Gazeta literară, iulie-decembrie 1966 (Anul 13, nr. 27-52)

1966-07-07 / nr. 27

CITIŢI IN PAGINA A 5-A O POVESTIRE FANTASTICĂ INEDITĂ DE MIHU DRAGOMIR PROGRAMUL DE DEZVOLTARE A SOCIETĂŢII SOCIALISTE SE LEAGĂ NEMIJLOCIT DE PROGRESUL ŞTIINŢEI, DE INTENSIFICAREA CERCETĂRILOR IN TOATE DOMENIILE INTR-O EPOCĂ DE MARI PREFACERI REVOLUŢIO­NARE, CARACTERIZATĂ PRIN DESFĂŞURAREA UNEI REVOLUŢII ŞTIINŢIFICE ŞI TEHNICE FĂRĂ PRECEDENT. ULTIMELE DOCUMENTE DE PARTID ŞI DE STAT ACORDĂ ŞI IN ACTUALUL CINCINAL O ÎNSEMNĂTATE DEO­SEBITĂ PROBLEMELOR ŞTIINŢEI, ACTIVITĂŢII PROPRII DE CERCETARE CARE ARE MISIUNEA SĂ-ŞI ADUCĂ, DIN CE IN CE MAI SUBSTANŢIAL, CONTRIBUŢIA ACTIVĂ LA ÎNTĂRIREA ECONOMICĂ A PATRIEI. ÎNCHINĂM ACEST NUMĂR INVENTIVITĂŢII ŞI INTELIGENŢEI POPORULUI ROMÂN. VIITORUL A IN ACŢIUNE Realitatea în toată multitudinea şi plenitudinea ei, realitatea noastră socialistă închizînd în ea substanţa cea mai viabilă a trecutului şi configurînd în coordonatele ei majore, esenţiale, viitorul, prefacerile continui şi ritmul pe scară naţională al acestor prefaceri exercită o presiune stimulativă, creatoare, asupra imaginaţiei noastre. Şi nu numai a autorilor de literatură de anticipaţie, a cititorilor ei deopotrivă, ci a fiecăruia dintre noi. Trăim o epocă de împliniri, plină de cutezanţă şi luciditate, în care posibilul devine real. Relaţiile om-producţie-ştiinţă-tehnică, însumînd cel m­ai uimitor zbor al gindirii, al experienţei şi îndrăznelii — bazat pe virtuţile muncii libere, egale şi fertile, în folosul tuturor — schimbă structural însăşi viziunea noastră asupra lumii, a prezentului şi viito­rului. Să ne amintim emoţia şi admiraţia cu care am întîm­pinat mulţi dintre noi primele cifre ale primului plan cincinal. Să ne am­intim entu­ziasmul, senzaţia neobişnuită, neîncercată alteîndva, care ne-a cuprins pe mulţi dintre noi la contactul pe care l-am avut prima dată cu planul general de electrificare, cu planurile de perspec­tivă ale fiecărei ramuri industriale în parte. Nu uitaţi, — ca să dau un exemplu la îndemîna fiecăruia — nu uitaţi Bicazul ! Numai Bicazul cu cifrele lui de ordinul sutelor de mii de kw putere instalată, cu cifrele lui generatoare de mindrie, milioane de kilowaţi-oră anual, numai el, prima mare biruinţă a planului de electrificare pe 10 ani, ne dădea multora dintre noi — fără să fim neapărat poeţi — fiori de poezie ! Gîndirea şi sensibilitatea se desprind de pe ţărmul imaginaţiei, zburînd spre înălţimile realităţii, ale viitorului. Avem o robustă şi sănă­toasă judecată raportată la zecile de mii de cifre uluitoare sub care se concretizează măsurile şi planurile dezvoltării în ansamblu a economiei naţionale, a potenţialului nostru industrial. Cifrele pe care le-am văzut mereu modifieîndu­-se, urcînd în conştiinţa şi în realităţile noastre trepte din ce în ce m­ai sus, au fost de mult convertite — prin munca noastră, a întregului popor — în prezent şi luminos, devenit realitate durabilă şi palpabilă. Cifrele de început au dat ele însele naştere altor cifre, au permis alte obiective industrial-economice simbolizate în cifre infinit mai mari şi mai uimitoare, dar care ne-au surprins