Gazeta literară, ianuarie-iunie 1964 (Anul 11, nr. 1-26)

1964-01-02 / nr. 1

A TRAIAN COŞOVEI Treaptă de marmură a Patriei, ci­reş înflorit, ieşit în intimpinarea mă­rii — la mulţi ani! Fereastră minunată în care bat va­lurile nemărginirii şi răsăritul soare­lui; fereastra mea, fermecată, cu toţi nuferii lumii înfloriţi In ea, cu soarele strălucind asupra ei — la mulţi ani! La mulţi ani răsăritul meu de soare, scăpărătoare amiază, asfinţit ca o le­gendă; zarea mea de lumină, aripi de azur şi de nemărginire; munţii mei tăcuţi, văile mele nesfirşite scăldate in lumină şi in rouă ca într-o inun­daţie de diamante; dealurile mele cu­minţi din porfir şi ametist, pline cu bujori şi cu bogăţii adinei, vaste am­fiteatre cu podgorii — la mulţi ani. Şoselele mele strălucind sub ploaie, ca nişte aripi întinse, lanuri uriaşe atingind cu fruntea lor cerul, stolu­rile mele de cocori de aur, perdelele mele de liliac înflorit şi ploile mele cu fulgere răsunătoare — la mulţi ani ! La mulţi ani, Dranov, Razelm, Mila 23, Sfintul Gheorghe, pescari ai de­părtărilor, artistele mele din cherha­nalele deltei, păsări măiestre împleti­toare de năvoade, nimfe albe de la Jefiştofca, înconjurate de stolurile de copii bălai ai pescarilor de larg; gră­dinile mele de gutui, nisipurile mele­­potolite, văcarii mei singuratici în singurătatea grindurilor, de strajă îm­prejurul cirezilor; mistreţii mei robot­­nici, pelicanii mei, lebedele mele, că­prioarele mele prietenoase, greierii mei mai răsunători ca argintul — tuturor la mulţi ani. La mulţi ani, Frumoasă adormită, Deltă miraculoasă, împărăţie de fru­museţi şi de stuf adunat ca o recoltă de sur­ă la mulţi ani mecanizatori grei pe maşinile voastre plutitoare, fiotă neostenită a vaporaşelor pescă­reşti, avioanele mele dragi, punctuale pe deasupra munţilor, ca pe deasupra unor turme de zimbri îngropaţi în ceaţă — la mulţi ani. Sărbătorească vale­a Teliţei, Sarica, Niculiţel, Bădila, Acic-Tépé, dulce mi­rosind a muscat-ottonel, podgoriile mele pline de vrajă, păduri înţesate ,cu albine, munţi întunecaţi ai Măci­­nului, harnici pădurari şi pietrari ne­întrecuţi,, cioplitori in granit — la mulţi ani! Dereaua mea cu apă vie, mama mea, leagănul meu aspru, albia mea cu o mie de pelinuri şi buruieni fermecate, cu fulgere , amestecate şi cu arşiţe, valea mea,atît o lume întreagă; porumburi înalte, necuprinse şi mai răcoroase decît­ marea; păuni înalţi, cu uriaşe strălucitoare evantaie de ploaie scăl­­dînd cîmpiile; cîrdurile mele de miei, linul meu dulce, viţeii mei răsfăţaţi, dulcele şi fermecătorul meu exil; mo­rile mele de vînt depănînd pe aripile lor luna şi soarele, nopţile mele de toamnă cu stele mai mari decît porum­beii, salcîmii mei cuprinşi de flăcă­i în octombrie, clarinetul meu dulce, dairea nepotolită, cimpoi înfocat, păm­întul meu bogat in piatră şi in foc şi în care fiecare om este ca un fluviu — la mulţi ani! La mulţi ani, tinără , Somova, Par­­cheş înţelept ; la mulţi ani, ore­zării şi ferme luminoase dela Beştepe, Valea Nucarilor, dela Sărighiol; strumînii mei dragi aşteptînd în saivane cei din­­tîi miei cum aşteaptă copii’ brîndu­­şele — la mulţi ani! Lr­iţi ani, staule mări ca nişte uriaşe medalii de aur greu pe pieptul dealurilor ; cres­cătorii, ferme, construcţii încinse cu un briu de lumini; crescători de porci, grăjdari şi ciobani prea-cinstiţi, har­nice crescătoare de păsări, florăresele mele duioase printre armate de pui ca in pajişti de fiori — la mulţi ani. Ceamurlia, însemnată