Gazeta Sporturilor, martie 1932 (nr. 1030-1038)

1932-03-01 / nr. 1030

ANUL IX No. 1030 ABONAMENTE F« un an ......................................LEI 1000 Pe șase luni . ................................ 500 Telefon redacție: 325/35 șl 346/0. Telefon provincie: 77/65. Apare în fiecare MARȚI, și SÂMBĂTA Birourile I STRADA INGINER ANGHEL SAL­IGNY, 3. — BUCUREȘTI I. Director­ul EMIL EMILIAN și E. MUNTEANU. Secretar de redacție : N. PAPAGHEORGHE. Mărfi X Martie 1932 PUBLICITATEA CU­P­A TARIF Telefon administrație: 325/33 și 346/0. Telefon provincie: 77/65. CRONICA. 0 BOI este ca refren... Am­ arătat într-un număr re­cent încurcăturile pe cari le provoacă în bugetele cluburilor de football, taxa federală de lei asupra biletelor de intrare pe­­ teren. Chestiunea este de prea mare actualitate pentru a nu re­veni asupra ei. Cu atât mai mult cu cât ni s au adus la cunoștință unele fapte care scot și mai mult în lumină necesitatea unei re­nunțări complete și imediate la așa zisa taxă federală. Este vorba de ceea ce s’a în­tâm­lat clubului «Sportul Muncito­resc», pentru care impozitul im­pus de federație constitue în­ acelaș timp o sarcină insuporta­bilă și o stare de fapt cu totul specială. «Sportul Muncitoresc» este un club modest cu însemnătate teh­nică­ sportivă, dar foarte bine u­­tilat d­in punct de vedere al or­ganizației interne. Ministerul muncii, din îndemnul unor oa­meni de inimă, a construit «Spor­tului Muncitoresc» un foarte fru­mos stadion în Parcul Veseliei, cu o tribună din beton armat și cu tot ceea ce trebue unui stadion modern. In acest stadion model, mun­citorii din toate breslele, uceni­cii și adesea patronii înțelegăto­ri își petrec atunci când munca grea le dă răgaz, câteva ore de sport, de viață în aer liber. Mi­nisterul muncii, urmând linia dreaptă a interesului social și-a impus aci o politică de sacrificii perpetue, stabilind o taxă de 5 lei, corespunzătoare celor mai sărace pungi. Ori, ce se întâmplă în relațiu­­nile financiare ale Sportului Muncitoresc cu Federația? Când 60 face decontarea sumelor în­casate pe teren, necesară stabili­rii cotei federale «Sportului Mun­citoresc» i se pretinde la un bilet pe care l-a vândut cu 5 lei cota «olympico-federală» de 3 lei, plus 5 la sută pentru district și colac peste pupăză 5 la sută pentru fisc. Socotiți și dv. cât rămâne Sportului Muncitoresc pentru a­­coperiea cheltuelilor de întreți­nere a unui mare stadion la con­struirea căruia au sa luat în considerare decât realizarea u­­nui deziderat al muncitorimii înțelegătoare. Au relavat cazul «Sportului Muncitoresc», pentru a­­lustra cu un exemplu inechitatea unei taxe pe care federația o im­pune dintr’un spirit de fiscalita­te exagerată și inutilă. Este exagerată, pentru că cei 3 lei nu pot fi suportați cu ușurin­ță nici de cluburi și cu atât mai puțin de spectatori, cari nu mai sunt dispuși să plătească — la terenurile periferice sau centra­le — nici 50 la sută din ceea ce au plătit anul trecut." Inutilitatea derivă din împre­jurarea că districtul care în leul ce-i revine din această taxă, are sursă principală a acoperirii chel­ttielilor de administrație, poate găsi în propunerea clubur­ilor so­luția care să ducă la renunțarea definitivă. Cluburile din capita­lă, într-o consfătuire recentă au hotărât să suporte din pungă pro­prie cheltuelile de regie ale dis­trictului, urmând ca liga și fe­derația, cari împart frățește cei­lalți doi lei, să renunțe la un ve­nit care nu li se cuvine și care își avea rostul pe vremea parti­cipărilor noastre la olympiads. Iată o soluție în plus față de cea preconizată de noi într’un număr trecut, când propuneam