Gazeta literară, ianuarie-iunie 1964 (Anul 11, nr. 1-26)
1964-01-02 / nr. 1
VIRGIL ARDELEANU 1-2. E greu să formulezi un răspuns tranşant la o asemenea întrebare. Mă rezum a vorbi despre cărţi . Atenţia mi-au reţinut-o în primul rînd două romane : Groapa de Eugen Barbu şi Cordovanii de Ion Lăncrănjan. Poate părea oarecum ciudat că din producţia editorială a anului 1963, reţin, în primul rînd, o reeditare. Dar cea de a doua ediţie a Groapei se prezintă substanţial îmbogăţită faţa de prima versiune (1957). Şi apoi să nu uităm că, în pofida aparenţelor, în pofida faptului că a fost mult timp în atenţia criticii, Groapa nu a fost suficient analizată.* între numeroasele observaţii critice aduse romanului, cea mai gravă a fost aceea a naturalismului. Aşa cum era formulată în unele articole (Ion Vitner), această apreciere nu ţinea seama, după părerea mea, de structura intimă a cărţii, de particularităţile personajelor, discutind separat doar unele manifestări exterioare. O analiză nu îndeajuns de atentă a considerat morbid ceea ce era absolut explicabil, pe plan etico-social,de oameni care se izolează în afara lumii. Realismul, sub are mai bun cartea" Im Eugen Barbut ţine în primul rînd de faptul că în borfaşii pe care şi i-a ales drept eroi, autorul a văzut nişte indivizi cu o filozofie primară despre rosturile societăţii. Autorul a arătat convingător prin Paraschiv, cum o etică a violenţei îi transformă în elemente refractare, care urăsc societatea şi găsesc o satisfacţie lovind-o. Conştient de faptul că în prima versiune şi-a izolat oarecum eroii de realităţile timpului, Eugen Barbu a îmbogăţit cea de a doua ediţie cu pagini ce aduc o întărire substanţială a aspectelor creşterii conştiinţei sociale printre locuitorii cartierelor mărginaşe bucureștene. Faptul ne dă dreptul sa afirmăm că, în forma actuala, romanul oferă cea mai „rofundărf imagine prin literatura romina a vechii lumi de la periferia orașului." In plus, aici descoperim o mare artă a scrisului. Gama de sentimente ale eroilor este extrem de cuprinzătoare, aceasta materializîndu-se în partituri foarte variate, de la cea mai elevată poezie pînă la încrîncenarea ultimă a sufletului omenesc. Mai amintesc, desigur în fugă, că totul e narat într-o limbă şlefuită, caracterizată printr-o desăvîrşită proprietate. Iată de ce socotesc Groapa °„ ^arte care se situează printre realizările de frunte ale literaturii noastre de după 23 August. Dacă romanul lui Ion Lăncrănjan are cîteva slăbiciuni evidente, asupra cărora ne-am oprit într-un articol recent din Gazeta literară, el aduce în schimb un grup de personaje, o serie de situaţii tratate cu vigoare realistă şi aceasta îl situează între operele importante ale prozei noastre. Amintesc o scenă de masă cu adevărat memorabilă. E vorba de întîlnirea la hotar dintre oamenii a două sate învecinate, cînd — induşi în eroare de zvonurile contradictorii lansate de indivizi ca Aurică Aviatorul, cu intenţia vădită de a sabota reforma agrară — şi unii şi alţii reclamă, cu hotărîre nestrămutată, aceleaşi pămînturi şi, ca urmare, ajung la o încăierare de proporţii apocaliptice. Pot fi citate nenumărate secvenţe reuşite din viaţa satului, cum ar fi nunţile, jocurile populare, care, dincolo de un pitoresc, excelent surprins, conţin întotdeauna un subtext dramatic. Există apoi o figuraţie extrem de amplă, din care se desprind, cu autoritate, două personaje de o rară tipicitate : Lae Cordovan şi Parasca. Primul impresionează prin coeficientul de adevăr învestit în evoluţia lui, prin impresionanta intuiţie cu care îi sunt schrutate, disecate stările interioare. Parasca se reţine ca o apariţie tulburătoare, rezultat al unei îngemănări armonioase de puritate feciorelnică şi uimitoare luciditate. 