Gazeta Învățământului, 1971 (Anul 23, nr. 1070-1086)

1971-01-08 / nr. 1070

Jocul­­modalitate didactică Teoretic, rațiunea utilizării jocului în procesul didactic la clasele mici, cu atât mai mult la clasa I cu elevi de 6 ani, pare să fie unanim recunoscu­tă. Practic, însă, în activitatea învățătorilor, realizarea legă­turii dintre joc și instruire întîmpină deseori o anume rezistență. Se poate constata nu o dată, la unii din cei ce predau in clasele cu elevi de 6 ani, o atitudine destul de re­zervată față de folosirea jocu­rilor. Există, la aceștia, teama că, neefectuînd de fiecare dată o oră întreagă de mun­că încordată, n-ar reuși să e­­galeze nivelul cunoștințelor e­­levilor de 6 ani cu cel al ele­vilor de 7 ani și că, astfel, e­­levii vor pleca din clasa I cu lacune care nu vor mai putea fi recuperate în clasele urmă­toare. în realitate însă Învăță­torii care încearcă să lucreze cu copiii de 6 ani la fel cum au lucrat cu cei de 7 ani gre­șesc profund. E drept că su­prasolicitarea exercitată asu­pra copiilor poate da, pe mo­ment, unele rezultate. Acestea sunt însă iluzorii, pentru că duc treptat la o stare de inhi­biție și fac în cele din urmă imposibilă adaptarea copiilor la viața școlară. Datele pedagogiei moderne, ca și practica muncii școlare, demonstrează că in munca cu elevii de 6 ani este neapărat necesar să se aibă în vedere procesele psiho-fizice și ele­mentele caracteristice structu­rii copilului de această vîrstă — emotivitatea, memoria ver­bal logică, necesitatea de miș­care, caracterul concret al gîn­­dirii etc. Problema cea mai acută care se cere a fi rezol­vată încă de la început este găsirea mijloacelor pentru captarea și menținerea atenți­ei, deoarece la copiii de 6 ani atenția obosește la scurt timp după începerea activității in­telectuale. De aci decurge ne­cesitatea completării orei prin jocuri plăcute și variate, de natură să asigure alternarea atenției voluntare cu cea in­voluntară. Aceasta este chestiune esențială și de mo­­­dul cum este ea soluționată depinde adaptarea copilului la o muncă organizată. Și, pentru a Înlătura teama că în felul acesta nu dăm destule cunoș­tințe copilului, avem largi po­sibilități de a lega organic jocurile didactice de lecția propriu-zisă. Iată, cu titlu de exemplu, cîteva jocuri pe care le-a fo­losit cu bune rezultate Învă­țătoarea Dorina Bucur, de la Școala generală nr. 1 din Alba Iulia și pe care ni le relatează. — La secția „Cuvîntul for­mat dintr-o silabă”, după ce am predat cunoștințele pro­­priu-zise, am făcut un scurt joc de mișcare. Apoi, după pauză un mic „suspense" , i-am anunțat pe copii că le voi spune o ghicitoare la care trebuie să­ fie foarte atenți și că vom organiza un mic con­curs pentru a vedea cine ghi­cește mai repede răspunsul. Răspunsul, ușor de aflat, al celor cîteva versuri alcătuite anume pentru puterea de în­țelegere a copiilor, era un cu­vin­t format dintr-o silabă. La o lecție de matematici am adus la catedră jetoane cu cifrele 0—10. Jocul cerea ca elevul vizat să alerge la cate­dră, să scoată din cutie un jeton oarecare și apoi să scrie pe tablă numărul înscris pe jeton. La o lecție de cunoștințe despre natură am așezat pe catedră plicuri ce conțineau grupe cu ilustrații având drept subiect animale domestice și sălbatice, fructe și legume etc. Apoi, prin aruncarea unei ba­tiste colorate și înnodate, am desemnat cîțiva elevi care au avut sarcina de a extrage câte o ilustrată și a o descrie. Jocuri de acest fel se pot organiza la aproape fiecare lecție. Pentru a-i deprinde pe copii să denumească acțiuni după ce le-au recunoscut, să le observe și să formuleze co­rect comunicări în legătură cu ele, învățătoarea Marcela Pe­­neș, din Călărași, mimează