câteva organizări proprii pe sea­ma districtului. Dacă sunt oameni de înțeles cei din fruntea footballului bucu­­reștean, nu se poate ca problema taxelor federale să nu fie rezol­vată așa cum o cer cluburile și bunul simt. R. SAPTAMANA lletralul sortit unui amuzant sfâr­șit de săptămână, a dat fiasca, spre re­cre­­ul unanim al spectatorilor dela Circ. Veniți să și descrețească frun­tea de necazuri, s'au întors acasă așa cum au venit și chiar, dacă am s­a sa­dăm crezare multora din ei, mai triști și mai deprimați ca totdeauna. Pavelescu și Nour, vedetele reuniu­­nei, au jucat cea mai neașteptată fes­tă ahtiaților de box cu Peripeții, ho­­tărându se să facă o partidă de înaltă școală pugilistă. In locul loviturilor de tanc, cu ros­togolirile de tauri și incidentele afe­­rente, Nour și Pavelescu ne au oferit, atât cât le-a fost în putere, o demon­strație eloqventă de felul cum... nu trebue să boxeze nici un profesionist. Dacă într’adevăr aceasta le-a fost in­tenția cinstită, merită felicitări din partea spectatorilor și a modeștilor amatori cari le-au încadrat atât de reușit exhibiția de înaltă școală... În­vățătura rea însă, prinde mult mai lesne decât ceia bună, pentru că alt­­fel nu se explică handicapul pe care l’a avut de suportat micul și exce­lentul Ion Gorun, din partea nu mai puțin excelentului Climan. Dacă un mijlociu boxează cu un supra-greu, de ce n'ar boxa o muscă cu o panăt Na e logic ! Dacă boxul o duce de bine de rău de la o zi la alta, footballul în schimb n’apucă să scoată o vorbă și i se proptesc în cap mormane de nămeți, grei și lipicioși, dătători de guturai și de toate celelalte. Cert este, că de câte ori se anunță material Unirea Tricolor—Macabi, viscolul o ia din loc și se abate așa netam­nesam a­­supra bucureștenilor nevinovați. Nu se poate dare renunța la această ne­fericită partidă? Căci, te pomenești că se îndreaptă vremea și footballul o poate lua serios din loc... Nu e vorbă, situația de acum con­vine de minune micuțului nostru ho­ckey, care sburd­ă de dimineață până seara în Cișm­giu și la Otelgreșeanu. Diver­tismentul­­"zilei pi" 'du­pă trespreju­ruri ai t­obtii, f­­ealisibW bineînțe­les campionatul național. Luptă ma­re la propriu și la figurat, căci era gata, gat­a să pățim și o rușine în Plin centru al Capitalei, din cauza u­­nor înțelegeri de ordin pecuniar. Noroc însă că frigul natural al ghieții artificiale a potolit înflăcă­rarea pe care crosSa și paleta ar fi transformat o fără îndoială în păru­ială de sezon. Iată că-i bun și frigul la ceva... L. ROSIANU Solfrasfli Vasilescu­, in campion­ filele miliare ac­u-i ale franței O notiță publicată în L’Auto, ne aduce surprinzătoarea că în campionatele militare veste de box ale Franței, so­rfatul Vasile­­scu din reg. 42 de geniu a reușit să ajungă în finală, unde a fost învins. După Constantinescu — Nour și Alexandru Lutz, iată un alt boxeur român reușește să înfrân­gă obscuritatea ringului francez și să iasă la iveală fără ca să se fi știut în prealabil de existen­ța lui. Iată așa­dar că Franța a deve­nit... o pepinieră a boxului româ­nesc, fie că utilizează elementele de acolo, fie că recurge port. Este în once caz un la­im­fapt îmbucurător, pe care-l relevăm așa cum se cuvine. 