Gazeta Mureşului, 1951 (Anul 1. nr. 1-12)

1931-10-18 / nr. 1

Numărul 3 Lei Anul I. No. 1. Târgu-Mureş, 18 Octomvric 1951. Foaie săptămânală pentru răspândirea culturii in popor ABONAMENTE: Pentru săteni — — — 100 Lei pe an Pentru autorităţi — — 300 Lei pe an şi mare al Regelui nostru, în pentru poporul nostru, marea lui pricepere şi în via Sa Toată suflarea românească îi dorinţă de a aduce cât mai ne- zice deaceea, din toată inima: întârziat vremuri de bună stare Să trăiască! Cuvinte către îndrumătorii satelor S’a obişnuit în totdeauna ca orice gazetfi nouă să’şi preci­zeze, dela primul număr, scopul pe care-1 urmăreşte prin apariţia ei, programul, adică mijloacele cu care înţelege să’şi atingă scopul propus, ideile în slujba cărora stă şi pentru care înţelege să lupte. E un obiceiu bun acesta şi însuşindu-ni-1 şi noi, ne vom spune în rândurile ce urmează, cinstit şi răspicat, gândurile cu care ne-am hotărît să plecăm la drum. De la început însă, o mărturisire liniştitoare : foaia aceasta nu stă în slujba nici unui partid politic 1 Politica, învrăjbitoare de oameni şi tnveninătoare de suflete, este străină de preocupările noastre, şi nici odată nu’i vom îngădui să se strecoare în coloanele acestei gazete. Nu pentru a învrăjbi pe oameni, nu pentru a învenina şi mai mult sufletele, destul de înveninate şi aşa de greu­tăţile zilelor pe care le trăim, nu pentru a critica pe unii şi a ridica în slăvi, pe nedrept, pe alţii, ne vom irosi timpul şi puterile noastre. Altul este scopul nostru! A împrăştia până în colţurile cele mai îndepărtate lumina binefăcătoare a slovei cinstit scrisă, a pogorî în cugete o mai dreaptă înţelegere a lucrurilor şi stărilor de astăzi, de la noi şi de aiurea, a întări în sufletele româneşti din acest coif de ţară atât de oropsit până mai ieri, dragostea de lege, de ţară şi de neam, încrederea în virtuţile stră­moşeşti şi — mai ales — a nu lăsa să se stingă, în aceste vremi turburi şi grele, nădejdea în zilele mai bune ce vor veni şi vor trebui să vină dacă fiecare va năzui spre ele cu răbdare şi cu muncă sporită, — acestea sunt scopurile noastre, acestea sunt gândurile ce ne-au pornit la drum. Cei buni, cei înţelegători, cei cu iubire de această ţară şi cu grijă de viitorul ei, ne vor întinde, de sigur, o mână de ajutor. Noi, le-o vom strânge cu frăţească dragoste şi recu­noştinţă. Redacţia O sărbătoare obştească Vineri, 16 Octombrie întreaga ţară a sărbătorit după toată cu­viinţa, pe Regele nostru, Maje­­statea Sa Carol al II-lea. Nu e inimă românească, care să nu se bucure de această prăz­­nuire a Regelui nostru. Suve­ranul nostru cunoaşte ca puţini alţii, orice colţişor din ţara Lui iubită, cunoaşte bucuriile şi su­ferinţele noastre, fiindcă s’a Hăs­­cut la noi, a trăit anii fericiţi şi nevinovaţi ai copilăriei între noi, învăţând să ne iubească, făcându-se una cu toate năzu­inţele neamului nostru. Anii tinereţii Sale, i-au adus marea bucurie de a-şi arăta băr­băţia în răsboiul pentru între­gire. care a fost purtat cu atâta glorie de tatăl Regelui nostru, marele căpitan, Regele Ferdi­nand I. înainte de răsboiu, toţi, dela Rege, care era bunicul Său, Ca­rol I. şi până la cel din urmă Român, îşi puneau în tânărul prinţ de pe atunci, nădejdea că El va avea fericirea să adune la un loc tot neamul românesc. Dumnezeu a vrut ca unirea cea mare s’o facă Regele Ferdinand, iar tânărului prinţ din anii năzu­inţelor noastre naţionale, Rege­le nostru de acum, să-i revină marea sarcină de a desăvârşi, ceeace Tatăl Său a împlinit aşa de fericit. Majestatea Sa Regele a do­vedit că ştie să înţeleagă ros­turile poporului Său. A venit la domnie în clipe grele, când pe fiecare din noi ne copleşesc multe necazuri şi când ţara se află la greu impas. Suveranul îşi dă toate silin­ţele să scoată ţara din nevoi, lucrând El însuşi tot timpul, dând pilda unui traiu cât mai simplu şi chemând pe toţi Ro­mânii la datoria grea ce le-o impune ceasul de faţă. Simţim cu toţii că avem un mare Rege, un Rege al tuturora, care înţe­lege păsul oamenilor fie că a­­ceştia sunt dela ţară, fie că sunt dela oraş. Iubirea Regelui pentru săraci, pentru acei cari suferă, şi-a ară­tat-o