Gazeta Sporturilor, februarie 1932 (nr. 1022-1029)

1932-02-02 / nr. 1022

?! ANUL IX No. 1022 abonamente SĂV.'.V.V.V.'.'.V.'fr Telefon redacție: 325/35 ți 340/0. Telefon provincie : 77/65. Apare în fiecare MARȚI, și SÂMBĂTĂ Birourile i STRADA INGINER ANGHEL SALIGNY, 9. — BUCUREȘTI I. Directorii: EMIL EMILIAN și E. MUNTEANU. Secretar de redacție: N. PAPAGHEORGHE. PUBLICITATEA DUPĂ TARIF Telefon administrație: 325/86 și 346/0. Telefon provincie: 77/65. ÎNTÂMPLĂRI ADEVARATE File de calendar Un prieten, întors de curând din America, forma zilele trecu­te, clou-ul unei conversații cu caracter sportiv. Stabilim prin comparație pro­gresul incomparabil mai rapid decât la noi, al spiritului de sport yankeu. Dădea exemple de per­formanțe pe cari — dacă ar fi fost să le luăm ad-literam, ar fi trebuit să credem că pe stradă pietonii sar în America peste tră­suri și peste tramvae și perora pentru o disciplină sportivă care­­ va trece multă vreme încă, pâr­ă să se alinieze în frontul convin­gerilor noastre. Ceea ce făcea deliciul asistenții însă, au fost mai puțin divagații­le sale asupra temerității ameri­canilor cari își destind nervii în preumblări echilibristice pe stra­șina zgărie-norilor, asupra am­biției unei actrițe de cinema de a stabili recorduri automobilis­tice de viteză pe cele mai aglo­merate străzi din Chicago, sau a idealului lui Backwell — un alt stat — d­e a se răsboi cu Schmel­­ling. Cât mai ales povestea unui profesor al universității din Chi­cago, trecut prin ciurul unei si­tuații foarte puțin comodă. In viața Chicago-ului, profesorul acesta universitar acumula pres­tigiul multilateral de profesor, de poet, de fondator al unei re­­viste literare de bună și serioa­să ținută, d­e gazetar (colabora­tor săptămânal al unui ziar foar­te popular), și de președinte al asociației tinerilor licențiați teo­logi. Activa într’o instituție a sta­tului de «Cultură a poporului», ținea prelegeri­­ mai mult sau mai puțin ascultate și trăia în definitiv pe resortul unui succes literar. Un volum de versuri (la noi ar fi poporaniste), cu titlul «Pământul darurilor»... Daruri­le pământului... sau așa ceva. Și într’o zi, într’una din zilele în cari un lucru de nimic îți mă­nâncă liniștea multor luni d­e viață tihnită, a scris un articol de ziar. Un articol inocent, fără zvâcniri ideologice. De o noutate îndrăsneață însă. Un articol care, în patria recu­noscută a sporturilor, decreta a­­sportivitatea autorului și care câteva zile mai târziu capta ade­ziunea unui teolog... nu prea tâ­năr. Dominat de pulsul unei vieți accelerate și de gangsteri, orașul n’a prea luat în seamă, ca să zic așa, scăparea gazetărească a pro­fesorului. Și-a concretizat totuși nedumerirea, și în fața neclinti­­rei acesteia, a terminat prin a respecta tăria unei convingeri pe care — în ciud­a câtorva inter­venții mai mult sau mai puțin ironice — profesorul nu a abando­nat-o. Iar definiția profesorului în­globase un atribut nou, imuabil. In ceea ce-l privește pe teolog, atenția generală s-a răsfățat foarte puțin. Din condescenden­ță, sau poate din decență. Câteva luni mai târziu însă, registrul apariției ziarelor a în­semnat o nouă gazetă-O gazetă independentă toate ga­zetele americane sunt independen­te), cu preocupări culturale (toa­te gazetele au preocupări cultu­rale), cu un nume searbăd (în ro­mânește , ar traduce Calendarul) și cu o adversitate declarată de toate celelalte ziare. Director, profesorul nostru u­­niversitar. Până aici, toate lucrurile sunt bune. Apariția unei gazete la Chi­cago, nu este un eveniment. Pre­ocupările culturale ale gazetei, nici atât. Ca și numele