Gazeta literară, ianuarie-iunie 1964 (Anul 11, nr. 1-26)

1964-01-02 / nr. 1

VIRGIL ARDELEANU 1-2. E greu să for­­mulezi un răspuns tranşant la o ase­menea întrebare. Mă rezum a vorbi despre cărţi . Atenţia mi-au reţinut-o în primul rînd două romane : Groapa de Eugen Barbu şi Cordovanii de Ion Lăncrăn­­jan. Poate părea oarecum ciudat că din producţia editorială a anului 1963, reţin, în primul rînd, o re­editare. Dar cea de a doua ediţie a Groapei se prezintă substanţial îmbo­găţită faţa de prima versiune (1957). Şi apoi să nu uităm că, în pofida a­­parenţelor, în pofida faptului că a fost mult timp în atenţia criticii, Groapa nu a fost suficient analizată.* între numeroasele observaţii critice aduse romanului, cea mai gravă a fost aceea a naturalismului. Aşa cum era formulată în unele articole (Ion Vit­­ner), această apreciere nu ţinea sea­ma, după părerea mea, de structura intimă a cărţii, de particularităţile per­sonajelor, discu­tind separat doar unele manifestări exterioare. O analiză nu îndeajuns de atentă a considerat mor­bid ceea ce era absolut explicabil, pe plan etico-social,de oameni care se izo­­lează în afara lumii. Realismul, sub are mai bun cartea" Im Eugen Barbut ţine în primul rînd de faptul că în borfaşii pe care şi i-a ales drept eroi, autorul a văzut nişte indivizi cu o fi­lozofie primară despre rosturile so­cietăţii. Autorul a arătat convingător prin Paraschiv, cum o etică a vio­lenţei îi transformă în elemente re­fractare, care urăsc societatea şi gă­sesc o satisfacţie lovind-o. Conştient de faptul că în prima ver­siune şi-a izolat oarecum eroii de realităţile timpului, Eugen Barbu a îmbogăţit cea de a doua ediţie cu pagini ce aduc o întărire substanţială a aspectelor creşterii conştiinţei so­ciale printre locuitorii cartierelor măr­ginaşe bucureștene. Faptul ne dă drep­tul­ s­a afirmăm că, în forma actuala, romanul oferă cea mai „rofundărf ima­gine prin literatura romina a vechii lumi de la periferia orașului." In plus, aici descoperim o mare artă a scri­­sului. Gama de sentimente ale eroi­lor este extrem de cuprinzătoare, a­­ceasta materializîndu-se în partituri foarte variate, de la cea mai elevată poezie pînă la încrîncenarea ultimă a sufletului omenesc. Mai amintesc, desigur în fugă, că totul e narat într-o limbă şlefuită, caracterizată printr-o desăvîrşită pro­prietate. Iată de ce socotesc Groapa °„ ^arte care se situează printre reali­zările de frunte ale literaturii noastre de după 23 August. Dacă romanul lui Ion Lăncrănjan are cîteva slăbiciuni evidente, asupra că­rora ne-am oprit într-un articol recent din Gazeta literară, el aduce în schimb un grup de personaje, o serie de situaţii tratate cu vigoare realistă şi aceasta îl situează între operele importante ale prozei noastre. Amintesc o scenă de masă cu adevărat memorabilă. E vorba de întîlnirea la hotar dintre oamenii a două sate învecinate, cînd — induşi în eroare de zvonurile con­tradictorii lansate de indivizi ca Au­rică Aviatorul, cu intenţia vădită de a sabota reforma agrară — şi unii şi alţii reclamă, cu hotărîre nestrămu­tată, aceleaşi pămînturi şi, ca urmare, ajung la o încăierare de proporţii a­­pocaliptice. Pot fi citate nenumărate secvenţe reuşite din viaţa satului, cum ar fi nunţile, jocurile populare, care, dincolo de un pitoresc, excelent surprins, conţin întotdeauna un sub­text dramatic. Există apoi o figuraţie extrem