sau execută o acțiune (citește o carte, cîntă la vioară etc.), iar apoi le cere elevilor să nu­mească acțiunea respectivă formulînd propoziții dezvolta­te. Elevul care a dat cel mai frumos răspuns primește la riodul său dreptul de a exe­cuta și el o acțiune. Un alt joc folosit de această învățătoare are menirea de a face cunos­cute copiilor unele meserii și uneltele corespunzătoare aces­tora, îmbogățindu-le totodată vocabularul. Ea le spune că are o mulțime de obiecte pe care trebuie să le împartă ce­lor ce le folosesc de obicei. Ele­vilor le face plăcere să o aju­te la această operație. Obiec­tele care urmează să fie îm­părțite sunt desenate pe tablă sau pe jetoane. Elevii arată într-o propoziție cum se nu­mește obiectul și in alta la ce folosește. Alte jocuri sunt utilizate de M. Peneș pentru a dezvolta imaginația, deprinderile și în­­demînarea elevilor. De pildă, învățătoarea desenează diferi­te figuri geometrice cerînd e­­levilor să completeze desenul început, cu scopul de a obți­ne cu­ mai multe scheme ale unor imagini care au la bază aceeași figură geometrică. Jo­cul „Magazinul cu jucării” are drept scop verificarea de­prinderilor de calcul oral. El se desfășoară astfel: pe cate­dră se află diverse jucării in dreptul cărora sînt notate prețuri, iar alături se află o casetă cu cîteva bancnote și monede. „Cumpărătorul" cere una sau două jucării. Vînză­­torul îi comunică prețul. „Cumpărătorul" numără sin­gur banii și plătește. Prezentînd cîteva din jocu­rile utilizate de cele două în­vățătoare din Călărași și din Alba Iulia am vrut să oferim celor ce predau la clasa I c­î­­teva exemple dintr-o imensă sferă de posibilități. Intr-ade­văr, la dispoziția învățători­lor stă o foarte mare varieta­te de jocuri, care se lasă greu incorporate intr-o schemă sa­tisfăcătoare. J. Piaget grupea­ză jocurile în trei categorii : jocuri-exerciții, Jocuri cu re­guli și Jocuri simbolice. Fieca­re din­ aceste categorii cuprin­de la rîndul său subgrupe. Astfel, Jocurile exerciții pot fi senzorio-motorii (sau de mî­­nuire) și de exercitare a gin­­dirii. Jocurile cu reguli pot fi după Piaget, senzoriale (cu mingea, cu bile etc.), intelec­tuale (cu cărți, cu tabele etc.), cu competiții și reguli incluse în coduri complicate abstrac­te. Clasificarea făcută de Pia­get are la bază criterii psiho­logice. Ursula Șchiopu, luînd drept criteriu natura activită­ții antrenante, clasifică jocu­rile în jocuri de creație și jocuri de reguli. Oricum le-am clasifica, im­portant este să le folosim — și să le folosim in chip cît mai util, cit mai bine adaptat sarcinilor didactice. V. OCTAVIAN Optez pentru analiza textului 6 Disciplină introdusă în ultimii ani în planul de învățămînt al li­ceelor de cultură generală, cu sco­pul de a asigura tineretului nostru școlar un orizont intelectual mai larg, la nivelul dezvoltării generale a societății actuale, istoria litera­turii universale ridică probleme care nu pot fi neglijate și a căror rezolvare cere perfecționarea con­tinuă a manualelor și programelor școlare, ca și a pregătirii profeso­rilor de specialitate. Manualul repartizează întregul material de studiu în 34 de capi­tole, corespunzînd m­arilor etape de dezvoltare a literaturii (Renaș­terea, clasicismul, luminismul etc.). Aproape fiecare lecție are două componente distincte : prezentarea generală a curentului, direcției sau mișcării literare și prezentarea li­teraturii propriu-zise din cadrul curentului respectiv. In prezentarea primei compo­nente profesorul poate urma două căi. Adoptând pe cea dinții el tre­buie să țină seama de cunoștințele dobîndite de elevi la lecțiile de literatură română, limbi străine și istorie, realizînd o sistematică atentă