Gazeta Sporturilor, martie 1933 (nr. 1168-1176)

1933-03-03 / nr. 1168

ANUL XI No. 1168 Anomalia Mi CcrattQ SIHNMCfl MffltM M Ai IV1% J n­. .. A *— M M —_ _V_® 1 _ f­« V­i V­1 . . Un club de patinaj din Cernăuți, a cerut, pentru o demonstrație fes­tivă, concursul câtorva patineuri austriaci cu renume mondial. Aceș­tia, ocupați cu demonstrații pe alte meleaguri, au cerut­, la rându-le, concursul unor compatrioți mai pu­țin celebri, cari sau urcat generoși în tren, cu destinația Cernăuți. Până aci nimic anormal. Nici chiar faptul că interimarii vienezi au so­sit la termen în capitala Bucovi­nei­ Anormalul începe deabea din mo­mentul în care cei 3 patinouri vie­nezi au descins din vagon: primarul Cernăuților, în ținută de gală, în­conjurat de întreg consiliul comu­nal pavoazat cu decorații și joben, le-a urat bun sosit, într’o cuvântare care a stors lacrimi sutelor de cetă­țeni veniți în așteptarea oaspeților vienezi. Fapta primarului din Cernăuți este din cele mai frumoase, subli­mă chiar. Dar, nu mai puțin anormală, pen­tru că în România nu se primesc în gară cu asemenea onoruri, decât excelente de gradul întâiu, înalți prelați și oaspeți invitați de guvern pentru binevoitoare cercetare a pa­triei. Iată un exemplu dintr’o sută. Pa­­pana s’a întors de la Schrei­berliau cu titlul de campion mondial la bobsleigh. Gara de Nord n’a fost modificată, primarul nu s’a deran­jat și nici publicul sportiv care își cheltuise încă de acasă tot entuzias­mul patriotic pentru izbânda lui Papană. Bravul locotenent, e drept, înseamnă pentru România mult mai m­ult decât cel 1 n­­ou alai la Cernăuți, dar nu-i mai puțin adevărat că în Capitala Buco­vinei moravurile nu se țin la pas cu vremea. Nu e vorbă, deși campion mondial și deși a avut de suportat calvarul unei notorietăți indiscuta­bile în țări străine, Papana s’a mul­țumit, în locul unui discurs bărbăit de un primar afon, cu îmbrățișările părinților înlăcrimați de bucurie și cu o strângere de mână a camara­zilor de arme, întâmplarea de la Cernăuți, — a­­normală, după cum am arătat — ne reamintește una mai interesantă, petrecută într’un oraș străin, care suferă probabil de aceiași boală. E vorba de Sofia, unde reîntoarcerea echipei victorioase într’o competiție footballistică din Belgrad, a adunat la gară zeci de mii de oameni. Și n’a vorbit numai primarul, ca la Cernăuți. S’au simțit obligați și doi miniștri să rostească vorbe inspi­rate, iar președintele Camerei i-a primit în mod solemn în Parlament, după ce Regele îi decorase într-o re­cepție la Palat. Sunt obiceiuri și obiceiuri. Bul­­gării ca și finlandezii consideră săr­bătoare naționala o victorie spor­tivă. Noi, deși avem o înaltă asupra izbânzilor de concepție acest soi, nu suntem expansivi. Ne bucu­răm din suflet când Papană cuce­rește pentru a doua oară un titlu mondial, dar nu cădem pe panta manifestațiilor de simpatie ca niște bulgari sau finlandezi oarecari. De aceia — repetăm — conside­­răm anormală volubilitatea verbală și risipa de dichis a primarului din Cernăuți.. Recordul lui Campbell va fi ameliorat. Noul record mondial de viteză în automobil, stabilit zilele trecute de faimosul as englez Malcolm Camp­bell, a dat loc la discuții, referi­toare la posibilitățile de realizare a unor noui ameliorări. In cadrul acestor discuțiuni, René Thomas, care în 1824 și-a a­­propiat titlul de recordman mon­dial de viteză în automobil, cu 230 km. 634 pe oră, a făcut câteva In­teresante declaratii. Le facem