de amplă, din care se desprind, cu autoritate, două personaje de o rară tipicitate : Lae Cordovan şi Pa­­rasca. Primul impresionează prin coeficientul de adevăr învestit în evo­luţia lui, prin impresionanta intuiţie cu care îi sunt schrutate, disecate stă­rile interioare. Parasca se reţine ca o apariţie tulburătoare, rezultat al unei îngemănări armonioase de puri­tate feciorelnică şi uimitoare lucidi­tate. 3 Cronicile şi arti­colele consacrate acestor cărţi s-au caracterizat, în ge­nere, prin obiecti­­tivitate şi prompti­tudine. Groapa, mai ales, s-a bucurat de analize judicioase. Nu s-au mai auzit „evoci“ distonante, toţi comenta­torii, între care l-aş evidenţia pe Eu­gen Simion, au demonstrat cu argu­mente substanţiale că ne găsim în faţa unei opere de prim ordin. Despre Cordovanu­ s-a vorbit, la to­nul potrivit, cu unele abateri, după opinia mea. Astfel cred că I. D. Bă­lan şi Al. Oprea (Luceafărul) au su­pralicitat valoarea romanului, iar N. Manolescu, în prima sa cronică din Contemporanul, a căzut în negativism. I. D. BALAN 1 O primă consta­tare îmbucurătoare se referă la faptul­­ , că toţi scriitorii Vârstnici şi tineri s-au simţit mobili­zaţi într-un front unitar, sub îndru­marea partidului, pentru a oglindi în operele lor, măreţele înfăptuiri ale po­porului nostru, constructor socia­lismului, pentru a contribui la făuri­rea şi educarea unui om nou. In acest­­an, ,'pfcwa,. fxiezia, .tlt . rid­i,. şi 'istoria literară s-a mibogatit. Era îndoială cu lucrări şi vaioro­sc. Cronicile, noastre le­-ai consemnat t­­trm tuliiâ mâsur­ă, momentul rei-I contul literar însu .i s-a in*ar• ‘ apariţia unor noi talente mic a| căror nume a apăru­­­t|iar ■ p n ior carie­­din colecţia j sau l-am inlîlnit fre veni in pnd­in­a­­ţiile noastre. Aş risca sa consum tot spaţiu! din Gazetă care-mi stă la dis­poziţie, dacă le-aş cita pe toate. O altă caracteristică a fenomenului literar din anul ce s-a scurs stă în faptul că operele literare s-au bucurat mai mult de atenţia criticii. Au avut loc multe dezbateri fructuoase, schim­buri de păreri mai rodnice, analize mai aplicate , la­ specificul creaţiei ar­tistice. Din păcate, studiile de gene­ralizare pe marginea fenomenului li­terar au­­ de bogat şi complex, au fost prea puţine şi uneori insuficiente. Din numeroasele opere literare care mi-au reţinut in mod cu totul deo­sebit atenţia mă , o voi opt­­a una singură — fiindcă o socotesc cea mai realizată şi fiindcă intră mai mult in cîmpul preocupărilor mele de cronicar literar, aplicat mai cu seamă asupra creaţiei tinerilor. E vorba de ampla trilogie Cordo­vanu­ a lui Ion Lăncrănjan, despre care am scris cu entuziasm, cred, în cronica din Luceafărul din 15 august, cronică apreciată de unii scriitori și critici ca fiind apologetică. Dacă sin­gurul iteriu care m-a condus către o asemenea judecată de valoare ar fi fost gustul personal — cum am impresia că se intîmplă în cazul preo­pinenţilor mei — aş fi reflectat auto­critic la observaţiile lor. Am arătat atunci — poate insuficient argumen­tat — importanţa deosebită pe care această carte monumentală o are in istoria prozei noastre contemporane, prin calităţile ei artistice, prin capa­citatea ei de a cuprinde un fenomen social complex, contradictoriu, înţeles în dialectica lui lăuntrică, din un­ghiul luminos al partinităţii com­u­niste. Văd în Cordovani­ o adevărată epopee a ţărănimii noastre