Gazeta Mureşului, 1931 (Anul 1. nr. 1-12)

1931-10-18 / nr. 1

Pagina 2. GAZETA MUREȘULUI 18 Octombrie , 1931. Explicarea Evangheliei Duminică În Octombrie învierea fiului văduvei din Nain­ Viaţa noastră de toate zilele e plină de trudă şi de osteneli cari ne obosesc şi ne slăbesc pute­rile trupurilor. De acea ne sim­ţim aşa de bine când vine câte o sărbătoare, când vine în fiecare săptămână ziua sfântă a Dumi­nicii. Dar zilele sfinte ale Dumi­nicilor şi ale Sărbătorilor au fost orânduite nu numai pentru odihna trupurilor, ci şi pentru luminarea şi sfinţirea sufletelor noastre. Fericiţi sunt oamenii, bărbaţi şi femei, bătrâni şi tineri cari pă­strează bunul obiceiu, moştenit de la părinţi de a merge la bi­serică în zilele de sărbători. Ei îşi întăresc sufletele prin ascul­tarea rugăciunilor şi a învăţătu­rilor sfinte, şi astfel cu trupurile dar şi cu sufletele mai întărite, pot mai uşor răsbi prin necazu­rile ce se împletesc cu viaţa noastră obişnuită. Cântările bise­riceşti şi rugăciunile sfinte ne varsă în suflete seninătate, fru­museţe şi nădejdi. O astfel de nădejde întăritoare şi mângâitoare ne aduce şi evan­ghelia de astăzi, în care ni se spune de învierea fiului unei văduve din cetatea Nain, care era în Galilea aproape de oraşul Nazaret şi care există şi astăzi. Isus Christos, împreună cu a­­postolii săi, urmat de popor mult, venea spre cetatea Nain şi când s’a apropiat de poarta ei, a vă­zut o mulţime de oameni cari du­ceau un mort să’l înmormânteze în­ cimitirul din afară de cetate. Mortul era singurul fiu al unei văduve, care plângea şi se bo­cea în urma lui, căci era unica ei mângâere şi unicul ei sprijin. Mântuitorul, Fiul lui Dzeu, văzând jalea bietei văduve, a oprit mul­ţimea şi a poruncit să lase jos sicriul. El s’a atins de trupul mortului şi a strigat zicând: „Ti­nere, ţie îţi zic, scoală-te!“ în­dată mortul s’a sculat şi a înce­put să vorbească. Mulţimea ui­mită, precum şi văduva care plângea de bucurie, au căzut jos în genunchi, preamărind puterea lui Dzeu şi închinându-se Dom­nului Isus. Făcând această mi­nune Mântuitorul a vrut să dove­dească că nu numai sufletul, dar că şi corpul este nemuritor şi că atunci, la marea judecată ce va fi să vie, va veni şi el ca fiecare să-şi ia răsplata după faptele lui. Făcând această minune, Mân­tuitorul şi-a mai arătat şi mila faţă de nevoile şi durerile oamenilor. Fapta lui este grăitoare pen­tru toţi. Să ne îngrijim trupurile şi sufletele ca să putem apare curaţi şi fără frică în faţa Marei Judecăţi! Să fim buni, blânzi şi crezători la nevoile şi la dure­rile altora! Preot N. P. De la noi, din Mureş. Dumnezeu şi Maica Domnului Sus în poarta Cerului Este-o dalbă mănăstire. In mănăstire cine şade ? Dumnezeu cu Maica sfântă. — Ce plângi Maică şi suspini? — Da eu, cum n’ai suspinare, Şi cum să am alinare ? Este un om, din pat să scoală, Nici pe­­afă nu se spală; Tună’n crâşmă şi să’mbată Şi biserica-i uitată ! — Maică pentru — a­ia rugare, Omul beat n'aibă iertare ! Vorbe adânci Averea cea mai de frunte E ca un Isvor de munte. Astăzi curge şi îneacă. Mâine scade şi — apoi seacă. Forţa „Gazele­ Mureşului” ^ Duşmanii omenirii SIFILISUL de Dr. E. NICOARĂ Cuvânt înainte Pământul făgăduinţei, adică para­disul tuturor fericirilor, după primul păcat, s’a prefăcut în valea plângeri­­lor unde ne