Gazeta Sporturilor, aprilie 1933 (nr. 1177-1184)
1933-04-03 / nr. 1177
ANUL XL No. 1177 6 PAGINI 6 LEI ABONAMENTE ?e un an ............................. LEI 1000 e șase luni.... 500 Telefon redacție: 325/34 — 325/35. Telefon provincie: 77/65. Aporé In liecarc luni și vineri Birourile: STRADA INGINER ANGHEL SALIGNY No. 2. — BUCUREȘTI. Directori: E. EMILIAN și E. MUNTEANU. Prim redactor: N. PAPA GHEORGHE. PUBLICITATEA DUPĂ TARIF Telefon administrație : 325/34 —325/35. Telefon provincie: 77/65. Șapte milioane un gard :--------C3ÖQ Sportul românesc a fost, este și va mai fi desigur ogorul celor mai hilariante experiențe. Nu le vom cataloga aici- Au stăruit destul în coloanele ziarelor și în momentele de revoltă ale sportivilor, pentru a mai intoxica, din nou digestia generală cu una din cele mai alterate diulamale din câte au fript vreodată, beregata celor ce se interesează de sport. Credem totuși că o mică subliniere — fără o intenție precisă de critică — a unei er osoârte din gospodăria generală a sportului nostru — a bietului nostru sport — nu va fi fără utilitate. Chiar dacă nu va rămâne din ea decât informația unei noni enormități, în fața căreia — neputincioasă — opinia publică va fi din nou obligată să rămână cu gura căscată. Am publicat în numărul nostru trecut un bilanț al activității TJ. F. F. R.-eului. Un «bilanț al activității Uniunii» de unde până astăzi n’au răsbătut decât sfârâeli, câteva orășăeli timide impuse de un ultimatum (ultim act al unei «chestii» pe care pentru prestigiul Uniunii e mai bine să o socotim «închisă») și o recentă amenințare că U. F. S- Reul va cere în sfârșit personalitate juridică, este cam mult. Și cam în glumă. Contabilicește însă, socotelile de sfârșit de an ale unei — hai să zicem — activități se numesc bilanț. Din acest bilanț, pe care cititorii l-au parcurs desigur, stăruind mai atent asupra capitolelor cari li s-au părut mai importante, a evadat o declarație care necomentat se prezintă astfel: Uniunea a încasat de la Ștrand din 1929 și până astăzi, 4.065.000 de lei. Din acești bani, 443.000 de lei au fost împărțiți ca ajutoare federațiilor lipsite de mijloace (Adică, numai 100.000 de lei ajutoare pe an). 2915.000 lei au fost plătiți întreprinderilor Tiberiu Eremia pentru achitarea datoriilor provenind din lucrările (?) efectuate pe terenul de la șosea. Afară de acești 2.915.000 lei s’au mai plătit întreprinderilor Tiberiu Eremia (tot pentru lucrările (1) efectuate la șosea), proveniți din fondul 2.897.000 de lei olympic și 1135.000 de lei din alte venituri ale Uniunii. In total deci, 6 947 000 de lei. Aproape 7 milioane pentru ceiace s’a lucrat până acum la șosea. Adică, pentru temelia unei tribune care — pleșură de aproape cinci ani — străjuește colee în mijlocul terenului de la șosea, mărturie ilustrată a gospodăriei pe care se pricep s’o facă oficialii, plus gardul de beton (ca să nu fie furată probabil temelia tribunei cube) care gonește pe o întindere ,de nu știu câți kilometri, eu nu știm ce preț de fiecare metru. singura lucrare terminată până acum. Așadar, aproape Șapte milioane pentru un gard. Pentru gardul de beton al terenului de logică a comandat defalcarea lucrărilor de la șosea, stopând construcția tribunei pentru a se termina mai întâi gardul terenului care a înghițit, așa cum am arătat ?ai sus, venitul pe patru ani al Uniunii nu ne interesează. Ar fi de altfel și greu de dedus. Ce stimă merită un gospodar care-și usucă avutul înnălțând o ulupă — oricât de arătoasă — și rămâne apoi cu ograda pe care trebuia să-și bată casa, lucie, e lesne de înțeles. Nu vom irupe deci în adjective cari să zgârie susceptibilitatea de porțelan a Uniunii. Fiindcă însă suntem puși să înregistrăm aici — ca organ de sport — toate performanțele sportive, vom accentua astăzi în cea mai elogioasă formă pe care am reușit-o vreodată recordul entuziasmant (și ca valoare și din cauza vârstei atletului) pe care l-a stabilit U.F S.R.eul, reușind uluitoarea performanță de a cheltui 7 MILIOANE PENTRU UN GARD. Și se mai spune că nu activează Uniunea ! ... GEORGE