corelare a acestor cunoștin­și țe, îmbogățindu-le cu datele ne­cesare înțelegerii optime a feno­menului literar studiat. Calea doua face abstracție de cunoștin­­­țele anterioare ale elevilor, pre­­zentîndu-le o expunere completă. Ambele procedee au avantajele și dezavantajele lor. Predarea bazată pe cunoștințele anterioare permite o economie de timp, dar ea este susceptibilă de lacune, dată fiind dificultatea de a realiza o imagine exactă a cunoștințelor pe care ele­vii le posedă deja. De aceea perso­nal am recurs la cea de a doua modalitate, căutînd să aduc în dis­cuție, pe cît posibil, numai ele­mentele strict necesare, pentru a epuiza în cadrul unei ore întregul material afectat, în general elevii sînt orientați în marile curente, mișcări și di­recții literare. Un elev din clasa a Xl-a, de pildă, cunoaște elemen­tele esențiale privitoare la roman­tism, realism, simbolism etc., așa incit — din acest punct de vedere — sarcina profesorului e facilitată. Probleme mai complexe ridică cea de a doua componentă a lec­ției — și anume cea care constă în prezentarea materialului literar propriu-zis. Natura acestor pro­bleme poate fi mai bine apreciată dacă ne referim la un singur e­­xemplu din multele care se pot da. De pildă,­ pentru lecția „Lumi­nismul în Anglia" sunt prevăzuți scriitorii Daniel Defoe, Henry Fielding și Jonathan Swift Ți­­nînd seama de faptul că este pri­ma lecție care abordează curentul luminist, o parte a ei va fi desti­nată, firește, prezentării generale a curentului, așa încît, eliminînd și cele 10—15 minute rezervate ve­rificării, rămîn pentru predarea li­teraturii luministe engleze (ilus­trată în cazul de față prin scriito­rii citați), aproximativ 30 de mi­nute. Firește, o aprofundare a ma­terialului literar în acest interval de timp este imposibilă și profe­sorul este pus să aleagă între două alternative : o prezentare sumară a întregului material, sau analiza unui text considerat mai semnifi­cativ și simpla indicare a celorlalți scriitori cu operele lor reprezenta­tive. Optez pentru analiza textu­lui, fără excluderea totală a celei­lalte modalități — întrucîtva în felul în care procedează Erich Auerbach în „Mimesis“. (După cum se știe, Auerbach desprinde dintr-un fenomen artistic de an­samblu o singură operă conside­rată caracteristică, iar din această operă numai un fragment, menit să sugereze maniera de reprezen­tare a realității într-o anumită e­­tapă a istoriei literaturii). Alege­rea textului pentru analiză re­clamă desigur o deosebită grijă, intrucît el trebuie să ilustreze în modul cel mai convingător ideile esențiale ale autorului sau chiar ale unui curent considerat în to­talitatea sa. La lecția dată ca exemplu (Luminismul în Anglia) se cer evidențiate, între altele, nuanțele gîndirii politice în epoca luministă, așa cum se reflectă ele în concepția lui Defoe și Swift: în vreme ce Defoe încheia prima parte a descrierii călătoriilor lui Robinson — cea mai importantă — cu momentul în care colonia în­temeiată de erou ajunge la o for­mă ideală de orînduire burgheză, eroul lui Swift, Gulliver, începe cu finalul la care ajunsese Robin­son, pentru ca la sfîrșitul evolu­ției să tăgăduiască tot ce afirma Defoe cu privire la presupusa o­­rînduire ideală. Analiza minuțioasă a unui fragment bine ales din o­­pera lui Swift va fi in măsură, da asemenea caz, să aducă prețioase precizări în legătură cu concepția celor doi luminiștri, punctînd deo­sebirile esențiale și, în timp, va constitui un bun același prilej pentru relevarea disponibilităților satirice ale operei lui Swift. Cu totul în altă ordine de idei vreau să mă refer și la importan­ța pe care o prezintă stabilirea unor permanente corelații în ca­drul lecțiilor