Gazeta Sporturilor, februarie 1933 (nr. 1160-1167)

1933-02-03 / nr. 1160

ANUL XI. No. 1160 ABONAMENTE Pe un an ......................... LEI 1000 Pe șase luni.......................................................500 Telefon redacție: 325/34 — 325/35. Telefon provincie: 77/65. Apare în fiecare luni și vineri Birourile: STRADA INGINER ANGHEL SALIGNY No. 2. — BUCUREȘTI. Directori: E­­MILIAN și E. MUNTEANU. Prim redactor: N. PAPAGHEORGHE. publicitatea DUPĂ TARIF Telefon administrație : 325/34 —325/35. Telefon provincie : 77/65. Simplă întrebare...­­poaa Am fost întotdeauna pentru colaborare cinstită cu vecinii noș­­­tri și de aceia ori de câte ori s’a întâmplat ca dintr'o împrejurare sau alta această colaborare să fie periclitată, ne am spus cuvântul și am cerut să se evite fricțiuni prea accentuate. O țară nu se poate închide în ziduri chinezești, fără riscul de a-și stânjeni evoluția normală. Această regulă este valabilă pentru domeniile de activitate și se toate ac­­centuiază cu prioritate în sport. Există un conflict —mai vechi— între federațiile de football de la București și Budapesta. Acest con­flict a dus de câteva ori la între­ruperea relațiunilor spor­tive dre Ungaria și România și din­­tot de atâtea ori la reluarea lor. Nu interesează aci cauzele cari au determinat conflictele și nici mo­dul cum au fost aplanate. Inte­resează însă faptul că în momen­tul de față ele sunt din nou rupte. Cu alte cuvinte, între cele două țări nu există raporturi de vecinătate sportivă. Așa cei bună pu­țin am înțeles din manifestările curente ale factorilor autorizați de la noi și din Ungaria. Iată însă că în București a ju­cat era, și va juca și azi o echipă ungurească de hockey pe ghiață, sub denumirea de echipă reprezen­tativă a Budapestei. Așa­dar, avem totuși legături sportive cu Ungaria, de vreme ce o echipă reprezentativă a Budapes­tei, evoluiază la București. Sau, poate, raporturile sportive au fost sistate numai la football. Sau, terendul vizând întreaga gamă di­n activității sportive, a fost apla­­nat între timp,, fără a se mai re­curge la arbitrajul d-lui Pelikán la Viena? Sau — cine știe — ofi­cialii hockeyru­lui românesc și un­guresc, n’au vrut să țină seamă de burzuluiala celor de la football au preferat să calce peste un con­și semn, decât să se solidarizeze d­’o inactivitate dăunătoare și în­­u­­nora și altora? Mărturisim că nu ne putem des­curca prin proprii mijloace din in­­călceala aceasta de prezumții, pe <** a provocat-o simpla prezentă in București a unei nevinovate e­­chipe maghiare de hockey. Am precizat la început și repe­tăm: suntem hotărât pentru o cât mai intensă colaborare cu vecinii noștri, oricare ar fi ei, cu condiția ca această colaborare să fie cins­tită. Nu putem fi așa­dar bănuiți de ostilitate față de nimeni și cu atât mai puțin față de reprezen­tanții unui sport cari nu obișnuesc nici să racoleze jucătorii de valoa­re, nici să facă propagandă ire­dentistă. Noi nu cerem decât un singur lu­cru. Să ni se răspundă dacă sun­tem sau nu în încetare de rapor­turi sportive cu Ungaria? Lansăm întrebarea fără destinație precisa, pentru că nu cunoaștem forul ca­re ar putea să ne răspundă. Dacă din întâmplare, întrebarea va fi recepționată de cineva în măsură să dea un răspuns care să nu fie alături de realitate, vom avea sa­tisfacția de a nu fii lansat mesajul nostru în van, întrebarea este simplă și nevi­novata. Dar, de neocolit pentru cro­nicarii obiectivi ai agitatei noastre mișcări sportive.» Axiofi învinge prin knockout pe bar­jon­ . Campionul României suportă un handicap de cinci kilograme. — Mici interviewuri. — Orga­nizatorul parisian se gândește la un match intre Lebrize și Axioti. (De la corespondentul nostru) --------0000-------­ Paris 28. — După performantele diferite realizate de boxeurii noș­­trii cari au fost și sunt în străină­tate, cronica pugilistă pariziană a înregistrat