Gazeta Învățământului, 1971 (Anul 23, nr. 1070-1086)
1971-01-08 / nr. 1070
Joculmodalitate didactică Teoretic, rațiunea utilizării jocului în procesul didactic la clasele mici, cu atât mai mult la clasa I cu elevi de 6 ani, pare să fie unanim recunoscută. Practic, însă, în activitatea învățătorilor, realizarea legăturii dintre joc și instruire întîmpină deseori o anume rezistență. Se poate constata nu o dată, la unii din cei ce predau in clasele cu elevi de 6 ani, o atitudine destul de rezervată față de folosirea jocurilor. Există, la aceștia, teama că, neefectuînd de fiecare dată o oră întreagă de muncă încordată, n-ar reuși să egaleze nivelul cunoștințelor elevilor de 6 ani cu cel al elevilor de 7 ani și că, astfel, elevii vor pleca din clasa I cu lacune care nu vor mai putea fi recuperate în clasele următoare. în realitate însă Învățătorii care încearcă să lucreze cu copiii de 6 ani la fel cum au lucrat cu cei de 7 ani greșesc profund. E drept că suprasolicitarea exercitată asupra copiilor poate da, pe moment, unele rezultate. Acestea sunt însă iluzorii, pentru că duc treptat la o stare de inhibiție și fac în cele din urmă imposibilă adaptarea copiilor la viața școlară. Datele pedagogiei moderne, ca și practica muncii școlare, demonstrează că in munca cu elevii de 6 ani este neapărat necesar să se aibă în vedere procesele psiho-fizice și elementele caracteristice structurii copilului de această vîrstă — emotivitatea, memoria verbal logică, necesitatea de mișcare, caracterul concret al gîndirii etc. Problema cea mai acută care se cere a fi rezolvată încă de la început este găsirea mijloacelor pentru captarea și menținerea atenției, deoarece la copiii de 6 ani atenția obosește la scurt timp după începerea activității intelectuale. De aci decurge necesitatea completării orei prin jocuri plăcute și variate, de natură să asigure alternarea atenției voluntare cu cea involuntară. Aceasta este chestiune esențială și de modul cum este ea soluționată depinde adaptarea copilului la o muncă organizată. Și, pentru a Înlătura teama că în felul acesta nu dăm destule cunoștințe copilului, avem largi posibilități de a lega organic jocurile didactice de lecția propriu-zisă. Iată, cu titlu de exemplu, cîteva jocuri pe care le-a folosit cu bune rezultate Învățătoarea Dorina Bucur, de la Școala generală nr. 1 din Alba Iulia și pe care ni le relatează. — La secția „Cuvîntul format dintr-o silabă”, după ce am predat cunoștințele propriu-zise, am făcut un scurt joc de mișcare. Apoi, după pauză un mic „suspense" , i-am anunțat pe copii că le voi spune o ghicitoare la care trebuie să fie foarte atenți și că vom organiza un mic concurs pentru a vedea cine ghicește mai repede răspunsul. Răspunsul, ușor de aflat, al celor cîteva versuri alcătuite anume pentru puterea de înțelegere a copiilor, era un cuvint format dintr-o silabă. La o lecție de matematici am adus la catedră jetoane cu cifrele 0—10. Jocul cerea ca elevul vizat să alerge la catedră, să scoată din cutie un jeton oarecare și apoi să scrie pe tablă numărul înscris pe jeton. La o lecție de cunoștințe despre natură am așezat pe catedră plicuri ce conțineau grupe cu ilustrații având drept subiect animale domestice și sălbatice, fructe și legume etc. Apoi, prin aruncarea unei batiste colorate și înnodate, am desemnat cîțiva elevi care au avut sarcina de a extrage câte o ilustrată și a o descrie. Jocuri de acest fel se pot organiza la aproape fiecare lecție. Pentru a-i deprinde pe copii să denumească acțiuni după ce le-au recunoscut, să le observe și să formuleze corect comunicări în legătură cu ele, învățătoarea Marcela Peneș, din Călărași, mimează sau execută o acțiune (citește o carte, cîntă la vioară etc.), iar apoi le cere elevilor să numească acțiunea respectivă formulînd propoziții dezvoltate. Elevul care a dat cel mai frumos răspuns primește la riodul său dreptul de a executa și el o acțiune. Un alt joc folosit de această învățătoare are menirea de a face cunoscute copiilor unele meserii și uneltele corespunzătoare acestora, îmbogățindu-le totodată vocabularul. Ea le spune că are o mulțime de obiecte pe care trebuie să le împartă celor ce le folosesc de obicei. Elevilor le face plăcere să o ajute la această operație. Obiectele care urmează să fie împărțite sunt desenate pe tablă sau pe jetoane. Elevii arată într-o propoziție cum se numește