Gazeta Învățământului, 1970 (Anul 22, nr. 1024-1069)
1970-01-09 / nr. 1024
Proletari ’ fárle, unisi-vá! Anul XXII Nr. 1024 EDITATĂ DE MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI ȘI COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚÂMÎNT ȘI CULTURĂ 358, asa Vineri 9 ianuarie 1970 4 pagini 25 bani ANUL INTERNAȚIONAL AL EDUCAȚIEI La 17 decembrie 1968, cea de a XXIII-a sesiune a Adunării Generale a O.N.U. proclama oficial anul 1970 ca An Internațional al Educației. Adunarea Generală aproba atunci programul de acțiune elaborat de către U.N.ESCO pe baza rezoluțiilor adoptate în unanimitate la cea de-a XV-a sesiune a Conferinței Generale Rațiunile care au stat la baza proclamării Anului , Internațional al Educației sînt lesne de înțeles Importanța învățămîntului pentru viața și activitatea popoarelor nu mai trebuie demonstrată, mai ales în societatea contemporană, ale cărei exigențe în materie de formare de cadre sînt din zi în zi mai mari ; preocupările UN.E.S.C.O. pentru problemele invațamintului sînt bine cunoscute ca ocupînd un loc de prim ordin , cu toate realizările din acest domeniu, situația învățâm frftului și educației, la scară mondială, mai are încă numeroase carențe. După cel de-al doilea război mondial, lumea a fost confruntată cu o multitudine de probleme a căror rezolvare trebuia căutată, poate în primul rînd, în situația învățămîntului. Analfabetismul devenise în multe părți ale lumii fenomen de masă, un număr uriaș de copii de vîrstă școlară nu erau cuprinși în învățămînt, cadrele necesare dezvoltării economice și sociale se formau la întîmplare și pe o scară redusă, un vast studiu întreprins de UNESCO în 1957, avînd drept temă „Analfabetismul în lume la mijlocul secolului XXI, demonstra gravitatea situației Peste 44% din populația globului care depășea vîrsta de 15 ani — aproximativ 700 de milioane de persoane, locuind îndeosebi în țări în curs de dezvoltare — era complet analfabetă. Folosind criteriul mai riguros al capacității populației de a juca un anumit rol în societate, studiul stabilea un procent mult mai mare — 65%. Un număr impresionant de copii — 250 de milioane — nu frecventau nici un fel de școală Studiul atrăgea atenția lumii întregi, cu trei ani înainte de lansarea, în 1960, a primului Deceniu al Națiunilor Unite pentru dezvoltare, asupra situației învățămîntului. U.N.E.S.C.O., unele organizații inter-guvernamentale și neguvernamentale, guvernele unor state au luat un șir de măsuri menite să schimbe situația în domeniul învățămîntului. Experți ai U.N.E.S.C.O. s-au deplasat în cea mai mare parte a țărilor în curs de dezvoltare pentru a sprijini organizarea unor rețele de învățămînt și stabilirea unor sisteme de învățămînt, pentru crearea unui mecanism de planificare adaptat la nevoile locale și pentru fixarea bugetelor în acest domeniu. pentru a contribui la planificarea și aplicarea programelor de alfabetizare în colaborare cu unele state în curs de dezvoltare . N.E.S.C.O a organizat conferințe regionale ale miniștrilor învățămîntului, cu care prilej au fost definite obiectivele dezvoltării Învățămîntului, au fost analizate problemele mai importante din acest domeniu, au fost fixate prioritățile. Au fost organizate și conferințe ale miniștrilor învățămîntului cu participarea miniștrilor responsabili cu planificarea economică. în sfîrșit, în 1965, a avut loc la Teheran Congresul mondial al miniștrilor învățămîntului pentru lichidarea analfabetismului-UNESCO a acordat întotdeauna un loc important în activitatea sa pregătirii cadrelor didactice și problemelor de planificare. Numai în Africa Neagră UNESCO, a participat, cu concursul programului Națiunilor Unite pentru dezvoltare (PNUD), la înființarea a 20 de școli normale care, începînd din 1970, vor forma anual 2 000 de profesori pentru învățămîntul secundar. Sprijinul acordat de UNESCO în diversele forme amintite a dat rezultate dintre cele mai îmbucurătoare : între 1960—1965 numărul elevilor din școlile elementare a învățămîntul crescut cu 27%, din secundar cu 