loc in coloanele ziarului nostru pentru ca cetitorii să-și dea seama, că re­cordul mondial de specialitate este departe de a fi ajuns la limită. «In primul rând, declară René Thomas, țin să arăt întreaga mea admirație pentru marele pilot Camp­bell [UNK] 11 cunosc foarte bine pentru că am făcut împreună încercări în a­­ceiași direcție și sunt fericit de a­i aduce in public, omagiile mele cu­rajului său extraordinar. «După toate articolele publicate in ziare, articole pe cari le-am citit cu interes, mi-am dat seama că în­cercarea victorioasă a lui Campbell nu­ s-a putut desfășura în cele mai favorabile condiții și deaceia cred că recordul său este susceptibil de mari îmbunătățiri. «Afirm că se poate realiza mult mai mult și că recordul mondial de viteză în automobil nu are limite. «Mașinile ce se pot construi astăzi sunt capabile — ca și «Pasărea al­bastră» — de performanțe mult mai ridicate și nu văd plafonul definite. «Nimic nu se opune ca cei 137 km, 908, actual record să devină 500, 600 sau 700 km. pe oră. «Durata recordului este infimă, a­­tâta timp cât se va cere maximum de la om și mașină și mai ales dacă pilotului i se va putea asigura res­pirația regulată, prin aparate spe­ciale. «Repet, omul este astăzi capabil să conceapă și să execute «bolizi» cari să poată atinge ușor, 600 km. Pe oră. «Și în ce privește aderența, nu es­te decât chestiune de calcule — gre­utate, stabilitate (centru de gravita­te cât mai jos), viteza vântului... — ușor soluționat de de către inginerii moderni. «Și, dacă nu mă credeți, reflecta­ți asupra surâsului cu care erau pri­viți — acum puțin timp — cei cari pretindeau că avionul va reuși cu­rând, să sboare cu 500 km. pe oră. Astăzi, această viteză este larg de­pășită. «De altfel, Campbell cu a lui «Pa­săre albastră», nu a sfârșit încă ex­ploatările și nu aș rămâne deloc surprins dacă el personal va confir­ma pronosticurile mele. «Campbell, Campbell, reluă Tho­mas, aedaș om care, acum 10 ani m’a deposedat de titlul de record­man mondial, realizând 235 km. 317. «El a putut continua. Și magnifi­cele rezultate pe cari le înregistrea­ză astăzi se datoresc în bună parte, largului concurs pe care îl oferă în­treaga industrie engleză. «In timp ce eu și camarazii mei a trebuit să renunțăm abandonând în­cercările, asistăm neputincioși realizările lui Campbell, Perry Tho­lo­mas, etc. pe cari ii admirăm cu toa­tă sinceritatea și cu cari — o spun fără jenă — ne simțim capabili să luptăm. Să ni se pună la dispoziție materialul, și toți, eu sunt primul care aș face-o, ne vom strădui să a­­rătăm că eforturile industriei auto­mobiliste franceze pot fi încoronate de aceleași succese ca și ale celorlal­te mari industrii. «Spezele sunt însă foarte ridicate și toate casele se abțin de la ase­menea debursări, iar guvernele nu au făcut și nu fac nimic în această direcție. Trebue deci să continuăm a­sta cu brațele încrucișate. «Dar sperăm mereu că într’o zi, o­­cazia se va prezenta și pentru noi și în așteptare admirăm tenacitatea și perseverența lui Campbell care a reușit dealungul a nouă ani, să-și conserve­­ titlul de recordman mon­dial». Declarațiile fostului deținător al titlului sunt cu adevărat interesante și pline de adevăr. Pentru a între­prinde tentative de­ record mondial de viteză în automobil, este nevoe de mari cheltueli. Astfel numai un singur motor al «Pasărei albastre», a costat 7­000.000 franci francezi. Asemenea lux nu și-i poate permi­te decât industria engleză, căreia îi revine și meritul de a fi contribuit la realizarea celei mai mari viteze aeriene. Santinela de la St. James Palace. Stebach nu știe să fugă. Cum se antrenează englezii. Cei nrăbuni Jucători englezi Reîntors de la Londra, Steinbach ne-a făcut la redacție vizita de ri­goare. . • . .