sbatem şi noi astăzi. In această vale a plângerilor, în şirul veacurilor, omenirea s’a luptat cu multe suferinţe, cu multe dureri şi cu multe boli. Aproape întotdeauna cauza suferinţelor şi a bolilor a fost însuşi omul prin întunecimea mînţel Iui şl prin Indolenţa ce o arăta faţă de mo- Umile care’l cuprindeau în mreaja suferinţelor nesfârşite. Astfel chiar şi astăzi în veacul al XX-lea, în veacul luminat de atâtea Iscodici minunate, valea plângerilor noastre este cutreerată de multe mo­­lime care aruncă multă umbră asupra Iscodirilor strălucite. Unele din aceste molime seceră anu­al sute de mii şi milioane de vieţi, după ce le-au sugrumat cu lanţul su­ferinţelor. Şirul şi numele acestor molime este încă înfricoşător de mare. Am arătat în câteva lucrări asemănătoare moli­ma tuberculozei (oftica), gripa, febra tifoidă (tifosul, sau lingoarea), am arătat microbii cari sunt duşmanii sănătăţii noastre, apoi pericolul bău­turilor spirtuoase şi pericolul tabacu­lui. In lucrarea de faţă ne vom ocupa de sifilis (franţ, şancăr­­i­re sau cel peric) scrisă pe înţelesul ori­cărui om, care vrea să cunoască tainele acestei boli îngrozitoare şi de care trebue să se­­apere oricine, nu numai pentru binele său, dar şi a urmaşilor lui. Prin Valea plângerii, unde trăim, noi oamenii, aleargă neîncetat trei călăreţi, voind să se întreacă unul pe altul. Aceasta este cursa morţii . Un călăreţ cu tăişul ascuţit al coasei ce ţine în mână, seceră victimele sau jertfele tuberculozei (officer), al doi­lea călăreţ adună de pe câmpul său de luptă jertfele sifilisului (freanţului), iar al treilea călăreţ culege jertfele cancerului, adică oamenii omorîţi de rac. Aceşti trei călăreţi se întrec între ei ca să aibă fiecare cât mai multe jertfe, rupte din viaţa oamenilor. Nimeni n’ar putea spune exact, care dintre ei omoară mai multe vieţi ome­neşti în goana lor nebună şi nemi­loasă. Uneori este în frunte unu!, apoi par’că înfuriat­ă la altul înainte şi astf­e trecerea lor este neîncetată şi an de an­i zi de zi creşte numărul celor culeşi de el, iar rândurile celor de vremuri în Europa sifilisul n’a fost cunoscut şi nici nu exista această boală pe acest continent până în se­colul XV. Ar putea întreba oricine: de unde se ştie că înainte de această epocă n’a fost sifilis în Europa ? Răspundem: Cercetările medicine­ dovedesc acest lucru cu multă exac­titate. De altă parte istoria popoare­lor europene încă ne lămureşte această întrebare. Să vedem mai întâi ce ne arată cercetările medicinei: sifilisul produce schimbări vizibile şi pipăibile în forma oaselor din schelet. Oasele se îngroa­şă într-o formă specială sub înrâu­rit se răresc mereu, lăsând în urmă un gol sfâşietor de dureros. Dintre aceşti trei secerători de viaţă, se pare că cel mai crud şi cel mai grozav este cel ce seceră sifiliticii, căci ceilalţi doi duc deodată cu vic­tima lor şi focarul de boală, dar si­filisul lasă veninul şi în urmaşi, asi­­gurându-şe în acest mod din ce în ce tot mai multe Jertfe. Ce ciudat lucru! foamea acestui lup flămând creşte chiar în proporţia nenumărate­lor victime mistuite de ma u­rirea microbului sifilitic. Diformarea oaselor ne permite să dovedim chiar cu sute de ani după moarte că acela care a învățat cu carnea lui vie aces­te oase în viaţă a suferit de sifilis. Cu ocaziunea exhumărilor, oasele