22% și din învățămîntul superior cu 40% Astfel, în 1965 numărul general al elevilor era de 304 milioane în școlile primare, 91 milioane in școlile secundare și peste 18 milioane în invățămîntul superior, adică respectiv 74%, 22%, 4,4% din grupele de vîrstă corespunzătoare. Paralel cu aceasta, cheltuielile afectate sectorului de învățămînt au înregistrat o creștere simțitoare. Cu toate acestea, problemele nerezolvate din domeniul învățămîntului sunt încă numeroase. Conferința miniștrilor învățămîntului din Europa, reunită la Viena în 1967, a reliefat cu stringență acest lucru, subliniind necesitatea punerii învățămîntului în slujba expansiunii economice și sociale, îndeosebi în țările în curs de dezvoltare. Aceste țări întîmpină numeroase dificultăți atunci cînd își pun problema construirii de școli, a pregătirii de cadre didactice, a tipăririi de manuale și alte materiale cu caracter pedagogic Chiar și în domeniul •iifav‘• șarjî. în. *vi fot înregistrate numeroase succese în ultimii 10 ani, mai sînt^culte lucruri de rezolvat. De asemenea reforma și modernizarea metodelor pedagogice și a conținutului programelor școlare nu au progresat pe măsura dorințelor și a necesităților. Structura învățămîntului, mai ales în țările care și-au cîștigat recent independența, se menține încă imperfect. Dacă luăm în considerare modul de a lucra în perspectivă al UNESCO în domeniul învățămîntului, ca și dorința acestei organizații de a găsi remedii eficace, vom înțelege mai bine cuvintele generale rostite de directorul UN.E.S.C.O., René Maheu, în momentul proclamării Anului Internațional al Educației : „Anul Internațional al Educației este mai mult decît o simplă celebrare! Scopul său trebuie să fie promovarea unei acțiuni concertate a statelor membre ale comunității internaționale, avînd patru obiective principale: a face bilanțul situației învățămîntului din lumea întreagă, a concentra atenția asupra unui anumit număr de exigențe majore atît pentru extinderea cît și pentru ameliorarea învățămîntului, a spori resursele disponibile pentru învățămînt și a întări cooperarea internațională“. Aflat la hotarul dintre cele două decenii ale dezvoltării, Anul Internațional al Educației are menirea de a stimula, de a ajuta și a susține statele membre în acțiunile lor de natură să favorizeze o abordare nouă și dinamică a problemelor pe care le pune dezvoltarea resurselor umane. Rolul comun al tuturor instituțiilor internaționale unite este de a mobiliza energiile și a stimula inițiativele în domeniul educației și al pregătirii de cadre.In 1970, mai multe conferințe regionale și internaționale — Conferința mondială asupra învățămîntului agricol, organizată de F.A.O., Conferința internaționațiune publică, cea sesiune a Conferm U.N.E.S.C.O., Colorilor de universa, care va avea loc In acest an — vin , fără îndoială, o reevaluarcă a învățămîntului din ilea contemporană- Conferința Generală a N.E.S.C.O. va adopta un raport care va fi supus Adunării Generale. Statul român a acordat și a MARCEL GHIBERNEA director al relațiilor culturale din Ministerul Afacerilor Externe (Continuare în pag. 3-a) Simbol mondial pentru Anul Interducației, acest desen a fost creat de artistul france Jely. El a fost oferit U.N.E.S.C.O.-ului de către Asoc.■ ,■ ■ [UNK]tonală a Artelor Plastice. Cercurile concentrice de abstract al Omului iluminat de J ■ Modalități de lucru in laboratorul lingvistic — pag. 2 Consfătuiri de lucru la Ministerul Învățămîntului Ministerul învățămîntului a organizat în ziua de 7 ianuarie a.c. o consfătuire de lucru participat la care au directorii liceelor și institutelor pedagogice de învățători și educatoare din întreaga țară inspectorii generali de la inspectoratele școlare județene, cadre de conducere din aparatul ministerului și din alte instituții. Lucrările au fost conduse de conf. univ. Traian Pop, adjunct al ministrului învățămîntului. In prima parte a consfătuirii s-a dezbătut proiectul planului de învățămînt al liceelor pedagogice. A urmat apoi o analiză a activității liceelor