Gazeta Mureşului, 1936 (Anul 6, nr. 1-19)

1936-02-01 / nr. 2

Anul VI. No. 2 Romanul 2 Lei Foaie săptămânala pentru răspândirea culturii în popor ABONAMENTUL: 100 lei pe an Pentru preoţi, învăţători şi săteni 50 Lei pe an Pentru autorităţi — — — 300 Lei pe an Redactor: Profesor miHiliL DEI PETRESCU Administraţia: Prefectura Jud. Mureş Redacţia: Str. T­aian No. 19. Episcopul Ciorogariu După o păstorire neîntreruptă de peste 60 ani, cu conştiinţa împăcată a omului care şi-a în­deplinit datoriile faţă de neamul românesc şi de biserica lui al cărei slujitor drept şi credincios a fost, episcopul Roman Ciorogariu şi-a dat obştescul sfârşit, în re­şedinţa sa episcopală de la Oradea. A fost Roman Ciorogariu unul dintre bărbaţii aleşi ai neamului nostru, cărturar cumpătat şi înţe­lept, hotârît la fapte, iubitor de bine şi de adevăr, înzestrat cu virtuţile ce cinstesc pe slujitorii altarului şi totdeauna în primele rânduri ale luptătorilor şi îndru­mătorilor, cari au avut ca ideal de îndeplinit întărirea şi înălţarea poporului românesc de pretutin­deni, prin unire sufleteasca, prin cultură şi muncă spornica. Încă din tinereţe, Roman Cio­rogariu a fost preocupat de soarta conaţionalilor săi din Ardeal, Ba­nat, Crişana şi Maramureş şi a întrevăzu­t într’un viitor apropiat unirea lor cu fraţii din regatul li­ber. De aceia, el cum a terminat studiile, a căutat să activeze în rândurile naţionaliştilor cărturari, spre a întreţine nestinsă flacăra patriotismului, strâns legate de ideia unirii. A fost şi profesor şi director al şcoalei normale din Arad.. Dar a fost ceva mai mult decât un dascăl, un animator, un î­nd­r­u­m­ător, un adevă­rat apostol al românismului şi al ortodoxismului. Roman Cioro­gariu a scos şi o revistă la Arad, „Biserica şi Şcoala“, prin care a urmărit să stabilească o strânsa colaborare între cele două insti­tuţii care formează temelia de gra­nit a naţiunii române,­­ credinţa strămoşească şi cultura, cât mai întinsă şi mai temeinică. A colaborat câţiva ani la „Tri­buna“ din acelaş oraş, în epoca când conducătorii şovini ai Unga­riei, ca Banffy, practicau politica cruntă de maghiarizare a naţio­nalităţilor şi în deosebi a Româ­nilor şi ale cărei groaznice efecte s’au constatat mai apoi în ţinutul Nyrului. Pe Roman Ciorogariu l-a im­presionat puternic pierderea celor Câteva mii de Români din acel ţinut şi de atunci a desfăşurat o puternică şi continuă propagandă, în toate direcţiile, pentru oprirea întinderii zonii de maghiarizare. In această acţiune, el a dovedit energie, stăruinţă şi spirit de or­ganizare şi, mai presus de toate, o încredere nesguduită în forţa de rezistenţă a neamului românesc şi în triumful dreptăţii. In 1910, când bolşevicii maghiari terorizau Ora­dea, Roman Ciorogariu a avut o atitudine cu adevărat eroica. In 1921 a fost ales episcop al Oradiei. In această înaltă demni­tate, mult regretatul prelat a des­făşurat o rodnică şi însufleţită ac­tivitate, atât în domeniul bisericesc prin organizarea episcopiei şi în­­temeerea Academiei teologice din oraş, cât şi în cel cultural şi na­ţional, prin încurajarea operelor culturale şi întreţinerea mereu trea­ză a conştiinţei româneşti în cu­prinsul zonei de vest. Moartea acestui mare, vrednic şi luminat episcop este de aceia adânc regretată de toţi Românii. aprovizionarea cu seminţe a judeţelor în lipsă