de atâtea ori, ajutându-i El însuşi, alinând astfel o parte din durerea celor mulţi. Noi cu toţii avem nestrămu­tată încredere în sufletul bun I. România întregită de azi s’a înfăptuit în vâltoarea răsboiului prin vitejia şi jertfele soldaţilor săi. Conştiinţa naţională aştepta de multă vreme întregirea vie­ţii româneşti, pe care nici vi­tregia vremilor, nici oprimarea duşmanilor neamului nostru n’o putuse întuneca. Şi când îm­prejurările îi îngăduirâ să se a­­firme în deplină libertate, ea făcu aceasta cu un avânt ului­tor şi cu un suflet care se do­vedea acelaş pe tot cuprinsul pământului românesc. După ce am cucerit astfel drepturile noastre naţionale, sun­tem datori sa întărim aceasta isbândă. Opera aceasta de con­solidare se cere înfăptuită atât din punct de vedere politic, cât şi din punct de vedere cultural şi sufletesc. Aceasta este mun­ca care ne aşteaptă pe toţi şi pe care trebue s’o împlinim în marginele activităţii şi puterilor fiecăruia. Dar în realizarea a­­cestei mari opere de care atâr­nă puterea şi întărirea românis­mului precum şi desvoltarea ci­vilizaţiei noastre, doi factori au rolul cel mai greu, poate, însă şi cel mai frumos şi cel mai nobil. Aceştia sunt; preotul şi învăţătorul. Amândoi îndrumători de su­flete, amândoi luminători de con­ştiinţe, amândoi apostoli ai cre­dinţei şi ai culturii, preotul şi învăţătorul sunt chemaţi să de­săvârşească unitatea de suflet şi de cultură şi să desvolte uni­tatea conştiinţei naţionale. Căci forţa de expansiune şi energia de desvoltare a unui popor stau în conştiinţa pe care el o are despre drepturile şi datoriile lui şi despre misiunea lui în lume. Când un popor ştie care este menirea lui, tot ceeace există în el ca energie spirituală şi ca forţă fizică vor lucra pentru a împlini această misiune. Munca aceasta îi aşteaptă pe preoţi şi pe învăţători în tihna satelor noastre. Este o muncă care se realizează anonimă, fără strălucire şi fără larmă, dar tot atât de nobilă şi de fecundă ca şi gestul sămănătorului. Căci ce muncă poate să fie mai înălţă­toare şi ce acţiune mai profund binefăcătoare decât aceia de a sădi idei, de a deschide suflete şi a lumina conştiinţe!. . . Fiecare şcoală va trebui să fie un laborator de cultură ro­mânească; fiecare biserică un laborator de credinţă şi de mo­ralitate. Unul pe amvon, altul pe catedră, preotul şi învăţăto­rul vor trebui să fie predicatori ai conştiinţei naţionele şi ai mo­ralei. Desvoltând inteligenţe, lu­minând minţi, dar mai presus de toate formând caractere, iată ce se cere preotului şi învăţă­torului, iată ce aşteaptă ţara de la ei, iată ceiace ei sunt datori să facă. Şi paralel cu activita­tea zilnică în biserică a preotu­lui şi în şcoală a dascălului, ei trebue să desvolte o activitate şi în afară de biserică şi în a­­fară de şcoală pentru a desă­vârşi pe cea dintâi. Căci activitatea învăţătorului nu trebue să se mărginească la cele câteva ceasuri de cursuri zilnice şi nici activitatea preo­tului nu trebue să se mulţu­mească numai cu facerea sluj­belor religioase. Şi unul şi ce­lălalt au o misiune naţională şi culturală de înfăptuit. Cum vor putea să împlineas­că mai bine şi mai util această misiune? Fie ţinând şezători şi fă­când cunoscută literatura naţio­nală ; fie istoria neamului sau ge­ografia prin conferinţe cu alte subiecte;fie prin predici morale în care să se arate că iubirea de ţară este una din cele mai în­alte virtuţi morale; însfârşit prin pilde şi sfaturi folositoare. In chipul acesta, preotul şi în­văţătorul îşi vor împlini rostul lor cel mare de luminători şi de călăuze sufleteşti. Vor tre­bui să facă sforţări uriaşe şi jertfe nenumărate. Sunt datori să le facă însă pentru a-şi îm­plini misiunea pe care o au în societatea românească. Răsplata ? Vor găsi o parte din ea în mulţumirea suflete­ască că şi-au făcut datoria. Dar cea mai frumoasă o vor găsi în mândria că au lucrat mai mult decât oricare alţii pentru întă­rirea românismului, în acest colţ de ţară atât de oropsit şi atât de vitregit în trecut. Redactor: Profesor MIHAIL DEMETRESCU Administraţia: Prefectura Jud. Mureş Redacţia: Str. Mihaiu Viteazul 17,

Next

/
Oldalképek
Tartalomjegyzék