6 PAGINI 6 LEI automobilism Cum a bătut Campbell recordul mondial In numărul trecut al ziarului nostru am adus la cunoștința cetitorilor, faimoasa ispravă au­­tomobilistă, realizată de nu mai puțin faimosul as englez, Mal­colm Campbell, pe netezișul pla­jei Pacificului, la Daytona Beach, în Florida. Malcolm Campbell a atins, con­form celor scrise de noi atunci, fantastica viteză orară de 430 km. 331, fiind ajutat în parte, de o mică adiere de vânt. Dovada că perturbările atmosferice i-au fost prețios auxiliar intru înfăp­tui­rea acestei isprăvi este consti­tuită de faptul că, în sens invers, vântul i s-a opus în acel­aș ra­port și ea ataree, viteza realizată astfel nu a depășit 400 km. pe oră. Este deci cert că, pentru a încerca stabilirea unui record de talia celuia de la 24 Februarie la Daytona Beach, de către Mal­colm Campbell, este absolută ne­­voe de o atmosferă calmă în care vântul să nu poată strica, decât în parte. Socotelile. Nu încape în­doială că englezul, și-a dat seama de importanța acestui lucru și a făcut tentativă în condițiunile cele mai satisfăcătoare. Această situație însă, nu îl împiedică să se gândească la înbunătățirea a­­cestui record și dovada o avem în faptul că el a reluat încerca­rea, chiar a doua zi după ce sta­bilise noul record mondial. Dacă îndrăzneață tentativă a isbutit sau nu, nu suntem deocamdată în măsură să știm. Credem însă că, de rândul acesta­ Campbell nu și-a putut atinge scopul și se pare că aceasta datorită lipsei u­­nei atmosfere prieln­ce. Indife­rent dacă englezul a dus la bun sfârșit sau nu, noua tentativă, suntem siguri că el nu va întâr­zia să treacă pe răbojul anului, un nou recod al lumei. Și acum să vedem în ce condi­­tiuni a isbutit Makaim Canm­beli să doboare recordul în ființă. Spuneam în articolul precedăm că perfecțiunea mașinelor și rea­l­zarea unei viteze atât de ridica­te se datoresc duelului pe care realizatorul faimosului record îl Continuarea în pagina IV a). FOOTBAlL Lidi űarca comis ei io®malmiul profesional Forul de la Temișoara poate fi considerat lichidat In urma deciziei Biuroului Fe­deral ca cererile de reamatoriza­­zare să fie discutate în primă instanță de Liga de Vest, se în­țelege de la sine că membrii co­misiei footballului profesional vor trebui să tragă consecințele. De fapt s-a luat comi­siei foftballului profesi­onal una din elementa­rele prerogative adică, acela d­e a judeca grupă­rile în sub­ordine și jucă­torii respectivi. Această măsură a Biuroului Federal, a fost dictată de împre­jurarea specială că membrii coo­­misiunei centrale a footballului profesional fac prte din grupa­rea Ripensia. Astfel că în toate cazurile ar trebui să fie intere­sați. Judecător și parte, este lucrul care contrariază cel mai elemen­tar principiu de justiție. Chiar dacă formal co­misia sco­tballului profe­sional mai există, virtual a fost desființată. După victoria de la Lake Placid Arafs reitau­sesiftu­l echipei românești. Cursa. Tissapuri în primitor trei clasați Poșta, ne-a adus eri — cu în­târzierea pe care o necesită dis­tanța extraordinară de la care vi­ne, o scrisoare extrem de preți­oasă. O scrisoare a locot. Al Papană, colaboratorul nostru și conducă­torul echipei românești la jocu­rile de iarnă de la Lake Placid, cu impresiile lui Papană asupra pregătirilor și cursei care ne-a adus o victorie acolo unde ne aș­­teptam mai puțin. Și unde aveam cele mai puține titluri să o pre­tindem. O performanță pe care, date fiind condițiunile în cari am putut să ne prezentăm, trecutul nostru destul de palid până azi pe terenul bobului internațional și mai ales adversarii, formida­bilii adversari ai unei competi­ții în care și-au înscris de multe ori numele, o însemnăm aici cu cele mai entuziaste litere ale unei victorii mari. Ale unei victorii de care toți ne-am îndoit, și care răscumpă­ră prin frumusețe și prin «neaștep­­tatul» pe care îl însumează, mim­ca extraordinară a celor cari au prilejuit-o, energia pe care au consumat-o, elanul de acolo și­­neîncrederea de aici. Din țară. Iată scrisoarea