din ce în ce mai puţin, găsindu-ne pregătiţi sufleteşte şi cu imaginaţia gata să le preia înaintea braţelor şi energiei noastre, şi să le proiecteze în viitor. Realitatea României socialiste, uzinele, fabricile, cercetările ştiinţifice şi toată activitatea creatoare a poporului nostru condus de partid este pista de decolare a celor mai cutezătoare zboruri şi visuri, platforma de lansare în viitor. Iată numai cîteva din aceste cifre care conţin în ele, cu un potenţial simbolic de germinare, bunăstarea şi prosperitatea naţiunii noastre socialiste, viitorul României: — Producţia globală a întreprinderilor industriale va spori în anul 1970 faţă de 1965 cu 66%—73%. Intr-un ritm mediu anual de 10,6% — 11,6%... — Producţia globală agricolă — media perioadei 1966—1970 — va creşte cu 26%—32% faţă de media anilor 1961—1965... — Ponderea tracţiunii Diesel şi electrice în volum total de transport pe calea ferată va ajunge la 10%... — Se vor moderniza 2.900 km drumuri..1 — Capacitatea flotei maritime comerciale va creşte pînă la finele anului 1970 cu 420 mii t.d.w. — Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice va cuprinde în progra­mul unitar al cercetării ştiinţifice un număr de 430 teme de cercetare de importanţă excepţională, repartizate pe domenii de cercetare şi ramuri. — Ştiinţe fizice şi matematice — 32 teme — Ştiinţe chimice — 68 teme —­ Ştiinţe tehnice — 272 teme — Electrotehnică, electronică, automatizări — 29 teme . — Construcţii, materiale de construcţii, hidrotehnică, arhitectură— 63 teme. — Ştiinţe geologice şi geografice — 16 teme. — Ştiinţe medicale, sociale şi umanistice — 37 teme etc. etc. „GENERAŢIILE DE MNIINE VOR PUTEA SPUNE CU RECUNOŞ­TINŢĂ , — a declarat tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Comitetului Central al partidului — ÎNAINTAŞII NOŞTRI AU FACUT TOTUL PENTRU A ASIGURA POPORULUI O VIAŢA ÎM­BELŞUGATA ŞI FERICITA, AU FAURII O ŢARA LIBERA, INDE­PENDENTA ŞI PROSPERA“. Documentele recentei plenare a Comitetului Central al partidului, lucrările Marii Adunări Naţionale care au dezbătut şi aprobat Planul de stat de dezvoltare a economiei naţionale pe anii 1966—1970, carac­terul realist, pe deplin lucid al cifrelor expuse, al proporţiilor, rit­mului şi indicilor de creştere în detaliul şi-n ansamblul lor, cer fie­căruia dintre noi un real şi entuziast aport constructiv, pe măsura bucuriilor pe care viitorul ni le asigură. AI. I. GHILIA ANCHETA „GAZETEI LITERARE“ REALITATE ŞI ANTICIPAŢIE Tot ce există astăzi în jurul nostru, uzine, centre electronice, baraje, labo­ratoare, toate au existat mai întîi în gîndirea oa­menilor, pe planşetă, an­­ticipînd prezența lor la scara realității. Limitîndu-ne la sfera li­teraturii, am pus 5 între­bări, la care răspund : EDMOND NICOLAU, VLA­DIMIR STREINU­, ŞT. AU­GUSTIN DOINAŞ, NINA CASSIAN, EDGAR PARU şi ŞTEFAN AIRINEI. In deschiderea anchetei: MIHAI BENIUC despre „Ştiinţă şi literatură". MIHAI BENIUC In limba engleză cuvîntul fiction, adică ficţiune, plăs­muire, întruchipare, se aplică, între altele, la orice creaţie literară de tipul romanului, nuvelei, piesei de teatru, poe­mului ş. a. In sensul acesta