Gazeta Sporturilor, ianuarie 1932 (nr. 1013-1021)

1932-01-15 / nr. 1017

ANUL IX No. 1017 Telefon redacție: 325/35 și 346/0. Telefon provincie: 77/65. Apare în fiecare MARȚI, și SAI Birourile * STRADA INGINER ANGHEL SALIGNY, 2. Directorii­ EMIL EMILIAN și E. MUNTEANU. Secretar PUBLICITATEA C­U P­A TARIF Telefon administrație: 325/35 și 345/0. Telefon provincie: 77/65. LA ORDINEA ZILEI Obiectivitate de sezon 9­ ■ 0000 ■ a Cocheta» (adjectivul aparține d-lui Alfred Antoniu, care are pentru toate lucrurile în legătu­ră cu G. F. H.-cul, explozii de tandrețe femeiiină), cocheta sală a G. P. R.-eulu­i, a adăpostit Mier­curi seara, campionatul de box al României la categoria cocoș. Pentru leșinul care definește activitatea pugilistică actuală, e­­venimentul se situiază pe primul plan. A și surprins de altfel, prin importantă, a făcut oarecare vâl­va și a culminat în cele câteva sute de spectatori cari au populat — zice-se — până la ultimul loc «cocheta» sală din vecinătatea mai puțin cocheta a cimitirului Sf. Vineri. A învins Sta­mate. Unnul din titlurile naționale va­cante și-a găsit astfel reprezen­tantul. Pulsul organizărilor C. F. E.-eului s’a agitat mai expre­siv iar considerațiile tehnice ale rubricelor respective vor înflori opiniile, în răspărul cărora con­frații își vor propti câteva zile inspirația câtorva riposte salva­toare. Și totul va intra apoi în nor­mal. S’a făcut în jurul întâlnirii a­­cesteia o discuție foarte ponde­rată. i s’a anunțat firește data, i s’a cântărit importanța pe care o încheagă și i sa înfiripat leacul de atenție pe care presa — atât cât poate să contribuiască, la a­­meliorarea situației în care se sufocă boxul românesc —■ avea datoria să-l înfiripeze. Păstrând firește, proporțiile. Fiindcă oricât de simpatie ne-ar fi Wexu și oricât am fi voit să li­chidem ochii îr­tr’o indulgență exagerată, șansele lui în fața lui Stamate, nu cu totul alt Stama­­te decât acela care s’a apărat fl­atat de frumos în matchul eu I­ucian, erau prea diluate. Și di­ferența dintre cei doi adversari, pera prohibitivă. Egalul lui n­egheș, nu putea să amenințe — prin balanța rezul­tatelor — pe egalul lui Lucian. Oricât am fi voit noi să-l trans­formăm și oricât transport de valoare am fi voit să-i inoculăm înaintea unui match disputat di­nainte de primul gong. Și ca noi, a văzut majoritatea gazetelor. Un singur confrate numai, tea­tral de obiceiu în expresii, a san­­scris o altă părere, certificând într’una din avant-ezomei, un pronostic care mergea până la o egalizare a «șanselor, Vexu, în actuala­-i formă, nu este exclus». Sau, așa ceva. Pronosticurile, cu toată șansa hârtiei pe care o revendică spe­cialiștii, sunt în fond, ceva su­biectiv. Ar fi nedrept, prin ur­mare, să faci cuiva proces pentru o impresie pe care și-o concreti­zează, fără obligații de strictă realizare. Confratele însă, dedicat aproa­pe exclusiv boxului, pe canavaua căruia și-a brodat cele mai sono­re expresii: «M­ascarada de la circ, Juriu nebun și imbecil, Arbitrii de o inconștiență criminală, Tâm­penia judecătorilor, Lașii, etc., etc.», are faima de a fi prea deș­tept (în raport cu tâmpenia ce­lor pe cari îi cântărește) și pre­tenția de a fi prea obiectiv, pen­tru a se declara deodată de