lui Papană, România s-a clasat a 3 a, la cam­pionatul mondial de bobsleigh (2 locuri). Poate, la cei 10.600 km. cari mă despart de camarazii mei de sport, aceasta să nu apară ca o performanță senzațională. Pentru med­ul în care mă aflu însă, acest succes a luat un ca­racter extrem de măgulitor pen­tru țara noastră. Când am sosit aci, toți ne luau în glumă. Unii chiar, dându-ne sfaturi, necrezându ne , periculoși. Timp de 2 săptămâni, am dus ei și noapte, o luptă titanică. Ziua, făceam antrenament, de la T dimineața până la 4 seara. Ră­mâneam uneori nemâncați, alte­ori ne pleca autobuzul și n’aveam cu ce ne întoarce. Noaptea, cal­culam toate virajele, toate frân­turile de linn­ drepte, plecarea, sistemele de bobat, etc. Zi cu zi, ne-am apropiat de cei mai tari, forțând ca în cele din urmă, ad­mirația tuturor să se îndrepte spre noi. In ultimele 2 zile de an­trenament, felicitările nu mai con­teneau, fiind considerați revela­ția concursurilor. In sfârșit astăzi, munca noas­tră a fost pecetluită, și faptul că nu suntem primii sau al 2-lea, se datorește exclusiv unei impor­­­ibilităti tehnice și anume : Americanii și Elvețienii au a­­vut boburi special amenajate, ca­ri având tălpici mai subțiri și un alt profil, erau mult mai repezi. Noi am refăcut­ în parte terenul, printr’o plecare mai buna, și lu­ând unul din virajele cele mai grele (Shady­ Corner) mai iute. Iată timpurile realizate, la bo­bul de 2, pe cei 2350 m." America: 2.13.21/500; 2.3.30/100; 2.2.4/100; 1.59. Elveția­­ 2.5.80/100; 2.7.33/100 ; 2.4.65/100; 2.2.71/100. Noi: 2.11; 2.6.42/100; 2.5.12/100; 2.2.2/100. Am primit 8 telegrame de fe­licitare, dintre cari 2 de la ne­cunoscuți. SOCOT. AL. PAPANA BOX Actiualități Losta contra Mmm Marti seara, Moti Spakow se va întâlni în matca vedetă Central C. C. din Paria cu cam la pionul suedez la categoria semi­grea, Ander­sson. Ultima victorie realizată de Andersson asupra lui Bernasco­­ni, arată calitățile deosebite ale adversarului de mâine al campi­onului nostru. Match­ul este foarte deschis. In­ving attorului i se deschide calea unor partide de mare anvergură în capitala Franței. Oeckifi­n a Ims­pa Gh. Cori­, la AMOS Sâmbătă seara, în fața a 10 mii de spectatori, fostul campion ro­mân la categoria ușoară Gh. Co­vaci, a înfruntat la Am­iens în Franța pe proaspătul campion francez l­a aceiași categorie, Doc­­m­yn. Matchul a fost foarte frumos și sa terminat prin victoria de justețe a campionului francez. Gh. Covaci a realizat totuși o performanță excelentă, dat fiind faptul că în repriza patra a reu­șit chiar să-și facă adversarul k. down. Felul în care a boxat compa­triotul nostru, a plăcut foarte mult publicului spectator, care a aplaudat deopotrivă pe învingă­tor și învins. Acest lucru a determinat pe organizatori să propună lui Co­vaci un match de revanșă, ceea­ce acesta a admis. Cel de al doilea match urmea­ză să se țină în foarte scurtă vre­me tot la Amiens. In aceiași seară urma să se în­tâlnească la Paris, Mihail Fulea cu francezul Besneux, u­otivp pe care nu le cu­noaștem,matchul acesta n’a fost perfectat, astfel că Fulea a accep­tat să boxeze Miercuri 2 Martie la Paris Ring cu Caulier. Sâmbătă seara la Circ ASPECTE In fața Circului este o aglome­ra­ție extraordinară.