de literatură univer­sală. Făcînd astfel de corelații, urmăresc să dau elevilor mei pri­lejul de a cunoaște, într-o perspec­tivă amplă, circulația unor mo­tive literare de-a lungul veacuri­lor. Se arăt astfel că unele din „Metamorfozele“ lui Apuleius, de pildă, au fost folosite de Boccaccio, La Fontaine, Shakespeare, întrucît­va de Cervantes și Rabelais. Semnalez, de asemenea, în limita posibilităților pe care le oferă timpul, izvorul permanent pe care l-au constituit operele literare pentru creații muzicale remarca­bile. De pildă, amintesc elevilor că tragediile lui Sofocle și Euripide i-au inspirat pe Gluck, George E­­nescu, Richard Strauss, că piesele lui Shakespeare stau la baza unor lucrări ca „Falstaff“ de Verdi, „Hamlet“ de Ceaikovski, „Visul unei nopți de vară" de Felix Men­­delssohn-­Bartholdy, „Otello" de Rossini și „Otello" de Verdi, ș.a.m.d., că Iacob Mureșanu a com­pus un număr de șapte operete pe texte din piesele lui Vasile Alec­­sandri, iar scrierile lui Caragiale au slujit ca izvor operelor „Kir Ianulea" și „Năpasta" de Sabin Drăgoi sau „O noapte furtunoasă" de Paul Constantinescu. Tendința de a lărgi cît mai mult orizontul discuțiilor, fără a scăpa un moment din vedere firul cen­tral — formarea unei imagini clare a dezvoltării literaturii uni­versale în decursul veacurilor _ este, după părerea mea, un mij­loc de a contribui la făurirea per­sonalității multilaterale a tinere­tului nostru. VASILE PARFENIE profesor de gradul I — Ineu Cercul de ambarcațiuni de la Casa pionierilor din Galați Liceele de artă oferă adolescenților largi posibilități de dez­voltare și punere in valoare a aptitudinilor și talentului lor. In clișeu . Lucrări de metaloplastic realizate la Liceul de arte plastice din București INSTITUTUL CENTRAL DE PERFECȚiONARE A PERSONALULUI DIDACTIC ANUNȚA I scoaterea la concurs a postului de profesor la catedra de planificare, legislație și administrație școlară, disciplina Conducerea științifică a Invățământului (sociopsihologia organizational), poziția Candidații la concurs vor depune la secretaria­tul Institutului central de perfecționare a perso­nalului didactic din București, calea Dorobanților nr. 32. In termen de 30 de zile de la data publi­cării acestui anunț în Buletinul Oficial, Partea­­ II, nr. 284/23 decembrie 1970, cererea de înscrie­re împreună cu actele și lucrările prevăzute de Legea nr. 6 privind Statutul personalului di­dactic din Republica Socialistă România, publica­tă In Buletinul Oficial, Partea I, nr. 33 din 15 martie 1969, și de Instrucțiunile Ministerului In­­vățămîntului nr. 84539/1969. Concursul se va ține la sediul Institutului cen­tral de perfecționare a personalului didactic din București un termen de 2 luni de la expirarea termenului de înscriere. In cinstea aniversării partidului In întâmpinarea glorioasei aniversări a Partidului Co­munist Român, în unități­le și detașamentele de pio­nieri din județul Vîlcea se desfășoară un bogat pro­gram de acțiuni, care di­namizează viața de organi­zație și întărește educația patriotică și cetățenească a copiilor. Astfel, in cadrul acțiunii „Cravata mea — părticică din steagul glorios al parti­dului” au fost primiți in organizație, in primul tri­mestru al acestui an șco­lar, peste 5 000 de pionieri, instituindu-se promoția „A 50-a Aniversare". Un deo­sebit interes a stirnit in rîndul copiilor acțiunea „Pe urmele Înaintașilor“, care a antrenat numeroase unități de pionieri din județ în or­ganizarea de vizite excursii la Muzeul de isto­și­r­e a partidului comunist, a mișcării democratice și re­voluționare din România, la Doftana, la expoziții etc. Momente emoționante, cu profunde valențe educative, prilejuiește acțiunea „De la