pedagogice și institutelor pedagogice de învățători și educatoare, în care scop s-a prezentat o sinteză a constatărilor corpului de control al ministerului și s-au purtat disc.Primele zile ale noului an au găsit colectivul Editurii dinalitice și pedagogice în plină activitate pentru realizarea bogatei producții editoriale planificate pentru 1970. In substanțial progres față de anii precedenți, tirajul total al lucrărilor va fi de peste 20 milioane de exemplare, însumînd peste 1300 de titluri. In domeniul învățămîntului de cultură generală, viitoarele apariții vor oglindi importantele modificări intervenite în uii. In cadrul dezbaterilor s-a pus un accent deosebit pe realizarea planului de școlarizare, desfășurarea procesului instructiv - educativ cu referire specială la organizarea și desfășurarea practicii pedagogice, încadrarea liceelor și institutelor pedagogice de învățători cu personal didactic bine pregătit și asigurarea unor cît mai bune condiții didactico-materiale. Lucrările acestei consfătuiri vor fi prezentate pe larg în numărul viitor al gazetei noastre. " * In ziua de 8 ianuarie au tute, cu fost dezicăinspectorii generali de la inspectoratele școlare județene, sub conducerea conf. univ. Traian Pop, adjunct al ministrului învățămîntului, probleme privind investițiile pe anul 1970 alocate planurile de învățâmînt și în programele școlare. Printre : ít.UxiXU-iüí wie- U5 te *• re se pregătesc ora actuală se numărară, în primul Abecedarul rînd în limba română și în limbile naționalităților conlocuitoare, adresat copiilor de 6 ani și elaborat pe baza noii plificate, scrieri și multe noutăți , primele manuale de clasa a III-a destinate învățării limbilor italiană și spaniolă; Cunoștințe despre natură, clasa a III-a . Cunoștințe despre natură și învățămîntului de cultură generală, dotarea școlilor cu material didactic, continuarea activității pentru generalizarea învățămîntului de 10 ani calendarul lucrărilor de numire și transferare a personalului didactic pentru anul școlar 1970-1971, planul de școlarizare, bibliotecile școlare și altele. Au fost discutate, de asemenea, o serie de probleme cu privire la îmbunătățirea activității liceelor de specialitate. In cadrul ședinței au fost clarificate o serie de probleme ridicate de inspectorii generali județeni și s-au dat îndrumări concrete în legătură cu organizarea și activității desfășurarea școlilor, pentru a asigura traducerea în viață a sarcinilor ce decurg din documentele Congresului al X-lea al partidului. oni, clasa a V-a , manualele de geografie și agricultură pen. , . ,..1. ^ ,r „ « manualul de literatură pentru copii destinat elevilor liceelor pedagogice. In sfîrșit, inedite vor fi toate manualele pentru clasa a X-a a școlii generale de 10 ani. împreună cu manualele reeditate și cu cele ripvizuite pentru învățămîntul de cultură generală se vor tipări pînă la începutul anului școlar 1970-71 în total 627 de titluri. Manualele noului an Elevi români Ucenicii penelului, atît de numeroși în școlile noastre, au înregistrat in anul care s-a încheiat recent consacrări ale unui evident talent — și aceasta nu numai pe plan național, ci și peste hotare. Pot fi amintite în acest sens Bienala internațională de pictură pentru copii de la Caracas, unde au fost trimise 40 de lucrări dintre care participanți la multe au obținut diplome și mențiuni, expoziția de la Novisad, unde o lucrare semnată de eleva Georgeta Vasilescu din București a obținut medalia de bronz, sau expozițiile internaționale de la Gairo, Tokio, din Chile și India, la care elevii noștri au fost prezenți cu numeroase lucrări. Și în anul acesta tinerii ucenici ai pe „Expo 70“ aelului din școlile românești vor participa la o serie de manifestări internaționale. Cea mai importantă dintre ele se anunță a fi expoziția de la Osaka (Japonia), grosul cu tema „Proși armonia umanității“, care va avea loc între martie și septembrie 1970 în cadrul vestitei „Expo ’70“. Probleme ale educației ideologico-politice a tineretului școlar Pregătirea multilaterală pentru