în drumul ei către socialism. Am reţinut o pro­blematică umană profund actuală, personaje viguroase, conflicte puternice, o construcţie epică originală, adecva­tă. Şi fiindcă am obiceiul să-mi con­frunt părerile cu acelea ale cititorilor sînt bucuros că am­ intîlnit aprecieri asemănătoare la un mare număr de cititori, avînd profesii dintre cele mai diverse. In ce priveşte reacţia unor cri­tici literari, nu greşesc, cred, spunind că n-a fost îndeajuns de promptă şi nici îndeajuns de obiectivă. Exemplul cel mai elocvent ni l-a oferit Nicolae Manolescu, care mi s-a părut că n-a înţeles cartea, n-a avut probitatea ne­cesară în exprimarea părerilor, schim­­bîndu-şi-le cu 180 de grade de la prima la a doua parte a cronicii sale din „Contemporanul“, tratînd superficial aspectele cele mai de seamă ale ro­manului. Vreau să cred că această atitudine se faloreşte necunoaşterii realităţii pe care o tratează autorul. Mediul rural pare a-i fi îndeajuns de necunoscut tinărului critic care, intr-un articol din numărul trecut al „Gazetei literare“, consideră frăgarul (dudul) — după cum bine se știe un pom destul de robust, — drept o floare sau un lucru delicat („Se cîntă florile şi lucrurile delicatei gingaşe, busuio­cul, macul, frăgarul, păpădia, mielul crud, hulubii...“). Cred de asemenea, că judecăţile de valoare mai puţin favorabile cărţii , exprimate de unii cri­tici, se datorează exacerbării gustului personal. Tot respectul pentru gustul propriu. El are incontestabil un rol în formularea unei opinii critice şi de valoare. Dar nu poate fi absolutizat. Estetica marxistă are legile ei ferme, obiective şi sigure, în stare să ajute critica, în gradul cel mai înalt, in judecarea riguroasă a unei creaţii ar­tistice. Tirania gustului propriu poate aduce daune serioase literaturii. Lă­­sîndu-ne în prada lui, ignorăm ade­seori funcţia socială a artei, îi sără­cim conţinutul care nu ne poate fi indiferent. Una e să scrii idilic des­pre un ţăran, care, ajuns colectivist şi pătrunzind în civilizaţie, îşi sparge farfuriile de pămint şi le înlocuieşte dil­a­ric una e a scrie mai compli­cat de pro proce­d­e de conştiinţă ale unui tânăr chinuit de ideea că a refu­zat să servească unor prieteni o ţi­gară, privindu-se, astfel, de bucuria unei petreceri, şi, cu totul altceva e să abordezi la un inait nivel artistic probleme esenhet­­ate omului şi­­ epocii, să realizezi o amplă frescă a unei întregi categorii sociale. In faţa unu­i­ an problemă, salvatorul „mie îmi place" sau „mie nu nui place“ implică răspunderea politică şi socia­lă cu care critica literară marxistă este trlvestită. A nu vedea în ce grnd serveşte o carte sau alta constructo­rilor socialismului e un lucru condam­nabil Literatura noastră e o armă de luptă. Şi nu-i la fel de eficace un pistol de carnaval cu o armă moder­nă. Să ne închipuim că un inginer agronom ar avea personal o prefe­rinţă excesivă pentru poezia plugului cu brăzdar de lemn şi ar da indicaţii colectiviştilor să nu lucreze cu trac­toare fiindcă aşa-i place lui. Orici­­ne-şi poate imagina rezultatele pro­ducţiei, pe urma unui asemenea gust personal. Referindu-mă la cartea de debut a unui tinăr prozator atît de talentat şi fiind pasionat de ea, nu pot să uit alte lucrări în proză (fiindcă ele acest gen mă ocup aci) memorabile ale anului ce a trecut, precum: Un­­brela de soare de D. R. Popescu, La marginea oraşului de