ei d­e alt­fel și ca și directorul care-i eșa­lonează ținuta. Ceia ce a surprins însă, a fost faptul că în ziarul pe frontispi­ciul căruia numele profesorului amintea (americanii au o memo­rie prodigioasă) declarația sa de «sportivitate, în ziarul acesta, o rubrică destul de răsărită era re­zervată... (pardon) sportului. De o scăpare (cu toate antece­dentele gazetărești ale profeso­rului) nu putea fi vorba. Rubri­ca de sport s’a pornit pe viață lungă. De necesități redacționa­le, nici atât. In mijlocul atâtor alte cotidiane și a gazetelor de specialitate, rubrica de sport a GEORGE FULGA (Continuarea în pagina IV-a). SAPTAMANA De două săptămâni cutreeră C. A. O. Franța dealungul și dealatul și tot de atăta vreme este obiectul de atenție generală, acolo și la noi. Pe francezii obișnuiți să ne cunoască din orice de­cât din sport, performanțele strălu­cite ale echipei orădene i-a pus pe gânduri, așa că în căutarea adversa­rului care să-i vie de hac, nu este exclus să-i prelungească turneul pâ­­nă’n... iarna viitoare. Afacerea-i bună pentru ambele părți și ar fi bună și pentru românii rămași în România, dacă printre altele ar învăța pe C. A. O. să nu-și mai zică N. A. C. și ar obișnui presa franceză cu ideia că O­­radea nu este acelaș lucru cu Oreadia. Dacă nici după înfrângerea cu 10—1 a campionilor de la Sud, ziarele fran­ceze nu se vor pune la punct cu geo­grafia, vom avea tot­ dfelttul ca ,re considerăm... sabotați. Până una alta, jumătate Franță ne este debitoare, ceea ce trebue să recunoașteți și dv. n’a reușit să realizeze încă nici unul din miniștrii noștri de finanțe... In chestie de finanțe am fost totdea­una slabi și dovada cea mai bună ne-a prilejuit-o redeschiderea sezonului de box profesionist de la Circul Sidoli. Prețuri mici, aproape microscopice, program interesant, public lihnit și totuși o rețetă sub cele mai pesimiste așteptări. Paradoxul pugilist este a­­tât de nepătruns, încât mă întreb dacă nu e cazul să se uzeze în cele din urmă de formula salvatoare a descântecului. Nu de alta, dar deo­­chiul nu se vindecă cu doctorii, sau cu regim... Că aceasta n’a împiedicat pe Nelu Oprescu să realizeze o perfor­manță neașteptată în fața lui Marin Plăeșu, n’are nici o importanță de vreme ce nimeni nu se mai miră de nimic în ziua de azi. Nu s’a mirat așa­dar nici antrepre­norul patinoarului artificial că a a­­vut peste o mie de spectatori la o partidă internațională de hockey pe ghiață și nu s’au mirat nici jucăto­rii Tennis-clubului român că au ce­­dat în fața unui adversar... mai tare. A mirat însă că în secolul al douăze­cilea, echipa B. K. K. din Budapesta se poate transforma subit în repre­zentativă, fără ca spectatorii atât de pretențioși în materie de accent fran­cez, să poată remarca deosebirea de nuanță. Nu e vorba, forma în materie de sport este un ce de minimă impor­tanță când nu poate modifica întru nimic fondul. Victoria oaspeților bu­­dapestani ar fi fost însă la fel de netă chiar și dacă nu s’ar fi jucat în travesti; dar, vedeți dv. n’ar fi stri­cat dacă cel puțin de data aceasta s’ar fi rupt cu nenorocita noastră de tradiție. Și mai ales când mergeam la în­frângere sigură... L. ROȘIANU BOX Matchul Schmelling- Sharkey definitiv fixat După discuții interminabile, managerii lui Schmelling și Shharkey au căzut de acord, fi­xând data întâlnirei dintre pen­sionarii lor, la 16 iunie­ 6 PAGINI 6 LEI FOOTBAlL [. 1.0. ÍÉÍI8 f. [. In tllfl-1 «=--—r-ra^taa-----­ O strălucită victorie românească Duminică după amiază, echipa orădeană C. A. O. a jucat la Tours cu F. C. Tours, o bună echipă re­gională. Desfășurând un joc de mare clasă, orădenii au marcat de câte ori au vrut și puteau mări scorul dacă nu-și menajau adver­sarul. Performanța lui C. A. O. este uluitoare. Aproape de necrezut Ne-au mărturisit-o conducătorii C. A. O.