acord cu o gală — fie ea și periferică — de dragul unui match Stamate —Vexu, când luni întregi de-a­­rândul a criticat gale infinit mai bune și mai echilibrate. Și când, acum câteva săptă­mâni numai, a sărit până în pod, în fața­ unei gale cu matchul Lu­cian Popescu—Marin Plăeșu pe afiș. Stamate—Vexu, da. Lucian— Plăeșu, însă, nu. Fiindcă așa vrea confratele. Or fi pronosticurile subiective și confratele expert în materie de box. Dar prea e bălțată dife­rența aceasta de vederi, pentru a-i certifica în afară de deștep­­tăciune și obiectivitate. Afară numai dacă, într’o anu­mită pagină de sport, tare, deș­teaptă (cu virgulă între tare și deșteaptă) și obiectivă, obiectivi­tatea nu este ceva de sezon, ca lăptucii sau spanacul. In care caz, expresiile tari n’au fost decât vara. Fiindcă e cald. GEORGE FULGA Note șî Notițe TEORIA RELATIVITATII Au vă speriați. N’avem inten­ția să vă întreținem cu intere­santele probleme ale profesorului Einstein, pentru că modificarea lor recentă a reușit să facă scep­tici chiar și pe savanți; de dom­niile voastre nici nu ne mai în­doim. E vorba aici de o teorie a re­lativității în materie de sport, teorie de care nu s’a ținut seamă până acum. El cetele ignoranței totale a acestei teorii, nu sunt bineînțeles dezastruoase, după cum pământul se învârtea tot atât de bine și înaintea faimoasei descoperiri a savantului de la Ber­lin că nu sunt dezastruoase, este foarte adevărat. Dar tot atât de adevărat este că, după cele ce vă vom arăta mai„jos, veți termina și d­v. prin a cerceta prin prizma relativității, toate incursiunile în materie de pronostic sportiv. Pronosticul este după cum știți și dv„ pâinea cea de toate zilele a suporterului sportiv, a specta­torului dezinteresat și a actorilor din arenă. Fără pronostic lupta sportivă nu e luptă, după cum nu se poate concepe șvaițerul fă­ră găuri. Și găurile pronosticu­lui, sunt liniile pe care le tragi atunci când vrei să fi documen­tat. Duminecă dimineața dacă-l întrebi pe suporter cine va în­vinge după amiază între Juven­tus și Macabi, îți va indica aceas­tă încrucișare de linii. Juventus a învins Voevodu­l Mihai, care la rândul său a dispus de Macabi. Deci, învingător nu poate fi de­cât Juventus. Vă după amiază învinge Macabi, asta­ i altă ches­tie. Nimeni nu se supără și mai ales nu abandonează.­. încrucișa­rea de Unii, pentru pronosticurile viitoare. Dar, iată că un ziarist francez, an Einstein al sportului, arată cu un argument hotărâtor că ni­mic nu-i mai relativ decât «liniar, în materie de pronostic. Confra­tele nostru Parisian, s-a făcut forte să dovedească cu ajutorul acestei linii că Battling Battali­na, o «pană» de circa 57 kg, ar putea să-l bată pe Camera la greutatea de peste 120 kg. Și acum urmăriți linia, Battalina a făcut k. o. pe Al. Singer în două rounduri. Singer a învins pe Sammy Mandell, Mandell a dispus de Jimmy Mc­Larnin, Mc­Lannin a bătut pe Jackie Fields, Fields a învins pe Dundee, Dundee a dispus de Mic­key Walker, Walker a învins pe Johnny Ilisko, Risko a dispus de Jimmy Maloney, Maloney a în­vins pe Primo Camera! Că la un eventual match între Camera și Baltalino, acesta din urmă pleacă la spital după pri­mul pumn, asta-i altă chestie. Mai faceți așa­dar pronostic prin linii? Eu unul pariez că nu... PATINAJ Ballangrud a bătut un nou record mondial Patinourul norvegian Ballan­­grud a bătut recordul mondial la 10 000 metri, acoperind distanța în 16 min. 46 sec. 3/5. Vechiul re­cord aparținea lui Carlsen stabi­lit la Davos la 5 Februarie 1928. 