încrucişare de şosele sclipitoare şi agere, ca aripile unei rachete — la mulţi ani ! Coroană de lumini, înălţime de aur — Altin-Tépé — la mulţi ani mine­rilor tăi urdndi cu felinarele prin pă­durile de marmură, pe treptele cetăţi­lor romane la Ibida. (Continare în pagina 4)­ ­ ani, Dobrogea! V MIHAI BENIUC s In Marea Adunare Naţională, de Anu' Nou, s-au spus lucruri şi s-au citat cifre menite să bucure pe oricare dintre cetăţeni, mai cu seamă cind se gîndeşte la fermitatea cu care conducerea partidului şi guvernul duc mai departe, consecvent, politica de industrializare a ţării, de continuă mo­dernizare a agriculturii socialiste şi substanţială susţinere financiară şi diri­jare a acţiunilor social-culturale. Ma cu seamă cind vede că accentul cade pe construcţia de maşini, pe indusria chimică şi pe sporirea tuturor pro­duselor de mare însemnătate, pe plan naţional şi internaţional,­in economia ţării, peste 58 miliarde din totalul cheltuielilor bugetare sunt prevăzute pen­tru finanţarea economiei naţionale, d­in ele, peste 25 miliarde şi jumătate sunt destinate investiţiilor capitale. Experienţa anilor trecuţi, care a creat fundamente de nezdruncinat vieţii m­ostre naţionale şi ne-a asigurat pres­tigiu in afară, bazat pe serioase re­gâturi economice, este ridicată pe o nouă treaptă, căci faţă de bugetele interioare, sumele în acest sector au fost sporite considerabil, fără să se pierdut din vedere sporirea continuă a producerii bunurilor de larg consult. Dar o cifră impunătoare, peste 20 miliarde şi jumătate, ocupă in noul buget acţiunile social-culturale învăţămint, ştiinţă şi cultură, sănă­tate, prevederi­ sociale, cultură fizică şi sport, alocaţia pentru copii şi ajutorul familial de stat.­­ Dacă ne referim numai la aceste cifre, cele mai proeminente din pro­filul bugetului, înţelegem numaidecât că guvernul şi partidul îşi concen­trează toate eforturile, în mod convergent, spre construcţia paşnică a so­cialismului, dus perseverent către desavirşirea lui. Plecînd tot de la aceste cifre am putea spune că conducerea partidu­lui şi guvernul nu numai doresc, dar fac totul să asigure, pentru anul care vine şi pentru anii următor, bunăstare şi pace oamenilor muncii, întregului nostru popor. Ce şi-ar putea dori mai mul decit atît, bunăstare şi pace, orice om cinstit diin această lume ? Cu atît mai mult cind cetăţeanul din Romînia de azi ştie, din anii ce s-au scurs, că acestea nu sunt vorbe, că indicatorii de plan şi cifrele bugetare sunt ticnite să devină realităţi palpabile, înfăp­tuiri grandioase ! Mă întreb, ce aş putea eu ca unul ce scrie, croindu-i şi potrivindu-i din cuvinte adevărului vestmînt, să urez in plus, mai mult decit pace şi bunăstare, cititorilor noştri de Altul Nou ? In această urare este cuprins tot, inclusiv cărţile bune pe care scriitorii le datorează cititorilor. Si totuși un scriitor in urare­a s.i parcă trebuie să mai adauge ceva. Mă împinge să cuget la aceasta faptul, prezent mereu in mintea mea, că acum doi ani tovarăsu? Gheor­ghe Gheorghiu-Dej i a numit pe scriitori ajutoare» de. iîădeH' * n-- ;; ' 'r Cmi de .Tâir»*fc ?.. !jiui carii ! Am­ spus-o şi atunci. . . cărţi care­ s! comribuie tocmai la ducerea mai departe a operei ’ drepte şi de nemaiatinse pro­­porţii, pe care partidul şi guvernu­­­ează în istoria poporului nostru. Pentru a scrie astfel de căr­ţn,te destul să sorcovim cu vorbe sunătoare, în dreapta şi în sîing “­­ şi in jos. Noi, în aproape două decen­­ţă nouă, ne-am deprins de-a fi