Gazeta Sibiului, 1943 (Anul 10, nr. 1-52)
1943-01-01 / nr. 1
poștală plătită în numerar conf. aprob.rale P. T. T. ord. Nr. 3101-279-1940. Director-Proprietar: VASVILE ISACU Abonamente pe mans Funcţionari, meseriaşi, muncitori şi ţărani . . Lei 240"— Industriaşi şi comercianţi................................. „ 500— Înscrisă la Tribunalul Sibiu, Nr. 2/1940 Anul X. Nr. 1 - Sibiu, 1 Ianuarie 1943Avare si polimonar Autorităţi. Instituţii şi societăţi......................... . 2000 — Redacţia ţi administraţia, tiblu, strada Şaguna Nr. 9 — Telefon 572 Locuinţa: Telefon 907 In prag de An Nou Se taină de farmec împovărează vremea ! Ea nu cunoaşte zăbavă. Curge neastâmpărată, sporind jeşniciile, asemenea râurilor de munte ce sârguesc peste zăgazuri să sporeascăapele mărilor. Trec mie ca florile şi anii ca visurile, înmulţind veactile. In drumul ei rostogoleşte tot felul de event■iti şi întâmplări, pricinuind dureri umbrite şi ''urii însorite. Pe creastă de munte se cumpănesc apele şi nioma se cumpănesc pe creastă de vreme şi anii. Talgerele cumpenii se ’nalţă şi coboară fără răgaz de odihnă. Talgerul anului 1942 a coborât în necunoscutul adâncurilor, înălţând talgerul altui an ce "are biruitor din zările necuprinse ale văzduhurilor. In pragul lui stăm vrăjiţi de tainele ce-i îmsurează umerii şi privim înduioşaţi înapoi, în celui ce a coborât în umbra trecutului. Doar lasă pe lângă jale, amar şi îngrijorări şi o de lumină, un sul de foc nestins , lumina jertfei ţugui de la Răsărit şi strălucirea vitejiilor străcare ne-au înălțat Neamul în văzul şi laudaror popoarelor din lume. Lumina jertfelor necântărite şi strălucirea pitior fără pereche fulgeră peste stepe, râuri, mări nunji, trezind IN NOI, CEI DIN APUS, nădejde mântuirii de-a pururi. — Ei, frafii şi copiii noştri dragi, luptă acolo funduri de Răsărit, pe margini de râuri leneşe, n smârcuri blestemate, prin coclauri de nunfi batici şi pe coaste de mări afurisite, arvunind , sângele lor, cu jertfa lor sfântă şi nouă atât de cumpă dreptul poporului român, DE A TRĂI LIBER UNIT în mijlocul celorlalte neamuri europene. Doar crezul unirii tuturor Românilor" este puterea stăpânită, este forța nebiruită, este conştiinţa nefrită, care ne ofereşte voinţa de a birui toate fiile şi ne înalţă spiritul de jertfă până ’n albăurimea cerurilor, sus la curfile Domnului. Acum, în prag de AN NOU, tot sufletul Neamului se ’ndreaptă, miruit de cea mai curată dratste, către VOINICII, EROII, ZEII noştri cuceri din Răsărit, ducând pe aripile lui urările celei sfinte: Dumnezeul părinţilor noştri să-i întoarcă uitori acasă spre a sfinţi cu prezenţa lor sărârea unirii tuturor Românilor, transfigurând-o, ca muntele Taborului, „dintr’o realitate istorică şi fională într’o veşnică realitate politică şi geoafha*. Da, voinicii noştri scumpi şi dragi, ne închiim în faţa vitejiilor voastre supra-omeneşti şi în ta suferinţelor şi jertfelor voastre de fiecare clipă, nu ne închinăm în faţa sfintelor altare, asigurân-vă că voi ne învioraţi visurile noastre, ne însuififi dorurile noastre, ne luminafi gândurile noastre, e în ţări şi nădejdile şi credinţele noastre, doar vă uităm vii în inimile şi în sângele nostru. Toată munca noastră neostenită şi toată truda noastră îmfletită o săvârşim numai pentru voi şi Neamul nostru nemuritor, rugându-ne neîncetat lui Dumnezeu să vă binecuvinteze jertfa întru înfăptuirea DORULUI MARE şi NEPREŢUIT, pentru care muncim şi ne luptăm fără osteneală. gig feu.Z. tiandu Mareşalul Ion Antonescu Istoria, prin înregistrarea cronologică şi obiectiva a faptelor, rămâne cea mai strălucită icoană, care înfăţişează elementele caracteristice ale sufletului unei naţiuni. In paginile ei se oglindesc tot sbuciumul luptei şi toată suferinţa zilelor de restrişte şi toată bucuria delirantă a zilelor de viitor. Acolo, în rânduri scrise uneori cu sânge, palpită toată frământarea şi toate grijile de pas, cu care păşim D-l Mareşal ION ANTONESCU, Conducătorul Statului îndreptându-se spre orizontul unde luminează soarele progresului. Istoria este un sfârşit, în acelaşi timp în care rămâne un permanent început. Neamul nostru românesc, a fost sortit să