6 PAGÍNI ÉS LEI INTERVIEWURILE NOASTRE De vorba cu ű­ in, naias ca Președintele Stadiului Român ne vorbește despre criza rugbyului român Unul din oamenii cu un frumos și vechiu trecut în sportul româ­nesc, și unul din acei ce au făcut reale sacrificii pentru sportul român, întrebat de noi asupra cauzelor crizei din rugbirul ro­mân, ne declară următoarele: LIPSA DE CONDUCERE «In primul rând lipsa unor oa­meni cari să îndrumeze tinere­tul pe adevăratul drum sportiv, e una din principalele cauze ale tristei situatiuni de azi, într’un sport care promitea să fie qhin­­tesența amatorismului și a ade­văratelor atitudini sportive. «In afară de Grigore Caracos­­tea și Tănăsescu, nimeni din cei vechi nu mai pune umărul să miște din loc piatra grea a aces­tui sport. «Oricâtă bunăvoință ar avea conducătorii tineri de azi, le lip­sește acel foc sacru ce se acumu­lează doar cu anii de luptă pe un teren sportiv și în mijlocul elementelor însuflețite de adevă­rate sentimente sportive». TIMIDE GESTURI PROFE­SIONISTE «O altă plagă a rugbyului ro­mân, o formează seria de gesturi profesioniste, deghizate sub di­verse forme ca : ajutor de boală, accident, echipamente invizibile și câte trei rânduri pe șerup. Kim­­g­iu a­re transporturi, etc..., toate denotând nevroza banului ce stă­pânește până și practicanții unui sport ce­ nu numai că nu rentea­ză, dar nici nu este introdus. «Marea vină o avem poate și noi, căci la recrutarea elemente­lor, sortite a practica acest pre­tențios sport, nu am fost de ajuns de prevăzători. «Cu fierul roșu însă se poate înlătura această plagă, această ventuză cu sânge pusă pe spate­le unui sport ce merită o soartă mai bună». LIPSA DE INIȚIATIVA «Lipsa de inițiativă și de cu­raj, ne-a adus azi în situația de a ne mulțumi cu facele partide indigene și nu mai putem vedea nimic nou. Toți conducătorii de club se mărginesc la aranjarea campionatului și cupei , își u­­zează forțele și resursele pentru alinierea unui 15 la F. S S. R. și nimeni nu s-a gândit să înjghe­beze o reuniune sau un match internațional». JUCĂTORII ROMÂNI «Cantitativ rugby ul român e în progres, pe când calitativ nu pu­tem observa acelaș reviriment. Incontestabil că există și aci o explicație. In trecut toți jucăto­rii ce se remarcau la noi, aveau școala franceză. Frații Ieonomu, Manu, Tănăsescu aveau un nume în rugbyul francez, atunci când au devenit vedete române. «Jucătorii de azi sunt produ­sul pătimașelor matchuri inter­­școlare și noi cei vechi nu ne pu­tem mândri că am format elevi. Personal, și fără exagerare, cred că sunt singurul care am încercat în clubul meu acest lucru. Și mă mândresc ca mulți jucători de azi din Stadiu, P. T. T., R. C. B., cari au trecut prin mâna mea. «Părerea mea este că cel mai bun și complet jucător de rugby azi, e Gogu Sfetescu, la care ca­litățile sportive se unesc de mi­nune cu sentimente frumoase. (Continuarea în pagina IV-a). CULTURA FIZICA In prima pagină a ziarului «Cu­ Studenții noștri i-au arătat inutil vântul», d. Octav Onicescu, directo- ------" ~■*—"",lo­tul Institutului superior de educa­ție fizică, a publicat un foarte in­teresant articol, pe care ne facem plăcerea să-l reproducem în exten­so . In împărăția albă a munților, sub soarele care dăruește lumină orbi­toare și căldură de vară, ziua în­treagă am sub ochi Caraimanul, Pietrele Morarului, pe un alt plan mai depărtat Piatra Craiului, care lasă să ghicești o întreagă bogăție de sate și orășele. In spate Piatra Mare și mai departe Postăvarul. Schiul meu pășește culmi de vechi și blăstămate granițe. Gândul meu rei­ăește în repede perspectivă is­toria recentă a întregirei și scrută perspectivele viitorului cum caută ochiul să ghicească viața de dincolo de culmi. ?arva schiorilor din vale mă asigu­ră o clipă pentru aceste perspecti­ve pe care istoria, ce stă să-și des­chidă iar o gură de balaur, le pre­gătește tainic. Trăiesc și eu în aceas­tă clipă iluzia nației refăcute fizi­cește prin sport. Insă numai o cli­pă, pentru că, vreau sau nu, numă­rul are pentru mine valoare. Cei I­truzeci, cincizeci de amatori de toate limbile care-și trec câte­va zile de vacanță în aceste admirabile­­ -uri nu sunt nici măcar un simp­tom. An după an flăcăii Institutului de Educație fizică înviorează în­tinsurile de zăpadă ale munților Predealului. Exemplul lor rămâne însă aproa­pe zadarnic, dacă-1 voim cu­ întreg sensul pe care îl trăesc ei, dacă îl voim integrat nu în ciclul distrac­țiilor de salon, nici acrobațiilor di­bace, ci în acea concepție a vieței, pe care ei o realizează, în care viața fizică întărită și crescută prin ști­ință pune pe om mai aproape de viața naturii însăși. Am văzut aici­­ îchiul prefăcut în sport de salon. -----0000-----­ sensul puternic, colindând văile și munții, pe cari așa de amănunțit le cunosct brașovenii de limba ger­mană. Scriind aceasta, ezit încă dacă tre­buie să merg către ideia care mă preocupă dacă trebuie să aleg între sportul făcut pentru simpla plăcere de a-l face pentru bucuria pe care ți-o dă, fără scopuri depărtate sau apropiate și între sportul organizat pentru a crește puterea națiunei, pentru a o pregăti fizicește mai bi­ne în vederea împrejurărilor ame­nințătoare ca­re nu pot rămâne mute de amenințare pentru nimeni. Este poate o rătăcire. Insă trebuie să o trăim și noi cu toate celelalte nații. Să părăsim și noi, cum fac una după alta toate popoarele, i­­dealurile isvorâte din bunul plac in­dividual și să ne integrăm în orga­nizații vaste și ierarhizate, înlăun­­tru­l cărora să ne supunem unor dis­ciplinate reguli de viață fizică, sau de întrebuințare a timpului liber, sau chiar de viață culturală. Ne ră­mâne încă atâta loc pentru liberta­tea la care ținem atâta. Numai să știm ce să facem cu ea. Oricât vom da, tot mai întinsă rămâne lumea libertății, în gândul și în inima noastră. Să ne organizăm și noi, deci, împotriva scepticismului și mai ales a lenei noastre, până vom trece greutățile ce se îngrămădesc asupră-ne și asupra întregii lumi de altfel. Vom face și noi sacrificiul nostru, al unei părți din libertatea noastră de fiece zi, biată libertate pe aceste vremi grele. Popoarele toate se pregătesc ia­răși intens pentru o nouă încurcare. Profeții