fictivul se apropie de fantas­tic, cu adăugirea că vizualiza­rea sau sensibilizarea imagi­nară din acest din urmă do­meniu conţine o doză de stra­niu, de incredibil, de extra­­natural. Dar oricît le-ar deo­sebi această doză de straniu, atît fictivul cît şi fantasticul, ambele caracteristice esenţiale ale creaţiei literare, fac, prin exprimare artistică verbală, să apară ceva în faţa citito-* rului, auditorului sau specta­torului, ceva ce nu se iden­tifică nici cu starea civilă, nici cu realitatea palpabilă. Ştiinţa, chiar dacă ar lucra cu realităţi imperceptibile, ab­stracte faţă de posibilităţile noastre sensoriale sau imagi­native, nu merge niciodată pe drumul nici unui fel de fic­ţiuni. Realitatea în ştiinţă este stringentă, supusă necesar mişcării materiei, legilor re­lative în sens restrîns sau în­ sens general, ale spaţiului şi timpului. Totuşi atît literatura cît şi ştiinţa o fac oamenii şi ca atare în actul lor de cercetare, de îmbinare a datelor desco­perite sau imaginate, nu au oare ei ceva esenţial comun ? însuşirile psihice fundamen­tale care se cer şi omului exactitudinii ştiinţifice şi ar­tistului neprevăzutului uimi­tor sunt aceleaşi, cu diferenţe de grad şi nuanţă , inteligen­ţă, sensibilitate la cea mai vagă manifestare a noului, capacitate de exprimare. Nu­mai cîmpul de operaţii se 1. Care vi se pare a fi rolul specific al antici­paţiei în cadrul fenomenului general lite­rar ?­­ 2. Cum vedeţi raportul dintre anticipaţie şi contemporaneitate ? 3. Credeţi că fantasticul­ ştiinţific este fantasti­cul zilelor noastre — sau un gen nou, de sine stătător ? 4. Cum vedeţi integrarea fantasticului-ştiinţific în realism ? 5. Ce alte probleme credeţi că pot fi ridicate în legătură cu tema discuţiei noastre ? descoperitorului legii gravi­taţiei universale, despre auto­rul lui Faust toată lumea ştie cu cîtă asiduitate l-a pasio­nat studiul naturii. Şi n-a ră­mas un simplu amator în ma­terie. Opera filozofică şi ştiin­ţifică a lui Pascal e plină de poezie, iar Rabelais, celebrul Rabelais, n-a fost un medic prost, cum n-a fost nici Du­hamel, scriitorul, sau cum nu e mai puţin poet Jean Paul Sartre prin faptul că e un erudit şi original filozof. Poa­te că ar fi trebuit să încep cu Leonardo da Vinci, în care tendinţele ştiinţifice şi artis­tice culminează prin opere rămase nemuritoare. Aş pu­tea să spun că dramaturgul puternic Büchner era şi un bun biolog, că pictorul Ţucu­­lescu era tot biolog şi medic, iar Paul Valéry matemati­cian, ca şi emulul său Ion Barbu, şi mare poet şi mare matematician. Dar Eminescu era oare puţin versat în ştiin­ţe şi puţin însetat şi stăruitor în a pătrunde cele mai variate domenii ale cunoaşterii socia­le, naturale sau matematice ? Cehov era medic, ca să nu mai spun de Lomonosov, omul de ştiinţă, că era şi poet, de Dostoievski că studiase ingi­neria. In ce-l priveşte pe Bal­zac, el singur spunea despre sine că este doctor în ştiin­ţele sociale, iar Marx nu se sfia să spună că mai mult a învăţat de la autorul Come­diei umane decît de la eco­nomiştii timpului. Exemplele s-ar putea multiplica din an­tichitate pînă în zilele noas­tre într-un lung şir