Gazeta Sibiului, 1945 (Anul 12, nr. 1-52)
1945-01-01 / nr. 1
Tax« porare ptiUtS in numerar conj. eprop Diri rare P. T. T. ord. Nr 8101—278—1940 Redacția și administra|ia Sibiu, strada Șaguna Nr. 9 — Telefon 572 _________Locuința: Telefon 897 Director proprietar: fASlLB ÎSâCD Înscris la Tribunalul Sibiu Nr. 2/1940 4-P_a re st ă, p t tiCCt â. Ele, 1 Hvaasaa *sai i!^ llNlklbF ** matul *.««j* Abonamente pe nn an t Funcţionari, meseriaşi, agricultori, muncitori , Cel 800 Comercianţi, liber profesionişti meseriaşi patroni 'ael 1200- Autorităti, institutii, binci, societăți. Industrii . fie! 5000 De sorton............................................................ . Lei 10000 - An nou Se încheie crugul. Al încă unui an chinuit de negre griji şi încruntate necazuri. Cum le-am biruit, ştie numai Dumnezeu Sfântul şi sărmanul nostru sufleţel. Doar destinul neîndurat /&, ceartă necruţător înfiorătorul urcuş destrămat pe uriaşa şi în odaia strună a lipsurilor nenumărata din lume... Şi nu ştie lumea „cât e de bolnav totul în farul Inimei ei 7* Pe pragul noului an tremură luminița nădejdei de izbăvire. Tremură de temerea lumii încrâncenate, ca nu cumva răsuflarea urilor şi răzbunărilor oarbe, dintre oameni şi neamuri, să o stingă. O, în clipa aceia s'ar nărui toate cretin şi ieşi s’ar prăbuşi toate opintirile spre mai bine ... Şi toate opintirile ’ices,cu no supremă izbăvire frământă neamurile, răscolind din adâncuri măruntaeie sufleteşti ale pământenilor, cei cu ursuri de lumină în poaţ, nimu duioase... Ne luptăm şi ne sbatem fără răgaz, cărturar şi muncitor, să găsim drum oblu spre luminiş de linişte împăciuitoare. Se stropşeşte îngâmfarea boii puiului trândac să-şi apere obrăznicia avuţiilor pu- trede, aşişderea şi cel viclean şi îndrăsneţ pentru a-şi păstra, strălucită în amăgiri, haină deşărtaciu- nilor, tivită cu uneltirea şi nemernicirea semenilor, din sudoarea de sânge a cărora işi buhăeşte obrajii ]e leproşi. Aşişderea şi neamurile, mici şi mari aduc jertfa supremă, a sângelui, a viefii. Unele pe altarul binelui obştesc, al adevărului veşnic, altele pe al- ttarul idolilor mincinoşi, ulm viţeilor de aur. Se mun- vese a clădi o lume nouă. Cele din urmă din miniciuni şi viclenii, din poftirea măririlor amăgitoare, , din asupriri, dijmuiri şi măsluiri, celelalte din res- ■ pezire adevărurilor nesdrţmcinate, cu munca rodi - toare de sudoare dar şi de bine şi mulțumire a su- j fletului. Da, acestea, cari pasc poruncile Domnului, neamurile desrobite din Iar,urile minciunilor se tru- j dese să zidească o lume, în care semenul să nu-şi mai asuprească şi nemernicească semenul, în care f ura de tot felul să fie îmbebiuguită şi ferecată de dragostea cea nefâlarnică, unul faţă de altul, la care munca fiecăruia să fie cinstită şi răsplătită şi nu vămeşită cu lipsuri la cântar, de cei pioieni şi obraznici de trândavi, în care fiecare să fie om după poruncile Domnului şi nu înjosit ca dobitoacele cele fără de grai. ... Iată, din întunericul vrajbei şi duşmăniilor, „din gropile celor îngenunchiaţi de nedreptatea puternicilor şi îngâmfafilor răsare nenumărata oştire a celor muri până ieri... Hăuiesc văzduhurile de chiotul ofloritor lor, l-a trezit lumina cunoştinţei şi Domnul le-a dăruit grai cu spaima tunetului. Grăiesc înviforat peste ţări şi mări, peste toate veacurile ... , Vrem stăpânirea muncii. A muncii cu plugul, brazda gliei şi a muncii cu plugul minţii în nămeţii de beznă ucigătoare, a muncii în asurzenia urletului din fabrici şi în cântecul nicovalei, a muncii roditoare de bine, de folos şi de fericire obştească. Trândăvia, care vlăstureşte numai ură şi răzbunare şi minciuna, pricina de otravă a certurilor şi gâlcevilor să fie înlăturate din lanurile sufleteşti ale urnii, pe care ne ostenim să o zidim. Sudoarea (Continuare in pagina 2) In vederea pâeii, sâ Un nou an se începe ! Aşa după cum s’eu început şi alţii. Va fi oare anul 1945 mal de folos omenirii ? V’a educe oare el vreo schimbare vieţii gloatei pământeşti? sau va ţine omenirea în aceiaşi nesiguranţă şi încleştată în acest războiu, care pare că nu mai are sfârşit? Iată întrebări ce şi le pune fiecare muritor în această zi când păşeşte într’un an nou. Oricât de filosof s’ar pretinde cineva şi oricât de binecunoscător al problemelor de războiu s’ar considera vreun pământean, totuşi nimeni nu este în stare să afirme cu precizie când şi cum se va pune caput măcelului