Consiliul de miniştri a autorizat pe d. ministru al agriculturii şi domeniilor, să ia din fondurile valorificării grâului de la Banca Naţională, constituit din taxa de 0,90 pe kg. de faină, 50 mi­lioane lei din care 20 milioane se vor pune imediat la dispoziţia acelui depar­tament, iar restul treptat şi pe măsura disponibilului din acest fond la Banca Naţională. Cu acest fond se vor procura seminţe de porumb, orz, ovăz, grâu şi alte seminţe din judeţele unde sunt dis­ponibilităţi, care vor fi îndrumate spre judeţele unde se simte lipsa acestor seminţe. Procurarea seminţelor în judeţele cu disponibilităţi se va face prin îngrijirea serviciilor agricole şi a secţiilor agri­cole judeţene. Seminţele vor fi îndru­mate spre judeţele lipsite, cu calea fe­rată, iar în ce priveşte transportul, ele vor beneficia de aceleaşi reduceri ce s’au acordat de administraţia cfr grâu­lui de sămânţă în toamna anului 1935. Distribuirea seminţelor la judeţele în lipsă se va face prin oficiile secţiilor agricole şi a serviciilor agricole jud. şi pe tablouri de agricultori stabilite de o comisiune, din: prefectul jud., presud. secţiei agricole şi directorul serv. agr. judeţean. Seminţele vor fi din varietă­ţile şi calităţile stabilite de comisiunea centrală din ministerul agriculturii, cu­rate şi date la selectoare olt­erioare. Sumele pentru cumpărătorii de seminţe din jud. cu disponibilităţi şi distribuirea cantităţilor de seminţe în jud. lipsite vor fi hotărite prin deriziuni date de d. mi­nistru al agriculturii. Distribuirea se­minţelor se va face agricultorilor din jud. lipsite, cu condiţia expresă ca ele să fie restituite în natură la recolta a­­nului 1936, de către agricultori, un kg. produse pentru un kg. sămânţă dată. La recoltă, produsele recuperate se vor strân­ge prin îngrijirea dir. serv. agr. şi ofi­ciilor secţiilor agricole judeţene. Târgu-Mureș, 1 Februarie 1936 Nu de mult, în această foaie, printr’un scurt articol, Dl Dr. Emil Dandea, dă­dea de veste tututor admirabila măsură luată de autorităţile superioare, prin care, fără de greoaie şi costisitoare formalităţi, Românii ale căror nume fu­seser­ă schimbate de vitrega stăpânire maghiară de ieri, işi puteau recăpăta vechiul lor nume neaoş strămoşesc, aşa după cum se şi cuvine să fie numele Românilor intr’o ţară liberă românească. Acum, unele ziare din Capitală ne aduc vestea că, în această arzătoare chestiune, Dl Ministru al Justiţiei, Valeriu Pop, a pregătit chiar o lege: legea numelui, care va fi depusă pe biurouri­­le Corpurilor Legiuitoare, în chiar a­­ceastă sesiune. Dl Ministru al Justiţiei, face cu această lege, o mare operă reparatoare, pentru care, dacă nu cei de astăzi, dar urmaşii, îi vor fi recu­noscători. Căci nicăiri pe lume, ca în toleranta noastră ţară, nu s’a abuzat mai mult de purtarea şi schimbarea nu­melor ! Am avut şi avem încă şi astăzi, o lege a numelui, dar ea conţine atâtea dispoziţii uşoare, atâtea portiţi de scăpare, era aplicată atât de super­ficial, încât existenţa ei, periclita mai mult decât apăra. Noua lege pregătită de Dl Valeriu Pop, curmă aceste erori, ocroteşte numele româneşti istorice, şi îngreu­nează schimbările de nume, de care abuzau cu atâta toleranţă condamnabilă, toţi străinii şi veneticii. Scopul nouei legi este să unifice diferitele formule uzitate la noi, să fixeze normele de folosire