Al. Sirm­on, Fuga de Aurel Mih­ale, Groapa, ediţie revăzută, de Eugen Barbu, Pădurea nebună de Zaharia Stancu, Pîrjolul de Oskar Walter Cisek, Dispariţia unui om de rînd de M. Beniuc,­Ziua întîlnirilor de Remu­s Luca, Pieton în Cuba de Pop Simion, Sfîrşitul spi­onului fantomă de H. Zincă. Urmărind îndeo­sebi lucrările de proză şi drama- ■ turgie, m am o­prit, mai îndea- j proape asupra a­­cestora, găsind citeva dintre ele edi­ficatoare pentru dezvoltarea ascendentă a literaturii noastre noi, in general, şi pentru evoluţia scriitorilor respectivi, in special. Aş aminti, în pri­mul rînd, amplul roman Cordovanu­ * de Ion Lăncrănjan. Abordînd un proces complex, impor­tant şi îndelungat, cum este preface­rea din temelii a satului, prozatorul a izbutit, cred, să ofere o imagine veri­dică şi cuprinzătoare a transformări­lor pe care acesta le-a suferit, incepînd cu desăvîrşirea revoluţiei burghezo-de­­mocratice şi terminînd cu colectiviza­rea completă a agriculturii. Cunoscind profund faptele zugrăvite, pe baza u­­nor observaţii bogate şi pătrunzătoare, interpretând ştiinţific fenomenele in­vestigate şi avînd o viziune rea­­list-socialistă asupra lumii şi li­teraturii, înzestrat cu o remarcabilă forţă de evocare epico-lirică a expe­rienţei de viaţă. Ion Lăncrănjan s-a impus în special prin patosul, preg­nanţa şi veridicitatea imaginii artistice. El a reuşit să reconstituie convingător cadrul istoric în care se petrec noile transformări sociale, împrejurările de­finitorii pentru procesele de conştiinţă ale oamenilor, drama smulgerii ţăranu­lui muncitor de sub dominaţia pro­­prietăţii individuale, dinamica şi com­plexitatea prefacerilor revoluţionare. Lae Cordovan, eroul central al roma­nu­lui, Parasca, soţia acestuia şi pivo­­tul etic al întregii naraţiuni epico­­lirice, Simion Logojan (fratele lui Lac) sau Afu­rii lui Spinzură-foame (ţăra­nul sărac şi justiţiar) reprezintă, cred, cîteva din personajele interesante şi tipice ale cărţii, care pun in lumină o umanitate bogată şi originală. Există in lucrarea lui Ion Lăncrănjan o serie de momente şi tablouri realizate la o imită ţinută artistică: împărţirea pă­­hrb­ratului moşieresc, inmormintarea Pandurului, „răpirea“ Parascăi, conflic­tul tragic dintre Lae şi ai săi, demasca­rea şi zdrobirea acţiunilor întreprinse de elementele duşmănoase, puritatea morală a Parascăi, înnoirea sufletească a personajului central etc. Fără îndo­ială, folosirea monologului interior şi prezentarea unor situaţii inadecvate procedeului, anumite strngării de con­strucţie sau diluarea unor secvenţe lirice distonează in ansamblul roma­nului, fără să-i întunece insă calităţi­le indiscutabii!» Tot in 11963, ne-sunt reintilnit cu unul din .Vrsonajel cele mai intere­sante ale p­rozei noastre noi. Este vor­ba de Dă,fie, bine cunoscut cititorilor lu­i romani,? lirice ale lui Zanaria 8'. ,:ti j. '■ Ut, Florile păm­ântului, i . 