consideraţi oameni ai muncii, în j­u­d­iţionară şi construcţia socialistă dusă la îndeplinire de popor. Ca aia iaspiata muncii noastre, asigurată prin legile statului, şi prin stima ce­ ne-o acordă regimul, este legată de valoarea estetică şi etică a operei noastre. Ne-am mai deprins cu ideea res­ponsabilităţii faţă de cititori, atît în privinţa conţinutului cit şi a valorii artistice din cărţile noastre. Că e mai greu să scrii cărţi într-o epocă dinamică, în care stratifi­carea lentă este înlocuită de rapide p­ecese şi radicale schimbări în viaţa socială, se înţelege de la sine, mai des dacă ne gîndim că în astfel de împrejurări busola ideologică, pentru­­ determinarea coordonatelor istorice, trebuie să funcţioneze fără greş. Pe mare zbuciumată este mai compli­cată călătoria decît pe un lac liniştit. Dar scriitorii noştri, în aceşti ani, au deprins navigaţia înarmaţi cu cohepţia marxist-feninistă despre lume, şi la orice oră, pe orice timp, ştiu unde este steaua socialismului, care-i orientează, ştiu să aleagă ce este m­aidat de ce e înapoiat şi deci să zu­grăvească realitatea in dezvoltarea ei .Greutăţile, însă, n-au dispărut, căci o realitate în care se produc mereu d­­ isformări importante — să ne gîn­dim numai la mentalitatea ţăranilor ,ipă colectivizare, sau a tineretului care in relaţiile de dragoste nu mai d­etează pe faptul de a fi dintre cei avuţi sau privilegiaţi prin drept de moştenire — necesită, pentru a îi oglin­dită in toată complexitatea ei, contact reînoit şi necontenit cu viaţa din jurul nostru, cu mişcarea impetuoasă a acesteia. Privind aşa lucrurile, în sinea sa, oare n-ar avea fiecare dintre noi să-şi reproşeze cite ceva, atunci cînd îşi aduce aminte că de la el se aşteaptă realizări ca de la un ajutor de nădejde al forţelor ce călăuzesc destinele ţării ? Să-şi răspundă fiecare sie­şi şi să tragă singur concluzii în raport cu o astfel de răspundere mare şi nobiă. Sigur este, că de am încerca un bilanţ al ultimului an, gîndindu-ne la scriitori şi poeţi ca Marin Preda,­­Eugen Barbu, Nina Cassian, D. R. Popescu, Al. Andriţoiu, ca să mă lim­ez numai la cinci dintre multele nume ce ar putea fi citate, ar trebui cţi să recunoaştem că literatura noa­stră cu trăsăturile ei specifice lumii socialiste şi noilor condiţii de viaţă ale maselor populare, se găseşte în plină ascensiune şi că, autorilor amin­tiţi şi altora, pe care nu i-am citat şi, mă gindesc la ei, să le mulţumim pentru că au dăruit cititorilor lucrări bune şi durabile, dar să nu ne de­clarăm încă cu totul mulţumiţi. E o nemulţumire care ascunde o legitimă bucurie şi o mîndrie că azi la noi se scrie mai bine, mai variat, mai in­teresant şi mai substanţial, dar că se poate face şi mai mult. In numele acestei tonice nemulţumiri, ce am putea să le urăm citi­torilor noştri din partea scriitorilor, într-un an dorit de toţi din ţară al păcii şi al succeselor obţinute prin muncă avîntată pe drumul desăvîrşirii construcţiei socialiste ? Le urăm cititorilor de versuri şi de proză ca scriitorii, în anul ce vine, să le îmbogăţească nu numai rafturile bibliotecii din casă, ci şi încă­perile inimii cu opere luminate de idei şi calde de simţire, pe măsura vigu­rosului nostru popor muncitor, aşa ca toată lumea să-şi dea seama că în­florirea din ţară se reflectă din plin in­ literatura celui de al 20-lea an de la eliberarea de subt jugul fascist. Am convingerea că pe­ conştiinţa şi pe masa de lucru a multor scrii­tori, în liniştea necesară muncii creatoare, încolţesc