obiectul și in alta la ce folosește. Alte jocuri sunt utilizate de M. Peneș pentru a dezvolta imaginația, deprinderile și îndemînarea elevilor. De pildă, învățătoarea desenează diferite figuri geometrice cerînd elevilor să completeze desenul început, cu scopul de a obține cu mai multe scheme ale unor imagini care au la bază aceeași figură geometrică. Jocul „Magazinul cu jucării” are drept scop verificarea deprinderilor de calcul oral. El se desfășoară astfel: pe catedră se află diverse jucării in dreptul cărora sînt notate prețuri, iar alături se află o casetă cu cîteva bancnote și monede. „Cumpărătorul" cere una sau două jucării. Vînzătorul îi comunică prețul. „Cumpărătorul" numără singur banii și plătește. Prezentînd cîteva din jocurile utilizate de cele două învățătoare din Călărași și din Alba Iulia am vrut să oferim celor ce predau la clasa I cîteva exemple dintr-o imensă sferă de posibilități. Intr-adevăr, la dispoziția învățătorilor stă o foarte mare varietate de jocuri, care se lasă greu incorporate intr-o schemă satisfăcătoare. J. Piaget grupează jocurile în trei categorii : jocuri-exerciții, Jocuri cu reguli și Jocuri simbolice. Fiecare din aceste categorii cuprinde la rîndul său subgrupe. Astfel, Jocurile exerciții pot fi senzorio-motorii (sau de mînuire) și de exercitare a gindirii. Jocurile cu reguli pot fi după Piaget, senzoriale (cu mingea, cu bile etc.), intelectuale (cu cărți, cu tabele etc.), cu competiții și reguli incluse în coduri complicate abstracte. Clasificarea făcută de Piaget are la bază criterii psihologice. Ursula Șchiopu, luînd drept criteriu natura activității antrenante, clasifică jocurile în jocuri de creație și jocuri de reguli. Oricum le-am clasifica, important este să le folosim — și să le folosim in chip cît mai util, cit mai bine adaptat sarcinilor didactice. V. OCTAVIAN Optez pentru analiza textului 6 Disciplină introdusă în ultimii ani în planul de învățămînt al liceelor de cultură generală, cu scopul de a asigura tineretului nostru școlar un orizont intelectual mai larg, la nivelul dezvoltării generale a societății actuale, istoria literaturii universale ridică probleme care nu pot fi neglijate și a căror rezolvare cere perfecționarea continuă a manualelor și programelor școlare, ca și a pregătirii profesorilor de specialitate. Manualul repartizează întregul material de studiu în 34 de capitole, corespunzînd marilor etape de dezvoltare a literaturii (Renașterea, clasicismul, luminismul etc.). Aproape fiecare lecție are două componente distincte : prezentarea generală a curentului, direcției sau mișcării literare și prezentarea literaturii propriu-zise din cadrul curentului respectiv. In prezentarea primei componente profesorul poate urma două căi. Adoptând pe cea dinții el trebuie să țină seama de cunoștințele dobîndite de elevi la lecțiile de literatură română, limbi străine și istorie, realizînd o sistematică atentă corelare a acestor cunoștinși țe, îmbogățindu-le cu datele necesare înțelegerii optime a fenomenului literar studiat. Calea doua face abstracție de cunoștințele anterioare ale elevilor, prezentîndu-le o expunere completă. Ambele procedee au avantajele și dezavantajele lor. Predarea bazată pe cunoștințele anterioare permite o economie de timp, dar ea este susceptibilă de lacune, dată fiind dificultatea de a realiza o imagine exactă a cunoștințelor pe care elevii le posedă deja. De aceea personal am recurs la cea de a doua modalitate, căutînd să aduc în discuție, pe cît posibil, numai elementele strict necesare, pentru a epuiza în cadrul unei ore întregul material afectat, în general elevii sînt orientați în marile curente, mișcări și direcții literare. Un elev din clasa a Xl-a, de pildă, cunoaște elementele esențiale privitoare la romantism, realism, simbolism etc., așa incit — din acest punct de vedere — sarcina profesorului e facilitată. Probleme mai complexe ridică cea de a doua componentă a lecției — și anume cea care constă în prezentarea materialului literar propriu-zis. Natura acestor probleme poate fi mai bine apreciată dacă ne referim la un singur exemplu din multele care se pot da. De pildă, pentru lecția „Luminismul în Anglia" sunt prevăzuți scriitorii Daniel Defoe, Henry Fielding și Jonathan Swift Ținînd seama de faptul că este prima lecție care abordează curentul luminist, o parte a ei va fi destinată, firește, prezentării