Gazeta literară, ianuarie-iunie 1961 (Anul 8, nr. 1-27)

1961-01-01 / nr. 1

Anul VIII nr. 1 (355) 1 ianuarie 1961 SĂRBĂTOAREA REPUBLICII In ziua de 30 Decembrie, anul a­­cesta se împlinesc 13 ani de cînd poporul nostru proclamînd Republica Populară Romînă a aruncat restul care-i stinjenea drumul spre construi­rea unei vieţi noi. Multe sînt popoarele din lume care şi-au scuturat în ultimele decenii, monarhiile de pe grumazul lor. Toate au simţit prin asta o uşurare de ne­uitat. Amintirile pe care le-au lăsat monarhiile şi regii pretutindeni sînt pretutindeni odioase. In ţara noastră însă Republica în­seamnă mult mai mult decit aboli­rea unei monarhii. La noi „Repu­blica Populară .­.Omma“ înseamnă Preluarea deplină de către popor a t­uturor puterilor în stat, înseamnă Aducerea poporului la conducerea des­tinelor sale, nemijlocit. Proclamarea Republicii în ţara noastră a însemnat nu numai răstur­narea monarhiei, dar şi îndepărtarea celor de pe urmă reprezentanţi ai burghetţiei şi a­, tuturor forţelor reac­­ţiunii, grupaţi în jurul camarilei. Republica Populară Romînă înseamnă forma de stat a dictaturii proletaria­tului şi, prin aceasta, trecerea la cea de a doua etapă a revoluţiei popu­lare, la revoluţia socialistă, parte a aceluiaşi proces unic revoluţionar ne­întrerupt. Partidul Muncitoresc Român, forţa conducătoare în statul democrat popular, a pornit la organizarea pla­nificată a economiei naţionale, punînd la temelia acesteia politica de indus­trializare socialistă. Sunt treisprezece ani de-atunci. Urmînd cu fidelitate linia învăţăturii marxist-feniniste şi conducînd cu fer­mitate şi înţelepciune procesul de construire a socialismului, Partidul Muncitoresc Român şi-a văzut încu­nunată această operă cu succesele extraordinare de astăzi. Cu aceasta s-au îndeplinit sarcinile trasate de Congresul al 11-lea al Partidului Muncitoresc Român, care au asigurat creşterea planificată a nivelului de trai al celor ce muncesc. Trebuie adăugate la aceasta rezul­tatele strălucite obţinute în desfăşu­­-—- ’--»** •» ’ptut’şî culturale. Analfabetismul e doar o tristă amin­tire. Invăţămîntul de toate gradele, ştiinţa, arta şi cultura, înfloritoare ca niciodată în trecut, au devenit astăzi un bun al maselor. Conştiinţa socia­listă triumfă tot mai mult în lupta cu rămăşiţele şi influenţele ideologiei burgheze din mentalitatea oamenilor. Preocuparea capitală şi constantă a partidului şi guvernului de a făuri un trai tot mai bun maselor, a izbutit să creeze în ţara noastră tuturor oamenilor muncii, condiţii de viaţă pe care nici nu le puteau visa altădată. Viaţa a confirmat justeţea concepţiilor marxist-feniniste apli­cate fără abateri de Partidul Munci­toresc Român. Azi, aceste concepţii a fi creat în omenire marea forţă a sistemului socialist mondial. Cu drept cuvînt Declaraţia consfătuirii de la Moscova a reprezentanţilor partide­lor comuniste şi muncitoreşti consta­tă : „Principala trăsătură distinctivă a timpurilor noastre constă în aceea că sistemul socialist mondial se trans­formă în factor hotărîtor al dezvol­tării societăţii omeneşti“. In darea de seamă a tovarăşului Gheorghe Gheor­­ghiu-Dej, la plenara din 19—20 de­cembrie 1960 a C.C. al P.M.R., se arată în acelaşi sens că : Unitatea şi forţele mereu crescînde ale lagărului Socialist reprezintă o garanţie de nă­dejde pentru fiecare ţară socialistă împotriva atentatelor reacţiunii impe­rialiste şi asigură, în cadrul întregu­lui sistem socialist, victoria deplină "a socialismului. Republica Populară Romînă e parte integrantă in sistemul