­­ • . Am stat împreună de vorbă aproa­pe două ore. Am frunzărit tot ceea­­ce a văzut Steinbach în Anglia, și la capătul convorbirei am rămas cu câteva detalii pe cari nu le socotim lipsite de importanță pentru cititori. Le vom înșira deci, aproape în or­dinea în care n­e-au fost relatate. Fă­ră înflorituri. Fără variații de stil și mai ales, fără anecdotele la cari se pretează lucrurile «copright by En­gland». .­ . •. ■ >jy. SANTINELA DE LA ST. JAMES , PALACE .’­ Așa dar? 1 »­­ • U*T • Sobru, ca un englez repatriat (în Obor) Steinbach așteaptă interoga­toriul. — Așa­dar? ‘ — Ce te-a impresionat mai mult în Anglia.? O pauză necesara pen­tru redresarea amintirilor. Un zâm­bet drept, de echilibru memorial, o lumină ceva mai vie în iris și apoi, prima declarație: —­ Venind din țara în care m’am dus să caut numai football, ar tre­bui să vorbesc despre sport. Am venit, e drept, cu cea mai entusias­­mantă admirație pentru footballul englez. Aș minți însă, dacă aș afir­ma că cea mai persistentă senzație din escapada mea în Anglia este James. Sau Jack. _sfă­ atif ma corecteaza ourmativn.. Și ei. Mai mult decât ei însă, pri­ma scenă «england» pe care am sur­prins-o. Și pe care Smith — mana­gerul echipei Tottenham Spur — mi-a completat-o cu un detaliu for­midabil. Santinela de la «St. James Palace» (reședința prințului de Wal­les) n’are voe să se miște sau să vor­bească. Englezii, firește, nu-i pun la încercare consemnul. Eu însă am tentat-o fără să o pot clinti. Culmea acestei împietriri mi-a divulgat-o însă Smith care mi-a­­ relatat cum, santinela aceasta, două nopți mai înainte, deși a văzut că la­ un biju­ter de vi-a-vis se comite o spar­gere, a urmărit impasibilă scena. Fără să se miște­, Steinbach nu-și poate reține un zâmbet. — Recunoaște că nu e chiar așa comun! CUM POȚI DORMI 4# DE ORE — Să o luăm în ordine! îl repun eu pe linie. — Am plecat din București la 27 Ianuarie. Am traversat Europa pe ruta Varșovia—Berlin—Oslanda. Și de la Dover am ajuns la Londra. La hotel «Red Triangle», lângă British Museum am convenit foarte repede asupra condițiunilor (De alt­fel n'am avut altceva de făcut decât să dau tot timpul din cap sau să risc din când în când un «ges» cu un accent foarte aproximativ). La ora 5 eram instalat... în pat. Și timp de o zi și două nopți — după călătoria București - Londra (64 de ore în clasa treia) nu m’am sculat decât ca să mănânc. ” LA D. CHAR­M­* A treia zi, înarmam­ scrisoarea de recomandație pe­re o aveam de la Hugo Meisl,­ a.atacat intra­rea Arsenalului. D. Chapmann, magerul fai­moasei echipe, m’a simit extrem de amabil. Mi-a făgăduit tot spri­jinul, destul de flatat de faptul, că «cel mai popular footballist din 12 avi jp -?