muncă și pentru viață a generațiilor care vor constitui schimbul de mîine, creșterea lor în spiritul dragostei și devotamentului față de patrie, față de partid și popor reprezintă laturi importante ale educației ideologico-politice a tineretului școlar. Ele se împletesc cu educarea atitudinii înaintate față de muncă și învățătură, cu dezvoltarea simțului responsabilității sociale, cu activizarea elevilor în munca social obștească drept premise ale educării concepției materialist-dialectice despre lume și viață, ale formării convingerilor politice, patriotice și internaționaliste, ale cultivării atitudinii civice înaintate. Formarea unei conștiințe politice înaintate la elevi, realizarea concordanței dintre aspirațiile lor și cerințele societății socialiste, dintre intenții, năzuințe, idealuri și conduita reală, exprimată prin participarea activă și efectivă, conștientă și entuziastă la îndatoririle ce le revin, solicitare care le dă sentimentul rolului lor social imediat și de perspectivă, reprezintă coordonate importante ale acestui proces educativ. Rolul hotărîtor în educația ideologică, socială, civică și politică a tineretului revine procesului de învățămînt, școlii, principal canal de difuzare a științei și culturii, de îmbogățire a minții, de modelare a caracterelor și de formare cetățenească a tinerelor generații. Predarea științelor sociale, valorificarea educativă profundă a conținutului obiectelor de învățămînt constituie căile principale pentru înfăptuirea sarcinilor școlii în acest domeniu. S-au obținut, fără îndoială, succese importante și s-a acumulat o experiență bogată și valoroasă în această privință. Este însă util să concentrăm atenția noastră, a cadrelor didactice, asupra unora dintre neajunsurile existente. Ne punem cu toții întrebarea : cum să evităm conformismul, atitudinea de însușire formală a influențelor educativ-politice ? Sunt elevi care cunosc principalele teze ale politicii partidului nostru, dar continuă să acționeze într-un mod care nu exprimă asimilarea în fapt a acestor cunoștințe. Or, acesta este unul dintre aspectele formalismului în munca de educație politică, avînd consecințe negative însemnate pe planul formării conștiinței. Important este nu atît de cunoștințe politica are elevul, ci care sînt convingerile și sentimentele sale, în ce măsură se transformă ele în atitudini consecvente. Pentru aceasta trebuie însă luat în considerare procesul educării în întreaga sa complexitate, el trebuie privit din ambele sale laturi, nu numai de la profesor spre elev, ci și de la elev spre profesor. Eficiența procesului educativ nu se rezumă și nu poate fi apreciată numai prin ceea ce face profesorul, oricît de pregătit și de bine intenționat ar fi el, ci mai cu seamă prin ceea ce și cum recepționează, reține și asimilează elevul. Abia în această „instanță" putem vorbi de eficiența reală a procesului de educație politică. Elevul nu este un obiect pasiv, ci un subiect activ cu mentalități, năzuințe, preocupări, cu reacții și atitudini specifice, care trebuie luate atent în considerare in munca educativă. Fondul problemei este cum angajăm acest subiect în procesul de formare a conștiinței socialiste, în procesul de formare filozofică, cetățenească, morală ș.a.m.d. Din acest punct de vedere cred, și mă folosesc de data aceasta de experiența mea nu prea îndepărtată, ca profesor de științe sociale, că sînt neajunsuri și în procesul de învățămînt și în procesul educativ ce se desfășoară dincolo de procesul de învățămînt. In predarea științelor sociale, de pildă, se discută adesea mult despre cantitatea informațională, despre selecționarea materialului, despre modul de a-l face convingător, dar nu îndeajuns despre măsura în care elevul este angajat într-un dialog viu, de măsura în care elevul participă la dezbaterea acestor teze, ceea ce este în ultimă instanță hotărîtor, deoarece nu prezintă importanță dacă el reproduce corect, complet tezele pe care le predăm, ci dacă el integrează aceste cunoștințe in spiritul, în concepția și atitudinile