astăzi un rezultat ex­trem de măgulitor pentru boxul ro­mânesc. Intrim reportaj anterior, am dat să se înțeleagă că lui Axioni îi sunt rezervate proiecte și posibilități în­semnate. Două au fost considerentele cari ne-au determinat să facem afirma­ția de mai sus. Palmaresul campionului român constitue o bună recomandație pen­tru publicul parizian. Victoriile asupra unor: Gandon, Andersson, Limousin, ca și în frân­­prezintă pentru lumea pugilistă de aci garanția cea mai bună. Iată de ce debutul la Paris, campionului României a atras al la Paris Ring un public numeros. Mat­eu­l a fost urmărit de toți specialiș­tii parisieni cu o deosebită atenție. Publicul l-a primit călduros pe campionul nostru, compatrioții s-au urmărească debutul la Paris al lui Axioti și diri­jând în când auzeai câte un­­ «arde­l Gogule», pe cât de exotic, pentru francezi pe atât de reconfortant pentru maestrul A­­lexandrescu, emoționat , la culme. UN HANDICAP PERICULOS N’a fost un secret pentru nimeni că Axioti, deși de aproape o lună la Paris, nu a început antrenamen­tul în sală, decât de o săptămână. Până atunci nu a făcut decât edu­cație fizică în aer liber. Această lipsă de antrenament în sală s­a ob­­sevat la începutul luptei. Matehal fusese angajat la 71 de k­ilograme, iar în ziua matchului BARJOLIN CANTARIA 75.960. UN HANDICAP DE CINCI CHILO­GRAME. Axioti a primit 500 franci forfați de greutate. Iată elemente cari au putut in­spira îngrijorare în tabăra lui Axio­ti, care nu și-a regăsit calmul decât după repriza patra. CUM A BOXAT AXIOTI La începutul matchului Axioti a­­doptase o tactică surprinzătoare. Intră deschis, agresiv și în re­petate rânduri a întâlnit stângile foarte precise ale adversarului. Numai din cauza nervozitatei, campionul nostru, oarecum impru­dent, a dat posibilitatea lui Barjo­­­n să-și asigure un avantaj în pri­mele reprize. Cu toate că învinsul a avut inițiativa în primele repri­ze, Axioti a plasat numeroase di­recte. In repriza patra începe capi­tolul hotărâtor, campionul nostru e mai închis, atacă și face din Bar­­jolin un pune ringball, francezul cade de două ori pentru câte nouă secunde. De aci acolo superioritatea lui Axion­ e evidentă și în repriza șaptea Barjolin este knockout. (Continuarea în pagina 11-a­ susținut și toți l-au aplaudat când părăsise ringul în învingător auto­ritar. Foarte mulți români au ținut să 6 PAGINI 6 LEI Ancheta noastră printre conducă­torii cluburilor bucureștene a fost urmărită de cetitori cu o deosebită atenție. S’au emis, în cadrul aces­tei anchete, păreri interesante, s’au precizat anume lucruri rămase ne­lămurite și s’au schițat proecte pen­tru viitor. In numărul de față publicăm de­clarațiile d-lui C. Chiriceanu, con­ducătorul secției de football a clu­bului «Sportul Studențesc». Interlocutorul nostru, mult prea binecunoscut in lumea sportivă pentru a fi necesară o recomanda­ție specială, a privit lucrurile cari frământă footballul românesc, prin două prieme: de oficial în sânudl F. R. F. A. și de conducător de club. Este fără îndoială foarte greu să reușești a reda aspectul real al pro­blemelor la ordinea zilei, când deții două funcțiuni cari nu întotdeauna, trăesc într’o armonie deplină. D. Chiriceanu are însă o mare calita­te, este obiectiv. Părerile d-sale nu pot fi astfel alterate, sub nici o formă. DIVIZIA NAȚIONALA Este cred cea mai importantă reformă adusă footballului româ­nesc, de la începutul său și până azi. Ea face din proba campionatului național cea mai importantă com­petiție internă, stimulează o con­curență plină de roade nu numai între grupări dar chiar între regi­uni, prin contactul atât de variat al concurenților, multiplică enorm po­sibilitățile de ameliorare a clasei ju­cătorilor, mărește clientela arene­lor, facilitează o justă selecționare a echipei naționale și poate înlocui cu succes lipsa costisitoarelor și prea modestelor echipe străine care acceptau să ne viziteze din când în când: «însemnătatea acestor avantaje este bineînțeles incontestabilă și știută de multă vreme. Totuși se mai cereau și alte împrejurări favo­rabile pentru realizarea unei di­viziuni naționale­ în România, așa că am fost foarte pesimist în pri­vința rezultatelor, când această re­formă a fost dăruită footballului românesc. . .