socialist mondial, la care îşi aduce contribuţia sa de forţă, rod al dezvoltării uriaşe a puterii ei industriale şi agricole. Toate si­ccesele la care sîntem păr­ţii şi pe care le vedem cu ochii, sînt rezultatul noilor condiţii create în Republica noastră populară. Ce a adus Republica Populară Ro­mînă în viaţa oamenilor simpli ? Analfabeţii de altădată iau de la biblioteca căminului cultural, Răz­boi şi pace al lui Tolstoi. Pe Do­nul liniştit al lui Şolohov, le citesc şi le discută. Copiii lor sînt azi bur­sieri în cămine studenţeşti, învaţă la universitate tainele energiei atomice, studiază posibilităţile călătoriilor cosmice, sau pilotează avioane cu reacţie care zboară cu o viteză mai mare decît a sunetului, c­ei care altfel ar fi continuat să meargă des­culţi. Copiii de 14 ani din cel mai îndepărtat cătun se pot înţelege azi cu orice turist francez rătăcit pe acolo, în limba lui Molière. Mii şi zeci de mii de flăcăi din sate, care altfel ar fi continuat să mîie cu un strujean doi boi costelivi, încalecă şeile tractoarelor, seceră şi treieră cu combine. Colectivizarea agriculturii a trans­format adînc mentalitatea şi pre­ocupările oamenilor die îa ţară. Azi ţăranii nu mai vorbesc despre vîrco- l­aci care măruncă luna sau de an rău fiindcă s-a uitat soarele înapoi, ci de agrotetlică, de îngrăşăminte chimice azote», de productivitate, de zootehnie, de asolamente. Joacă şah la căminul cultural, fac recenzii de cărţi la biloteca satului. Copiii nu mai joacă la rea, ci fotbal şi vo­lei. Unii din « ajung şi în echipa naţională si ng să joace la Mos­cova şi Paris, iu dansează dansuri populare şi ajig pe scenă tocmai la Londra ca scîştige premiul întii. Filarmonica,­­chestra simfonică radio, cîntă Chin şi Beethoven la cluburile munci­eşti şi întreprinderi. Muncitorii şi fanii fac coruri, or­chestre, echipele dans, echipe de teatru, se ridi dintre ei solişti care­ ajung în ansambluri celebre sau la operă, ferii au deschise în faţa lor toate posibiltăţile. Conti­nua dezvoltare economiei naţionale ca şi a vieţii culturale cere tot mai mulţi specişti, încă multe ta­lente. Întrecerea deschisă orizon- L 'J, o 4.*r­ g Stitij vrejn.’ic • tz » f*.ce om. In staţiunile Imaterice şi bal­neare de Ia mu» sau de Ia mare, pe unde nu călcaitădată picior de muncitor decît de pentru a cosi peluzele sau a mira străzile, trec azi la odihnă sute» mii de munci­tori, anual. Oamenii muncii,­­ mai mulţi ve­niţi din sate, fabrică­, arcli în ţara noastră, maşini de ,t felul, de la cele mai delicate f® la uriaşele transformatoare efecte, fac vapoa­re şi locomotive, capane şi trac­toare. Mai merg şi­­ India, şi în Goreea şi în China monteze fa­brici, uzine şi rafinări cu utilaj fă­cut tot de ei. Prestigiul Republicii Populare Ro­mâne, ca stat, a creat în lume considerabil. Ţara nouă e stimată şi preţuită. Glasul ei, eile şi con­cepţiile ei sănătoase şi ascultate şi luate î­n seamă. La Organizaţia Naţiilor Unite, la Unesco, în conferinţi internaţio­nale, la congresele morale, repre­zentanţii noştri, oamei noştri de ştiinţă ridică probleme­­ de interes mondial şi le susţin­­ succes. In frontul unit al ţări! socialiste, In frunte cu marea lin­ie Sovietică, credincioasă principiilor ternaţiona­­lismului proletar, ţara lastră pă­şeşte pe calea marilor viem­i. înain­tea noastră, orizontul desen de liniile directoare ale programul de dez­voltare a economiei nionale în perspectivă, e larg și lumos. în Republica Populară Romînă socialismul a învins iar respective­­le lui sînt nemărginite. El.iduc îna­inte, sigur și drept, la