şi înfrăţesc gîndurile pentru operele lor în proces de înm­u­hîpare, asemenea grînelor viitoare subt stratul ocrotitor de omăt. IN PRAGUL UNUI NOU AN LITERAR E­­a firea omului să scruteze viitorul şi cercetătorii fenomenului literar cedează deseori tentaţiei de a încerca să-şi reprezinte profilul de mîine al literaturii. Ibrăileanu, spre a nu merge mai departe, risca în 1919 anticipări asupra viitoarei dezvoltări a epicii, prevăzînd o eflorescenţă a romanului social. Azi, la diferite ţări se discută despre soarta diverselor genuri şi specii literare şi o carte apărută de cuvîtnd­in Franţa se cheamă Un va­le roman? Iată temeiurile cutezanţei de a vorbi în prag de an nou despre ce va fi in literatura lui 1964, adică des­pre a douăzecea recoltă beletristică în ţara nouă. Încercăm, cînd ne gîndim la cărţile pe care le vom citi anul viitor, emoţia celor ce aşteaptă naşterea unor noi fiinţe, îndrăgite încă înainte de a exista. Zice un poet: „O fiul meu, tu, care omenirea / O vei­ spori c-un chip ce n-a mai fost!“ Un altul, din altă literatură, gigant al lirismului des­ferecat, ne previne că în cartea sa trăieşte omul care a adus-o pe lume: „Tovarăşe, nu-i doar o carte-aceasta: / cine-o atinge a atins un om...“ Din orice carte adevărată ni se adresează o conştiinţă, ni se comu­nică o sensibilitate. Cum să nu tresărim de înfiorare la gîndul că în curînd spiritul uman ni se va dezvălui pe mai multe căi, că, parcurgind cărţile viitorului, vom recepta pulsaţii emotive pe care azi nu le bănuim! Ce vom citi în ’64, cînd se împlinesc două decenii de la Eliberare? Am putea cita titluri. Dar nu vrem să ne substituim editorilor care, fără doar şi poate, vor destăinui în interviurile ce le vor fi solicitate planurile de apariţii. E plăcut, fireşte, să ştii ce se va găsi peste cîteva luni în librării. Insă, vo­rba poetului, numind un obiect, îi răpești trei sferturi din farmec: Je suggérer — voilà le rêve!“ („a-i sugera, iată visul!“) Să nu ne­­hazardăm dar în pronosticuri, nici să nu'"'răscolim planurile editoriale. Să ne dăruim de anul nou bucuria de a visa la ceea ce va fi In general frumos, cuceritor în cărţile pe care le aşteptăm, întemeierea încrederii în consistenţa multor scrieri în pregătire se află in literatura de calitate produsă pînă acum. Au devenit tot mai nume­roase în ultima vreme manifestările ce atestă o efervescenţă creatoarei o sforţare a scrisului artistic de a reflecta larg şi nuanţat, cu mijloace artistice noi, îndrăzneţe, fenomenele realităţii contemporane. Literatura tinde vădit să se ridice la înălţimea sarcinilor ei actuale, impuse de dezvoltarea impetuoasă a realităţii socialiste, să ţină pas cu viaţa, să devină seismografu­l fin al prefacerilor în existenţa societăţii şi a oamenilor. Morala nouă, noile relaţii umane, determinate de proprie­tatea socialistă, pătrund în toate sectoarele de activitate, dau conţinut vieţii de fiecare zi, hotărăsc evoluţia psihică individuală, formaţia ca­racterelor — şi scriitorii se străduiesc să surprindă acest proces în com­plexitatea desfăşurării, lui vil Aplicind atentjta tak Timbrul său particular, scriitorii conlucrează cu posA­A , evident, d,lente de '““fJjXa PSSSlî’SÎSTS.SÎ să dea mărturia sensibila, emoționanta ^ Pt^cipar i^pj Tendinta cu zestrea lui sufleteasca .sP^'i'^’k jXea pTSelor, simţul de declarativismul gol de conţinut emohv, ‘ g- înîățişeZe exis-A Tn&^ a £!