-ului aflători în Oradea cari ne-au comunicat rezultatul sub rezerva confirmării. Au revenit apoi la telefon du­pă ce au primit confirmarea din partea ziarului parisian «L’Au­­to», și ne-au comunicat că rezul­tatul este veridic. Că orădenii au desfășurat un joc minunat, că spectatorii n’au mai văzut un joc de o atare clasă. Punctele au fost marcate de Bodola (4), Cociș (3) Rónay (2) și Sternberg. In ziua de 4 Februarie, C. A. O. joacă la Nissa. Clipa ialciiica am um ameninfala? O intervenție a Federației Bulgare Ziua de ieri a adus pe frontul nos­tru internațional o noutate impor­tantă. Federația Bulgară — care — vs — e o instituție polisportivă — n’a ratificat protocolul încheiat la Ate­na, în Noembrie trecut. Motivul, veșnicul motiv al celor ce vor să ră­mână strict balcanici, este că Bulga­rii nu pot accepta introducerea pro­fesionalilor. E drept că federația bulgara a lip­sit dela congresul ținut la Atena. Nu e mai puțin adevărat însă că țările prezente au acceptat toate propunerile firești ale României, de a se juca în cupă cu echipa cea mai tare. Nu e cazul să mai discutăm asu­pra oportunității deciziei de la Ate­na, care, de altfel, a și fost ratifi­cată de Grecia, Iugoslavia și Româ­nia. Federația bulgară cere nici mai mult nici mai puțin decât revizui­rea deciziei luate la Atena și pre­tinde să se convoace până la 20 Fe­bruarie, o adunare extraordinară a țărilor balcanice la Sofia. Care credeți că este motivul a­­cestei cereri, pe care nu ne sfiim s'o calificăm drept absurdă ? Federația bulgară susține că in­troducerea profesionalilor o preju­diciază în mod grav din punct de vedere material! ? ! Cum­ ar putea explica această «pre­judiciere materială» numai Bulga­rii știu. De altfel federațiile balcanice nici nu au a-și bate capul ca să afle a­­cest lucru. Elevii­ au decât să răspundă poli­sh D1­ l-ior de la Sofia că o revenire, COilot-ip­ul vi­­gării/­cari amenință că se vor re­trage din «­Cupă», n’au decât s'o fa­că, mai ales că situația lor în clasa­ment nu le prea dă dreptul să pună și condițiuni celorlalți practicanți, mai ales după ce aceștia au căzut de acord. Se poate vorbi despre o situație critică a Cupei Balcanice, ca insti­tuție ? Noi credem că chiar dacă și Tur­cia s’ar ralia cererii revizioniste a Bulgariei, e suficient ca cele trei țări prezente la Atena, să fie solida­re și Cupa va exista. Dacă Bulgarii se vor retrage, nu vor reuși decât să se izoleze și mai deplin în turnul lor de ignoranță teh­nică. Dar quod licet Iovi, non licet bovi. Rep. i HOCKEY PE GHIATA BUDAPESTA (D.­­T. C. R.) (3-0) -----6 Duminecă 31 Ianuarie la ora 15 pe patinoarul Otetelișanu, ea a disputat prima partidă de hockey între B. K. E. și Tennis Club Român. Prima e o formație din Budapesta, a clubului B. K. E., lipsită de titulari. Din mo­tive de reclamă s’a comis o mică e­­roare, anunțându-se matchul Buda­pesta—București. Seriozitatea se im­pune în toate. Sub arbitrajul d-lui Dem. Danie­­lopol echipele se aliniază : B. K. E. : Krammer, dr. Lator, dr. Barna, Jenen, Wiener, Blazsjoioisky, Reyner, Marca și Revay. T. C. R.: Rațiu Mir­cea, N. Polizu, Șerban Grant, Pierre Grant, Sandu Botez, Cantacuzino, Cantemir Ion, Pa­ui Anastasia și Tuker. Cu privire generală, superioritatea echipei maghiare nu s’a manifestat în­deajuns și numai în ultimele 7 minute ne-au dat impresia că în pri­mele două reprize nu s’au întrebuin­țat de ajuns. In prima repriză Jeney, printr-o șarjă personală, reușește să marche­ze primul punct, pe care Batiu era imposibil să-l oprească, fiind tras de la 1 metru. A doua repriză se termină nedecis. Ambele echipe trag la poartă de de­parte. Românii nu pot pătrunde, iar ungurii par a încerca să marcheze fără efort. In repriza treia, în ultimele 7 mi­nute survine neta superioritate a n­. E.)