emunism, la primăvara omenirii. Demostene BOTEZ „gazeta literară“ urează cititorlor şi „La mulţi ani!” ORGAN SAPTAMINAL AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. P. R. Cîntec pentru Republică Eşti codana, vatră-n v­icuri legendară. Reavăn e pămîntul, . .ci nou îl ară. După vîrsta crudă nu ai trup de horă Dar îţi saltă vremea anul într-o oră. Boiul crud de fată zările îl cheamă, Şi pe calzii umeri ţi-ai lăsat maramă, Nu-i din Gorj, din Argeş, borangicul lunii. Nu-l ţesură-n stratul norilor lăstunii, Nici făpturi de-albastră ceaţă din poveşti ; E marama albă de la Săvineşti Unde cîntă-n fire de păianjen, strune, Alăuta vieţii noi spre nopţi străbune şi ţi-a pus Bicazu-n deget ţară-fată bept inel barajul cu o nestemată ; Zestrea ţi-aş cînta-o, zestrea care creşte, Dar sărac mi-e graiul şi-am puţine „cleşte“ Tot ce e adaos împlinit să număr, Cînd porţi uriaşă soarele pe umăr. . - » 'V A.. ’H Radii Ţara Izbită milenii, bătută de grindini şi foc, Neclintită-ai rămas, Tu, mireasă trezită din piatră carpată. O mie de ape Ţi-au plîns şi îţi rîd azi în glas, Amiezele toate, în joc, Iţi trec peste frunte Borangicul zărilor vaste. Credinţa ta mută şi munţii din loc Cu inima şi cu braţele noastre. Cuvîntul de pace Ţi-l leagănă Dunărea-n jos Să-l cînte marea şi-oceanul Altor ţărmuri, altor gînduri şi spaţii. Inima ta de roşii luceferi Pulsează armonios In lumeştile noastre noi constelaţii Luminii-nflorite în ochii vrăjiţi, de mire­s, In toţi luceferii constelaţiei noastre, Luminii ce cîntă-n cascade de la pămînt pîn-la astre, Cu vocea mulţimilor, Cîntecele mele toate, cîntaţi-i l. Ion brad. Tovarăşi, Consfătuirea noastră are loc la cîteva luni după lucrările celui de al III-lea Congres al Parti­dului Muncitoresc Român, eveniment de însemnătate deosebită în istoria poporului nostru. Congresul a făcut bilanţul unei perioade de mari reali­zări în decursul Căreia socialismul a Învins în patria noastră, şi a trasat programul unei etape noi în dezvol­tarea ţării — etapa desăvîrşirii con­strucţiei socialismului. Ne aflăm în­­tr-un montent istoric de o importanţă excepţională, caracterizat printr-un mare avînt al întregului popor mun­citor pentru traducerea în viaţă a sarcinilor trasate de cel de al 111-lea Congres al Partidului nostru cu pri­vire la planul economic de şase ani şi la cei de perspectivă. Ţara noas­tră va deveni în următorii zece-cinci­­sprezece ani o ţară industrială dez­voltată, cu o agricultură multilaterală şi­­de înaltă productivitate, în care producţia şi consumul calculate pe lo­cuitor, vor ajunge la nivelul ţărilor dezvoltate din punct de vedere econo­mic, iar întregul popor se va bucura de condiţii de viaţă demne de epoca socialismului victorios. Sarcinile cu­prinse în raportul Comitetului Cen­tral,­ prezentat de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej la Congres au şi în­ceput să fie traduse în viaţă,­­consti­tuind un vast program concret de muncă şi creaţie. Istoricele victorii ale întregului nos­tru lagăr, în frunte cu Uniunea So­vietică, au darul să ne dea un sen­timent de mîndrie şi de neţărmurită încredere în forţa socialismului. Sub ochii noştri ştiinţa şi tehnica sovie­tică supun cosmosul, sporind încre­derea omului în capacitatea sa de a domina forţele naturii spre folosul tuturor. O strălucită expresie a forţei şi a prestigiului fără precedent a socialis­mului şi comunismului în viaţa şi destinul omenirii, o constituie recenta Consfătuire a reprezentanţilor par­tidelor comuniste şi muncitoreşti de la Moscova. Declaraţia adoptată la Consfătuire, rod