n’au lipsit care vă anunță pentru acest an, sau pentru cel ce vine, un nou mare război. Și acești profeți n’au greșit în nici un caz prea mult. Ninăiui nu-i poate ră­mâne fără impresie insistența pe (Continuarea în pag. IV) , Vineri 15 Ianuarie 1953 Actu alități Campionatele Europei de patinaj La Davos au început campio­natele Europei de patinaj la vi­teză. Primele trei probe au reve­nit campionului finlandez Ihun­­berg. Rezultatele tcehniee au fost: 500 m.; Thunberg (Finlanda) 44 sec. 8/10; 2) Redl tAustria) 45 see. 3) Blomquist (Finlanda) 45 sec. 6/10; 4) Leban (Austria) 45 sec. 7 10; 5) Schenk (Olanda) 47 sec. 2/10; 6) Moser 47 see. 5/10. 5000 m.; 1) Thunberg 8 min. 40 sec. 9/10; 2) Blonquist 8 mm. 49 see. 6/10; 3) Riedl 8 min. 54 sec. 7/10; 4) Heiden (Olanda) 8 min. 55 sec. 4/10; 5) Koops (Olanda) 8 m. 58 sec. 2/10; 6) Ledan (Austria) 9 min. 10 sec. Probele internationale de nati­­naj artistic au fost câștigate de Baler (Berlin) îuaintea lui Kel­ler (Zürich). La proba fernemuä, prima s’a clasat d-ra Lainer (Austria). 1500 m.: 1) Thunberg (Finlan­dez) 2 min. 21; 2) Blomquist (Finlanda) 2 min. 22 sec. 8; 3) Leban (Austria) 2 min. 23 sec. 4) Riedl (Austria) 2 mm. 27 sec. 4; 5) Moser (Austria) 2 min. 27 see. 6; 6) Koops (Olanda) 2 min. 30 sec. 6. 10.000 m.: Blomquist (Finlanda) 18 min. 15 sec. 4; 2) Koops (üian da) 18 min. 19 see.; 3) Riedl (Au­stria) 18 min. 24 sec. 8; 4) Leban (Austria) 18 min. 45 sec. 2; 5) Thunberg (Finlanda) 18 min. 58 sec. 8; 6) Moser (Austria) 19 min. 09 sec. 2. PROBLEME ACTUALE Politiei școlara a sportului unite norme de conduită impuse de ministerul instrucțiunii, școli­lor și liceelor din Germania pen­tru noul an școlar. Se arată aco­lo că aceste școli și licee vor fi obligate pe viitor să perceapă tu­turor elevilor o taxă proporțio­nala cu numărul lor și care să servească pentru amenajarea de terenuri sportive în imediata a­­propiere a școlilor. O parte din sumele realizate de aceste taxe vor fi destinate construcțiilor propriu zise, iar o altă parte pro­­curării echipamentului sportiv. Hotărârea aceasta nu poate mi­ra pe nimeni pentru că în speță este vorba de Germania. Spiri­tul practic și înțelegerea perfec­tă a realității, fac parte intrinse­că din calitățile poporului ger­man, așa că această măsură spor­­tivo-școlară este în linia dreaptă a preocupărilor sale cotidiene. Dacă am găsit totuși cu cale să relevăm cuprinsul acelei notițe, este pentru că în împrejurările actuale, chiar pentru civilizata Germanie, un nou impozit școlar pentru sport ar trebui să pară oarecum deplasat. Criza extraor­dinară a finanțelor publice și mi­zeria fără seamăn în care se zbat milioanele de cetățeni ai Reicliu­­lui, nu constitue însă un impedi­ment atunci când este vorba de realizări în legătură cu întărirea fizică a neamului. La noi, unde, orice s’ar zice, criza este mai puțin acută decât în Germania, o astfel de măsură ar echivala cu o adevărată revo­luție. Și asta, nu pentru că cetă­țeanul român nu știe să dea pen­tru un lucru de bine obștesc. Dă el săracul mai mult decât îl ține chinga, pentru tot și pentru toa­te, fără să crâcnească și fără mai ales să aibe curiozitatea să întrebe, respectuos chiar, de uti­litatea contribuției sale