3 Cronicile şi articolele consacrate acestor cărţi s-au caracterizat, în genere, prin obiectitivitate şi promptitudine. Groapa, mai ales, s-a bucurat de analize judicioase. Nu s-au mai auzit „evoci“ distonante, toţi comentatorii, între care l-aş evidenţia pe Eugen Simion, au demonstrat cu argumente substanţiale că ne găsim în faţa unei opere de prim ordin. Despre Cordovanu s-a vorbit, la tonul potrivit, cu unele abateri, după opinia mea. Astfel cred că I. D. Bălan şi Al. Oprea (Luceafărul) au supralicitat valoarea romanului, iar N. Manolescu, în prima sa cronică din Contemporanul, a căzut în negativism. I. D. BALAN 1 O primă constatare îmbucurătoare se referă la faptul , că toţi scriitorii Vârstnici şi tineri s-au simţit mobilizaţi într-un front unitar, sub îndrumarea partidului, pentru a oglindi în operele lor, măreţele înfăptuiri ale poporului nostru, constructor socialismului, pentru a contribui la făurirea şi educarea unui om nou. In acestan, ,'pfcwa,. fxiezia, .tlt . ridi,. şi 'istoria literară s-a mibogatit. Era îndoială cu lucrări şi vaiorosc. Cronicile, noastre le-ai consemnat ttrm tuliiâ mâsură, momentul rei-I contul literar însu .i s-a in*ar• ‘ apariţia unor noi talente mic a| căror nume a apărut|iar ■ p n ior cariedin colecţia j sau l-am inlîlnit fre veni in pndinaţiile noastre. Aş risca sa consum tot spaţiu! din Gazetă care-mi stă la dispoziţie, dacă le-aş cita pe toate. O altă caracteristică a fenomenului literar din anul ce s-a scurs stă în faptul că operele literare s-au bucurat mai mult de atenţia criticii. Au avut loc multe dezbateri fructuoase, schimburi de păreri mai rodnice, analize mai aplicate , la specificul creaţiei artistice. Din păcate, studiile de generalizare pe marginea fenomenului literar au de bogat şi complex, au fost prea puţine şi uneori insuficiente. Din numeroasele opere literare care mi-au reţinut in mod cu totul deosebit atenţia mă , o voi opta una singură — fiindcă o socotesc cea mai realizată şi fiindcă intră mai mult in cîmpul preocupărilor mele de cronicar literar, aplicat mai cu seamă asupra creaţiei tinerilor. E vorba de ampla trilogie Cordovanu a lui Ion Lăncrănjan, despre care am scris cu entuziasm, cred, în cronica din Luceafărul din 15 august, cronică apreciată de unii scriitori și critici ca fiind apologetică. Dacă singurul iteriu care m-a condus către o asemenea judecată de valoare ar fi fost gustul personal — cum am impresia că se intîmplă în cazul preopinenţilor mei — aş fi reflectat autocritic la observaţiile lor. Am arătat atunci — poate insuficient argumentat — importanţa deosebită pe care această carte monumentală o are in istoria prozei noastre contemporane, prin calităţile ei artistice, prin capacitatea ei de a cuprinde un fenomen social complex, contradictoriu, înţeles în dialectica lui lăuntrică, din unghiul luminos al partinităţii comuniste. Văd în Cordovani o adevărată epopee a ţărănimii noastre în drumul