trăiască zile grele, ceasuri de panică, de nesiguranţă şi de privaţiuni. Aşezat în drumul atâtor cotropitori şi mai cu seamă aşezat ca o punte de legătură între lumea luminată a Occidentului şi lumea aceea minunată a fostului leagăn al civilizaţiei, Orientul, pământul nostru sfânt tuturor fiilor săi, a fost de multe ori primul şi ultimul parapet al civilizaţiei lumii întregi. Niciodată, în niciun moment, oricât de grav, poporul român n’a cruţat vreun sacrificiu. Totdeauna el a rămas soldat viteaz la postul de comandă, oricând gata să-şi facă datoria faţă de ţară, naţie şi tron. In această viaţă eroică, plină în orice clipă de dramatismul sforţărilor de a învinge, două caracteristice se reliefează ca note specifice, pe de o parte dragostea de glia strămoşească, iar pe de alta, cultul Dinastiei. Paginele din trecutul sbuciumat al neamului, ne arată că de la întemeierea statului şi până astăzi, acesta a fost crezul de fiecare zi al marilor luptători ai unităţii noastre naţionale şi îndrumătorii politici ai poporului român. Desigur, că în această sfântă religie şi pe linia trasată de înaintaşii săi, a fost crescut şi educat însuşi Mareşalul Ion Antonescu. Misiunea şi chemarea lui înseamnă pentru mentalitatea românească garanţia unei continuităţi de viaţă şi de evoluţie, fiindcă mintea şi voinţa acestui nebiruit ostaş, care nu ţine seamă de greutăţile ce i s'au pus de-a curmezişul programului de lucru şi realizări, reuşesc totuşi să deschidă, printr’o înţeleaptă cârmuire, drumuri noui de luptă, dând acestui viguros popor forme noui de existenţă. Organizarea de astăzi a statului, pune în adevărata lumină genialitatea omului predestinat să retuşeze toate greşelile trecutului, fiindcă reformele preconizate de el sunt un adevărat imn, închinat înaltelor comandamente ale ceasului de faţă. Armata, scutul ţării, întronată în demnitatea şi onoarea de odinioară, constitue mândria legitimă a naţiei, iar magistratura este privită astăzi cu desăvârşită încredere. De asemenea, şcoala şi biserica, aceste două altare de lumină şi credinţă, contribue în cea mai largă măsură la desvoltarea şi progresul scumpei noastre Patrii. Grija permanentă a Conducătorului spre destine mai fericite a poporului român, trebue subliniată şi acolo unde el însuşi, în dragostea neasemuită ce o poartă tuturor energiilor creatoare legată de pământul străbun, vine în ajutorul lor. Şi de ce să nu o spunem cu orice prilej, că pentru cărturari, profesorii de la şcoalele de toate gradele, preoţi, învăţători, industriaşii mari şi mici, liber profesionişti, meseriaşi şi muncitori, în ceasurile grele de acum a fost necesar un înţelegător al vremurilor noui. Lumea ogoarelor, brava ţărănime, nu are un mai bun sfătuitor şi apărător ca pe acela care a suferit aşa de mult pentru iubirea ce a dăruit-o ca vrednic fiu al neamului. Ce este mai frumos, mai înălţător, decât să iubeşti şi să ajuţi pe aproapele tău? Prescripţiunile ortodoxiei creştine sălăşluesc în sufletul şi în mintea sa, dovadă o fac impresionantele linii semnate de Mareşalul Ion Antonescu, pe care le reproducem textual ca să poată servi ca strălucit exemplu de înţelepciune, nu numai contemporanilor ci însăşi generaţiunilor de mâine: „Să bat la uşa ta măruntă, muncitor sbuciumat şi să-ţi întind o mână caldă de frate, ridicat şi el prin muncă şi prin trudă. „Ca să simţi că munca ta este înţeleasă şi că mă sbat pentru mulţumirea ta şi a familiei tale împovărate. Această mulţumire va veni prin înţelegere şi ascultare şi nu prin căile urii sau ale prăbuşirii altuia. Fiindcă munca şi credinţa înalţă, pe când invidia şi ura surpă. Şi tot gândul meu e să te înalţ prin grija curată şi creştinească faţă de tine şi ai tăi*. Cine altul afară de Mareşalul Ion Antonescu a spus-o aşa deschis şi limpede muncitorilor, cari sunt la rândul lor, credincioşii unui neam de eroi? Iată pentru ce presa, acest instrument de propagandă şi cultură naţională, in unanimitate, aduce omagiul ei gloriosului Mareşal Ion Antonescu. Şi iată pentru ce toţi românii sunt alăturea de providenţialul reformator şi îndrumător al poporului. Sf. Vlădescu Preşedintele Federaţiei Naţionale a Presei din Provincie