--BUCUREȘTI (1-0) «H» (2-0) a-----­ ungurilor. O șarjă pe partea lui Jeney, trece de Cantacuzino și de fundașul ro­mân, Bela Weiner, care nu face decât să schimbe direcția pubului în poar­ta lui Rațiu. In urmă Weiner, de la 10 metri tri­­mete pubul spre poarta lui Ratiu. A­­cesta se plasează bine. Pubul atinge un fundaș român și intră în poartă, în colțul opus plasamentului lui Ra­tiu. Jeney a fost cel mai bun jucător. E în adevăr un element de valoare. Are viteză, patinează bine, sigur pe crosă. S’a jucat cu adversarii direcți. Weiners în centru un bun distri­buitor. Pare rutinat. Al treilea îna­intaș Blazsjowhsky nu e departe de Jeney. A doua linie de înaintare a ungu­rilor, mult mai slabă decât prima. In­ferioară liniei românești. Aci­stă și explicația faptului că prima înainta­re a jucat mai tot timpul și nu s’a schimbat. In apărare Barna, cel mai bun, o­­prea toate loviturile și atacurile ro­mânești nu puteau trece de el. Din a­­ceastă cauză s’a încercat loviturile prin surprindere de la centru. Portarul Krammer a apărat câteva lovituri puternice ale lui Cantacuzi­no. La T. C. B., Rațiu a fost foarte (Continuarea în 1>ßg. 71-a). Marți z Februar!« zț&z Âcf&ialsMfl Covaci Itaazi cu Marini ia nm La Paris-Ring, în cursul aces­tei săptămâni Gheorghe Covaci, fostul campion al României la categoria ușoară și actualul cha­llenger la aceiași categorie, va fi opus lui Gabriel Menin care după cum se știe a învins prin a­­bandon pe Mielu Coculescu și a fost învins la rându-i de către Nicol­ae Milea. In partida ce se va disputa la Paris, compatriotul nostru se prezintă handicapat de greutate întrucât matchul a fost încheiat la greutatea de 62.500 Kgr, iar Gh. Covaci face mult mai puțin. Totuși avem încredere în bo­xul științific al­ fostului nostru campion și dacă nu va interve­ni șovinismul specific parisian putem spera într’o categorică victorie a lui Gheorghe Covaci. Prevedere engleză.. Federația engleză de football a dat swon prin întreaga Europă că echipa reprezentativă nu va face nici un fel de turneu pe con­tinent în cursul anului 1932. Mo­tivele acestei abțineri nu sunt a­­nunțate, dar cei în măsură să cu­noască realitatea,afirmă că eșe­curile suferite de englezi în ex­pedițiile europene, impun pru­dența cea mai desăvârșită pen­tru viitor. LA ORDINEA ZILEI SUPERFICIALITATE Sunt câțiva ani de când un in­cident petrecut la una din adu­nările generale de academică am­ploare a răposatului (?) F. S. S. R., a dat naștere federației de ping-pong. Dar nu vă mirați că luăm în discuție această... extrem de importantă latura a sportului românesc, pentru că, ne găsim ni­ci mai mult nici mai puțin decât în preajma campionatului națio­nal de ping pong... Aminteam mai sus de nașterea incidentală a acestei federații pentru a putea releva aoi că des­ființarea ei din lipsă de obiectiv și de obiect, face imposibilă dis­putarea oficială a concursurilor naționale de la Cluj. Veți fi înțeles din primele rân­duri că nu faptul legalității sau ilegalității unui oarecare campi­onat de ping pong ar putea să rețină mersul atât de vioi al sportului românesc.... Se întâl­nesc la Cluj 10—15 jucători locali mai vin câțiva din Oradea sau București și campionatul național e gata. Se fac liste, se trage la