generale a curentului, așa încît, eliminînd și cele 10—15 minute rezervate verificării, rămîn pentru predarea literaturii luministe engleze (ilustrată în cazul de față prin scriitorii citați), aproximativ 30 de minute. Firește, o aprofundare a materialului literar în acest interval de timp este imposibilă și profesorul este pus să aleagă între două alternative : o prezentare sumară a întregului material, sau analiza unui text considerat mai semnificativ și simpla indicare a celorlalți scriitori cu operele lor reprezentative. Optez pentru analiza textului, fără excluderea totală a celeilalte modalități — întrucîtva în felul în care procedează Erich Auerbach în „Mimesis“. (După cum se știe, Auerbach desprinde dintr-un fenomen artistic de ansamblu o singură operă considerată caracteristică, iar din această operă numai un fragment, menit să sugereze maniera de reprezentare a realității într-o anumită etapă a istoriei literaturii). Alegerea textului pentru analiză reclamă desigur o deosebită grijă, intrucît el trebuie să ilustreze în modul cel mai convingător ideile esențiale ale autorului sau chiar ale unui curent considerat în totalitatea sa. La lecția dată ca exemplu (Luminismul în Anglia) se cer evidențiate, între altele, nuanțele gîndirii politice în epoca luministă, așa cum se reflectă ele în concepția lui Defoe și Swift: în vreme ce Defoe încheia prima parte a descrierii călătoriilor lui Robinson — cea mai importantă — cu momentul în care colonia întemeiată de erou ajunge la o formă ideală de orînduire burgheză, eroul lui Swift, Gulliver, începe cu finalul la care ajunsese Robinson, pentru ca la sfîrșitul evoluției să tăgăduiască tot ce afirma Defoe cu privire la presupusa orînduire ideală. Analiza minuțioasă a unui fragment bine ales din opera lui Swift va fi in măsură, da asemenea caz, să aducă prețioase precizări în legătură cu concepția celor doi luminiștri, punctînd deosebirile esențiale și, în timp, va constitui un bun același prilej pentru relevarea disponibilităților satirice ale operei lui Swift. Cu totul în altă ordine de idei vreau să mă refer și la importanța pe care o prezintă stabilirea unor permanente corelații în cadrul lecțiilor de literatură universală. Făcînd astfel de corelații, urmăresc să dau elevilor mei prilejul de a cunoaște, într-o perspectivă amplă, circulația unor motive literare de-a lungul veacurilor. Se arăt astfel că unele din „Metamorfozele“ lui Apuleius, de pildă, au fost folosite de Boccaccio, La Fontaine, Shakespeare, întrucîtva de Cervantes și Rabelais. Semnalez, de asemenea, în limita posibilităților pe care le oferă timpul, izvorul permanent pe care l-au constituit operele literare pentru creații muzicale remarcabile. De pildă, amintesc elevilor că tragediile lui Sofocle și Euripide i-au inspirat pe Gluck, George Enescu, Richard Strauss, că piesele lui Shakespeare stau la baza unor lucrări ca „Falstaff“ de Verdi, „Hamlet“ de Ceaikovski, „Visul unei nopți de vară" de Felix Mendelssohn-Bartholdy, „Otello" de Rossini și „Otello" de Verdi, ș.a.m.d., că Iacob Mureșanu a compus un număr de șapte operete pe texte din piesele lui Vasile Alecsandri, iar scrierile lui Caragiale au slujit ca izvor operelor „Kir Ianulea" și „Năpasta" de Sabin Drăgoi sau „O noapte furtunoasă" de Paul Constantinescu. Tendința de a lărgi cît mai mult orizontul discuțiilor, fără a scăpa un moment din vedere firul central — formarea unei imagini clare a dezvoltării literaturii universale în decursul veacurilor _ este, după părerea mea, un mijloc de a contribui la făurirea personalității multilaterale a tineretului nostru. VASILE PARFENIE profesor de gradul I — Ineu Cercul de ambarcațiuni de la Casa pionierilor din Galați Liceele de artă oferă adolescenților largi posibilități de dezvoltare și punere in valoare a aptitudinilor și talentului lor. In clișeu . Lucrări de metaloplastic realizate la Liceul de arte plastice din București INSTITUTUL CENTRAL DE PERFECȚiONARE A PERSONALULUI DIDACTIC ANUNȚA I scoaterea la concurs a postului de profesor la catedra de planificare, legislație și administrație școlară, disciplina Conducerea științifică a Invățământului (sociopsihologia organizational), poziția Candidații la concurs vor depune la secretariatul Institutului central de perfecționare a personalului didactic din București, calea Dorobanților nr. 32. In termen de 30 de