al înţelepciunii co­lective a tuturor partidelor comuniste şi­­muncitoreşti, întruchipează genera­lizarea bogatei ex­perienţe revoluţio­nare a mişcării comuniste mondiale. Documentele Consfătuirii dau o pro­fundă caracterizare ştiinţifică epocii noastre, definind-o ca o epocă a lup­telor celor două sisteme sociale opuse, a revoluţiilor socialiste şi a revoluţiilor de eliberare naţională, a prăbuşirii imperialismului, a lichidării sistemului colonial, epoca trecerii pe calea socialismului a noi şi noi po­poare, a triumfului socialismului şi comunismului pe scară mondială. Sis­temul socialist mondial se transformă in factorul hotărîtor al dezvoltării so­cietăţii omeneşti şi el este acela care, învingînd în mod inevitabil capitalis­mul, se situează în fruntea apărării intereselor vitale ale fiecărui popor, în fruntea forţelor păcii, capabile să preîrntîmpine războiul­ De importanţă istorică pentru destinele omenirii este programul de dezarmare generală şi totală propus de Uniunea Sovietică, program ale cărui idei de bază, sinte­tizate în lozinca „o lume fără arme, fără armate şi fără războaie", au prins rădăcini adînci în conştiinţa oa­menilor iubitori de pace de pretutin­deni. Conştiinţa omenirii nu poate tolera ca în zilele noastre, în epoca unei minunate înfloriri a geniului uman, să mai dăinuie asemenea rămăşiţe bar­bare, ca robia colonială, sursă perma­nentă de primejdii pentru pacea po­poarelor. Nu este departe vremea cînd lupta de eliberare naţională va şterge definitiv de pe suprafaţa pă­­mîntului orice urmă a robiei colonia­le, a dominaţiei unui stat asupra al­tuia. Adoptarea, în urmă cu cîteva zile, de către Adunarea Generală a O.N.U. a proiectului de rezoluţie propus de către delegaţia noastră condusă de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu privire la măsurile pentru promovarea în rîndurile tineretului a ideilor păcii şi înţelegerii­ între popoare, constituie încă o dovadă a forţei şi vitalităţii ideilor coexistenţei paşnice, a rezul­tatelor obţinute prin eforturile consec­vente depuse în această direcţie de ţările socialiste şi de toate statele iubitoare de pace. Tovarăşi, Congresul partidului nostru a arătat că atragerea celor mai largi mase la creaţia istorică conştientă de dez­voltare a noii orînduiri sporeşte rolul şi însemnătatea activităţii ideologice, a muncii politico-educative desfăşu­rate în rîndurile poporului. Formarea conştiinţei socialiste şi lichidarea in­fluenţelor educaţiei şi moralei bur­gheze este o sarcină de cea mai mare însemnătate. Sub conducerea parti­dului se desfăşoară azi o intensă şi multilaterală activitate pentru dezvol­tarea conştiinţei socialiste, şi a noilor trăsături ale omului nou, membru demn al societăţii socialiste. Munci­torii, ţăranii, tineretul patriei noastre manifestă o mare sete de carte, de cunoştinţe, de frumos. In satisfacerea acestor cerinţe, scriitorilor le revin (Continuare in pag. 4) Raportul prezentat de tov. Aurel Mihale secretar al Uniunii Scriitorilor din R. P. R. iubiţi colegi tineri scriitori *1) La 80 de ani de viaţă şi după 60 de ani neîn­trerupţi de scris, am uitat să mai vorbesc. Daţi-mi voie să citesc. Ori de cîte ori am voit să deschid gura mare fără el, condeiul mi-a luat-o înainte şi mi-a astupat-o. S-ar părea că între scris şi elocinţă sînt in­compatibilităţi. Oratorii nu se prea pricep să scrie şi scriitorii n-au fost niciodată limbuţi, dacă nu erau şi advocaţi, ca străbunul Cicerone sau ca Delavrancea al nostru, pe care l-am auzit impro­­vizînd în mai multe procese. Insă el a fost