Gazeta Sibiului, 1938 (Anul 5, nr. 65-67)

1938-12-01 / nr. 65

Pag. 2 __________________________________________RECLAMA SIBIULUI Legiunea Română — Sibiu 1918-1919 La sfârşitul lunei Octomvrie 1918 se prăbuşeşte Monarhia Austro-Ungară, iar la 27 Octomvrie 1918, proclamă Consiliul Naţional Ungar din Budapesta in­dependenţa Ungariei, ceea ce a fost comunicat, la 31 Octomvrie 1918, de către Comandantul Corpului XII Armată ofiţerilor din garnizoana Sibiu, întruniţi la Ca­­sinoul militar, cerându-li-se jurământul de credinţă pentru Consiliul Naţional Maghiar, din Budapesta. Ofi­ţerii români deneagă acest jurământ. Tot în ziua de 31 octomvrie 1918 unii fruntaşi români civili din Sibiu se constituiesc în Comitet Naţional judeţean, făcând apel către populaţia română pentru aşteptarea în linişte a evenimentelor. La 1 Noemvrie 1918 s'a făcut din partea condu­cătorilor sibieni apel pentru colaborare întru susţi­nerea ordinei şi liniştei. Din adunarea ocazională s au constituit cele trei gărzi naţionale cu un comitet de acţiune, constătător din 132 persoane. Aceste gărzi întrunite devin din acest moment reprezentanţii puterii armate, — ele funcţionează prin câte trei delegaţi de fiecare gardă, făcând serviciu alternativ şi prin rotaţie de câte 4 ore, zi şi noapte. In seara zilei de 1 Noemvrie 1918, popor şi sol­daţi, după o demonstraţie la primărie, au pornit prin oraş, eliberând pe deţinuţi şi prizonieri, cari apoi în bande organizate ad-hoc distrug vitrine, sparg prăvă­liile, fură ce le cad în mâni, împuşcă pe străzi şi di­strug tot ce găsesc în cale. Gărzile restabilesc ordinea în oraş în câteva zile. Soldaţii reîntorşi de pe toate fronturile sunt atraşi la gări şi înrolaţi în Gărzile Naţionale. Numai Românii sunt însufleţiţi, ei se supun ordinelor, se înrolează be­nevol în Garda Naţională Română. In scurtă vreme aceasta este singura deţinătoare a puterii, ofiţerii, subofiţerii şi soldaţii români activau cu dragoste, demnitate şi devotament. Situaţia se prezintă încă destul de neclară prin faptul că pe deoparte gărzi ungureşti de la Cluj şi Aiud fac incursiuni cu trenuri blindate, iară pe de altă parte întreaga armată a generalului Mackensen se află în spatele nostru. Faţă de această situaţie Comitetul Naţional Român judeţean şi ofiţerii români, văd necesitatea de a orga­niza forţe armate române, care să apere interesele na­­txn»«le româneşti. In acest scop la 4 Noemvrie 1918, Consiliul Na­ţional Român judeţean şi ofiţerii români se întrunesc în localul „As­trei" sub prezidenţia Domnului Andrei Bârseanu şi decid transformarea gărzii în regiunea ro­mânilor din judeţ. Românii se desfac de celelalte unităţi, garda ro­mânească mutându-şi sediul în Seminarul Teologic An­­dreian din strada Metropoliei,­­ aici se constitue ca Legiune, alegându-şi comandantul în persoana Maiorului Auditor Valeriu Liuba, ajutat de un stat tot atunci ales şi constătător în total, din 30 membri. Cu această ocaziune s-a făcut şi apelul pentru linişte către toţi românii, subscris de Domnul Coman­dant Maior Auditor Valeriu Liuba. Apelul a fost pu­blicat în ziare, afişe şi foi volante, organizând totodată gărzile din comunele judeţului Sibiu şi alte judeţe de pe raza fostului Corp de