sale. Ora de economie politică sau de marxism-leninism trebuie să ofere elevului un prilej de clarificare și ea nu poate deveni un prilej de clarificare atît timp cît elevului nu i se creează condiții psihologice propice ca el să-și exprime toate nedumeririle sale. La vîrstă aceasta tînărul gîndește, ceea ce înseamnă că adoptă, iar uneori „mimează“, într-un anumit fel, o atitudine politică sau alta. Nu aparențele sînt cele mai semnificative pentru a caracteriza atitudinile și conștiința sa politică, și de aceea predarea și însușirea cunoștințelor politice trebuie să fie străină de orice fel de scolasticism, de orice fel de rutină sau unilateralitate. In această direcție nu poate exista o soluție decit pe linia preocupării foarte concrete și serioase pentru ca tînărul, care este în devenire cetățeanul de mîine, să poată deveni un angajat politic activ, adică să-și exprime puncte de vedere, să pună întrebări, să participe cu încredere la dezbaterea tezelor, să purtăm cu el un dialog activ Dacă această cerință și permanentă fundamentală este înțeleasă, metode și procedee se găsesc și practica confirmă că sunt suficiente posibilități pentru a face din elev un participant activ și interesat la dezbaterea și însușirea acestor probleme. Pornind de la aceleași considerente doresc să subliniez necesitatea de a acorda atenție sporită calității și metodicii desfășurării informărilor politice care se organizează cu elevii. Mi se pare total străin spiritului în care a fost concepută această importantă acțiune de educație, de a preciza sub forma unor rețete cum să se desfășoare această informare politică. De ce ? Pentru că o astfel de înțelegere a Informării politice ignoră un lucru fundamental — cerințele elevului față de această acțiune. Este foarte important ca ceea ce prezentăm la informarea politică să vină în întîmpinarea problemelor pe care și le pune elevul, a acelor chestiuni care lui nu-i sunt suficient de clare și în care așteaptă lămuriri. Dacă informarea politică va fi concepută ca o lecție și sistemul didactic, desfășurată după apare pericolul de a aluneca pe deasupra intereselor reale ale celor cărora trebuie să li se adreseze aceasta. Pornind de la procesul de invățămînt la informarea politică și de la aceasta la ora de dirigenție, relevînd necesitatea asigurării unității, complementarității și interrelaționării acestor conținutului educației elemente ale ideologicopolitice, considerăm util să evidențiem și posibilitățile ample ce pot și trebuie să fie valorificate în același sens în sfera educației care se desfășoară în afara procesului de învățămînt. Ne referim la activitatea extrașcolară și în mod deosebit la munca educativ-politică desfășurată în cadrul colectivului pionieresc, în și prin intermediul activității pionierești. Numeroase sînt potențele educative ale acestei activități. Anul de curînd încheiat a prilejuit numeroase acțiuni cu puternice efecte educative în rîndurile pionierilor și școlarilor. Nu a existat unitate de pionieri de pe cuprinsul țării care să nu fi organizat acțiuni pentru cunoașterea trecutului de luptă al poporului nostru, a realizărilor obținute în opera de edificare a socialismului, a bogățiilor și frumuseților patriei. Sute de mii de pionieri din toate județele țării au vizitat Expoziția Realizărilor Economiei Naționale, Muzeul de istorie a Partidului Comunist, a mișcării revoluționare și democratice din România, obiective economice și social-culturale de o importanță deosebită. Aceste vizite, excursii și drumeții au creat copiilor posibilitatea să ia contact, în mod nemijlocit, cu realitățile și realizările prezentului socialist, să întrezărească drumul pe care-l va parcurge harnicul și talentatul nostru popor în următorii ani. Demnă de atenție în acest sens este acțiunea inițială și organizată de consiliul municipal București al Organizației Pionierilor cu tema „Pe urmele insurecției naționale antifasciste — august 1944“, care a antrenat detașamentele și unitățile Conf. univ. VIRGILIU RADULIAN (Continuare In pag. 3-a)