Gazeta Mureşului, 1933 (Anul 3, nr. 1-47)

1933-06-18 / nr. 24

18 Iunie 1933, GAZETA MUREȘULUI Pagina 5. PAGINI­A AGRICOLĂ Lupta pentru apărarea recoltelor Combaterea moliei mărului O puternică invaziune a moliei mărului (Hyponomeuta malinella) a apărut pe merii cari nu au fost stropiţi la timp. Atacul acestei molii se recunoaşte prin cuiburile mătăsoase ce se găsesc pe ramuri şi care strâng la­olaltă mai multe frunze şi fructe. In interiorul acestor cuiburi se află omizi mici, gălbui cu puncte negre pe corp. Să se facă chiar acum o stropire cu emulsiune de petrol după formula aflată în ziar. Combaterea muştei cu ferăstrău a prunelor In multe locuri din ţară se semnalează existenţa larvelor muştei cu ferăstrău a prunelor (Hoplocampa fulvicornis). Prunişoarele atacate se desprind uşor de pe ramuri, iar dacă le despicăm găsim în locul sâmburelui un mic viermuş alburiu cu miros de ploşniţă. Este indispensabil să se facă de îndată recoltarea acestor prune atacate în modul următor: Se întind prelate, cergi, săblae, etc, sub pruni. Se scutură ramurile şi se culeg prunele căzute pe jos. Aceste prune trebuesc puse într-un ceaun cu apă clocotită, şi fierte cel puţin un sfert de ceas, pentru a distruge vier­­muşii ce se găsesc în interiorul lor. Combaterea purecilor de varză In unele grădini au apărut, în mare invaziune, purecii de varză numiţi şi purecii de pământ (Haltica oleracea). Varza care nu a început să se în­velească, să se stropească cu soluţia arsenicală arătată în ziarul nostru. Dacă însă varza a început să se învelească, să se presare funingine atât pe varză cât şi pe pământ înprejurul ei. Contarea mu­ţapilor Culturile de căpşuni sunt foarte mult atacate în momentul de faţă de o mică gărgăriţă (Rhynchytes germanicus) care taie florile şi chiar frunzele. Să se stropească căpşunile cu emul­­siunea următoare care se prepară astfel: într'un vas (oală de pământ, cratiţă, etc.) se pune 1 (un) ligr, săpun alb, tăiat felii. Se varsă peste el cinci litri apă căldă. Vasul este pus pe foc şi amestecând încet-încet cu un lemn, săpunul se topeşte. In timpul acestei topiri, să nu se facă spumă. Această apă de săpun este vărsată într'un hârdău sau cadă, care să aibă o capacitate de 150—200 litri. Un om cu un târn (mătură de inele) începe să bată zeama de săpun în hârdău ca și când ar voi să o facă spumă. In acelaș timp însă, un alt om toarnă încet-încet, trei litri petrol. Zeama capătă o culoare albicioasă ca a laptelui, fără să mai facă spumă. Tot bătând într­ una această zeamă, se completează la 100 litri cu apă rece. Aceasta este emulsia de petrol gata a fi întrebuinţată. Se atrage atenţiunea. Emulsia de petrol dacă nu este bine bătută, poate produce uneori arsuri pe plantă. Este necesar deci să se bată bine emulsia ori de câte ori se încarcă tol­bele pentru stropit. În timpul stropirei lucrătorii să bată emulsia chiar în tolbe, mişcându-le din când în când pe spinare. Ar fi bine să se întrebuinţeze tolbele speciale cu amestecător. Stropirea să fie făcută cât mai fin, ca o ceaţă. Cum emulsiunea de petrol atacă cauciucul, este necesar să se clătească bine tolbele după întrebuinţare. Această zeamă se întrebuinţează şi contra purecilor de frunză cari atacă frunzele de pomi, trandafiri, varză, etc. Combaterea forfecaru­­lui care taie lăstarii viţii de vie In unele regiuni din ţară au apărut numeroşi forfecări (Lethrus apterus) care taie lăstarii tineri ai viţei de vie, producând prin aceasta mari pagube. Aceşti gândaci sunt mari, de vreo 2 cm. lungime, de culoare neagră, îşi fac cuiburile în pământ. De aci se ridică pe viţă, taie lăstarii cari cad pe pământ de unde îi duc în cuiburi, pentru a le servi lor şi larvelor ca hrană. Singurul mijloc practic de comba­tere este recoltarea