comuniști învățăm cutezan­ța”, în cadrul căreia au loc întilniri cu cu activiști de foști ilegaliști, partid, cu scriitori și artiști. La rândul lor, multe unități de pio­nieri — printre care men­ționăm pe cele de la Olă­­nești-Băi, Horezu, Bodești, Tîrgu-Gingulești, Bălcești, Zătreni, Măciuca, Brezai, Voicești, Zlătărei, Drăgă­­șani, Drăgoiești ș.a. — ame­najează muzee care vor cu­prinde documente și foto­grafii ilustrînd lupta și în­făptuirile partidului. In perioada următoare vor avea loc în școli mon­taje literar-muzicale, sim­pozioane, concursuri de desene, de fotografii, de poezii și cîntece patriotice, precum și alte manifestări cultural-artistice închinate aniversării. în cadrul ac­țiunii „Iubitorii de muncă și frumusețe", fiecare uni­tate de pionieri va sădi 50 de specii de flori și arbuști la monumentele eroilor, in grădinile școlilor, în parcuri, pe marginea șose­lelor. De asemenea, pio­nierii și școlarii vor fi an­trenați în acțiunea de bună gospodărire și înfrumuse­țare a localităților in cadrul concursului „Pentru cea mai frumoasă localitate". Sesiune privind elaborarea lucrărilor științifice și metodice­­ de istorie Pentru a veni In sprijinul muncii de cercetare știin­țifică întreprinsă de cei care predau istoria in in­­vățămîntul de cultură generală și In invățămîn­­tul superior. Societatea de științe istorice a organizat recent la București o se­siune metodico-științifică pe țară cu tema „Mo­dalitatea de elaborare a lucrărilor științifice și metodice de istorie". La lucrările sesiunii au parti­cipat delegați ai tuturor filialelor și subfilialelor societății. După cuvîntul de des­chidere, rostit de acad. Petre Constantinescu-Iași, președintele societății, participanții au ascultat expunerile „Criteriile de alegere a unui subiect de lucrare științifică și me­todică" de prof. emerit dr. Aurelian Iordănescu, „Ca­racterul lucrărilor științi­fice de istorie și structu­ra lor" de dr. Dan Berin­dei, „Caracterul lucrărilor de metodică și structura lor" de Georgian, lect. univ. Lucia „Documentarea în vederea elaborării unei lucrări științifice topice de istorie" de și de­prof. univ. dr. docent Aurelian Sacerdoțeanu, „Tehnica e­­laborării unei lucrări ști­ințifice de istorie" de dr. Nichita Adăniloaie și „Teh­nica elaborării unei lucrări metodice de istoric" de prof. Maria Vasilescu. Participanții la sesiu­ne au purtat apoi dis­cuții asupra expunerilor prezentate. Simpozion despre educația patriotică a pionierilor și școlarilor In zilele de 28 și 29 de­cembrie 1970 s-a desfășurat la Academia de studii economice din Capitală un simpozion cu tema „Educa­ția patriotică a pionierilor și școlarilor prin activitățile extrașcolare", organizat de către Consiliul județean Il­fov al Organizației pionie­rilor. Dedicată celei de a 50-a aniversări a creării P.C.R., această manifestare a prilejuit dezbaterea unor probleme ale activității or­ganizațiilor de pionieri, re­levarea contribuției pe care acestea o aduc la educarea patriotică și cetățenească a pionierilor și școlarilor. Au fost prezentate referate pri­vind relația dintre etic și estetic in activitatea des­fășurată cu pionierii, crite­riile de stabilire a eficien­ței muncii educative a co­mandanților de pionieri, contribuția orelor de diri­­genție la educația patrioti­că a pionierilor și școlari­lor, munca, factor al educa­ției patriotice a pionierilor și școlarilor etc. Un curs pentru pregătirea de teleprofesori Institutul de științe pe­dagogice organizează în anul 1971 un curs pen­tru pregătirea de tele­­profesori care să poată ela­bora și prezenta emisiuni de televiziune școlară Inte­grate in programa și acti­vitatea școlară. Cursul, care va cuprinde prelegeri, demonstrații, lu­crări