pecunia­re. Pentru sport însă, nu dă nici cinci bani. Întâi, pentru că.... nu i se cere și apoi, pentru că în eventualita­tea unei solicitări oficiale, ar a­­vea bietul prim­a ocazie să se o­­pună. Putem paria că o notiță a­­semeni aceleia publicată de pre­sa germană, ar stârni la noi în țară, mișcări de stradă, întruni­ri la Dacia, discursuri la Statuia lui Mihai Viteazul și delegații la toate ministerele. Cetățeanul ro­mân este dispus să sacrifice cel din urmă sfant pentru orice, în afară de sport. Ce dovadă mai bună decât seninătatea cu care plătesc de ani de zile părinții studenților la drept, vestita taxă de construcție. După o socoteală aproximativă, sumele realizate de această taxă în decursul ani­lor, ar totaliza aproape un mili­ard și jumătate. Ori, cu această sumă s-ar putea construi zece fa­cultăți de drept în toate cartiere­le Capitalei. Cetățeanul însă con­tinuă să plătească impozitul inu­til, nu se adună la Dacia, și nici nu-l deranjează pe Mihai Vitea­zul cu discursuri și proteste. Iată un exemplu dintr’o mie, în care punga contribuabilului se deșartă fără suspin și fără du­rere. De sport însă să nu-i pome­nești, pentru că așa a apucat din moși strămoși. Joaca cu mingea strică pingelele și„­ face poftă de mâncare. L. ROSIANU Subiectul îl cunoașteți, pentru­că a fost tratat în coloanele noa­stre. Ne am ocupat în mai multe rânduri de orânduirea sportului în școalele noastre de stat și am discutat-o pe foarte multe­ din fa­țetele ei. Problema este însă mult prea importantă pentru că interesul des­ogarii să fie epui­zat prin câteva articole de z­ar. Am reluat-o, sugestionați de o notiță apărută într-un cotidian german, în care se precizau anu- Battalino nu mai e campion Matchul în cursul căruia, Ba­ttalino trebuia să-și apere tit­lul său de campion al sumei la categoria pană, contra lui Feld­man (chalenger) și care trebuia să aibă loc Sâmbătă 10 Ianuarie în arena Madison Square den, a fost anulat, deoarece Gar­cantar. Battalino depășea cu la kgr. 500 gr. limita categoriei pâ­­­nă. Feldman, care făcea greutatea refuzase să lupte în aceste con­­dițiuni. Ne miră procedeul întrebuințat de Comisia de box New York, deoarece a Statului contravine regulamentelor în vigoare. Cel mai tânăr jucător în cupa ilavis Toate țările concurente în Cu­pa Davis, manifestă tendința de a-și reîmprospăta cadrele cu ele­mente tinere și viguroase, utili­zând ași i­eșiți din uz, in postura de antrenori și căpitani de e­­chipă. E interesant în această ordine de idei să se știe că cel mai tâ­năr concurent în Cupa Davis este Wilbur Coen, care a reprezentat la 16 ani și jumătate Statele U­­nite în marea competițiune mon­dială, împreună cu Tilden. Coen a învins perechea chineză, G. Lum și Paul Kong cu 6 2, 6 1, 6-3, iar într-un­ match cu Japonia a învins la simplu pe Abe cu 7-9, 6­2, 6-4, 7-5. ' TENNIS O victorie internațio­nală a lui Kozelut­ La Beaulieu (Franța) si au ter­minat campionatele internațio­­nale profesioniste ale Franței, prin victoria lui Karel Kozeluh, care și-a adjudecat astfel cupa «Bristol». Cehoslovacul a învins în finală pe Martin­ Plan cu 6-1, 6-4, 1-6, 6-0. In semi­finală, Ko­zeluh învinsese pe Schmidt cu 6-1, 8 8, 6-2, iar Plaa pe Hamilton cu 6-4, 7-5, 6-3.

Next