FULGA Săptămâna 00- Nici nu se putea să nu se strice vremea, atâta timp cât Sfântul Sinod al footballului românesc și-a întrunit din nou la București episcopii și mitropoliții de pe tot întinsul țării. Este un făcut, ca de câte ori consiliul federal pășește spre fericirea footballului românesc, de atâtea ori să fie bucureșteanul gratificat cu ploae sau ninsoare. Dar dezagramentul acesta nu contează în fața bucuriilor pe care i le pregătește marele Sobor. In ședința de erif de exemplu, s’a pus la cale organizarea definitivă și irevocabilă a Balcaniadei, de la care ne luasem grija încă de pe vremea micilor săceli sentimentale dintre Uniune și Rombol. Eli am aflat însă că sumbrele prevestiri de atunci au fost premature, de vreme ce astăzi avem desăvârșit lucrul cel mai de căpetenie din întreg angrenajul organizării. S’a hotărât cointeresarea decorativă a unei jumătăți de duzină de miniștri și a tuturor subsecretarilor existenți și bineînțeles ce se vor creia de aci înainte și până în preziua Balcaniadei, Consiliul Federal și-a făcut datoria, consiliul poate să plece... Dezbaterile agitate de la Rombol, n’au reușit însă să țină pe loc footballul duminical, care și-a văzut liniștit de matchuri, în capitală ca și în tot restul țării. La București, exclusivitatea uniristă a asigurat adversarilor timișoreni o înfrângere ușor de suportat, dacă ținem seama de faptul că a fost inteligent gradată, cu goaluri marcate unul după altul... Au suportat-o însă greu spectatorii numeroși și exclusivi, veniți la Moși ca să nu vadă nimic... La Timișoara în schimb, punctele pierdute aci de R. G. M. T., au fost recâștigate de Ripensia, pe spinarea C. F. R.-ului bucureștean, care de la ciocnirea nenorocită cu Șoimii din Sibiu, pare a fi intrat pe linie moartă. Este și asta un fel de consolare, ca să zicem așa, platonică. In celelalte orașe, partide de tot soiul, cu învinși și învingători, așa cum se obișnuește în materie de football... Și la rugby, bineînțeles, unde de multe ori noțiunea de învins echivalează, când cu oase înjumătățite, când cu ambulanță și spital. Eri ce e drept, deși marcuri palpitante ca la orice început de stagiune, nu a fost necesară nici intervenția maestrului Prie și nici a colegilor săi de institut. Totul a fost în cea mai perfectă regulă. Chiar și maidanul cu gard monumental, pe care jucătorii au înotat în praf de dimineața până seara, a rămas același. Nici o schimbare în rău... De aceia propunem fericiților jucători de rugby să felicite cum ar putea pe nefericiții lor conducători pentru spiritul tradiționalist de care au dat dovada. Este un gest care se impune, pentru că tradiționalismul, un «rara avis» în Apus, merită răsplătit într’o ’ țară care-l mai respectă... Și în box bunăoară situația-i la fel. «Gale» multe, în toate cartierele capitalei- Juriile însă, tot tradiționaliste, cu decizii anapoda, cu respectve huidueli și cu toate micile înflorituri, pe cari le mențin nealterate de la începutul boxului și până astăzi. Din acest punct de vedere, preferăm tradiționalismul sporturilor pedestre, în cari juriile stau pe loc, neputincioase in fața elanului și a rezistenței care... aleargă. La cross-country nu există decizii contestate, pentru că acolo, primul este neapărat cel dintâiu. Este o tradiție ca multe altele, dar care nu provoacă dezagramente nici celor puși să împartă dreptatea și nici celor puși să o primească. Tradiții și tradiții... L. ROȘIANU Jocurile Universitare de la Torino Am anunțat din timp că în acest an se va disputa la Torino cea de a cincea serie de jocuri universitare internaținnale. Jocurile Universitare care se dispută din doi în doi ani vor fi anul acesta organizate de Italia prin Oficiul Italian al sportului Universitar. Italia are pentru a doua oară cinstea să organizeze această importantă manifestațiune, prima dată fiind în 1926 când Jocurile se disputau pentru a doua oară. In acest an, concursurile se vor desfășura între 10-10 Septembrie și ceremonia inaugurării va avea loc Sâmbătă 2 Septembrie sub preșidenția lui Mussolini. Sporturile cuprinse în programul