Armată. Consiliul Naţional Român judeţean, împreună cu Legiunea Română, preiau conducerea destinelor popo­rului românesc de pe aceste plaiuri. Entuziasmaţi de măreţia vremurilor, pregătiţi prin tradiţie şi sentiment naţional, devotaţi cu totul intereselor poporului româ­nesc, conduc cu mână sigură destinele neamului prin toate greutăţile vremurilor tulburi. Echipe de ofiţeri şi civili sunt trimise în toate direcţiunile pentru lămurirea poporului. Cuvântări înălţătoare răsună prin toate văile, un suflet şi un gând încheagă poporul de con­ducătorii lui. Toţi sunt fanatizaţi de vestea cea mare a Unirii tuturor românilor, tot ce gândea româneşte era închegat într'un mănunchiu indistructibil. Aşa ne găseşte generalul Mackensen în retragere. Trimite delegaţi la Sibiu, cari să trateze retragerea în ordine a trupelor sale, cu reprezentanţii românilor, fostul consilier metropolitan şi Episcop al Clujului, re­gretatul Nicolae Ivan şi şeful comandant al Legiunei Maior Valeriu Liuba. Rezultatul acestei intervenţii a fost, că Legiunea Română a asigurat, cu excepţia câtorva ciocniri, re­tragerea in ordine a trupelor germane,­­ pe lângă dezarmarea lor şi oprirea transporturilor de pradă, în­cărcate cu bunuri de la fraţii din patria mamă. Retragerea trupelor germane a luat sfârşit la 30 Noemvrie 1918, iar la 1 Decemvrie 1918, cu auto­rizaţia comandantului Legiunei Române, generalul Mackensen, în automobilul Legiunei, pe care erau fi­xate steguleţe cu tricolorul nostru, a fost condusă de ofiţerul de serviciu, căpitan Leo Bohăţel în direcţia Orăştie. .. Dacă la începutul organizări naţionale preocu­parea principală era asigurarea ordinei, vieţii şi averii poporului nostru, în desvoltarea ulterioară obiectivele conducătorilor sunt dirijate spre organizarea vieţii de Stat. Legiunea Română din Sibiu, împreună cu Con­siliul Naţional Judeţean, a hotărît şi trimis sub con­ducerea înalt Prea Sfinţitului Dr. Nicolae Bălan, Me­­tropolitul de azi al Ardealului, o delegaţie la Iaşi, unde, fiind primiţi şi ascultaţi de loialul Rege Ferdinand I şi de Guvern, s-a trimis pentru adunarea din Alba-Iulia, cu aeroplane, cererea Unirii fără condiţiuni. Marea adunare primind cu însufleţire şi prin foile volante lozinca „Unire fără condiţiuni“ a proclamat Unirea pe veci a Ardealului cu patria mamă. Dela unirea teritorială. (Continuare din pagina l-a) „Oare cu putinţă-i Doamne-Milostive, Tu să vrei „Neamul meu voinic să geamă subt o ceată de iudei... „Bogăţia ţării mele, fără drepturi, s’o ia ei? „ Vruta-i Tu ca: munca noastră, munca Neamului­­meu sfânt „S’o mănânci, fără muncă, aceşti corbi aduşi de vânt?... „Şi pe când gemeam, acestea, subt troiţă stând stingher, „Cu de tunete cuvinte mi-a răspuns un glas din cer: „Neamul tău să ia aminte! Legea mea e­ fSra gftfuf: „Corbii nu cad niciodată din văzduh decât pe Leşuri!... „Fierul chiar, — când nu se mişcă, astfel hotărât-a Cerul: „Peste el rugina vine şi rugina roade fierul!... „De sub corbi, deci, dacă leşul, prinzând vieaţă­ a [doua oară, „Ar mişca măcar o mână, de pe el toţi corbii sboară!.. „Dar când nici un semn de vieaţă nu mai este în Irrl r,ro :­~ „Corbii tăbărâţi pe pieptu-i, îl mănâncă pân la os! „Adevăr grăiesc dar vouă: Legea mea