o experiență bogată și valoroasă în această privință. Este însă util să concentrăm atenția noastră, a cadrelor didactice, asu­pra unora dintre neajunsurile e­­xistente. Ne punem cu toții întrebarea : cum să evităm conformismul, ati­tudinea de însușire formală a in­fluențelor educativ-politice ? Sunt elevi care cunosc principalele teze ale politicii partidului nostru, dar continuă să acționeze într-un mod care nu exprimă asimilarea în fapt a acestor cunoștințe. Or, acesta este unul dintre aspectele forma­lismului în munca de educație po­litică, avînd consecințe negative însemnate pe planul formării con­științei. Important este nu atît d­­e cunoștințe politica are ele­vul, ci care sînt convingerile și sentimentele sale, în ce măsură se transformă ele în atitudini consec­vente. Pentru aceasta trebuie însă luat în considerare procesul edu­cării în întreaga sa complexitate, el trebuie privit din ambele sale laturi, nu numai de la profesor spre elev, ci și de la elev spre pro­fesor. Eficiența procesului educa­tiv nu se rezumă și nu poate fi a­­preciată numai prin ceea ce face profesorul, oricît de pregătit și de bine intenționat ar fi el, ci mai cu seamă prin ceea ce și cum recep­ționează, reține și asimilează ele­vul. Abia în această „instanță" putem vorbi de eficiența reală a procesului de educație politică. E­­levul nu este un obiect pasiv, ci un subiect activ cu mentalități, năzuințe, preocupări, cu reacții și atitudini specifice, care trebuie luate atent în considerare in mun­ca educativă. Fondul problemei este cum an­gajăm acest subiect în procesul de formare a conștiinței socialiste, în procesul de formare filozofică, ce­tățenească, morală ș.a.m.d. Din a­­cest punct de vedere cred, și mă folosesc de data aceasta de expe­riența mea nu prea îndepărtată, ca profesor de științe sociale, că sînt neajunsuri și în procesul de învă­țămînt și în procesul educativ ce se desfășoară dincolo de procesul de învățămînt. In predarea știin­țelor sociale, de pildă, se discută adesea mult despre cantitatea in­formațională, despre selecționarea materialului, despre modul de a-l face convingător, dar nu îndea­juns despre măsura în care elevul este angajat într-un dialog viu, de măsura în care elevul participă la dezbaterea acestor teze, ceea ce este în ultimă instanță hotărîtor, deoarece nu prezintă importanță dacă el reproduce corect, complet tezele pe care le predăm, ci dacă el integrează aceste cu­noștințe in spiritul, în concepția și atitudinile sale. Ora de econo­mie politică sau de marxism-leni­nism trebuie să ofere elevului un prilej de clarificare și ea nu poate deveni un prilej de clarificare atît timp cît elevului nu i se creează condiții psihologice propice ca el să-și exprime toate nedumeririle sale. La vîrstă aceasta tînărul gîn­­dește, ceea ce înseamnă că adoptă, iar uneori „mimează“, într-un a­­numit fel, o atitudine politică sau alta. Nu aparențele sînt cele mai semnificative pentru a caracteriza atitudinile și conștiința sa politică, și de aceea predarea și însușirea cunoștințelor politice trebuie să fie străină de­ orice fel de scolasticism, de orice fel de rutină sau unilate­ralitate. In această direcție nu poate exista o soluție decit pe li­nia preocupării foarte concrete și serioase pentru ca tînărul, care este în devenire cetățeanul de mîi­ne, să poată deveni un angajat po­litic activ, adică să-și exprime puncte de vedere, să pună între­bări, să participe cu încredere la dezbaterea tezelor, să purtăm cu el un dialog activ Dacă această cerință și permanentă fundamen­tală este înțeleasă, metode și pro­cedee se găsesc și practica con­firmă că sunt suficiente posibili­tăți pentru a face din elev un par­ticipant activ și interesat la dez­baterea și însușirea acestor pro­bleme. Pornind de la aceleași conside­rente doresc să subliniez necesita­tea de a acorda atenție sporită ca­lității și metodicii desfășurării in­formărilor politice care se organi­zează cu elevii. Mi se pare total străin spiritului în care a fost con­cepută această importantă acțiune de educație, de a preciza sub for­ma unor rețete cum să se desfă­șoare această informare politică. De ce ? Pentru că o astfel de în­țelegere a Informării politice ig­noră un lucru fundamental — ce­rințele elevului față de această ac­țiune. Este foarte important ca ceea ce prezentăm la informarea politică să vină în întîmpinarea problemelor pe care și le pune e­­levul, a acelor chestiuni care lui nu-i sunt suficient de clare și în care așteaptă lămuriri. Dacă in­formarea politică va fi concepută ca o lecție și sistemul didactic, desfășurată după apare pericolul de a aluneca pe deasupra interese­lor reale ale celor cărora trebuie să li se adreseze aceasta. Pornind de la procesul de invă­­țămînt la informarea politică și de la aceasta la ora de dirigenție, relevînd necesitatea asigurării u­­nității, complementarității și inter­­relaționării acestor conținutului educației elemente ale ideologico­­politice, considerăm util să eviden­țiem și posibilitățile ample ce pot și trebuie să fie valorificate în a­­celași sens în sfera educației care se desfășoară în afara procesului de învățămînt. Ne referim la acti­vitatea extrașcolară și în mod de­osebit la munca educativ-politică desfășurată în cadrul colectivului pionieresc, în și prin intermediul activității pionierești. Numeroase sînt potențele educative ale aces­tei activități. Anul de curînd în­cheiat a prilejuit numeroase ac­țiuni cu puternice efecte educative în rîndurile pionierilor și școlari­lor. Nu a existat unitate de pio­nieri de pe cuprinsul țării care să nu fi organizat acțiuni pentru cu­noașterea trecutului de luptă al poporului nostru, a realizărilor ob­ținute în opera de edificare a so­cialismului, a bogățiilor și frumu­seților patriei. Sute de mii de pio­nieri din toate județele țării au vi­zitat Expoziția Realizărilor Econo­miei Naționale, Muzeul de istorie a Partidului Comunist, a mișcării revoluționare și democratice din România, obiective economice și social-culturale de o importanță deosebită. Aceste vizite, excursii și drumeții au creat copiilor posi­bilitatea să ia contact, în mod ne­mijlocit, cu realitățile și realizările prezentului socialist, să întreză­rească drumul pe care-l va par­curge harnicul și talentatul nostru popor în următorii ani. Demnă de atenție în acest sens este acțiu­nea inițială și organizată de con­siliul municipal București al Or­ganizației Pionierilor cu tema „Pe urmele insurecției naționale anti­fasciste — august 1944“, care a an­trenat detașamentele și unitățile Conf. univ. VIRGILIU RADULIAN (Continuare In pag. 3-a)

Next