ei către socialism. Am reţinut o problematică umană profund actuală, personaje viguroase, conflicte puternice, o construcţie epică originală, adecvată. Şi fiindcă am obiceiul să-mi confrunt părerile cu acelea ale cititorilor sînt bucuros că am intîlnit aprecieri asemănătoare la un mare număr de cititori, avînd profesii dintre cele mai diverse. In ce priveşte reacţia unor critici literari, nu greşesc, cred, spunind că n-a fost îndeajuns de promptă şi nici îndeajuns de obiectivă. Exemplul cel mai elocvent ni l-a oferit Nicolae Manolescu, care mi s-a părut că n-a înţeles cartea, n-a avut probitatea necesară în exprimarea părerilor, schimbîndu-şi-le cu 180 de grade de la prima la a doua parte a cronicii sale din „Contemporanul“, tratînd superficial aspectele cele mai de seamă ale romanului. Vreau să cred că această atitudine se faloreşte necunoaşterii realităţii pe care o tratează autorul. Mediul rural pare a-i fi îndeajuns de necunoscut tinărului critic care, intr-un articol din numărul trecut al „Gazetei literare“, consideră frăgarul (dudul) — după cum bine se știe un pom destul de robust, — drept o floare sau un lucru delicat („Se cîntă florile şi lucrurile delicatei gingaşe, busuiocul, macul, frăgarul, păpădia, mielul crud, hulubii...“). Cred de asemenea, că judecăţile de valoare mai puţin favorabile cărţii , exprimate de unii critici, se datorează exacerbării gustului personal. Tot respectul pentru gustul propriu. El are incontestabil un rol în formularea unei opinii critice şi de valoare. Dar nu poate fi absolutizat. Estetica marxistă are legile ei ferme, obiective şi sigure, în stare să ajute critica, în gradul cel mai înalt, in judecarea riguroasă a unei creaţii artistice. Tirania gustului propriu poate aduce daune serioase literaturii. Lăsîndu-ne în prada lui, ignorăm adeseori funcţia socială a artei, îi sărăcim conţinutul care nu ne poate fi indiferent. Una e să scrii idilic despre un ţăran, care, ajuns colectivist şi pătrunzind în civilizaţie, îşi sparge farfuriile de pămint şi le înlocuieşte dilaric una e a scrie mai complicat de pro procede de conştiinţă ale unui tânăr chinuit de ideea că a refuzat să servească unor prieteni o ţigară, privindu-se, astfel, de bucuria unei petreceri, şi, cu totul altceva e să abordezi la un inait nivel artistic probleme esenhetate omului şi epocii, să realizezi o amplă frescă a unei întregi categorii sociale. In faţa unui an problemă, salvatorul „mie îmi place" sau „mie nu nui place“ implică răspunderea politică şi socială cu care critica literară marxistă este trlvestită. A nu vedea în ce grnd serveşte o carte sau alta constructorilor socialismului e un lucru condamnabil Literatura noastră e o armă de luptă. Şi nu-i la fel de eficace un pistol de carnaval cu o armă modernă. Să ne închipuim că un inginer agronom ar avea personal o preferinţă excesivă pentru poezia plugului cu brăzdar de lemn şi ar da indicaţii colectiviştilor să nu lucreze cu tractoare fiindcă aşa-i place lui. Oricine-şi poate imagina rezultatele producţiei, pe urma unui asemenea gust personal. Referindu-mă la cartea de debut a unui tinăr prozator atît de talentat şi fiind pasionat de ea, nu pot să uit alte lucrări în proză (fiindcă ele acest gen mă ocup aci) memorabile ale anului ce a trecut, precum: Unbrela de soare de D. R. Popescu, La marginea oraşului de