acestor insecte şi distrugerea lor. Pentru strânsul acestor gândaci se pot întrebuinţa copiii. HtainifMllMFK­t. In primăvara aceasta merii au fost foarte mult atacaţi de gărgăriţă flori­lor (Anthonomus poromum). Acum este momentul cel mai priel­nic pentru a lua măsuri de preîntâm­pinarea invaziunei din anul 1934. Este o lege în materie de comba­tere a duşmanilor plantelor cultivate, prevenirea invaziunilor este mai im­portantă şi mai necesară decât com­baterea însăşi a paraziţilor. Este deci în interesul general să se întrebuinţeze capcane pentru prins aceste insecte. Aceste capcane se întocmesc în modul următor: Se face o funie de paie răsucindu­­se într'o singură parte o mână de paie ce s'a luat din grămadă. Această funie de paie se încole­­ceşte ca un brâu în jurul trunchiului arborelui, la o înălţime de cel mult un metru dela pământ. Acest brâu se aplică în momentul de faţă. Se atrage atenţiunea că este ne­cesar să se controleze din timp în timp aceste capcane, astfel ca cele care eventual s'ar fi desfăcut să fie refăcute la loc. Combaterea băşicărei frunzelor de piersic In momentul de faţă piersicii pre­zintă numeroase frunze băşicate. A­­ceastă băşicare este produsă de o ciupercă (Expascus deformans). Combaterea eficace a acestei cala­mităţi a piersicilor, răspândită în toată ţara, nu se poate face numai prin tratamentele de vară. Sunt indispensabile tratamentele de iarnă după caderea frunzelor şi tra­tamentul de primăvară, înainte de desmugurire. Dacă s-au făcut aceste două trata­mente, tratamentul ce trebueşte făcut acum este foarte folositor. Dacă însă nu s-au făcut tratamen­tele de iarnă şi primăvară, tratamen­tul din momentul de faţă nu aduce mare îmbunătăţire. Recomandăm însă să fie aplicat la toţi piersicii, ca o măsură de higienă culturală, următorul tratament: Se va stropi coroana arborilor ro­ditori cu zeamă bordeleză-arsenicală preparată în modul următor: într-un vas smălţuit se topeşte ju­mătate Kg. piatră vânătă (sulfat de cupru 99°/C), topit în cinci litri apă caldă. In alt vas se face un amestec cu 150 gr. verde de Paris (56—60°/o ar­senic) topit în 10 litri apă rece. Aceste două zemuri se varsă într'un hârdău care să aibă o capacitate de 150 litri. Peste ele și amestecându-se bine se varsă un lapte de var făcut cu un Kgr. var gras, stins în 50 litri apă. Se complectează amestecându-se continuu cu încă 35 litri apă rece. Vom avea astfel 100 litri zeamă bordeleză­arsenicală, care trebueşte întrebuin­ţată în ziua in care a fost preparată. Să se ia seama. Toate arseniatele sunt otrăvuri. Verdele de Paris este un arsenial,­ de aceia trebueşte mănuit cu multă băgară de seamă. 1. Pachetele cu Verde de Paris tre­buesc ţinute închise la un loc uscat şi ferite de oameni şi de animale. Cheia dulapului să fie ţinută de cel care conduce tratamentul. 2. Cutiile şi hârtiile în care au fost înfăşurate aceste otrăvuri vor fi arse. Nu vor fi lăsaţi copiii să se joace cu ele. 3. Aparatele şi vasele care au ser­vit la aplicarea tratamentului vor fi bine clătite de mai multe ori cu apă săpunoasă, iar spălătura să fie vărsată într-o groapă anume făcută, departe de fântâni sau locuri de adăpare a animalelor. 4. In timpul lucrului oamenii să nu fumeze şi să nu umble cu mâna la ochi, nas sau gură. 5. Stropitul se face totdeauna în direcţia vântului. 6. La lăsarea lucrului oamenii să se spele cu apă şi săpun pe faţă şi mâini. 