*** _ vw*i _' &hSiI «wțrvawi/lA«: sale. Arsenalul era însă angajat pen­tru o săptămână în provincie.. Pen­tru a nu pierde timpul d. Chap­mann m’a pasat lui Smith — ma­nagerul echipei Tottenham Spur — care chemat prin telefon, m’a luat imediat în primire. Am făcut astfel 1# zile de antre­nament la Tottenham. A doua zi ziarele anunțau sosirea mea. «The Evening Standard» de pildă mă prezenta sub titlul: Mr. Stein­bach is here, publicând în acelaș număr și câteva note de la antrena­mentul la care luasem și eu parter sub titlul: Training With Spurs. Daily Herald a publicat un in­stantaneu, care mă surprinsese în momentul in care Piroska Ver — corespondența lui Nemzeti Sport din Budapesta — îmi lua un inter­view. Și tot, în Daily Herald, am găsit, două zile mai târziu, un alt instantaneu, de astă dată de la an­trenament. In general, 7 cotidiane — cu tiraj de la o jumătate până la un milion de foi —s’au ocupat de mine, stabi­­lindu-mi o popularitate căreia însă, i-am preferat totdeauna camaracte­rescul «.Piton cu care mă strigau tovarășii de antrenament. cum se antrenează en­glezii Este de la sine înțeles — mă pre­vine Steinbach — că n’o să divulg complet sistemul de antrenament al englezilor. ‘ ’ îm**rp eu Și pentru a-i garanta discreția renunț la stilou și la hârtie­— O. K! cedează Steinbach. Antre­namentul are în Anglia două peri­oade distincte: antrenamentul din luna premergătoare începerei sezo­­nului și antrenamentul din timpul sezonului, înaintea începerea sezonului, an­trenamentul este complet, în sensul că se joacă și la două goaluri. In timpul sezonului se joacă orice, nu­mai la două porți, nu. — Deceî . — Pentru că în ziua matchului, după postul din timpul săptămânei, jucătorii să joace cu cât mai multă plăcere..!!­­ .­­ ..­­ — Câteva detalii însă? încerc din nou să-l conving. — Se face antrenament în toate zilele, exceptând Sâmbăta — 7i de matchari — și Duminecă. La 18 di­mineața, jucătorii semnează în con­dica de prezență. La 10 și y* antrenamentul începe. Se face mai întâi o jumătate de oră de tactică. Pe o masă verde, mana­gerul combină cu ajutorul unor ste­­gulețe, fel de fel de situații, pe cari jucătorii trebue să le rezolve. '. G. F. (Continuarea în pagina III-a) PRESA ENGLEZA BACH SI STEIN­ PRINTRE JUCĂTORII DE LA TOTTENHAM STEINBACH, IN FAȚA PALATULUI ST. JAMES A murit Mitică Dona Rândurile vechilor sportivi încep să se rărească. Ziua de ieri ne-a hărăzit o nouă veste tristă: săvâr­șirea din viață a lui Mitică Dona, fost celebru luptător și campion de specialitate al României. Regretatul dispărut practica cu o rară dibăcie lupta greco-romană și nu de puține ori el ne-a făcut să cunoaștem fiorii primelor v­ictorii internaționale. Foarte robust, Mi­tică Dona întrunea în trupul său forța unui Hercule și suplețea unei pantere. Era tipul clasic al luptă­­­torului de valoare. Tinerii sportivi de astăzi nu-l cu­nosc decât ca negustor, cei din ve­chi­e cadre însă, își amin­esc și a­­cum de isprăvile năsdrăvane alei lui Mitică Dona. ■ își făcuse, din sport, un crez. A luptat pe toate căile să-l infiltreze în gustul publicului. A cheltuit timp prețios, pentru a-și atinge scopul. Mitică Dona a fost un luptător și la propriu și la figurat. Lupta cu aceiași tragere de inimă și pe covor­i și în societăți, unde căuta să des­­volte gustul pentru sport. A fost și înțeles și hulit. Niciodată însă nu a depus armele, înțelegând să desăvârșească o operă căreia i se consacrase. Când a crezut că și-a îndeplinit misiunea, s’a retras, fără surle și trompete, dedicându-se comerțului. Nu părăsise însă, cu totul, mișcarea spor­ivă ci, din magazinul său, o urmărea și dădea o mână de ajutor acolo unde i se cerea concursul. In timpul din urmă înființase o gru­pare sportivă care îi purta numele și, acela care poate fi considerat drept unul dintre pionerii sportului românesc, revenise la manifestările care il pasionau. Din nefericire, moartea îl pândea și ea l-a luat dintre noi. Cu