£ an^eA de tematică, de cadru, de natura problemelor abordate, “ke Tn ral al socialismului. Poemele noi argheziene adu la „f,xPrpeSi®fer“lă registru larg de stări sufleteşti, fără excluderea tivteţii. Cit de diferita d­e insa aceasta tristeţe, chiar atunci cînd o simţim sfîşietoare, de mîh­­nirea din între două nopţi, să zi­cem! Cînd „Pe suflet apasă-n noapte veacul“, poetul, învăluit de pacea înserării, nu se abandonează stării depresive: „Tăcerea-şi simte rouă cum i-o atinge leacul“ şi „Cu­­vintul se deşteaptă deodată în moş­neag. / Ar vrea să se ridice de jos fără toiag / O mare de durere c-un val de bucurie / Tresare ca o zare de după vijelie..." Poetul epocii socialiste îşi pune toate problemele omeneşti, se în­­fioară ca orice om la faţa necu­noscutului, se cutremură în faţa morţii, se revoltă împotriva tim­pului care nu vrea să-şi ia anii înapoi (V. Cheile de Mihai Beniuc). Insă tocmai fiindcă abordează ma­rile probleme cu gravitate, le şi soluţionează bărbăteşte, demn, cu luciditate. Tristeţea este stearpă, iar fapta lăudată­ proclamă într-o remarca­bilă poezie, G. Călinescu. Raportate la esenţial, la ceea ce constituie în­dreptăţirea prezenţei umane în lume: efortul de sporire a luminii, a umanităţii, identificabil azi la noi, cu lupta pentru desăvîrşirea construirii socialismului, pentru ac­celerarea triumfului deplin şi defi­nitiv al moralei celei mai înalte, problemele omeneşti capătă un conţinut nou şi e îmbucurător să constatăm preocuparea tot mai sus­ţinută a literaturii de a oglindi şi stimula în modurile cele mai variate afirmarea lui, biruinţa umanismului socialist. Preocupării acesteia i-au dat expresie la 1963 volume de versuri precum citatele Poeme noi de Tudor Arghezi, Lauda lucrurilor de G. Călinescu, Pe coardele tim­pului de Mihai Beniuc, Cintece îm­­potriva morţii de Eugen Jebeleanu, creaţiile (adunate în volume sau rămase deocamdată în reviste) ale altor poeţi vîrstnici şi tineri, a căror listă nu e neapărat cazul de a o în­tocmi, opere în proză ca nuvela Friguri de Marin Preda, romanul Cordovanii de Iod Lăncrănjan, vo­lumele de nuvele şi schiţe Um­brela de soare de D. R. Popescu, Dincolo de nisipuri, de Fănuş­­Neagu, Copacul de Sorin Titel, unele na­raţiuni de Nicolae Velea, apărute în periodice, fragmentele din romanele în lucru sau un curs de apariţie ale lui Eugen Barbu, D. R. Po­pescu — spre a pomeni doar cîteva nume şi titluri. Pe temeiul realizărilor din anul ce a trecut şi din cei precedenţi pu­tem privi, negreşit, nu numai cu speranţă către noul an, al douăze­cilea de la Eliberare, ci şi cu cer­titudinea că eforturile, căutările creatoare, judicios orientate vor da noi roade. Dumitru MICU Afle. Iss Proletari d­in toate țârîle, uniti-vul final XI Nr. 1 (511) Joi 2 ianuarie 1961 ORGAN SAPTAMANAL AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMINA 8 pagini 50 bani GAZETA LITERARĂ urează cititorilor și colaboratorilor sǎi LA MULTI ANII C­IN­TEC SOLEMN NICHITA STĂNESCU Mi se-arătă Bălcescu şi-mi zise: Acum şaisprezece ani m-am întors acasă pentru totdeauna. Totul pleca de la argintiu în sus. Frigul, tainele gerului, fuseseră abolite. Adăugam aer aerului, verde-frunz­or, dragoste-inimilor, cer-ierbii, v­iaţă-vieţii. Totul se începea din această împlinre. Speranţa era mai deasă decît lumee. Ceea ce învingea devenea real, ca o pregătire solemnă pentru răsăritul soarelui văzut de ochiul noului născut. Totul se întrupa în acel strigăt ţîşnit din lucruri şi care împreună cu ele constituia lucrurile. Te iubesc, strigam, patria mea, și strigătul mi se desfăcea în comete.

Next