­ de af­ișe. Afișe mari, afișe foarte mari, mijlocii, mai mici și mai miti­tele în fel de fel de culori. De la alb și roșu, până la cel mai pă­trunzător negru. Pe trotuare, jandarmi de toate calibru­le. Pe stradă­, trăsuri și automobile cari se urmăresc prin fața Circului, pierzându-se ală­turi, la începutul străzii Brutus. Gardiști, jandarmi, trăsuri, au­tomobile și afișe. Numai specta­tori... foc. 9 juni. Din interiorul Circului răsba­te în stradă un zumzet încâlcit de voci, d. Sidoli (preocupat de risipa unui bec electric care lu­minează un colț de casă) și d. Ottulescu, căruia tăcerea din Circ i-a amintit un vers a­ lui Sully Prunhome, pe care îl re­petă, ca o obsesie: «Seul­ le silence est grand». Scrutează orizontul până de­parte, spre cheiu, inhalează o do­ză nouă de aer și intră iar în Circ, să și numere spectatorii. In fața u­nui afiș s'au oprit două Umbre. Bărbatul silabiseș­te programul și-și consultă con­soarta: — Ce zici ? Femeia, pe care un film cu Greta Garbo la Ateneul Dichiu, la Obor, o atrage mai mult de­cât « gală», la care nu știe sigur ce-o să te­­ lasă greu. — Cum crezi matale! Și se sprijină de brațul băr­batului, pudica, sentimentală și obesă. Individul însă, continuă să des­cifreze afișul: «Noul-Pavelescu, match în 10 reprize a 8 minute arbitrat de Jenny... — Jenny I îl oprește femeia pa care numele acesta femenin o surprinde, își licărește în ochi o nuanță de alternativă, este pe punctul să se lase convinsă, dar sedusă de ideia cinematografului, revine. — Mai bine hai la Cinema. La Ileana e un film cu... (și-și răgu­șește vocea într'un accent strict englezesc). Un film cu... Gloria Șampon — Ce dracu găsești la muezila astea ? o repede bărbatul, și-și continuă lectura cu poticniri de elev de școală primară. «Chirilă Dan — Niculae Mi­rea. Arbitru, judecător în ring, Toto.~ _ Toto ? îl oprește iar femeia. — Toto! precizează bărbatul. Uite că și aici sunt femei. Și refăcându-și ascendența con­jugală, se îndreaptă spre casă. — Două galerii! — Trei! îl completează Valeri­­că Făgărășanu, zornăind 52 de monede de un leu. 10'A. In fața Circului, aceiaș aglo­merație de afișe Dinspre Salvare totuși, un ter­tor masculin se apropie extrem de sgomotos: Costel, Alessandriu și doctorul Stroescu. S'a oprit în colț, într’un fel de deliberare medicinală, a mai făcut câțiva pași, și s'a oprit din nou: „ Ce-mi recomanzi pentru ar­suri doctore f­­lorice Alessan­driu, desvelindu-și o mână com­plet bandajată. Surprins de o consultație gra­­tuită, Stroescu se execută. _ Inotici. E foarte buni _ Pentru orice fel de arsuri. _ Pentru orice fel. Și-și întărește afirmația cu un gest drept. Autoritar. — Chiar și pentru arsuri pe gât ? se interesează Costel. Câteva minute mai târziu, un nou grup: d. Marian cu «copilul blond» urmărit de aproape de un foarte cunoscut confrate, singur. Fără «cop­lul­ bețiv». Iar ceva mai târziu, precedat de un covri­gar care încerca să intre cu ju­mătate preț, d. Dragomirescu în frac..., cilindru și freench-coat. — Hai Mileai — Nu miai ține Chirilă! Vociferările dinlăuntru, anun­ță semi-vedeta. 11%. Escortat de Călinescu, Nour și-a strecurat emoția printre cei doi jandarmi de la intrare, cari au încercat să-l oprească cerân­­du-i bilet și s­a pierdut înlăun­­tru. Abia perceptibil, CASTOR & POLLUX (Continuarea în vagina H-a) Un eșec seiefio­n­ al lui Y­nes Marele jucător american de te­nnis Vines, care întruchipează speranțele Statelor Unite în Cu­pa Davis, a suferit o senzaționa­lă înfrângere din partea unui ju­cător înalt necunoscut și care nu figurează în tabloul jucăto­rilor de seamă de peste ocean Matchul a avut loc în cadrul u­­nui turneu la San Francisco și s-a terminat prin victoria lui Bob Chandler — acesta este nu­mele învingătorului — cu 8—3, 9—7. Această înfrângere a produs senzație atât în Statele Unite cât și în Europa, cu atât mai mult cu cât suntem în preajma Cupei Davis, în care Statele Unite vor da anul acesta ofensiva decisivă pentru readucerea în patrie a trofeului deținut de francezi.

Next