şi un mare actor de tribună, izbutind să impresio­neze printr-un joc de scenă studiat, fără totuşi să impresioneze tot atît de mult in piesele lui de teatru... Mă găsesc în mijlocul Dvs., cei mai tineri co­legi de literatură, cu o modalitate de entuziasm simţindu-mă întinerit. Ce să vă urez acum, în ajunul Anului Nou? Anii mulţi au inconvenientul că se adună,­ însă plac şi trebuiesc. Să vă urez bucuriile sănătăţii? Ca să vă urez talent nici nu încape vorba. Fie­care ştie, mîndru, despre sine, sigur şi incon­testabil mai mult. Vă urez încredere în muncă, justificată, răbdare şi simplicitate. Şi v-aş mai ura să vă grăbiţi încet .. Aveţi norocul, din care ne împărtăşim şi nui mai puţin tineri, că statul socialist vă poartă un totul de grije cu măreţie. Tinereţea vîrstnicilor n-a cunoscut asemenea noroc ci numai indife­renţa forurilor conducătoare. A fi fost scriitor era o ruşine şi pentru familie şi pentru societate. Să ne sflim să fim la înălţimea generozităţii«i şi atenţiilor de care ne folosim. Nu ni se ce­re decît să Scriem frumos şi, dacă se poate, stridiucit. Asta poate că se mai poate. Tudor ARGHEZI *) Cuvînt rostit la Consfătuirea scriitorilor tineri 27 decembrie 1960. PROLETARI DIN TOATE TARILE, UHITI-V&­ LITERARA 8 pagini 50 bani im Afiş de DUMITRU PAP­A CONSTANTIN SUtf publicat* F. GMMMm* m 11IIIi Anul 1960 se vede pe stradă. Anul 1960, de vrei să-l ştii, să-l cercetezi, du-te pe stradă. Poate că nici unul din anii aceştia din urmă nu s-a născut, nu s-a născut şi nu s-a împlinit mai izbitor, pe stradă decit 1960. 1960 ne-a lăsat drept rod şi amintire atîtea blocuri de bi­ruinţă omenească şi civilizaţie cît zece ani de odinioară nu au izbutit (şi nici vrut) să ne dăruie, in centrul care acum e centru şi la periferie, care a­­cum nu mai e periferie, anul a lăsat apartamente pe terenuri virane, camere cu baie şi lu­mină pe molo­ul fostelor ma­gherniţe, gazul metan în locuri unde vîntul obişnuise altădată să plesnească în voie obrajii. Anul a născut mai mult decît nişte clădiri, a oferit omului din Bucureşti un oraş : aşeza­rea de linii şi culoare din spatele Palatului. Să mai a­­mintim, depărtîndu-ne de Ca­pitală — litoralul pe care anul, împreună cu încă vreo­ doi din urmă, l-a dăruit mării ? 1960 a construit prin truda oamenilor săi case pentru ce­tăţeni dar, paralel, şi case pen­tru cetate. Dacă la sfârşit de existenţă anii, de cînd au apărut pe lume, se justifică în faţa istoriei şi a unui fel de nemurire în piatră, cu monumentele create-n 12 luni, 1960 şi-a marcat trecerea prin sala Palatului Republicii, clădire vastă şi adevărat con­temporană cu socialismul care, găzduind Congresul al III­I-lea al Partidului, s-a ridicat ca un semn de frumoasă putere, în miezul miezului ţării. Asemeni artistului muncit la sfîrşit de decembrie de gîndul lui : ce-am dat în 1960 ? — anul astăzi trecut pleacă în istorie mulţu­mit sufleteşte. El a lăsat monu­mente. Anul 1960 se vede pe stradă. Orice an iese cu faptele sale în stradă, dar parcă nici unul dintre anii aceştia nu s-a năs­cut, n-a trăit şi nu s-a împli­nit mai izbitor ochiului pe stra­dă decît 1960. Mergi în iarna albă de lumini pe bulevardul Bâlcescu şi păşeşti din metru un metru pe anul 1960. Blocul aproape gata îmbrăţişînd Dal­­les-ul este 1960. Şantierul cu prefabricate de peste drum e 1960. Cofetăria din pasteluri de lîngă cinematograful Republica este 1960. Trei fire de liliac pornind de la florărie, traver­sând bulevardul și suind în blo­cul magazinului european de vizavi şi cu autodeservire sunt 1960. Al. MIRODAN

Next