e fără greşuri: „Corbii nu cad niciodată din văzduh decât pe Leşuri!... ................................................................................. Această stare de leş aruncat nu se mai poate to­lera, ci trebue să ne mişcăm odată, ca să dovedim tu­turor străinilor ce întocmai ca nişte paraziţi sug vlaga neamului nostru că nemişcarea neamului nostru nu e moarte. „Cum s’a zis ’n adâncul vorbii „Şi va fi vai de toţi orbii, „ Vai de corbii ce vor crede că sunt Leş să satur corbii!... Această stare nu se mai poate tolera fiindcă ea trezeşte în toate conştinţele româneşti o revoltă care muşcă de inimă. Românul trebue ajutat în ţara lui şi educat în aşa fel încât să păşească, cu capul ridicat, pe Calea Victoriei cu conştiinţa de stăpân şi nu de slugă aservită jidanului ungurului, etc. Să ţinem bine seama că Ungurii se igită din nou. Ei n'au uitat pă­mântul nostru binecuvintat, grădinile bogate, minele de aur, argint, cărbuni, aer, pădurile, bucatele, slujbele grase şi dările noastre. Ei nu pot uita că o mie de ani au trăit pe spatele nostru. Cine nu cunoaşte câtă propagandă revizionişti face Ungaria prin ziare şi prin oameni etc., pentru dărâmarea neamului nostru. Ei lu­crează din toate puterie lor ca să ne spânzure, să ne închidă şi să ne robească din nou, iar nouă nici că ne pasă. Un fost preşedinte de consiliu maghiar, a declarat în parlamentul unguresc următoarele: „Prin toate me­todele şi mijloacele de care ne-am folosit timp de o mie de ani nu am reuşit ca să desnaţionalizăm pe ro­mâni, aşa că singurul mijloc de a ne scăpa de aceşti valahi, când vom ajunge din nou stăpâni e acela de a-i mesteca, cu pământul". Iată, fraţi Români, cari sunt gândurile cu cari ungurii doresc să ne mai stăpânească odată. De aceea să nu ne facem iluzii, nici să ne lăsăm stăpâniţi de un pesimism periculos, ci până e răgaz să ne pregătim batalioanele de asalt, pe care să le avem la îndemână în caz de pericol. Proaspetele evenimente cari au avut loc în Europa Centrală, ne vorbesc clar că toate ligile sunt impotente iar pactele de neagresiune au rămas la valoarea unor petece de hârtie şi că tot ceea ce are preţ şi garantează pacea, integritatea şi liniştea unei ţări este forţa morală şi forţa militară de care dispune. Noi trebue să înţelegem odată acest lucru pentru că în cazul că cineva ar îndrăzni prin pace să hotă­rască de la masă asupra noastră în mod dăunător, să-i putem răspunde cu răsboiu, iar acelora ce se vor atinge de graniţele noastre să le răspundem cu tunurile şi cu sufletul nostru. Noi nu mai dorim să ajungem stăpâniţi de nimenea. „Murim mai bine ’n luptă cu gloria deplină. „Decât să fim sclavi iarăşi pe-al nostru scump pământ. Femeile Române din Sibiu au dăruit Legiunei Române un steag cu inscripţia „împlinirea visului de veacuri“. Cu acest steag s'a prezentat Legiunea noa­stră la măreaţa adunare din Alba-Iulia, unde s'a pro­clamat Unirea noastră pe vecie. Legiunea noastră, pe lângă zilele grele, dar înăl­ţătoare, a avut de suferit, pe lângă retragerea germa­­­­nilor şi incursiunile cu trenuri blindate ale gărzilor un­gureşti din Aiud şi alte părţi. Toate ciocnirile, toate volniciile le-a suprimat Legiunea, chiar cu vărsări de ânge. Consiliul Naţional