Mitică Dona, dispare una din figurile mari ale vechiului sport românesc. S’a stins din viată ca și fostul său co­leg, Constantin Popovici, făcând o nouă spărtură in rândul atleților, din vechea gardă. Să-i fie țărâna ușoară) Vineri 3 Martie 1933 ABONAMENTE ............................................LEI 1000 Pe șase luni.................................................500 Telefon redacție: 325/34 — 325/35. Telefon provincie: 77/65. Apare in fiecare lui și vineri Birourile: STRADA INGINER ANGHEL SIGNY No. 2. — BUCUREȘTI. Directori: E. EMILIAN și E. MUNTEANU. Prim redactor: N. PAPAGHEORGHE. publicitatea DUPĂ TARIF Telefon administrație : 325/34 —325/35. Telefon provincie: 77/65. Sport top .1 ------------0030-----—-----­ Numai Dumnezeu este pretutin­deni... și prefectul poliției — filozo­fează undeva Negoiță, al domnului Teodorescu Braniște. Ar mai trebui să fie și reporterii ziarelor. Dar nu sunt. Fiindcă, firește, nu au mijloacele de informație ale ce­lui dintâi, și nici capacitatea de a se divide (au­ observat desigur că toți prefecții Capitalei au fost voluminoși) a celui de-al doilea. De aceia ziarele nu înglobează în­totdeauna, în paginile de informație, absolut întreaga actualitate, fiind o­­­bligate să revină o zi sau două după econsumarea faptelor» asupra unor e­­venim­ente pe cari tentaculele repor­terilor nu le-au putut învăța la timp. Acesta este unul din motivele care privează uneori aviditatea cititorilor de anumite informații. Alteori însă, reporterii — prin definiție megafoane ale unei indiscreții dezarmante — de­vin de un mutism inexplicabil. Cu­nosc evenimentul. Au fost de față când s’a petrecut, sau câteva minute mai târziu. I-au pătruns cela mai in­time detalii. Și totuși, nici cea mai diluată aluzie nu alunecă între maxilarele rotativei, care scârțâe de­vorând toate știrile... Mai puțin una, aceia pe care reporterii au blocat-o la liziera informațiilor lor proprii. De ce? Fiindcă așa vor ei. Sau fiindcă, al­teori, informația aceasta ar zgâria inu­til timpanul conveniențelor, divulgând lucruri prea­ intime. Fără nici o ade­rență cu pretenția (justificată) a citi­torilor de a­­d­ult urechile și în aceas­tă direcție. Am pătruns zilele trecute o astfel de informație. Una din acelea — vreau țarcul câtorva inițiați dar nu are dreptul să inunde paginile «Gazetei», aterizând pe timpanul tuturor sporti­vilor. ' '‘’* ’ Câteva zile am păstrat-o. M’a obse­dat însă, prin particularitatea cu ca­­­re definește un om — un admirabil om de sport 100 la sută — încât, căl­când consemnul reportericesc o voi di­vulga. In ziua în care s’a reîntors de la Schreiberhau, inginerul Zână ne-a vi­zitat la redacție. Rezultatul acestei vizite a fost in­­terview-ul din «Gazeta» de Vinerea trecută. Lanțul acela entusiasmant de amintiri pe soclul cărora, victoria lui Papană la Screiberhau — în adevă­ratele condițiuni în care a fost obținu­tă — s’a situat definitiv, ca cea mai biruitoare performanță a sportului românesc.­­­ Au rămas desigur, cu toate cele a­­proape 4 coloane pe cari le-am dedi­cat inter­vie­wului nostru cu Zână, mul­te lucruri pe cari nu le-am putut in­sera. Printre acestea, în afară de in­ferioritatea bobului (un meschin bob de lemn, neechilibrat și instabil) pe care au fost obligați să concureze Zâ­nă și Frim, și în afară de scopurile pe cari germanii au încercat până în ul­timul moment să i le sape lui Papană (Pia care până în ziua concursului s’au căznit să-l lase fără bobul pe care i-l împrumutase un englez) am omis și admirația lui Zână pentru Frim: — Este ne-a spus Zână — un bo­becr incomparabil. Mai puțin norocos î decât Papană, dar tot atât de­ cura­­gios și de convins ■ — De convins?,. In loc de orice răspuns, Zână și-a diluat la început un zâmbet pe care i-l ceruse desigur o amintire oarecare.