'jo ‘.a .itt Ra d..i a­­cea’rta, troiil­­e află :n pragul, n.itu* ritâţii şi evocă fapte şi inUmplări sem­nificative pentru mediul provincial, la care îşi continuă dramatica sa expe­rienţă „de viaţă ”­.. Merită, de asemenea, subliniată a­­parţia unei ediţii, îmbogăţite, a romanului „Groapa“ de Eugen Barbu. Episoadele introduse clarifică şi între­gesc imaginea periferiei bucureştene din anii care au urmat primului răz­boi mondial. Surprinzind mai com­plex şi mai critic lumea pestriţă a Cu­­jaridei, Eugen Barbu a zugrăvit, cu­­viziunea sa picturală caracteristică, transformările profunde ale mahalalei, foind, in general, delimitările cuve­nite între dezumanizarea lumpenilor şi începutul formării unei conştiinţe de clasă a proletariatului. Este adevă­rat că, pe alocuri, exagerînd aspec­tul neconformist din conduita ele­mentelor declasate, el a baladizat modul de viaţă al acestora. In gene­ral, caracterul demascator al cărţii este insă, predominant, permiţîndu-se să intuim, chiar din descrierea aspecte­lor respingătoare, nepotolita sete de viaţă şi poezie a unui prozator deo­sebit de înzestrat. O nuvelă excelentă, cu semnifica­ţii etico-sociale mai profunde, mi se pare Friguri de Marin Preda, apăru­tă în Gazeta literară. Deşi faptele şi întîmplările pe care le înfăţişează scri­itorul se petrec în Vietnam, naraţiu­nea nu alunecă, în general, un exo­tism. Atmosfera specifică este puterni­că şi vie, dar tocmai spre a ne ajuta să înţelegem mai bine lupta dramatică a oamenilor pentru libertate şi feri­cire. Dezvăluind determinarea concret istorică a „condiţiei umane“, Marin Preda dă o replică realist-socialistă în­cercărilor de a exploata literar tema in sens existenţialist (aşa cum a fă­cut-o Malraux în a sa „Condition humaine“). Vechea înfruntare „om-de­­stin", frecventă în literatura univer­sală, este reluată de scriitorul român şi rezolvată in conformitate cu trans­formările sociale survenite, in spiritul ştiinţific al marxism-leninismului. îm­plinirea eroului principal Nang — mo­del de tenacitate,­­devotament şi putere de sacrificiu in slujba cauzei drepte a poporului său — este zugră­vită cu o mare fineţe analitică şi simţ poetic. S-au publicat, in anul acesta, şi numeroase fragmente interesante de roman aflate în lucru. Primul dintre aceste romane a şi apărut de citeva zile („Dispariţia unui om de rînd“ de Mihai Beniuc), celelalte sunt in curs de elaborare („Vara oltenilor" de D. R. Popescu, „Satul hoţilor de cai" de Fănuş Neagu, etc.). Nu insist, fiind, poate, prematură o apreciere. Aş aminti, în schimb, de piesa „Sechestrul“ de Mircea Zaciu şi Va­sile Rebreanu, apărută în Tribuna. Nu numai pentru problematica actuală pe care o dezbate, ci şi pentru calitatea artistică a textului dramatic. Mi se pare de bun augur accentul pe care II pun cei doi scriitori pe poezia dra­matică, atit de necesară dezvoltării tot mai impetuoase a teatrului nostru realist-socialist. Cu unele excepţii (mă refer îndeo­sebi la nuvela ■ Friguri şi la piesa „Sechestrul"), cri­tica a fost atentă cu lucrările valoroase apărute în acest an. S-au formulat, în general, jude­(continuare in pagina 1) ION IUNGU 1­ 2: 2­3 PAGINA 2­ 1 In locul obişnuitului bilanţ anual, revista noastră a adresat citorm cronicari următoarele întrebări: CRONICARII­L Ce aspecte mai interesante prezintă, după dvs., fenomenul literar în anul care a trecut ? Ce opere v-au reţinut îndeosebi atenţia şi pentru ce ? Cît de obiectivă şi promptă socotiți că a fost aprecierea criticii față de aceste opere? Exem­plificați. 1. 2 . 