Gazeta Sibiului, 1942 (Anul 9, nr. 1-52)

1942-01-01 / nr. 1

Taxa poştală plătită In numerar cont, aprob Dir. G-ale P. T. T., ord. Nr. 310?—279 —9401. Redacţia şi administraţia: Sibiu, strada Şaguna Nr. 9 __ TELEFON 2STr. 572 Anii IX.­­ Nr. 1 - Sibiu, 1 Ianuarie 1942 O £Ta Director-Proprietar: VASILE ISACU înscrisă la Tribunalul Sibiu, Nr. 2/1940 Apare săptămânal Abonamente: Pe un an......................................................Let 2W­Pentru autorități, societăţi şi Industrii .... „ 500* Abonamente de sprijin................................... „ 2000-­Prețul unui exemplar . ................................. „ 4" La cumpăna vremii învesmântat in aureola imbujorărilor glorioase din răsărit, truditul an coboară adâncurile veşniciei. E bucuros şi împăcat, că Stăpânul lumilor i-a hărăzit să îngroape el sila, nedreptatea, fărădelegea, minciuna şi celelalte făpturi ale iadului. Cel puţin în parte şi in mare parte. Dar e bucuros minune, că poate tri­mite urmaş cu mult mai senin, mai bun, mai bogat şi mai ales mai drept, care din belşugul de împărat al raiurilor visate, va răsplăti cu mână largă toate chinurile durerii, ale nedreptăţii, ale robiei sufleteşti şi trupeşti. Să ne închinăm cucernici în faţa bătrânului an, care a ştiut să ne binecuvinteze atât de părinteşte neamul de la răsărit, limpezindu-i vederea, împăienjenită de puterea beznii, cu razele binefăcătoare ale credinţei şi ale libertăţii. Dar din tăcerea adâncilor veşnicii ne mai tri­mite un tainic glas de vitejesc îndemn, de înţeleaptă îmbărbătare. Nu-l auziţi? Nu-l înţelegeţi? Străbate prin sânge în firea noastră întreagă. In el svăcneşte graiul celor ce au plătit cu viaţa lor vama cea amară a libertăţii neamurilor, a binelui de obşte; se mlădie îndemnul tainic al fraţilor şi strămoşilor noştri, al jertfelor cu bună mireasmă. „Cu trupurile noastre am îndreptat şi netezit căile Domnului, ale măririi Neamului. „Din sângele inimii noastre, vărsat pe întinsul câmpiilor de veşnică glorie, au răsărit flori cu dulce mireasmă, care împodobesc drumul dreptăţii în lume. „Sudorile agoniei de sânge s-au strâns şi împletit în vijelioase valuri, care au rupt zăgazurile, stăvilite meşteşugite şi viclene dintre fraţi. Lacrimile mamelor, soţiilor, surorilor şi orfanilor noştri, au spălat, cu­răţit şi tămăduit cea mai mare parte din trupul Nea­mului şi aşteaptă să-l tămăduiască întreg ca să răsară întregit şi sănătos ca un Făt-frumos. „Acum când Domnul puterilor şi-a întors faţa spre noi şi ne mângâie cu mila sa, când zorile vrăjite de jertfa sângelui se arată atât de biruitoare, să nu uitaţi că ele aducând ziua, aduc şi marea şi sfânta datorie a muncii, a muncii cinstite şi roditoare, a muncii înţelepte şi neodihnite. „Da, se face ziuă şi munca cea mare, cere să i se facă începutul, doar ea leagă pe om de faptul lumii de Dumnezeu. Ea e rugăciunea cea mai sfântă şi hă­răzeşte puteri nebiruite. Prin muncă ne apropiem de Dumnezeu, căci ea îşi are creştetul în cer. „Munca curăţă păcatele lumii, ale trecutului, ucide pizma şi ura şi înfrăţeşte pe cei învrăjbiţi. Numai muncind sincer şi cu toată râvna ve­ţi putea ridica ochii din ţărână să priviţi fără teamă la strămoşii voştri în veşnicia Domnului, la Ceata sfântă de nemu­ritori, Strajă cerească a împărăţiei Româneşti. „Munca săvârşită cu credinţă vă va feri de făp­tuiri neîngăduite, de neblesnicia vrerilor şi poftelor rele, de strâmbătatea gândurilor şi vă va călăuzi pe drumul dreptăţii şi al dragostei de frate, indemnăn­­du-vă cu poveţe negrăite, la împlinirea poruncilor firii şi ale lui Dumnezeu. Căci să ştiţi, o simţiţi şi o ve­deţi astăzi înfâptuindu-se, că există o sfântă dreptate aici pe pământ ca şi dincolo de moarte. Ori­ce faptă, Calendarul de pe masa mea de lucru este sdrenţuit încât crezi cft şi el ar fi luat parte la luptele de pe frontul de est. Dar nu e mirare că se găseşte in aşa o stare, ţinând seamă de răsfoiala ce i s'a făcut In cele 365 de zile. De câte ori n'au fost numărate săptămânile şl zilele sale, cu credinţa că odată ter­minat, vor veni zile mai bune. Şi iată că acest calendar al meu, care m'a slujit cu credinţă un an de zile, astăzi indică data de 31 Decemvrie, adică firea