Jocurilor de la Torino sunt : Atletism, football, rugby, canotaj, natație, scrimă, tennis, basketball, sporturi femenine. PROBLEMA CALIFICĂRILOR Una din chestiunile cele mai delicate pe care le comportă organizarea acestor jocuri, a fost întotdeauna chestiunea calificărilor. Numeroasele incidente petrecute la alte jocuri, au determinat pe organizatori — recte Oficiul sporturilor de pe lângă C. I. E. — să reglementeze cât mai categoric calificările. Și a decis în acest sens că nu vor putea lua parte decât cei în vârstă de maximum 26 și minimum 18 ani. Juriul tehnic se va conii iine din judecători ai diferitelor medtcații italiene. Președintele juriului va fi o persoană străină, iar juriul de apel va fi internațional. Totuși, câteva puncte din regulament nu au putut fi până acum soluționate. Pentru football spre exemplu, Oficiul Universitar este încă în încurcătură, pentru că în Italia nu există nici profesioniști nici amatori, ceea ce înseamnă că va fi greu să se probeze calitatea de amatori a jucătorilor italieni. La scrimă se vor încerca semnale electrice ceea ce credem că va simplifica mult organizarea. STadiONUL MUSSOLInI Teatrul acestei impozante manifestațiuni va fi stadionul Mussolini. Construcția lui a început la 1 octombrie 1932 și de atunci 2000 de lucrători lucrează zi și noapte pentru ca el să fie terminat la 1 Mai. Acest măreț stadion se va compune dintr-un turn al Marathonului, înalt de 30 metri și va cuprinde 65.000 locuri. Părțile interioare sunt făcute din marmoră de Carrara (au costat 11 milioane de lire). Alături de acest stadion se află altul mai mic care a fost construit într-o lună și va cuprinde 15.000 locuri. Două bazine sunt la dispoziția înnotătorilor: unul acoperit de 33 m. lungime, 18 m. lărgime și altul în plin aer de 100 m. lungime și 25 lățime. S’au mai construit de asemenea două terenuri de basketball cu tribune. Comitetul organizator al Jocurilor funcționează deja într’o vastă clădire cuprinzând 300 de birouri și 12 cabine telefonice cari vor sta în permanență la dispoziția ziariștilor. In ceea ce privește cheltuelile, s’a făcut socoteala că un participant va putea trăi la Torino cu circa 200 lei pe zi în care se cuprinde: hotel, masa, vizitarea orașului, etc. Până la data înscrierilor mai este încă mult, așa că nu se poate ști precis nici numărul participanților, nici al tarilor. Totuși se știe de pe acum că Anglia va trimite o puternică echipă de atletism, iar Germania pe de altă parte, va deplasa un team tot atât de valoros. Japonia, Finlanda, Ungaria, Italia și Franța sunt țări care vor conta în clasamentul general la jocurile de la Torino. PARTICIPAREA ROMÂNIEI Până în prezent, studențimea română nu a luat parte la jocurile de Partic#a șa Romania vară, participarea noastră limitându se la jocurile de iarnă. In acest an forurile studențești ne asigură că au început a se îngriji în vederea participării unei echipe studențești și a alcătuit în acest sens un plan de organizare a participării. Pe de o parte se ocupă cu procurarea fondurilor necesare deplasării, iar pe de altă parte ajutate de cluburile universitare, se străduesc să organizeze campionatele universitare cari ne vor edifica asupra posibilităților studenților noștri.In principiu se vorbește de a se deplasa la Torino și o echipă de rugby. La football, sportul în care dacă am reuși să înjghebăm cea mai bună echipă adică cu jucători de la Cluj și București, am putea face o figură onorabilă.La sporturile de esență individuală se vor deplasa reprezentanți la: atletism, scrimă, tennis, natație și sporturi femenine. Această participare, dacă într’adevăr reușim s’o înjghebăm și mai ales dacă reușesc cei din fruntea Uniunii studenților să-i asigure mijloace materiale ar constitui fără îndoială cea mai grandioasă expediție sportivă, realizată de țara noastră. Noi însă, rămânem sceptici, cunoscând pe deoparte puținul interes pe care guvernanții noștri l-au manifestat in ocazii asemănătoare pentru sport, iar pe de altă parte lipsa de perseverență și darul ce-l au, de-a lăsa să se aranjeze toate chestiunile