3. Publicăm mai jos răspunsurile primite : « Ion Bănuţă Vitrinele librăriilor, standurile de cărţi, bi­bliotecile s-au îmbogăţit în anul abia trecut cu numeroase volume de poezie, proză, teatru, cri­tică şi istorie literară, apărute în Editura pentru Literatură­ In pragul Anului Nou, este cu atit mai mult îndreptăţit interesul cu care ne-am adresat tovarăşului Ion Bănuţă, directorul edi­turii, pentru a afla ce pregăteşte Editura pentru Literatură în anul 1964, anul XX, cum a început să fie numit din ce în ce mai des, în cinstea sărbătorii Eliberării. — In munca noastră, ne-a spus tovarăşul Ion Bănuţă, nu există delimitări foarte stricte. Anul editorial 1964 nu începe odată cu încheierea ce­lui precedent, ci mult mai înainte , adesea, pe masa redactorilor „semnalele“ noilor cărţi, stau alături de textele aflate în lucru pentru anul vi­itor. Şi fiindcă am revenit la noul an , el trebuie să fie, deopotrivă, bilanţ al succeselor şi pas hotărîtor în oglindirea marilor prefaceri revo­luţionare prin care a trecut şi continuă să treacă Viaţa noastră. Vrem să impunem atenţiei citito­rilor producţia editorială a anului 1964 ca una de calitate mereu sporită. — Tocmai în ordinea acestui deziderat de calitate. Care va fi, în 1964, apariţia care să însemne un adevărat eveniment editorial ? Opera, autorul sau autorii. — Eminescu. La împlinirea a 75 de ani de la moartea poetului, dorim să aducem un preţios omagiu memoriei sale : vor apărea „Viaţa lui M. Eminescu“, monografia mult îmbogăţită, da­torată acad. George Călinescu, scrierile în pro­ză precedate de un amplu studiu semnat de ti­­nărul critic, Eugen Simion, trei volume din opera poetului, în colecţia „Scriitori romîni“ sub în­grijirea acad. Perpessicius, precum şi un volum de studii dedicate lui Eminescu, semnate de acad. G. Călinescu, T. Vianu, Perpessicius, M. Beniuc şi alţii. — Deci anul se deschide sub semnul poeziei... — Şi al unei permanente înnoiri creatoare. Fiindcă, in fruntea poeţilor contemporani care vor apare în acest an figurează mereu tînărul maestru Tudor Arghezi. De asemenea, vor mai fi prezenţi cu volume de versuri Mihai Beniuc, Al­ ■ed, Margul Sperber, Radu Boureanu, Dan Deşliu, Tiberiu Után, Sze­nier Ferenc, VI. Cio­­cov, Emil Giurgiuca, Eugen Frunză, Virgil Teo­dorescu, Teodor Balş, Kits Jenő ca şi tiner­i poe i Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ilie Con­stanta, G. Tomozei. — Există cumva un gen „privilegiat* al anu ui acesta, cu mai mari şanse de a capta in te ■esul publicului prin * problematica oglindită? — Daqji ar fi să ne orientăm după multitu­dinea lucrărilor, un vc­um masiv il deţine proza L. intr-o cuprinzătoare listă aş cita romane fie „facerea lumii“ de Eugen Barbu, „Pe muche Ai cul Pe­tr. Beniuc, JULnsiti ic P.p Sin­ic şi noile romane şi volume de nuvele şi poves­tiri semnate de Nagy István, Kovács G., O. W. Cisek, D­r. Popescu, Remus Luca, Radu Co­­saşu, Papp Ferenc, Sütő András, C. Chiriţă, Franz Storch. Acestea, ca noutăţi. V-aş ruga să adăugaţi tot aici, şi reeditările unor succese ale prozei noastre : „Nicoară Potcoavă“, „Desculţ“, „Moromăţii“, „La cea mai înaltă tensiune“, „De la potop încoace“, „Nopţi înfrigurate“. — Din cite se observă, în acest an una din sarcinile criticii, aceea de a discuta prompt creaţia literară va trebui să fie îndeplinită cu un plus de operativitate. — 'Criticii,­ în acest an, nu se vor mărgini numai să discute creaţia literară, în reviste, ci, cei mai mulţi dintre ei, vor fi prezenţi şi în calitate de autori cu volume de critică şi isto­rie literară. Astfel, vor apare sub semnătura lui Paul Cornea, Ov. S. Crohmălniceanu, I. Ro­man, I. D. Bălan, Mircea Zaciu, Al. Oprea, Al. Săndulescu, interesante monografii dedicate scriitorilor