Al. Sirmon, Fuga de Aurel Mihale, Groapa, ediţie revăzută, de Eugen Barbu, Pădurea nebună de Zaharia Stancu, Pîrjolul de Oskar Walter Cisek, Dispariţia unui om de rînd de M. Beniuc,Ziua întîlnirilor de Remus Luca, Pieton în Cuba de Pop Simion, Sfîrşitul spionului fantomă de H. Zincă. Urmărind îndeosebi lucrările de proză şi drama- ■ turgie, m am oprit, mai îndea- j proape asupra acestora, găsind citeva dintre ele edificatoare pentru dezvoltarea ascendentă a literaturii noastre noi, in general, şi pentru evoluţia scriitorilor respectivi, in special. Aş aminti, în primul rînd, amplul roman Cordovanu * de Ion Lăncrănjan. Abordînd un proces complex, important şi îndelungat, cum este prefacerea din temelii a satului, prozatorul a izbutit, cred, să ofere o imagine veridică şi cuprinzătoare a transformărilor pe care acesta le-a suferit, incepînd cu desăvîrşirea revoluţiei burghezo-democratice şi terminînd cu colectivizarea completă a agriculturii. Cunoscind profund faptele zugrăvite, pe baza unor observaţii bogate şi pătrunzătoare, interpretând ştiinţific fenomenele investigate şi avînd o viziune realist-socialistă asupra lumii şi literaturii, înzestrat cu o remarcabilă forţă de evocare epico-lirică a experienţei de viaţă. Ion Lăncrănjan s-a impus în special prin patosul, pregnanţa şi veridicitatea imaginii artistice. El a reuşit să reconstituie convingător cadrul istoric în care se petrec noile transformări sociale, împrejurările definitorii pentru procesele de conştiinţă ale oamenilor, drama smulgerii ţăranului muncitor de sub dominaţia proprietăţii individuale, dinamica şi complexitatea prefacerilor revoluţionare. Lae Cordovan, eroul central al romanului, Parasca, soţia acestuia şi pivotul etic al întregii naraţiuni epicolirice, Simion Logojan (fratele lui Lac) sau Afurii lui Spinzură-foame (ţăranul sărac şi justiţiar) reprezintă, cred, cîteva din personajele interesante şi tipice ale cărţii, care pun in lumină o umanitate bogată şi originală. Există in lucrarea lui Ion Lăncrănjan o serie de momente şi tablouri realizate la o imită ţinută artistică: împărţirea păhrbratului moşieresc, inmormintarea Pandurului, „răpirea“ Parascăi, conflictul tragic dintre Lae şi ai săi, demascarea şi zdrobirea acţiunilor întreprinse de elementele duşmănoase, puritatea morală a Parascăi, înnoirea sufletească a personajului central etc. Fără îndoială, folosirea monologului interior şi prezentarea unor situaţii inadecvate procedeului, anumite strngării de construcţie sau diluarea unor secvenţe lirice distonează in ansamblul romanului, fără să-i întunece insă calităţile indiscutabii!» Tot in 11963, ne-sunt reintilnit cu unul din .Vrsonajel cele mai interesante ale prozei noastre noi. Este vorba de Dă,fie, bine cunoscut cititorilor lui romani,? lirice ale lui Zanaria 8'. ,:ti j. '■ Ut, Florile pământului, i . 