zile de la data publicării acestui anunț în Buletinul Oficial, Partea II, nr. 284/23 decembrie 1970, cererea de înscriere împreună cu actele și lucrările prevăzute de Legea nr. 6 privind Statutul personalului didactic din Republica Socialistă România, publicată In Buletinul Oficial, Partea I, nr. 33 din 15 martie 1969, și de Instrucțiunile Ministerului Invățămîntului nr. 84539/1969. Concursul se va ține la sediul Institutului central de perfecționare a personalului didactic din București un termen de 2 luni de la expirarea termenului de înscriere. In cinstea aniversării partidului In întâmpinarea glorioasei aniversări a Partidului Comunist Român, în unitățile și detașamentele de pionieri din județul Vîlcea se desfășoară un bogat program de acțiuni, care dinamizează viața de organizație și întărește educația patriotică și cetățenească a copiilor. Astfel, in cadrul acțiunii „Cravata mea — părticică din steagul glorios al partidului” au fost primiți in organizație, in primul trimestru al acestui an școlar, peste 5 000 de pionieri, instituindu-se promoția „A 50-a Aniversare". Un deosebit interes a stirnit in rîndul copiilor acțiunea „Pe urmele Înaintașilor“, care a antrenat numeroase unități de pionieri din județ în organizarea de vizite excursii la Muzeul de istoșire a partidului comunist, a mișcării democratice și revoluționare din România, la Doftana, la expoziții etc. Momente emoționante, cu profunde valențe educative, prilejuiește acțiunea „De la comuniști învățăm cutezanța”, în cadrul căreia au loc întilniri cu cu activiști de foști ilegaliști, partid, cu scriitori și artiști. La rândul lor, multe unități de pionieri — printre care menționăm pe cele de la Olănești-Băi, Horezu, Bodești, Tîrgu-Gingulești, Bălcești, Zătreni, Măciuca, Brezai, Voicești, Zlătărei, Drăgășani, Drăgoiești ș.a. — amenajează muzee care vor cuprinde documente și fotografii ilustrînd lupta și înfăptuirile partidului. In perioada următoare vor avea loc în școli montaje literar-muzicale, simpozioane, concursuri de desene, de fotografii, de poezii și cîntece patriotice, precum și alte manifestări cultural-artistice închinate aniversării. în cadrul acțiunii „Iubitorii de muncă și frumusețe", fiecare unitate de pionieri va sădi 50 de specii de flori și arbuști la monumentele eroilor, in grădinile școlilor, în parcuri, pe marginea șoselelor. De asemenea, pionierii și școlarii vor fi antrenați în acțiunea de bună gospodărire și înfrumusețare a localităților in cadrul concursului „Pentru cea mai frumoasă localitate". Sesiune privind elaborarea lucrărilor științifice și metodice de istorie Pentru a veni In sprijinul muncii de cercetare științifică întreprinsă de cei care predau istoria in invățămîntul de cultură generală și In invățămîntul superior. Societatea de științe istorice a organizat recent la București o sesiune metodico-științifică pe țară cu tema „Modalitatea de elaborare a lucrărilor științifice și metodice de istorie". La lucrările sesiunii au participat delegați ai tuturor filialelor și subfilialelor societății. După cuvîntul de deschidere, rostit de acad. Petre Constantinescu-Iași, președintele societății, participanții au ascultat expunerile „Criteriile de alegere a unui subiect de lucrare științifică și metodică" de prof. emerit dr. Aurelian Iordănescu, „Caracterul lucrărilor științifice de istorie și structura lor" de dr. Dan Berindei, „Caracterul lucrărilor de metodică și structura lor" de Georgian, lect. univ. Lucia „Documentarea în vederea elaborării unei lucrări științifice topice de istorie" de și deprof. univ. dr. docent Aurelian Sacerdoțeanu, „Tehnica elaborării unei lucrări științifice de istorie" de dr. Nichita Adăniloaie și „Tehnica elaborării unei lucrări metodice de istoric" de prof. Maria Vasilescu. Participanții la sesiune au purtat apoi discuții asupra expunerilor prezentate. Simpozion despre educația patriotică a pionierilor și școlarilor In zilele de 28 și 29 decembrie 1970 s-a desfășurat la Academia de studii economice din Capitală un simpozion cu tema „Educația patriotică a pionierilor și școlarilor prin activitățile extrașcolare", organizat de către Consiliul județean Ilfov al Organizației pionierilor. Dedicată celei de a 50-a aniversări a creării P.C.R., această manifestare a prilejuit dezbaterea unor probleme ale activității organizațiilor de pionieri, relevarea contribuției pe