­­«Toate țările în care s’a adoptat sistemul Diviziei Naționale pentru desemnarea campionului, se bucu­rau de o vechime apreciabilă în sport — deci de un public doct și pa­sionat — și de o așezare geografică extrem de favorabilă — deci de că­lătorii scurte și eftine. «La noi nu vedeam nici unul din aceste două elemente și de aci pe­simismul meu. Azi constat însă cu bucurie eroarea aprecierilor mele și bilanțul general al primului tur arată neîndoelnic că dela început s’a trecut cu ușurință peste dificul­tățile ce întrezăream. Și, dacă înce­putul este mulțumitor, atunci pu­tem compta pentru viitor — când progresul tehnic al echipelor și mărirea publicului spectator va a­­tinge coeficientele obținute de îna­intașii foot-ball-ului—că Diviziunea Națională va deveni punctul de rea­zim al întregei mișcări sportive a­­flate sub cârmuirea F. R. F. A.-ului. PROGRESUL ECHIPELOR BU­CUREȘTENE .Divizia a dovedit valoarea ne­contestată a echipelor din Liga de Sud, îmi amintesc că într'un Consiliu Federal la care am luat parte, s-au făcut obiecțiuni serioase cu ocazia fixării barem­urilor și co­telor, susținându-se că echipele Li­gii de Sud nu au dovedit prea mul­tă calitate spre a fi puse pe picior egal cu cele de peste munți. Rezultatele primului tur au fost însă răspunsul cel mai nimerit — și după mine cel mai așteptat, Tricolor sdrobind Crișana, cedând la diferență minimă în fața Ripen­­siei și făcând joc egal la Arad, cu Gloria — Venus câștigând categoric cele mai multe jocuri — Unirea cu toată neșansa păstrându-și încă dreptul de a câștiga până în cele din urmă, — m’au întărit în con­vingerile mele că aci în Sud pose­dăm rasa cea mai de calitate a foot­ball-ului românesc. Până la sfârșit cred că Venus va reuși să-și adjudece prima Divizie Națională și al treilea campionat național al său. Ii văd două hopuri periculoase, jocurile cu GAO și U­­nirea, precum și o finală dificilă dacă celălalt finalist va fi Ripen­sia — dar am credința că va ști să trea­că aceste greutăți f­iind o echipă admirabilă pentru jocuri de cam­pionat. CRIZA FEDERALA «Am asistat cu multă surprindere la deslănțuirea și desfășurarea așa zisei crize federale. Aceasta pentru că nu-mi închipuiam ca factori cari n’au nici o legătură cu federația de foot-ball să poată ajunge la soma­­țiuni, ultimatum­uri și chiar încer­cări de reformare a cadrelor aces­teia, pe care adunările generale le determinaseră într’o unanimă înțe­legere. «Pe de altă parte F. R. F. A. este o instituție care nu s*a bucurat de nici o subvenție din partea statului, n’a beneficiat de nici un sprijin al nimănui, ci prin propriile sale mij­loace a ajuns la situația sa de azi. Mă întreb în consecință cu ce drept I­i se pot impune directive de condu­cere și de administrație din partea unor elemente care n’au contribuit cu nimic la înălțarea sau numai menținerea acestei federații? «Admit că este supusă criticei ge­nerale, ca orice asociație care acti­vează și prin manifestări publice, dar a confunda dreptul de critică cu dreptul de amestec în treburile ei, mi-se pare o profundă eroare și cu atât mai mult m’a surprins tre­cerea ușoară peste aceste conside­­rațiuni, trecere care a rămas azi cu unica tristă însemnătate a două luni sacrificate pe altarul inutili­tății. PERSPECTIVE PENTRU 1933 .Anul 1933 pare că întrece în în­semnătate pe cel precedent nu nu­mai din cauza reformei despre care am vorbit cât mai ales din pricina activității noastre internaționale. Avem de refăcut un prestigiu oști cam jumulit din întâlnirile