'jo ‘.a .itt Ra d..i acea’rta, troiile află :n pragul, n.itu* ritâţii şi evocă fapte şi inUmplări semnificative pentru mediul provincial, la care îşi continuă dramatica sa experienţă „de viaţă ”.. Merită, de asemenea, subliniată aparţia unei ediţii, îmbogăţite, a romanului „Groapa“ de Eugen Barbu. Episoadele introduse clarifică şi întregesc imaginea periferiei bucureştene din anii care au urmat primului război mondial. Surprinzind mai complex şi mai critic lumea pestriţă a Cujaridei, Eugen Barbu a zugrăvit, cuviziunea sa picturală caracteristică, transformările profunde ale mahalalei, foind, in general, delimitările cuvenite între dezumanizarea lumpenilor şi începutul formării unei conştiinţe de clasă a proletariatului. Este adevărat că, pe alocuri, exagerînd aspectul neconformist din conduita elementelor declasate, el a baladizat modul de viaţă al acestora. In general, caracterul demascator al cărţii este insă, predominant, permiţîndu-se să intuim, chiar din descrierea aspectelor respingătoare, nepotolita sete de viaţă şi poezie a unui prozator deosebit de înzestrat. O nuvelă excelentă, cu semnificaţii etico-sociale mai profunde, mi se pare Friguri de Marin Preda, apărută în Gazeta literară. Deşi faptele şi întîmplările pe care le înfăţişează scriitorul se petrec în Vietnam, naraţiunea nu alunecă, în general, un exotism. Atmosfera specifică este puternică şi vie, dar tocmai spre a ne ajuta să înţelegem mai bine lupta dramatică a oamenilor pentru libertate şi fericire. Dezvăluind determinarea concret istorică a „condiţiei umane“, Marin Preda dă o replică realist-socialistă încercărilor de a exploata literar tema in sens existenţialist (aşa cum a făcut-o Malraux în a sa „Condition humaine“). Vechea înfruntare „om-destin", frecventă în literatura universală, este reluată de scriitorul român şi rezolvată in conformitate cu transformările sociale survenite, in spiritul ştiinţific al marxism-leninismului. împlinirea eroului principal Nang — model de tenacitate,devotament şi putere de sacrificiu in slujba cauzei drepte a poporului său — este zugrăvită cu o mare fineţe analitică şi simţ poetic. S-au publicat, in anul acesta, şi numeroase fragmente interesante de roman aflate în lucru. Primul dintre aceste romane a şi apărut de citeva zile („Dispariţia unui om de rînd“ de Mihai Beniuc), celelalte sunt in curs de elaborare („Vara oltenilor" de D. R. Popescu, „Satul hoţilor de cai" de Fănuş Neagu, etc.). Nu insist, fiind, poate, prematură o apreciere. Aş aminti, în schimb, de piesa „Sechestrul“ de Mircea Zaciu şi Vasile Rebreanu, apărută în Tribuna. Nu numai pentru problematica actuală pe care o dezbate, ci şi pentru calitatea artistică a textului dramatic. Mi se pare de bun augur accentul pe care II pun cei doi scriitori pe poezia dramatică, atit de necesară dezvoltării tot mai impetuoase a teatrului nostru realist-socialist. Cu unele excepţii (mă refer îndeosebi la nuvela ■ Friguri şi la piesa „Sechestrul"), critica a fost atentă cu lucrările valoroase apărute în acest an. S-au formulat, în general, jude(continuare in pagina 1) ION IUNGU 1 2: 23 PAGINA 2 1 In locul obişnuitului bilanţ anual, revista noastră a adresat citorm cronicari următoarele întrebări: CRONICARIIL Ce aspecte mai interesante prezintă, după dvs., fenomenul literar în anul care a trecut ? Ce opere v-au reţinut îndeosebi atenţia şi pentru ce ? Cît de obiectivă şi promptă socotiți că a fost aprecierea criticii față de aceste opere? Exemplificați. 1. 2 . 