noştri clasici şi celor dintre cele două războaie de la Anton Parin la Delavrancea şi de la Octavian Goga la Blaga şi Panait Istrati. Studiile lui Tudor Vianu, Al. Piru, D. Micu, Marosi Peter, Kacso Sándor vor îmbo­găţi la rîndul lor, peisajul editorial al acestui an. — Cititorii vor lua cunoştinţă, desigur, şi de numeroase nume noi. Ne puteţi comunica, în acest sens, „surprizele“ anului acesta ? — Sînt, precum văd, două întrebări. La „nume noi“ — notaţi pe tînărul prozator Geor­ge Bălăiţă şi pe foarte tînărul poet Ion Ale­xandru. Volumele lor de debut, în colecţia „Luceafărul“ vor constitui, după părerea mea, apreciabile surprize. Dar pentru cititori vor fi şi surprize de alt ordin : Eusebiu Camilar va apărea cu un volum de versuri, Ion Brad cu ro­manul „Regăsirea familiei“, pentru prima oară la noi va fi editată o Culegere de folclor mun­citoresc, în limba germană, o antologie a repor­ta­jului „Reflector peste timp“, îngrijită de G. Ivaşcu etc. Dacă pomenim şi volumul lui Marin Sorescu, „Singur printre poeţi“, înmănun­­chind parodii — gen foarte rar la noi, cred că am schiţat un tablou destul de complet al sur­prizelor. — Să ne întoarcem la „anul XX“. Mai putem adăuga ceva deosebit ? — Întreaga producţie se orientează, prin cele mai multe apariţii, către întîmpinarea marii săr­bători a poporului nostru. Vor apare, de pildă, in „Biblioteca pentru toţi", 5 volume cuprinzind o antologie a poeziei romineşti din cei 20 de ani, o antologie a nuvelei şi schiţei şi una a dramaturgiei contemporane. Dacă e vorba de o menţiune specială, aş acorda-o, dintre cărţile semnalate care reflectă cu pregnanţă chipul co­muniştilor aflaţi in fruntea revoluţiei, romanu­lui „Facerea lumii“ de Eugen Barbu. Alexandru Georgescu Intrebîndu-l pe tovarăşul Alexandru Geor­gescu, directorul Editurii Tineretului, care ar fi semnul distinctiv sub care se va desfăşura producţia anului 1964, răspunsul a fost succint : — Noutatea. Şi, desigur, tinereţea, ca un a­­tribut inclus în profilul editurii noastre. — Orice an, aducînd mereu alte şi alte cărţi, ar putea primi acelaşi semn distinctiv al nou­tăţii. De ce stăruiţi îndeosebi asupra acestui lucru ? — Pentru că în acest an Editura Tineretului va pune în practică citeva iniţiative, capabile să marcheze necontenitul efort pe care ne stră­duim, să-l facem cu toţii spre realizările de calitate. — Cîteva exemple ne-ar ajuta să înţelegem mai bine. — Atunci, mă refer în primul rînd la­ tine­reţe. Fără să fim exclusivişti, trebuie să obser­văm că în acest an cititorii vor beneficia de cărţi inspirate din actualitatea imediată , eroiii in majoritate tineri muncitori, ţărani, cerce­tători şi ingineri de pe şantiere vor primi, aşa sper, aprobarea şi preţuirea cititorilor. Şi in această ordine de idei, suntem­ bucuroşi că ală­turi are „Suceava“ — volumul de reportaje DE VORBĂ CU EI STORM NOŞTRI lui Geo Bogzade un interesant roman al lui V. Em. Galan, de „Strada“, noul roman al lui Eugen Barbu sau de lucrările lui Nagy István şi G. Kovács, una dintre cele mai bune cărţi ale anului­ 196­­9, romanul „Vara oltenilor“ apar­ţine unui tinăr prozator, D. R. Pope­scu. E o opi­niiy T----„ntruni­t­ă în lu­mea satul,t­ensiva noului şi problemele eticii contempor sunt oglindite aici cu mare forţă de expresi la ţin m­alt nivel artistic. Vor mai apare, dem­enea, române, nuvele şi povestiri semnate d­imostene Botez, Lucia Demetrius, Al. I. Gh­­. I.Incrănjan, N. Ţie, Ion Ruse, Ştefan Lu .