Judeţean şi Legiunea Română pun în scurt timp stăpânire pe toate serviciile publice. Fecare instituţie publică a stat sub conducerea efec­tivă a delegatului nostru, aşa că la sosirea Consiliului Dirigent, în 9 Decemvrie 1918 la Sibiu, acesta a putut să-şi înceapă activitatea, fără nicio greutate şi să pre­facă trupa Legiunei Române în batalion de gardă, iar la 10 Decemvrie 1918 Legiunea şi gărzile din judeţ împlnindu-şi menirea şi chemarea pentru care s'au constr­uit, au fost disolvate de către Consiliul Dirigen. Rămâne ca toate momentele de mare însemnăt pentru sibieni,­­ precum şi arătarea faptelor şi per­soanelor cari au contribuit şi au fost sufletul acestei Legiuni, să fie arătate de cel care-şi va lua osteneala să scrie istoria Legiunei noastre, deşi de scurtă durată, totuşi, de eternă însemnătate şi valoare pentru neamul românesc, la unirea sufletească Ne place să credem că milităreşte, pentru apă­rarea naţională suntem pregătiţi. Impozitele pe care le-am plătit, cu drag în acest scoop, apoi timbrele aviaţie aplicate pe fiecare act, au trebuit să-ţi cam destinaţia cuvenită. Totuşi repetiteile catastrofe aviatice­­din această toamnă, în cari şi-au găsit rmoartea unii din scumpii noştri aviatori, face să cadă­­o picătu rece de îngrijorare în inimă şi să punem în aicest loc un semn de întrebare ?... Mai mult de lucru este însă, în ce priveşte unirea sufletească a românilor, care a fost ştirbiţi atât de mult de graniţele politice precum şi de cele confesionale' care *n l°c să se netezească, sunt adâncite tot iTii1’ mu,t- de aceia cari nu caută unirea sufletească cu^ sufletul naţiunii române ci mai de vreme se ataşează uft.ui suflet străin, împrumutat din Apus, care ori­cum ar­e­ el, este S* reprezintă o marfă de import, de care sufletul românesc curat, nu ar­­lipsă. Astăzi sub oblăduirea S. Regelui Carol I se iau iniţiative, şi se creiază mereu cadre, de lu­cru şi activitate, prin care să se ajungă cât mai cu preme la unificarea noastră sufletească. In toate aceeste iniţialii şi cadre de activitate, pentru a nu rămâne lim­­lLclCU '3 trebue turnat suflet, din sufletul neamului. El formează comoara cea mai de preţ, a poporului românesc, numai că el trebue răscolit şi trezit la o vieaţă nouă. Fericit va fi acela, care va afla această comoară (cloşca cu puii de aur), prin care să aducă în vieaţa românească actuală, aceea însufleţire care a stăpânit conştiinţa românească la 1 Decemvrie 1918. Atunci vom putea zice că s'a realizat şi unirea sufletească a Românilor, iar odată cu ia s’a creiat şi aceea forţă morală puternică care ne va da chezăşia biruinţei în orice împrejurări. Iar omul, prin care se va realiza aceasta, va bine­merita de la Rege, Ţară şi Neam. VALERIU VOINEAG, preot Nr. 65 „VI NI CULTURA“ Sibiu, str. Blănurilor 7 " Tel. 268 Oferă întotdeauna cele va fi „ V* î din toate mai bune şi mai ieftine “ * IIi* podgoriile precum: Conac - Rom - Licheruri fine diferite rachiuri­­ etc., etc., şi Oţetul din vin „RODICA“- fabricaţii proprii Depozit de bere „A z u g a“ şi „Bragadiri Rudolf Friedsam Piaţa Lemnelor 5 Sibiu Strada Oetavian Goga Numai de la Tipografia - Librăria - Legătoria „DACIA TRAIANA“, S. A., Sibiu, Piața Unirii Nr. 7 — Telefon 168

Next