3. Publicăm mai jos răspunsurile primite : « Ion Bănuţă Vitrinele librăriilor, standurile de cărţi, bibliotecile s-au îmbogăţit în anul abia trecut cu numeroase volume de poezie, proză, teatru, critică şi istorie literară, apărute în Editura pentru Literatură In pragul Anului Nou, este cu atit mai mult îndreptăţit interesul cu care ne-am adresat tovarăşului Ion Bănuţă, directorul editurii, pentru a afla ce pregăteşte Editura pentru Literatură în anul 1964, anul XX, cum a început să fie numit din ce în ce mai des, în cinstea sărbătorii Eliberării. — In munca noastră, ne-a spus tovarăşul Ion Bănuţă, nu există delimitări foarte stricte. Anul editorial 1964 nu începe odată cu încheierea celui precedent, ci mult mai înainte , adesea, pe masa redactorilor „semnalele“ noilor cărţi, stau alături de textele aflate în lucru pentru anul viitor. Şi fiindcă am revenit la noul an , el trebuie să fie, deopotrivă, bilanţ al succeselor şi pas hotărîtor în oglindirea marilor prefaceri revoluţionare prin care a trecut şi continuă să treacă Viaţa noastră. Vrem să impunem atenţiei cititorilor producţia editorială a anului 1964 ca una de calitate mereu sporită. — Tocmai în ordinea acestui deziderat de calitate. Care va fi, în 1964, apariţia care să însemne un adevărat eveniment editorial ? Opera, autorul sau autorii. — Eminescu. La împlinirea a 75 de ani de la moartea poetului, dorim să aducem un preţios omagiu memoriei sale : vor apărea „Viaţa lui M. Eminescu“, monografia mult îmbogăţită, datorată acad. George Călinescu, scrierile în proză precedate de un amplu studiu semnat de tinărul critic, Eugen Simion, trei volume din opera poetului, în colecţia „Scriitori romîni“ sub îngrijirea acad. Perpessicius, precum şi un volum de studii dedicate lui Eminescu, semnate de acad. G. Călinescu, T. Vianu, Perpessicius, M. Beniuc şi alţii. — Deci anul se deschide sub semnul poeziei... — Şi al unei permanente înnoiri creatoare. Fiindcă, in fruntea poeţilor contemporani care vor apare în acest an figurează mereu tînărul maestru Tudor Arghezi. De asemenea, vor mai fi prezenţi cu volume de versuri Mihai Beniuc, Al ■ed, Margul Sperber, Radu Boureanu, Dan Deşliu, Tiberiu Után, Szenier Ferenc, VI. Ciocov, Emil Giurgiuca, Eugen Frunză, Virgil Teodorescu, Teodor Balş, Kits Jenő ca şi tineri poe i Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ilie Constanta, G. Tomozei. — Există cumva un gen „privilegiat* al anu ui acesta, cu mai mari şanse de a capta in te ■esul publicului prin * problematica oglindită? — Daqji ar fi să ne orientăm după multitudinea lucrărilor, un vcum masiv il deţine proza L. intr-o cuprinzătoare listă aş cita romane fie „facerea lumii“ de Eugen Barbu, „Pe muche Ai cul Petr. Beniuc, JULnsiti ic P.p Sinic şi noile romane şi volume de nuvele şi povestiri semnate de Nagy István, Kovács G., O. W. Cisek, Dr. Popescu, Remus Luca, Radu Cosaşu, Papp Ferenc, Sütő András, C. Chiriţă, Franz Storch. Acestea, ca noutăţi. V-aş ruga să adăugaţi tot aici, şi reeditările unor succese ale prozei noastre : „Nicoară Potcoavă“, „Desculţ“, „Moromăţii“, „La cea mai înaltă tensiune“, „De la potop încoace“, „Nopţi înfrigurate“. — Din cite se observă, în acest an una din sarcinile criticii, aceea de a discuta prompt creaţia literară va trebui să fie îndeplinită cu un plus de operativitate. — 'Criticii, în acest an, nu se vor mărgini numai să discute creaţia literară, în reviste, ci, cei mai mulţi dintre ei, vor fi prezenţi şi în calitate de autori cu volume de critică şi istorie literară. Astfel, vor apare sub semnătura lui Paul Cornea, Ov. S. Crohmălniceanu, I. Roman, I. D. Bălan, Mircea Zaciu, Al. Oprea, Al. Săndulescu, interesante monografii