în ultimul moment, caracteristici ale organizațiunilor noastre studențești. DH Dl SUSIEH l Sportul Studențesc, Stadiul Român și Viforul Dacia Învinși Duminică s’au jucat pe terenul de la șosea nu mai puțin decât 15 matchuri fiind numai două fortfaituri. Un rezultat destul de mulțumitor, remarcându-se cluburile vechi care și-au prezintat câte 4 garnituri. Partea leului au avut-o cluburile T. C. R. și P. T. T, cari au câștigat la câte și patru categorii. Cu tot regretul trebue să constatăm că multele obiceiuri de a se juca «la om» nu au dispărut. Astfel pe ziua de azi am avut de înregistrat un accident serios suferit de Matei Păunescu de la T. C. R. Nu putem trece cu vederea frumoasa formă ce o au garniturile Poștei, excelând în coeziune și avânt. (Continuarea in pagina ll-a) O fază din match ul T. C. R. — St. Român Decizia a provocat scandal BORDEAUX. 1 Aprilie. (Prin telefon). Astă seară a avut loc în Cirque Municipale, o reuniune de box a cărei match vedetă a format-o întâlnirea dintre Gh. Covaci, fost campion al României la categoria ușoară și speranța franceză Escargueil. Matchul a fost foarte însuflețit. Covaci a desfășurat o luptă interesantă și și-a atras unanime aplauze. Juriul a declarat matchul deși românul câștigase de departe. Publicul a reacționat provocând un imens scandal. Vom reveni asupra acestui match în numărul viitor, când vom avea amănunte complecte. GB. COVACI Tamagnini a învins la puncte pe Nelu Oprescu ROMAN. Astă disputat în Palatul Sporturilor din localitate o mare reuniune pugilistă, în cadrul căreia Nelu Oprescu a fost opus campionului Italiei la categoria pană, Tamagnini. După o luptă în care boxeurul român a opus o îndârjită rezistență, Tamagnini a fost declarat învingător la puncte. Deși învins, performanța lui Nelu Oprescu este mai mult decât onorabilă, dacă ținem seamă de faptul că n’a cedat decât la puncte unui boxeur de talia lui Tamagnini, care este unul din cei mai buni boxeuri de categorie pană din Europa. I’a tf *'**'• 7 2m Luni 3 Aprilie 1939 Asportivoi ftugcl ol Mim ministru polisportiv... Bugetul general al Statului pe 1933 a intrat în vigoare la 1 Aprilie. De la această dată finanțele țării urmează o altă linie evolutivă decât până acum. D. Virgil Madgearu și-a concentrat în acest buget toate teoriile pe cari le-a militat în opoziție. Le-a modelat pe ici pe colo, după necesitate, și le-a impus în contra voinței unei bune părți a colegilor de guvern și a întregii opoziții. In acest buget, ministrul de finanțe n’a trecut decât capitolele strict necesare bunei desfășurări a vieții de stat. Capitolele cuprinzând exagerațiuni de cheltueli, sinecurile și sume alocate în trecut unor scopuri nu prea importante, au fost suprimate. Subvenții înjumătățite, funcții desființate și anume instituții modificate în ceeace privește posibilitățile de a suge pe viitor fonduri importante din bugetul Statului. Acesta este aspectul opării financiare a d-lui Madgearu. Printre capitolele numeroase, cari nu au mai fost trecute în bugetul comprimat, este și cel cu ptrivire la sport. Am cercetat, din curiozitate profesională, bugetul general al Statului, care este o lucrare de câteva sute de pagini. Am urmărit capitol cu capitol și n’am găsit nici un ban alocat mișcării sportive din România. Nici la ministerul sănătății — resortul de care depindea sportul sub regimul bugetului trecut — nici la ministerul instrucțiunii de care depinde acum, nu figurează sub nici o formă interesul material al Statului pentru sportul românesc. Trebue să mărturisim, că, înainte de a cerceta bugetul aveam ferma convingere că truda noastră este inutilă. Intâiu, pentru că știam în ce spirit a fost lucrat acest buget și apoi pentru că aveam cunoștințe speciale cu privire la aversiunea pe care o poartă mișcării sportive conducătorii guvernului actual. In trecut, mișcarea sportivă era existentă în buget cu o sumă infimă. Ridicolă chiar. Cu o sumă care în străinătate nu se gratifică nici doi sergenți de stradă într-un an. Nu se putea obține mai mult pentru sport, dar bugetul avea totuși un