cu Bul­garia, Iugoslavia, Polonia și chiar Austria. (Continuarea în spaginOL l­­-nJr ANCHETELE NOASTRE Di vorbit cu d.c. Chiriceanu Președintele secției de f­ootball a Sportului Studențesc* despre: Divizia Națională, defecțiuni inerente, progresul echipelor bucureș­­tene, criza federală, perspective pentru 1933, relațiile cu Ungaria, proecte oficiale, etc. scamnul rum, zonă iar internațional Echipa Politeh­nicei ne va reprezenta impreună cu aviația la Schreiberhau --------0000-----­ In fine după eforturi enorme mai ales pentru procurarea fondurilor ing. Frim a reușit să-și asigure partici­parea. Sâmbătă dimineața îl vom putea sa­luta la plecare din Gara de Nord. Handicapul de la Sinaia când a alergat pe un bob complet neadecvat formei în care și-a prezentat echi­pa l-a făcut ca în ultima zi să alerge pe unul căpătat (construcție pentru zăpadă), când la o ultimă încordare a depășit viteza de care era capa­bilă pârtia. Cu acea ocazie a avut regretatul accident care deși destul de grav nu a avut urmări. Cum am spus din cauza acestui accident echipa noastră universitară ce a plecat la Dardonechia a fost lipsită de ajutorul său. Totuși parcă forțând natura, după câteva zile abia, a părăsit patul în care îl țintuise ultimele întâmplări. L-am întâlnit încă cu bandaj la­­cap, umblând grăbit pentru îndepli­nirea formalităților. M’a rugat, ca și pe această cale să exprim adânca sa recunoștință a celor ce am ajutat la realizarea deplasării. Mulțumește F.R.S.I., d-lui ing. Ghițulescu, ing. Gavăt, ing. Măr­­dărăscu, ing. prof. Drosescu, Federa­ției elevilor Șc. politechnice, direc­­țiunei școalei A.S.P. și Uniunei Na­ționale a studenților. Accidentul suferit departe de a-l fi impresionat pare să-l fi îndârjit mai mult. Mi s’a părut că îl văd acum trei ani în ajunul plecărei la Davos. A­­celaș entusiasm, aceiași dorință de a învinge. Și dacă ne amintim că atunci s’a clasat al 2-lea, din 12 țări con­curente, acum când a mai adăugat trei ani de experiență, plătită scump, tă e la a doua eșire internațională în bob de doi, nu uităm în fine că la spate, acolo, împinge breck-erul Zână putem îi siguri că din nou echipa Po­litehnicei nu va precupeți nimic pen­tru victorie. Le urăm succes. TEAMUL FKIM LA ANTRENAMENT a Vineri 3 Februarie 1933 MM N­m si fnli si IU ---------coco--------­ Campionul României la toate ca­tegoriile, Mati Spakow a primit o interesantă ofertă din partea ma­nagerului german Damski. Spakow a fost solicitat să efectueze un tur­neu prin Franța și Anglia, în tovă­rășia lui Walter Nensel, actual­mente unul dintre cei mai buni grei ai Europei. Odată cu­ cei doi boxeuri se vor deplasa Damski și Bob Ro­berto. Acesta din urmă va funcționa în calitate de antrenor. Spakow a acceptat oferta și va pă­răsi țara în curând. ___________ Caleidoscop săptămânal 0000- Patinaj artistic . ••• Românul e născut poet. Poet nu e departe de artist. De aici (fiindcă prin naștere suntem artiști), pati­naj artistic. Miercuri seara la Ote­­telișanu, dovada. Pe ghiată, fel de fel de Sonia He­­ngie. Fetele cu grații de curcă beată. Băeții, curagioși până la câ­teva tombe de un umor irezistibil. Iar în tribună, părinții luminați de bucurie și de faruri. #Mânca-o-ar mama de patinoară! _ Ce zici de Georgică? — Așa o echilibristă! Patinaj artistic!... Comment ? ••• Afecțiunea boxeurilor noștri pen­tru Franței este cunoscută. Maa­­­ pu­țin cunoscută este însă aversiunea lor pentru limba lui Molière, pe care o limitează la «bon­jour» sau o «ignorează» pur și simplu. Prima victimă a acestei — ca să zic așa — infirmități a fost Neln Oprescu. Zilele trecute se găsea pe Avenue des Tem­es. Voia tocmai s’o ia spre avenue Mac Mahon, când o doamnă îl opri. I­ fixă cu doi ochi negri, pătrunzători și îl întrebă într'un re­cord de viteză unde este Boulevard des Italiens. Oprescu a holbat doi ochi mari, pierduți. S’a ciupit de mână ca să nu leșine, și