dedicate scriitorilor noştri clasici şi celor dintre cele două războaie de la Anton Parin la Delavrancea şi de la Octavian Goga la Blaga şi Panait Istrati. Studiile lui Tudor Vianu, Al. Piru, D. Micu, Marosi Peter, Kacso Sándor vor îmbogăţi la rîndul lor, peisajul editorial al acestui an. — Cititorii vor lua cunoştinţă, desigur, şi de numeroase nume noi. Ne puteţi comunica, în acest sens, „surprizele“ anului acesta ? — Sînt, precum văd, două întrebări. La „nume noi“ — notaţi pe tînărul prozator George Bălăiţă şi pe foarte tînărul poet Ion Alexandru. Volumele lor de debut, în colecţia „Luceafărul“ vor constitui, după părerea mea, apreciabile surprize. Dar pentru cititori vor fi şi surprize de alt ordin : Eusebiu Camilar va apărea cu un volum de versuri, Ion Brad cu romanul „Regăsirea familiei“, pentru prima oară la noi va fi editată o Culegere de folclor muncitoresc, în limba germană, o antologie a reportajului „Reflector peste timp“, îngrijită de G. Ivaşcu etc. Dacă pomenim şi volumul lui Marin Sorescu, „Singur printre poeţi“, înmănunchind parodii — gen foarte rar la noi, cred că am schiţat un tablou destul de complet al surprizelor. — Să ne întoarcem la „anul XX“. Mai putem adăuga ceva deosebit ? — Întreaga producţie se orientează, prin cele mai multe apariţii, către întîmpinarea marii sărbători a poporului nostru. Vor apare, de pildă, in „Biblioteca pentru toţi", 5 volume cuprinzind o antologie a poeziei romineşti din cei 20 de ani, o antologie a nuvelei şi schiţei şi una a dramaturgiei contemporane. Dacă e vorba de o menţiune specială, aş acorda-o, dintre cărţile semnalate care reflectă cu pregnanţă chipul comuniştilor aflaţi in fruntea revoluţiei, romanului „Facerea lumii“ de Eugen Barbu. Alexandru Georgescu Intrebîndu-l pe tovarăşul Alexandru Georgescu, directorul Editurii Tineretului, care ar fi semnul distinctiv sub care se va desfăşura producţia anului 1964, răspunsul a fost succint : — Noutatea. Şi, desigur, tinereţea, ca un atribut inclus în profilul editurii noastre. — Orice an, aducînd mereu alte şi alte cărţi, ar putea primi acelaşi semn distinctiv al noutăţii. De ce stăruiţi îndeosebi asupra acestui lucru ? — Pentru că în acest an Editura Tineretului va pune în practică citeva iniţiative, capabile să marcheze necontenitul efort pe care ne străduim, să-l facem cu toţii spre realizările de calitate. — Cîteva exemple ne-ar ajuta să înţelegem mai bine. — Atunci, mă refer în primul rînd la tinereţe. Fără să fim exclusivişti, trebuie să observăm că în acest an cititorii vor beneficia de cărţi inspirate din actualitatea imediată , eroiii in majoritate tineri muncitori, ţărani, cercetători şi ingineri de pe şantiere vor primi, aşa sper, aprobarea şi preţuirea cititorilor. Şi in această ordine de idei, suntem bucuroşi că alături are „Suceava“ — volumul de reportaje DE VORBĂ CU EI STORM NOŞTRI lui Geo Bogzade un interesant roman al lui V. Em. Galan, de „Strada“, noul roman al lui Eugen Barbu sau de lucrările lui Nagy István şi G. Kovács, una dintre cele mai bune cărţi ale anului 1969, romanul „Vara oltenilor“ aparţine unui tinăr prozator, D. R. Popescu. E o opiniiy T----„ntrunită în lumea satul,tensiva noului şi problemele eticii contempor sunt oglindite aici cu mare forţă de expresi la ţin malt nivel artistic. Vor mai apare, demenea, române, nuvele şi povestiri semnate dimostene Botez, Lucia Demetrius, Al. I. Gh. I.Incrănjan, N. Ţie, Ion Ruse, Ştefan Lu .