neîntre­rupt de nume strălucite, cîteo­­dată cu o singură faţă a me­daliei luminoasă, cîteodată cu amîndouă. Freud, întemeie­torul psihologiei abisale, al psihanalizei, scrie cu o pană pe care i-o pot invidia scrii­torii. Einstein, fără care nu se poate concepe fizica mo­dernă, era un bun pianist şi la fel, pe cît ştiu, Joliot-Curie. Ar fi prea puţin să spunem că în aceste cazuri­ este vor­ba doar de „le violon d’en­­gres“, pictorul care se mai crede şi muzician, ca şi Rous­seau Vameşul, care cînta la colţuri de stradă din vioară, sau ca şi Nicolae Filimon al nostru, autorul Ciocoilor vechi şi noi, pe cît se pare şi un bun flautist. Nici pianul nu rămîne fără importanţă în viaţa unui Einstein, dacă e atras de acest instrument mu­zical, nici matematica pentru (Continuare in pag. 7) CIRCUMVOLUŢII ELECTRONICE XX : privire fotografică în interiorul ultimului tip de aparat tranzistorizat Electronica" CIȘTIGĂTORII CONCURSULUI NOSTRU „EROUL LITERAR PREFERAT • O CĂLĂTORIE PRIN O.N.T. IN R. S. CEHOSLOVACĂ (sau contra­valoarea ei) , cititorul nostru PETRE ŞULEA din comuna Crevenicu, raionul Videle, regiunea București.­­• O CĂLĂTORIE PE C.F.R. ÎN CIRCUIT PRIN TĂRĂ (sau contravaloarea ei) pe urmele eroilor literari preferaţi : cititorul nostru MIHAI HUDESCU din comuna Pocreaca, oficiul Poeni, regiunea Iaşi. Lista celor 100 de participanţi la concursul nostru care au cîştigat un abonament pe 3 luni la „Gazeta literară" va apare în numărul viitor. Ciştigătorii vor primi la domiciliu comunicările noastre ulterioare deosebeşte, exprimarea spe­cifică şi desigur rezultatul final, chiar dacă scopul în ambele cazuri poate fi ace­laşi : ascensiunea omului spre lumină şi demnitate. Iar acea­sta s-a făcut cînd cu profeţii, cînd cu previziuni, cînd cu calcule şi socoteli, şi totdeau­na cu noi fapte sau noi ima­gini despre adevărul lumii şi vieţii. Nici nu ţin să insist prea mult asupra unui lucru ştiut, deosebirea dintre literatură şi ştiinţă, cît asupra faptului că foarte des poezia şi cercetarea sau cugetarea ştiinţifică cea mai înaltă se întîlnesc în una şi aceeaşi persoană şi că ade­seori opera ştiinţifică e plină de poezie, iar creaţia literară sau artistică îşi are rădăcinile în temeiurile de profunzime ale cunoaşterii ştiinţifice. Nu e vorba de o simbioză alea­torie, ci mai curînd de o co­existenţă şi o influenţă reci­procă, poate şi de o condiţio­nare prielnică procesului de creaţie şi în ştiinţă şi în artă. Desigur, Newton rămîne ma­rele om de ştiinţă, Goethe marele poet, iar dacă nu cu­nosc înclinaţiile artistice ale Din carnetul cosmona­utului Nu-i cer­­­e-o beznă fără trup. Un timp compact, strîngîndu-te-n braţe. Doar bătăile inimii rup din cifra timpului ce-ar vrea să te-nhaţe. Depărtarea a devenit Nicăieri, bezna şi-a ucis şi stihia. O beznă fără trup, fără mîiie şi ieri. Dar eu întrerup şi măsor veşnicia. V__________ Eu sínt pămîntul, colindînd la capătul marilor genuni, eu sínt pămîntul, un gînd luminat de sori şi luni. MIHU DRAGOMIR Aici la cumpăna începutului şi sfîrşitului, singur de veghe pe-o aşchie de stea, sínt fiul pământului şi-al infinitului măsurînd veşnicia cu inima mea. "

Next