care acestea o aduc la educarea patriotică și cetățenească a pionierilor și școlarilor. Au fost prezentate referate privind relația dintre etic și estetic in activitatea desfășurată cu pionierii, criteriile de stabilire a eficienței muncii educative a comandanților de pionieri, contribuția orelor de dirigenție la educația patriotică a pionierilor și școlarilor, munca, factor al educației patriotice a pionierilor și școlarilor etc. Un curs pentru pregătirea de teleprofesori Institutul de științe pedagogice organizează în anul 1971 un curs pentru pregătirea de teleprofesori care să poată elabora și prezenta emisiuni de televiziune școlară Integrate in programa și activitatea școlară. Cursul, care va cuprinde prelegeri, demonstrații, lucrări practice și proiecte de telelecții, va incepe la 16 ianuarie 1971 și se va desfășura in cite o zi pe săptămînă, timp de 20 săptămini. El va avea loc la laboratorul și studioul de televiziune școlară al Institutului de științe pedagogice, care se găsește la Școala experimentală nr. 122 din București, str. Antim nr. 23. Sînt invitați să participe profesori de matematică, fizică, chimie, geografie, biologie, economie politică, muzică și limbi străine, care au o vechime de cel puțin 3 ani in specialitate și sunt încadrați în prezent in licee de cultură generală sau de specialitate, precum și in școli generale post-liceale sau profesionale. v Profesorii care vor absolacest curs vor putea participa in viitor, în cadrul teleșcolii naționale, ca autori de emisiuni de televiziune școlară, ca redactori de emisiuni sau ca prezentatori de telelecții in specialitatea respectivă. Informații suplimentare privind organizarea cursului, activitatea ce se va desfășura, condițiile de participare etc se pot obține la sectorul „Mijloace moderne de învățămînt" sau la secretariatul Institutului de științe pedagogice din București, str. Sfinții Apostoli 14, sector 5. Profesorii care doresc să urmeze cursurile vor completa și vor depune la secretariatul Institutului un formular de inscriere pină la data de 10 ianuarie 1971. In legătură cu lucrările de gradul I Primim din partea Institutului Central de perfecționare a personalului didactic următoarea notă: Din examinarea lucrărilor metodico-științifice prezentate de către cadrele didactice care doresc să obțină gradul I in invățămînt, se constată că unele teme reproduc lucrarea prin care candidații au obținut gradul II. Se face cunoscut tuturor cadrelor didactice — educatoare, învățători, profesori — că lucrările metodico-științifice prezentate In vederea obținerii gradului I se elaborează pe temeiul tematicilor speciale pentru acest grad, publicate în „Gazeta invățămintului" și „Colocvii" ; acestea, in nici un caz nu pot repeta — chiar sub o formă ameliorată și întregită — lucrarea cu ajutorul căreia candidații au obținut gradul II ln invățămint. Cadrele didactice pot primi, la cerere, fie în scris, fie oral, toate indicațiile necesare — în această direcție — de la catedrele de specialitate ale Institutului central de perfecționare a personalului didactic din școlile de cultură generală și ale filialelor sale. Muzeul arheologic școlar Liceul nr. 1 din Timișoara posedă un mic muzeu arheologic și numismatic, ale cărui piese sunt utilizate de profesori pentru predarea lecțiilor de istorie. Muzeul cuprinde un colț de mamut descoperit la Jimbolia și un corn de cerb din epoca paleotitică găsit la Timișoara, precum și numeroase unelte de os și lame de silex, din aceeași epocă. Alte exponate datează din neolitic , topoare de piatră, unelte și lame de silex pentru răzuit și tăiat, greutăți de praștie pentru vînătoare, patină de os folosită pentru a circula pe mlaștinile înghețate, fragmente din vase de tut, fragmente ceramice etc. Epoca daco-romană este ilustrată prin vase dace lucrate roată și alte piese de ceraIamică de factură dacă, fragmente din urne și străchini aparținînd unor morminte de incinerare din prima epocă a fierului, un capac de vas roman, ceramică romană descoperită la Tibiscum (comuna Jupa situată lingă orașul Caransebeș), mozaic pentru pavimentarea locuințelor și castrelor etc. In muzeu se află, de asemenea, o ghiulea de tun din secolul al XVI-lea, ceramică din secolele XVI— XVIII și o deosebit de bogată colecție numismatică, incluzind monede și cîteva sute de monede recente din țară și de peste hotare. PAGINA 2 m