în Băieşu, Di­mos Rendis. Trebuie să remarcam totodată că şi in ce priveşte poe­zia aportu­ tinerilor va fi substanţial. Pe lingă volumele Măriei Banuş, ale lui Mihu Dragomir, Horvath Imre, V. Tulbure, Werner Bossert, Ion Bănuţă care vor fi prezenţi in vitrinele librării­lor şi în biblioteci cu versuri noi, aş pomeni volumul la Aurel Rău, ancorat puternic in con­temporane­tate, precum şi pe cele ale lui Al. Andriţoiu, Ion Gheorghe, Leonida Neamţu, Va­leria Boi­ellesi. — Dar referitor la iniţiativele de care vor­beaţi la încep' — Foc-­­ ut, una dintre ele ar fi urmă­toarea : g !• ia oară, dar nu la un nivel de simp­l . ■ m­ nt, vrem să edităm citeva cărţi de nj., .are, studii de sinteză pentru familiarizi ■ea tinerilor citi­tori cu problemele de culturi generală din cele mai diferite do­menii : Hi i â. artă, muzică, tehnică şi ştiin­ţă. Pentru­ început ne-am adresat acad. Tudor Vianu care ne va preda o „Introducere în sti­listică“ Şi lui Ion Marin Sadoveanu care va semna o „Introducere in teatru“. In „Biblio­teca şcolarului“ ne-am gindit să includem şi studii de mitică şi istorie literară, care să ajute elevii la asimilarea mai completă a literaturii române. Avem în plan editarea unor studii ca „Literatia paşoptistă“ de Paul Cornea, „Şcoala Contemporanulu “ de G. C. Nicolescu, „Pe dru­mul realismului socialist“ de D. Mi­cu şi N. Ma­­nolescu tot pentru prima oară vom publica şi citev­a scurte monografii ale scriitorilor pre­văzuţi in programa analitică şcolară : Grigore Alexandrescu, Odobescu, Coşbuc — semnate de Silvian Ionijescu, D. Păcuraru, I. D. Bălan. Mai pot vorbi la acest capitol şi despre reportajele destinate pionierilor şi şcolarilor, despre ora­şele patriei — Bucureşti şi Constanţa — apar­­ţinînd lui F. Brunea-Fox şi Florenţa Albu. Nu trebuie să se înţeleagă ci, preocupîndu-ne stâ­rnitor de aceste iniţiative, am neglijat efortul de îmbunătăţire a colecţiilor noastre cu tradi­ţie : „Cele mai­­ frumoase poezii“, „Oameni de seamă”, a literaturii ştiinţifico-fantastice sau a cărţilor pentru pionieri, şcolari şi preşcolari. Maestrul Îtudor Arghezi va dărui micilor citi­tori volumul „Bună dimineaţa, primăvară“, iar Otilia Ch­imir, Demostene Botez, Eusebiu Ca­­milar, M­iu Dragomir, Al. Şahighian, V. Tul­bure, Ti­iru Utan, Călin Gruia, M. Sintimbrea­­nu, Rod­'a Toth, Dumitru Almaş, sunt in pla­nul nostr de producţie cu lucrări noi şi reedi­tări. In e­lecţia . Cele mai frumoase poezii“ vor apare Vi­jiliu, Shakespeare, Nezval, Blok, La­­biş, Baco­va, Poe, Brecht, Emil Isac, A. E.Ba­­consky. (­­edim,­oşi literaturii ştiinţifico-fantas­­tice, ser­orii VI. Colin, Camil Bariu şi —­ surpriză ! — poetul Leonida Neamţu vor oferi iubitorii­ acestui gen, noi lucrări de antici­paţie. D­ecţin „Oameni de seamă“ va pune la indem­a cititorilor biografii ale marilor fi­guri româneşti din trecut : I. L. Caragiale, Dr. I. Cantacuzino, Emil Racoviţă. — Şi în privinţa reportajului încurajat de Misura Tineretului, la ce să ne aşteptăm ? — Cărţi de reportaje semnate de Paul An­­ghel,­lie Purcaru, Petru Vintilă, Vasile Nico­­rovici şi Romeo Popescu. Ultimul nume e şi el o „noutate". Romeo Popescu cu ale sale „Zile şi nopţi“ e un maistru de la Combinatul Chimic Craiova. Vrem să trimitem in acest an cititorilor cu­ mai multe cărţi de calitate. REPORTER 6) GAZETA LITERARA

Next