şi schimbarea nu­melui şi să înlesnească românizarea numelui acelora cari şi -au schim­bat în mod forţat sub dominaţiuni străine. Fiecare cetăţean are dreptul să-şi păstreze numele de familie neîn­­străinat. Schimbarea lui se va putea face numai în baza acestei legi. O dispoziţie interesantă este aceia că femeia va putea folosi pe lângă numele bărbatului şi numele ei de familie. Dorinţa aceasta trebue să fie însă în­scrisă în condica oficiului stării civile. In acest caz femeia va fi obligată să se folosească în toate actele ei de nu­mele complect. Femeia, care şi-a legat numele de vreo ocupaţie oarecare, va putea men­ţine şi în caz de divorţ numele bărba­­tuli, pentru a nu stânjeni mersul ocu­paţiei. In America le poate menţine pe toate, oricâte divorţuri ar avea. A pro­dus senzaţie mai anii trecuţi cazul unei femei excentrice, care divorţase de 29 ori şi se folosia de toate cele 29 de nume. Folosirea numelui bărbatului în caz de divorţ se va putea face însă numai în cazul, când divorţul a fost judecat în favorul femeii. In ce priveşte schimbarea numelui legea conţine urm­­ătoarele dispoziţii: Orice persoană majoră, care poartă un nume compromis printr’o judecată penală grea a lui, sau a unui membru al familiei lui, sau poartă un nume cu semnificaţie ruşinoasă sau imorală, poate cere schimbarea numelui. Cererea se adresează ministerului de justiţie. Ea trebue publicată de trei ori la interval de câte­ o lună în „Monitorul Oficial“ într-o foaie cunoscută din Ca­pitală şi în una din provincie. Schim­barea poate fi apelată de cei care se simt ofensaţi prin ea. Apelul se face la Curţile de apel şi poate fi atacat prin recurs în Casaţie. Ministerul de justiţie, în lipsa de apel, autorizează prin decret regal schimbarea numelui. Referitor la reromanizarea numelui legea dispune ca Românii al căror nume a fost înstrăinat pot să-şi reca­pete vechiul nume românesc. In acest scop ei vor anexa pe lângă cerere un extras din matricula botezaţilor, certi­ficat de naţionalitate, şi orice altă do­vadă, că au avut nume românesc şi au fost siliţi să şi-l schimbe în urma împrejurărilor. Cererea de schimbare se afişează şi la primărie în decurs de 15 zile. Art. 32 al legii dispune, că acei cari vor purta un nume fără drept vor fi pedepsiţi după o singură provocare cu 5000 — 50.000 de lei amendă. Provoca­rea nu vor putea-o face decât persoa­nele cari se simt jignite sau păgubite de numele celui vizat Legea d-lui ministru al justiţiei va veni să pună capăt multor neajunsuri cauzate de indisciplina purtării numelui și de abuzul bunului plac în această problemă de important ordin social și economic. O lege necesara Bona lege a numelor — Dispozițiunile mai importante ale legii — Moartea­­papului Nicolae Ivan In ultima clipă ne soseşte din Cluj întristătoarea veste că Episcopul Nico­­lae Ivan, a încetat din viaţă Luni 3 Februarie la orele 3 şi jumătate, în urma unei mai îndelungi boale. Cu moartea distinsului şi harnicului prelot, întâmplată abia după o săptă­mână de la moartea episcopului Ora­diei, Roman Ciorogariu, şi după dis­pariţia prematură a cărturarului epis­cop Comşa al Aradului, biserica or­todoxă română primeşte prin moartea episcopului Nicolae o grea lovitură. In n­rul viitor al gazetei noastre vom vorbi pe larg despre viaţa şi ma­rile merite ale mult regretatului prelat.

Next