anului. Azi el Îşi trăieşte ulti­mele clipe ale vieţii sale şi pare tare posomorât. Filele sale s'au Îngălbenit. Infăţişirea sa se aseamănă cu a unul om muribund. Parcă v­ el vrea să-mi spună de suferinţele omenirii din anul 141. Să Întorc filele sale sdrenţuite? Nu o faci Fiindcă dacă a­ şi face-o, m'ar copleşi durerea şi arareori şl bucuria. Da­r bucuria, pentru că sunt unele date In filele sale, unde noi ro­mânii am Însemnat mari biruinţe de descătuşare şi desrobire. Şi tot cam la aceleaşi date sunt Însemnate şi dureri sfâşietoare pentru familia neamului nostru, care a făcut jertfă sfântă pe altarul patriei. Alături de Învechitul meu calendar, stă Împa­chetat într'o frumoasă hârtie imprimată cu crengi verzi de brad, calendarul pe anul 1942. II desfac de legătura cu panglică tricolor şi privindu-l, ochii mei zăresc pe prima filă, următoarea inscripţie cu litere de aur: „Fericire şi pace în anul 1942“. Ce cuvinte frumoase ! Ce urare potrivită de În­ceput de an nou. Am citit de câteva ori această inscripţie aurită şi am căutat să adâncesc cât mai mult, Înţelesul cuvin­telor „fericire“ şi „pace“. Dar tocmai In acel moment, un băeţaş de la tipografie îmi conturbă meditaţia, ce­­rându-mi manuscrisul pentru rubrica din ziar „Mersul războiului". In faţa băeţaşului am revizuit materialul asupra mersului războiului, după care, l'am expediat la tipo­­­­grafie unde cuvintele mele aşternute pe hârtie se vor transforma In litere de plumb. După plecarea băiatului am Încercat să-mi con­centrez toată puterea creerului asupra cuvintelor „pace“ şi „fericire" însă totul a fost zadarnic. Cuprinsul repar­ori­ce vorbă, ori­ce gând, călătorească orişicât în spaţiu şi în timp, se întorc cu siguranţă la obârşie. Şi vai de cel ce na săvârşit faptele dreptăţii şi şi ale dragostei! Se va înăbuşi sub povara nelegiurilor sale. „Drept aceea fiţi însufleţiţi apostoli ai muncii creatoare şi vă feriţi de faptele ce îşi au rădăcina in slăbiciunea inimei, da, feriţi-vă de păcate şi greşeli, căci ele se răzbună amar! „Fiţi adevăraţi slujitori ai dreptăţii şi fii vrednici ai luminii. „Muncă dreptate lumină, Sfântă Treime izbăvi­toare! Ţie să se închine, în anul ce vine și ’n vecii vecilor, fiii României Mari!" Z. Sandu *366P* tajului din „Mersul războiului" s'a dovedit a fi mai tare decât cuvintele „pace" și „fericire". In cele din urmă m'am convins și eu că este o prostie să cauţi pacea şi fericirea tocmai in zilele când bubuitul tunului bate mai puternic, când aviaţia face raiduri de distrugere, iar apa spumegă de-atâta jale ce se petrece pe Întinsul său limpede. Este intr'adevăr ridicol să vorbeşti de fericire şi pace când vrăjmăşia dintre oameni şl popoare a ajuns la nivelul cel mai ridicat posibil şl, când ura stăpâ­neşte şl firile cele mal blânde. Fericirea şl pacea, va putea pătrunde pe pământ şl In sufletele oamenilor numai atunci când drumul lor ▼a rl pregătit cu fiori şi crengi de măslin nu cu tan­curi şl vrăjmăşie ucigătoare. Altfel vom rămâne numai cu fericirea şi cu pacea scrisă pe fila de calendar, iar sufletele ne vor fi mereu însetate după ele. Al. Isacu „Fericire şi pace“­ — Gânduri de Anul Nou — Anului Nou An nou — An de speranţe. De aşteptări şi bucurii, Te-am aşteptat atâta vreme, Ca să vii......... Să ne aduci dreptate şi frăţie Pământul sfâşiat, Pământ din glie !... An nou — An de extaz Şi aşteptare, Bubue turi ’n depărtări, Se fac dreptăţi de neam şi de hotare ! Te preamăresc şi vin in a ta cale, Şi mă închin în faţa ta smerit, Şi ’n loc de protocol sau de urare, Să fii binevenit! An nou, — An de speranţe, Şi izbândă, Să dai putinţa iarăşi să ‘nflorească, Pământul sfânt stropit cu sânge de eroi, Şi România veşnic să trăiască! ION N. MARIN Regele Angliei i$i împușca caii de curse In ultimul timp s'au produs In Anglia nenumă­­rate falimente In afacerile de bookmaker!, Intru cât războiul n’a mai făcut posibilă exercitarea celei mal mari pasiuni a englezilor, cursele de cal. Prăbușirea numeroaselor afaceri de bookmakeri se datorează ma­rilor restricţiuni impuse curselor de obstacole și galop. De aceea, până şi regele Angliei, a luat hotărirea să si împuşte cel mai buni­cal, de trei ani din grajdurile sale.

Next