sorți, se împart cupe și palma­resul național înregistrează pe nouii campioni ai României. Nu­mai, că situația ping-pongului o­­glindește vicursa în care se zba­te de atâta vreme organizația o­­ficială a sportului românesc. Că în cauză este un sport minor, de valoare atletică redusă, n’are nici o importanță de vreme ce ți­nem să apărăm principiul, care n’a prea contat niciodată în so­cotelile și sforăriile cari formea­ză activitatea laborioasă a orga­nelor sportive pe întreaga filieră erarhică. Un campionat național se poate disputa în România, fă­ră ca sportul care face obiectul său, să aibe o administrație or­ganizată, un organ care să-i diri­jeze acțiunile. Ping-pongul a a­­vut într’adevăr un președinte fe­derativ sau de comisie centrală. Titularul, d. Camil Manuilă de la Oradea, care suferise accidentul din adunarea amintită la începu­t­uu­­i TCCPtat­­o.­«*r>rvT «V tiv serios sa admită o funcție da­tă așa de Doamne ajută. Cert este ca a doua zi după in­vestirea d-sale în funcția de con­ducător suprem al ping-pongului românesc, d. Mănuilă a răspuns tiflei ce­ i-o rezervase votul adu­nării F. S. S. R.-ului, prin com­pleta dezinteresare de fătul din flori cu care se pomenise n­etam­­vesam în brațe. Nu e locul să dăm întrebuințare grafică cunos­cutulu­i proverb național dar ni­ci nu putea să se întâmple astfel când dintr’un președinte al comi­siei centrale de football s’a fa­bricat la repezeală un promotor al ping-pongului autohton. Acesta nu a împiedicat însă ca în fiecare an să se țină la Bucu­rești sau la Oradea câte un cam­pionat național sau vre’o echipă reprezentativă a României să ia drumul străinătății pentru a ne reprezenta la cine știe ce cam­pionate mondiale. S’a întrebat vre’odată cineva de soarta prestigiului angajat în astfel de escapade? Și-a luat vre’o dată cineva răspunderea celor ce se fac și se desfac în sportul fără conducere pe care un șugubăț la oficială botezat ping-pong? Că toate acestea sunt întrebă­ri fără răspuns, lucrul este evi­dent. Insă, problema și mai ales concluzia care se degajă de aci prezintă mai mult interes chiar decât faptul existenței sau al dis­pariției complete a ping-pongu­lui din țara Românească. Sun­tem cel mai șubred organizați din întreaga lume, deși la anu­mite ocazii nu ne sfiim să pre­tindem locuri de frunte în erar­­hia sportului mondial. Superfi­cialitatea progresului sportiv în România a fost constatată și cu alte prilejuri de oamenii cari știu să discearnă realitatea de fante­zie. Exemplul pe care ni-l oferă ping-pongul este însă atât de evi­dent, atât de crud, încât nu mai poate lăsa nici un gram de îndo­ială chiar și patriotarzilor cari ne vor­așii așilor în Europa și dacă se poate și peste ocean. Din cauza lipsei de organizație nu avem scrimă autohtonă și tot din această cauză nu avem nimic cum trebue. Este sau nu, ping-pongul oglin­da fidelă a lipsei noastre de or­ganizație sportivă? Afirmați contrariul și argu­mentați dacă puteți­ »• Un nou record mondial Cu ocazia unei reuniuni atle­tice disputată pe pista acoeprită Foire din Frankfurt, fostul re­cordman mondial la aruncarea greutății Hirschfeld, a reușit să stabilească un nou record mon­dial al aruncării greutății, cu 16­07 m. In această reuniune, s-au dis­­putat următoarele concursuri: 1000 m.; Peltzer 2’ 42” 9/10; Paul 2’ 43”; Knoeckel 2’ 44”. 3000 m.: Schaumburg 9’ 50”; Hellpopp 9’ 52’’ 1/10. 60 m. garduri; Welscher 8’1/10; Wegner 8’2/10; Sievert 8’3/10. Aruncarea greutății; Hirschfeld 16,07 m.; Sievert 15,33 m.; Schnei­der 14,72 m. Ștafetă 5­60 m.; Eintracht din Frankfurt 41” 5/10. 60 rn. dame; M-lle Hanz 7’’ 9/10-

Next