în Băieşu, Dimos Rendis. Trebuie să remarcam totodată că şi in ce priveşte poezia aportu tinerilor va fi substanţial. Pe lingă volumele Măriei Banuş, ale lui Mihu Dragomir, Horvath Imre, V. Tulbure, Werner Bossert, Ion Bănuţă care vor fi prezenţi in vitrinele librăriilor şi în biblioteci cu versuri noi, aş pomeni volumul la Aurel Rău, ancorat puternic in contemporanetate, precum şi pe cele ale lui Al. Andriţoiu, Ion Gheorghe, Leonida Neamţu, Valeria Boiellesi. — Dar referitor la iniţiativele de care vorbeaţi la încep' — Foc- ut, una dintre ele ar fi următoarea : g !• ia oară, dar nu la un nivel de simpl . ■ m nt, vrem să edităm citeva cărţi de nj., .are, studii de sinteză pentru familiarizi ■ea tinerilor cititori cu problemele de culturi generală din cele mai diferite domenii : Hi i â. artă, muzică, tehnică şi ştiinţă. Pentru început ne-am adresat acad. Tudor Vianu care ne va preda o „Introducere în stilistică“ Şi lui Ion Marin Sadoveanu care va semna o „Introducere in teatru“. In „Biblioteca şcolarului“ ne-am gindit să includem şi studii de mitică şi istorie literară, care să ajute elevii la asimilarea mai completă a literaturii române. Avem în plan editarea unor studii ca „Literatia paşoptistă“ de Paul Cornea, „Şcoala Contemporanulu “ de G. C. Nicolescu, „Pe drumul realismului socialist“ de D. Micu şi N. Manolescu tot pentru prima oară vom publica şi citeva scurte monografii ale scriitorilor prevăzuţi in programa analitică şcolară : Grigore Alexandrescu, Odobescu, Coşbuc — semnate de Silvian Ionijescu, D. Păcuraru, I. D. Bălan. Mai pot vorbi la acest capitol şi despre reportajele destinate pionierilor şi şcolarilor, despre oraşele patriei — Bucureşti şi Constanţa — aparţinînd lui F. Brunea-Fox şi Florenţa Albu. Nu trebuie să se înţeleagă ci, preocupîndu-ne stârnitor de aceste iniţiative, am neglijat efortul de îmbunătăţire a colecţiilor noastre cu tradiţie : „Cele mai frumoase poezii“, „Oameni de seamă”, a literaturii ştiinţifico-fantastice sau a cărţilor pentru pionieri, şcolari şi preşcolari. Maestrul Îtudor Arghezi va dărui micilor cititori volumul „Bună dimineaţa, primăvară“, iar Otilia Chimir, Demostene Botez, Eusebiu Camilar, Miu Dragomir, Al. Şahighian, V. Tulbure, Tiiru Utan, Călin Gruia, M. Sintimbreanu, Rod'a Toth, Dumitru Almaş, sunt in planul nostr de producţie cu lucrări noi şi reeditări. In elecţia . Cele mai frumoase poezii“ vor apare Vijiliu, Shakespeare, Nezval, Blok, Labiş, Bacova, Poe, Brecht, Emil Isac, A. E.Baconsky. (edim,oşi literaturii ştiinţifico-fantastice, serorii VI. Colin, Camil Bariu şi — surpriză ! — poetul Leonida Neamţu vor oferi iubitorii acestui gen, noi lucrări de anticipaţie. Decţin „Oameni de seamă“ va pune la indema cititorilor biografii ale marilor figuri româneşti din trecut : I. L. Caragiale, Dr. I. Cantacuzino, Emil Racoviţă. — Şi în privinţa reportajului încurajat de Misura Tineretului, la ce să ne aşteptăm ? — Cărţi de reportaje semnate de Paul Anghel,lie Purcaru, Petru Vintilă, Vasile Nicorovici şi Romeo Popescu. Ultimul nume e şi el o „noutate". Romeo Popescu cu ale sale „Zile şi nopţi“ e un maistru de la Combinatul Chimic Craiova. Vrem să trimitem in acest an cititorilor cu mai multe cărţi de calitate. REPORTER 6) GAZETA LITERARA