capitol care să amintească de existența lui. Era o satisfacție morală care se dădea mișcării sportive românești; era de altfel singura satisfacție ce i se putea da. Bugetul d-lui Virgil Madgearu nu-i dă nici această satisfacție. Nu l-am considerat niciodată sentimental pe d. Madgearu, nu i-am bănuit sub haina severă de om da căfre un suflet impresionabil, dar trebue să mărturisim, nu l-am crezut nici atât de puțin sensibil față de anumite lucruri, pe care... se îndrăgește. Pentru că—nu toată lumea cunoaște acest amănunt — d. Madgearu este un om căruia îi place sportul, ba chiar îl și practică, D. Madgearu este tennisman; d. Madgearu este înotător; d. Madgearu este un practicant al gimnasticei suedeze—vara la Techirghiol și tot d. Madgearu are un frate care este președinte la Doherty Club din București. După cum se vede vistiernicul este un sportiv convins, iar familia d-sale nu ignorează sportul. Când, așadar, un ministru de finanțe cunoaște binefacerile sportului (altfel de ce l-ar practicai) și având mână liberă în alcătuirea buigetului, îl consideră totuși nedemn de a fi subvenționat — la ce concluzie trebue să ajungem ! Concluzii nu mai tragem, pentru că este inutil. De pe urma lor nu va putea avea nici un folos mișcarea sportivă, pentru bunul motiv cut d. Madgearu nu se uită la ce spun alții și pentru că — mai ales — bungetul a fost alcătuit, votat, sancționat și pus în aplicare pe ziua de 1 Aprilie . Rămâne loc însă pentru o întrebare: la ce regim ar fi fost supus sportul dacă — doamne ferește — ministru de finanțe ar fi fost un asportiv 1 . L. R. Raporturile cu Ungaria au fost reluate Hotărîrile Consiliului Soderal Sâmbătă și Duminică a avut loc la sediul F. R. F. A. cel de al treilea consiliu federal din acest an. S’au luat următoarele decizii: 1. începând din ziua de 1 Aprilie se reiau raporturile footballiste cu Ungaria, cu specificarea că nu vor putea juca în România decât echipe din prima ligă maghiară, profesionistă sau amatoare. 2. Se casează decizia consiliului anterior cu privire la rejucarea matchului C. A. C.—Universitatea și se hotărăște o nouă judecare a protestului făcut de Universitatea. In ședința de Duminică s’a hotărât din nou rejucarea acestui match. 3. Secretarul general al F.R.F.A. va fi salarizat. 1. Se va alcătui, în vederea organizării Balcaniadei, un comitet de patronaj din care vor face parte d-nii miniștri ai instrucțiunii publice și al sănătății precum și subsecretarii de stat ai președinției și externelor, primarul municipiului, prefectul capitalei, etc. 1. Se aprobă un turneu al Ripensiei în Apus. 5. Se amână luarea unei deciziuni cu privire la cererea Ripensiei relative la modificarea formulei Diviziei Naționale (o singură serie în loc de două). Deasemeni și cererea d-lui Stelian (Cernăuți) pentru introducerea în competiție a unui reprezentant al Ligii de Est. Asupra unora din aceste hotărâri, vom reveni. DON 1 NIUN111 mILOi Pozițiile imperceptibil modificate EKi s’a disputat cea de a patra zi a Diviziei Naționale, în toată țara. Peste tot, disputele au fost urmărite cu pasiune de un public extrem de numeros. Fenomenul nu este fără explicație dacă ținem seama de faptul că suntem aproape de sfârșitul competițiunii, când un punct de salt în clasament, poate fi hotărâtor. De altfel, aproape toate partidele au dat loc la dispute spectaculoase, chiar atunci când forțele dintre combatanți nu lăsau să se întrevadă această posibilitate. Clasamentul a rămas, aproape în aceiași formă în care l-am lăsat după încheerea bilanțului de Duminica trecută. In seria A., C. F. R.-ul continuă să facă oficiul de locomotivă, având in tandem o dipensie cu încărcătura foarte ușoară (7 matchuri față de 8 ale C. F. R.-ului) astfel că va fi suficientă o singură zi de repaus a bucureștenilor, pentru că convoiul să fie dirijat de profesionalii de la Timișoara. Dintre rezultatele acestei serii, nu ese în evidență decât eclatanta victorie a Gloriei din Arad, asupra României din Cluj. In seria B, ostilitățile n’au urnit din loc caravana. Situația neschimbată în toate compartimentele i