7. In cazul când o ploaie ar veni în timpul stropitului, tratamentul tre­bueşte făcut din nou. Combaterea putregaiului fructelor de măr, păr, cais, prun, produs de „MONILIA“ Fructele pomilor sunt atacate când se găsesc pe copac de diferite specii ale unei ciupeci numite Monilia (Scle­rotinia). Fructele putrezesc şi capătă pe ele nişte băşicuţe formate din organele de propagare ale ciupercei. Ele cad jos sau pot rămâne atârnate de pom, de­venind tari ca piatra, (se monifică). Ciuperca care produce acest putre­gai al fructelor poate să atace pomii, primăvara, distrugând florile, cum a fost anul acesta la cireşi. Pentru a preîntâmpina putrezirea viitoare a fructelor, să se aplice tra­tamentul cu zeamă cu pro-arseniacală, adică cu piatră vânătă şi verde de Paris, după formula dată în ziar, pen­tru combaterea bășicărei frunzelor de piersic. Acest tratament se va repeta peste 2—3 săptămâni. El este eficace şi pentru combaterea petelor cafenii de pe fructe, viermilor fructelor şi moliei mărului. Rugina cerealelor In momentul de faţă frunzele de Dracilă (Berberis vulgaris) sunt ata­cate de ciuperca care a produs rugina la grâu în anul precedent. (Puccinia graminis). Această infecţiune se datoreşte re­zervei de spori de rezistenţă a ciu­percii, care au fost înmagazinaţi în pământ din anul precedent şi care au rezistat în timpul iernei, iar acuma în luna Mai încolţind au determinat in­­fecţiunea de pe Dracilă. De pe acest arbust infecţiunea va trece pe frunzele de grâu şi alte ce­reale. Dacă condiţiunile climaterice vor fi prielnice, către momentul de coacere al cerealelor, este posibil să avem şi în acest an o nouă invaziune de ru­gină neagră. De aceia atragem atenţia tuturor că în toamna viitoare trebueşte nea­părat să stârpească acest arbust ne­fast pentru agricultura ţării noastre. Rugina care a apărut în momentul de faţă pe frunzele de grâu nu este rugina neagră, ci rugina brună. Această rugină nu este păgubitoare în măsura în care este rugina neagră, pentru că nu atacă decât frunzele şi mai puțin tulpina, descrescând în in­tensitate pe măsura în care cerealele se apropie de maturitate. Citate purecilor de in depe­relele rele In anul trecut a fost o mare invaziune de pureci de frunze pe pătlăgelele vinete care pe lângă efectul lor dăunător direct, au inoculat totodată virusul in­vizibil al unei boale care a produs pagube însemnate. Pentru a preîntâmpina în anul acesta invaziunea acestor pureci de frunză recomandăm tratamentul cu emulsiune de petrol sau cu zeamă de nicotină. Combaterea manei cartofilor In fiecare an, într'o regiune mai mult în alta mai puţin, recolta cartofilor sufere din cauza că nu a intrat încă în obiceiul cultivatorilor de cartofi, tratamentul acestora cu piatră vânată în contra manei (Phytophtora infestans). Pagubele datorite netratării cartofi­lor sunt de 10—15°/o normal, alte ori chiar mai mult. Recomandăm stăruitor tuturor celor interesaţi de a aplica culturilor de cartofi, mai ales în anii ploioşi, cum este anul aceasta, cel puţin un tratament cu zeamă bordoleză (l°/o piatră vânătă) după formula aratată în ziar. Combaterea purecilor de frunze Purecii de frunze (Aphide) au apărut pe foarte multe plante, fie pe vârful lăstarilor, fie pe frunze. Să se stropească cu emulsie de pet­rol făcută după formula de mai sus, întrebuinţându-se însă numai un litru petrol, în loc de trei litri. In cazul că se găseşte în comerţ zeamă de tutun, a­ cărei concentraţie este cunoscută, se poate întrebuinţa următoarea formulă: Se topeşte un Kg. săpun alb în cinci Kg. apă caldă. Se varsă această apă săpunoasă într-un hârdău care să aibă o capaci­tate de 150—200 litri. Se toarnă încet-încet, amestecân­­du-se bine, un litru zeamă de tutun (garantată că conţine 10°/o nicotină). Se complectează această zeamă până la 100 litri, cu apă rece. Soluţia astfel preparată este gata de a fi întrebuinţată. Se atrage atenţiunea că stropirile făcute contra purecilor de frunze tre­buesc repetate din 2 în 2 săptămâni. Stropirile să se facă aruncând zeama mai cu seamă pe fața interioară a frunzelor, unde se găsesc purecii.

Next