ce Ie găsim în morminte părăsite şi uitate ne permit să dovedim acest lucru. Oricâte morminte dinainte de 1500 au fost cercetate, nici odată nu s’au găsit în ele schimbările oaselor caracteristice sifilisului. Dela anul 1500 încoace în foarte multe morminte gă­sim schimbări sifilitice asupra oaselor. Deci sifilisul a pătruns în Europe pe­­la 1500. (Va urma) De unde a venit sămânța sifilisului? Calendarul Săptămânii Duminecă 18 Octombrie: Evanghelistul Luca Luni 19 Octombrie: Profetul Ioil. Sf. Mar. Marţi 20 Octombrie: Sf. Artemie Duxul Mercuri 21 Octombrie: Cuviosul Ilarion , Sf. Socrat Joi 22 Octombrie: Sf. Averchie Vineri 23 Octombrie: Apostolul Iacob, fratele Domnului Sâmbătă 24 Octombrie : Muceniţa Areta, Sf. Valentin Către preoţi şi învăţători Gazeta noastră adresându-se în special numai populaţiei de la sate, pe înţelesul căreia este şi scrisă de altfel, face un căl­duros şi stăruitor apel către toţi preoţii şi învăţătorii din judeţ să trimită spre publicare tot ceea­­ce cred ei că interesează popu­laţia satelor.Vom publica cu plă­cere în această foaie dările de seamă ale diverselor serbări şi petreceri săteşti, ale conveni­rilor preoţeşti şi învăţătoreşti, după cum vom face loc în co­loanele noastre tuturor plânge­rilor şi nevoilor satelor, făgă­duind că vom interveni, după puterile noastre, la forurile com­petente, pentru dreapta şi grab­nica lor rezolvare. Nădăjduim în acest chip să strângem în jurul gazetei pe toţi oamenii de bine şi de bună acţiune din această parte a ţării şi să facem din „Gazeta Mure­şului“ o tribună a dreptăţii, folo­sitoare tuturor categoriilor so­ciale. Dat fiind scopul înălţător pe care-l urmărim, nu ne în­doim o clipă de sprijinul larg al îndrumătorilor spirituali ai satelor, cari sunt preoţii şi în­văţătorii. Se vor plăti pensi­ile invalizilor Din Bucureşti se vesteşte că Ministerul de Finanţe a pus la îndemâna Administraţiilor finan­ciare din ţară, o sumă de 4 mi­lioane lei pentru a se putea plăti toate pensiile cuvenite pen­sionarilor invalizi, orfani şi vă­duve de răsboiu, care n’au fost achitate până acum. Populaţia României In urma numărătoarei popu­laţiei făcută în Decembrie anul trecut, populaţia totală a ţării noastre este de 18 milioane. Judeţul care are populaţia cea mai numeroasă este judeţul Ilfov care are aproape 1 milion de locuitori. Cel mai sărac în popu­laţie este judeţul Făgăraş care are numai 86.000 locuitori. Ju­deţul nostru are 290.000 locui­tori. Dintre oraşe, stă în frunte capitala ţării, Bucureşti, cu 630.000 locuitori. Cei mai puţini locuitori îi are oraşul Miercurea- Ciuc,­de-abia 5000. Oraşul Tg.­­Mureş are 38.000 locuitori. Glume Un câine bine dresat Un vânător se plimba într’o zi pe uliţă, întovărăşit de­ un prepelicar foar­­te învâjat la vânat. Aşa îl lăuda stăpânul! La un moment dat, vânătorul băgă de seamă că prepelicarul se opreşte în faţa unui străin, ce ţinea un coş în mână. Câinele începu să miroase pe străin, să dea din coadă şi apoi să latre cu furie. Mirat de acest lucru, vânătorul îşi strigă câinele, care însă nici nu se mişcă din loc. Desigur că aveți vre-un vânat în coş, Domnule, agrăi vânătorul pe străin, de latră aşa de furios prepe­­licărul meu! N’am nici un vânat, Domnule, îi răspunse necăjit străinul, numai că, vedeţi Dv., pe mine mă cheamă ... Epurescu !

Next