practice și proiecte de telelecții, va incepe la 16 ianuarie 1971 și se va des­fășura in cite o zi pe săptă­­mînă, timp de 20 săptămini. El va avea loc la laborato­rul și studioul de televiziu­ne școlară al Institutului de științe pedagogice, care se găsește la Școala expe­rimentală nr. 122 din Bucu­rești, str. Antim nr. 23. Sînt invitați să participe profesori de matematică, fizică, chimie, geografie, biologie, economie politică, muzică și limbi străine, care au o vechime de cel puțin 3 ani in specialitate și sunt încadrați în prezent in licee de cultură generală sau de specialitate, precum și in școli generale post-liceale sau profesionale. v­ Profesorii care vor absol­acest curs vor putea participa in viitor, în ca­drul teleșcolii naționale, ca autori de emisiuni de tele­viziune școlară, ca redac­tori de emisiuni sau ca pre­zentatori de telelecții in specialitatea respectivă. Informații suplimentare privind organizarea cursu­lui, activitatea ce se va desfășura, condițiile de participare etc se pot obți­ne la sectorul „Mijloace moderne de învățămînt" sau la secretariatul Insti­tutului de științe pedago­gice din București, str. Sfin­ții Apostoli 14, sector 5. Profesorii care doresc să urmeze cursurile vor com­pleta și vor depune la se­cretariatul Institutului un formular de inscriere pină la data de 10 ianuarie 1971. In legătură cu lucrările de gradul I Primim din partea Insti­tutului Central de perfec­ționare a personalului di­dactic următoarea notă: Din examinarea lucrări­lor metodico-științifice pre­zentate de către cadrele didactice care doresc să obțină gradul I in invăță­­mînt, se constată că unele teme reproduc lucrarea prin care candidații au obținut gradul II. Se face cunoscut tuturor cadrelor didactice — edu­catoare, învățători, profe­sori — că lucrările metodi­­co-științifice prezentate In vederea obținerii gradului I se elaborează pe temeiul te­maticilor speciale pentru acest grad, publicate în „Ga­zeta invățămintului" și „Co­locvii" ; acestea, in nici un caz nu pot repeta — chiar sub o formă ameliorată și întregită — lucrarea cu a­­jutorul căreia candidații au obținut gradul II ln invăță­­mint. Cadrele didactice pot pri­mi, la cerere, fie în scris, fie oral, toate indicațiile necesare — în această di­recție — de la catedrele de specialitate ale Institutului central de perfecționare a personalului didactic din școlile de cultură generală și ale filialelor sale. Muzeul arheologic școlar Liceul nr. 1 din Timișoa­ra posedă un mic muzeu arheologic și numismatic, ale cărui piese sunt utiliza­te de profesori pentru pre­darea lecțiilor de istorie. Muzeul cuprinde un colț de mamut descoperit la Jim­­bolia și un corn de cerb din epoca paleotitică găsit la Timișoara, precum și nu­meroase unelte de os și lame de silex, din aceeași epocă. Alte exponate datea­ză din neolitic , topoare de piatră, unelte și lame de silex pentru răzuit și tăiat, greutăți de praștie pentru vînătoare, patină de os fo­­losită pentru a circula pe mlaștinile înghețate, frag­mente din vase de tut, frag­mente ceramice etc. Epoca daco-romană este ilustrată prin vase dace lucrate roată și alte piese de cera­Ia­mică de factură dacă, frag­mente din urne și străchini aparținînd unor morminte de incinerare din prima e­­pocă a fierului, un capac de vas roman, ceramică ro­mană descoperită la Tibis­­cum (comuna Jupa situată lingă orașul Caransebeș), mozaic pentru pavimenta­­rea locuințelor și castrelor etc. In muzeu se află, de a­­semenea, o ghiulea de tun din secolul al XVI-lea, ce­ramică din secolele XVI— XVIII și o deosebit de bo­gată colecție numismatică, incluzind monede și cîteva sute de monede recente din țară și de peste hotare. PAGINA 2 m

Next