global ce a cuprins omenirea cu mai bine de 5 ani. Şi cu toate acestea marii conducători de oşti şi strategii militari vreau să ne mângâie că ne apropiem de sfârşitul războiului, fixând ca termen lunile Mai sau Iunie 1945. Când fac aceste socoteli, conducătorii de armate se bazează pe puterea lor militară şi pe slăbiciunea adversarului. Niciunul însă dintre ei nu vreau să ştie că această Încleştare s’ar putea termina şi pe altă cale, decât cea a vărsării de sânge. Sfârşitul războiului s’ar putea apropia mai curând dacă în locul unui am pune dragostea deaproapelui; în locul dorului după înălţare, am aşeza modestia, iar în locul bogăţiilor nemeritate am simţi nevoile celor din jurul nostru, ajutându-i. Auzim la fiecare pas exprimarea dorinţei de pace, ne despărţim de fiecare cunoscut şi prieten prin cuvintele: „Să dea Dumnezeu pace“, urăm tuturor aceeaşi pace dorită de toată lumea, dar faptele noastre ne trădează, descoperindu-ne perii de pe inimă. Uităindu-ne în jurul nostru recunoaştem că nu suntem vrednici de pacea pe care o dorim cu atâta sete, deoarece toate acţiunile noastre, sunt în contrazicere cu legile bunei cuviinţe. Şi cum să vie pacea pe pământ când vedem atâta ură şi răzbunare, când ne poticnim la fiecare pas numai de răutate omenească. Nu se mai înţelege azi tatăl cu fiul, patronul cu lucrătorul, proprietarul cu chiriaşul, elevul cu profesorul, funcţionarul cu şeful său, şi aşa mai departe. Trăim zile când fiecare se pretinde tare şi mare, indiferent dacă este sau nu. Am ajuns zice când punem la îndoială credinţa noastră şi necesitatea bisericei. Mărşăluim prin zile în cari mulţi au uitat cu voia că, un neam trăieşte numai dacă este unitar, strângându-şi într’un mănurchiu forţele vitale. Străbatem vremuri în cori nu vedem că forţe oculte caută să ne desbinăm şi avem interese străine de aspiraţiile neamului nostru românesc. Am ajuns vremuri când căutăm să ne luam pielea unuia, celuilalt. Oamenii nu mai au ruşine, oricât de încolţită ar fi fărădelegea. Şi cu toate acestea aşteptăm pacea. Ne supărăm că nu vine pacea, ca şi când noi n’am fi cu nimic vinovaţi de tot ce se petrece în jurul nostru. Inul Gânduri de Anul Nou ne schimbăm viata iitm pe tot din jurul nostru de stările de azi, dar nu vrem să recunoaştem că şi noi am contribuit la răul în care ne sbatem. Fratele meu creştin şi român, dacă vrei ca pacea să vie cât mai curând între noi, dacă vrei ca să te bucuri de llnişt®, sălăşlueşte mai întâi pacea în sufletul şi inima ta şi pe urmă aşteaptă pacea lumii întregi. Debarasează-te de tot cel rău şi neplăcut lui Dumnezeu şi oamenilor, şi al nci să fii sigur că pacea va veni, încearcă şi schimăţi felul de vieţuire de lână acum, fiindcă lumei eş° îţi voi găsi alinare în suflet şi inimă, începutul anului 1945 să-ţi fie îndreptat de viaţă, însă spre o viaţă nouă, aşa cum li place lui Dumnezeu şi oamenilor, care ţin la legea creştinească şi la neamul românesc. ATîom Isacu ♦ D-l Dr. Petre Groza a fost atacat în plină stradă In Marţia Crăciunului, pe la orele 8, d-l Dr. Petre Groza, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri şi preşedinteleFrontului Plugarilor“, a fost atacat şi lovit de indivizii Constantin Pirat şi I. Miclescu, moşieri din Botoşani, tocmai în momentul când d-sa se îndrepta spre apartamentul ce-l ocupă la hotelul „Athnée Palace“. Atacatorii au fost de îndată prinşi de public şi apoi arestaţi de autorităţile poliţeneşti. Se crede că numiţii au atentat la viaţa d lui Petre Groza pentru că d-sa este unul dintre aceia care luptă pentru împărţirea moşiilor boiereşti pe seama ţărănimii. Ambii au fost trimişi în faţa justiţiei. Ca şi în alţi ani, Direcţiunea Spitalului de Boli Mintale din Sibiu a organizat tradiţionala serbare a pomului de Crăciun, spre a produce câteva cupe de linişte bolnavilor. Serbarea a avut loc in după masa zilei de 23 Decemvrie şi a cuprins covoraole, recitări, etc. Corul a fost condus cu multă măestrie de d-l Gheorghe Matei, iar poeziile de Crăiun au fost recitate de: Viorica Matei, Elena Băcila, Aurelia Oprean şi Maria Nan. Programul s-a încheiat cu piesa „Irozii“, interpretată satisfăcător. Cu acest prilej au rostit cuvântări ocazionale: părintele Ioan Chioaru, protopop Victor Aron şi d-l Dr. Liviu Ionaşiu, directorul spitalului, care a mulţumit celor prezenţi pentru că au venit în mijlocul bolnavilor din acest institut spre a Ie prilejui câteva clipe de bucurie.