­­ A râs apoi, din ce în ce mai amuzat, și fiindcă pornise pe panta mărturisi­­­­riilor (aceiași pantă pe care zburase de­ atâtea ori condus din Frim) sa ho­­tărît: — Este cel mai convins sportiv din câți am cunoscut. Și-a înfrânat încă o clipă intenția de a vorbi, și după acest ultim viraj de prudență, a scoborât cu toată viteza.­­ Trebuia să se căsătorească. An­trenat însă de campionatele de la Si­naia Și-a amânat nunta. Accidentul pe care l-a suferit a determinat o nouă amânare. S-a înscris apoi la campiona­tele de la Schreiberhau. A treia amâ­nare Din cauza­ timpului nefavorabil, campionatele de la Schreiberhau au suferit o întârziere­­­ de o săptămână. Frim a telegrafiat la București a pa­tra amânare a nunții sale și a rămas să concureze la Schreiberhau. Și în sfârșit, întors în țară, a trebuit să ceară dispensă­ la Patriarhie — din cauza postului în care am intrat — pentru a nu-și amâna din nou nunta. — Nu s’a mai înscris la‘ nici un campionat, a conchis până, fiindcă (probabil) nu mai există niciun id!» Să-ți amâni de patru ori nunta pen­tru sport, est­ 0 desigur un accident. Un admirabil accident însă care nu se găsește ori­când, și care reîmpros­pătează o sportivitate pe care calită­țile lui Frim au fixat-o de mult la proporția 100 la sută. Prelungirea termenului de înscriere in campionatul mondial oooo La 28 Februarie s’au închis în­­scrierile pentru campionatul mon­­dial. Ultimele două înscrieri primi­te aparțin: Lituaniei și Luxembur­gului. Numărul înscrierilor primite pâ­­n­ă la 28 Februarie sunt de 21. După informațiile ce le deținem din sursă italiană, termenul de îns­criere va fi prelungit cu o lună. Italienii cer prelungirea acestui termen. Explicația desideratului pe­ninsularilor trebue legată de trata­tivele care se duc de la Roma pen­tru obținerea de nouă adeziuni. Ast­fel, italienii cred că vor putea ob­ține înscrierea Argentinei și ce e mai important modificarea hotărâ­rea de abținere luată în Uruguay. Se pare că F. I. F. A. nu se va împotrivi acestei cerereri și terme­nul va fi prelungit până la 1 A­­prilie. leaser -Rosenbloom pentru staiul mondial După victoria obținută asupra lui Ebbats, germanul Adolf Heuser, fost campion european la semi­grea, bo­­xează la 10 Martie cu Maxie Rosen­bloom pentru titlul mondial. Matchul proectat pe distanța de 15 reprize a 3 minute va avea loc la New-York pe arena Madison Square Garden. E foarte probabil că titlul va trece în posesiunea ger­manului, a cărui formă e excelen­tă. - - - Noua formulă a Cupei Davis România va juca de două ori in acest an­tru marea competiție Anul acesta va intra în vigoare noul regulament al Cupei Davis. Conform acestui regulament marea competiție se va disputa după o for­mulă nouă. In acest an competiția se va lichi­da după vechea formulă, începând de la toamnă, toate țările afară de cei 4 semi-finaliști din a­cest an, vor disputa o probă de cali­ficare. In modul acesta se vor desemna 4 echipe care împreună cu semifina­­liștii din acest an vor forma lotul de concurenți — opt — între cari se va lichida Cupa Davis în 1934. In felul acesta România va juca în acest an de două ori pentru Cupa Davis. pen*

Next