s’a sprijinit de un fe­linar. Trebuia să răspundă. Când a văzut că doamna s’a oprit, și-a mai dilatat încă ochii, a rămas drept, ca un bulevard, și într’o ins­pirație subită a îngânat: comment?... A așteptat din nou tot discursul, a luat o poză gravă și a scandat: A droit... (a indicat cu mâna o di­recție oarecare), A droit (iar a în­tins mâna) și iar­ă droit. Și a și șters-o... Cât câștigă Spakow Dacă s’ar apuca cineva să facă o statistică a câștigurilor realizate de boxeuri, ar găsi cu siguranță cifre foarte interesante. Dempsey de pildă, căruia doi ochi cârpiți, o frunte îngustă și un nas stâlcit de pumni i-au anulat orice pretenție de algolete, adunase su­ficient pentru că între o victorie a­­supra lui Carpentier și alta asupra lui Firpo să poată învinge și re­zistența uneia din cele mai chel­tuitoare vedete de cinema: Estelle Taylor. In câteva matchuri, Tunney a strâns destul ca să se poată lipsi de plăcerea de a mai înfrunta ri­gorile ringului. Schmelling și-a cumpărat de curând un castel is­toric, în Germania. Iar Brown, ca să se distreze, a dat câteva zeci de mii de franci francezi pe un grajd de curse. La noi, cifrele sunt firește mai puțin impresionante. Aurel Nicolau de pildă nu ciu­pește nici cât plătește Brown potco­varului care-i îngrijește gloabele. Felul cum reușește să-și procure ve­niturile însă face mai mult decât toate milioanele lui Schmelling. Si poate că într­e ei, vom divulga și sistemele de câștig ale lui Nicolau. Avem totuși câțiva boxeuri cu venituri realmente impresionante. De pildă, Spakow. — Asta a avut ani când a câș­­­­tigat până la 700.000 de lei! se în­spăimânta ori un confrate, discu­­­­tând la F. R. B. veniturile boxeu­rilor. — Se poate­ a intervenit un or­ganizator, afectând o răceală care să certifice că cifrele îl lasă indife­rent. Dar astăzi cât­ câștigă ? — Astăzi ? s’a aprins confratele. Astăzi? Când cei mai buni boxeuri ai noștri se zbat în străinătate să smulgă burse de 1000 de franci, d. Spakow doarme la Astoria și com­bină gale la Timișoara. — A da! a simulat un început de capitulare organizatorul. Gala de acum câteva zile. — Da, da. Matehal cu Jean Ma­­rinescu! I a completat confratele. S’a scurs un spațiu de tăcere re­confortantă. — Și cât crezi d-ta­că a câștigat Spakow la Timișoara? a reluat or­ganizatorul. — Gât cred? s'a îmbufnat confra­tele — pot să-ți spun exact: 90 la sută din venitul net. — 90 la sută­ a repetat sonată, a­­sistența. S-a strecurat o nouă pauză. Victorios, confratele a plecat, în­gânând un «bon­jour» abia silabisit. Ca un Achilla în fața Troiei. Or­ganizatorul și-a redresat suflul că­zând pe un scaun. Ca un Hector gri­pat. Iar asistența sa evaporat în­cet, încet. Ca un praf de strănutat. Cinci minute mai târziu, atmosfe­ra a fost înviorată de intrarea lui Spakow. — Adevărați l-a zguduit organi­zatorul. Spune adevărat? — Ce adevărat, a mârâit Moți. — Că ai luat 90% din cât s’a câș­tigat la Timișoara. Un arpegiu gâlgâit a traversat cariera. Spakow râdea. — Exact: 90% din câștig. Dar s’au pierdut 10.000 de lei... Echipa de rugby a Sportului Studențesc în străinătate . Tratativele pe care universitarii le-au dus pentru perfectarea unui turneu în străinătate, au fost încu­­nunate de succes. Sportul Studențesc a obținut 10 angajamente urmând să plece în Franța la 20 Februarie. Primul match va avea loc la Toulouse la 26 Februarie, iar ultimul la 20 Mar­tie. Nu este exclus deasemeni ca alb­­negrii să joace un match și la Mi­lano. Formația pe care o deplasează Sportul Studențesc este echipa care a jucat în sezonul trecut. Nu se va face apel la niciun om străin, rezer­vele urmând să fie recrutate din e­­chipa de la promoție tot a alb negri­lor. Conducător al turneului va fi d. Tănăsescu, președintele secției de rugby a Sportului Studențesc, iar manager d. Ion Popov­ici. Asupra întregului program al tur­neului vom reveni. ■0000-------­

Next